Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 476/2015. Curtea de Apel CLUJ

Curtea de Apel CLUJ - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 476/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 4171/182/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.476/A/2015

Ședința publică din 31 martie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: L. H., judecător

JUDECĂTOR: I. M.

GREFIER: L. C.

P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj – reprezentat prin PROCUROR – S. D.

S-a luat spre examinare apelul declarat de către inculpatul C. M. F., împotriva sentinței penale nr.2633/26.11.2014, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Baia M., inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș nr. 481/P/2013 din 15.01.2014, pentru comiterea infracțiunilor de:

- conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prev.de art. 87 alin.1 din OUG nr.195/2002;

- vătămare corporală din culpă prev.de art. 184 alin.1, 3 Cod penal din 1969, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal din 1969

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av.B. M. A., din cadrul Baroului Maramureș, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul C. M. F., partea responsabilă civilmente . Reasigurare SA București și părțile civile T. Ș., S. Județean de Urgență „Dr. C-tin O.” Baia M. și S. Județean de Ambulanță Maramureș.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul inculpatului învederează instanței că nu s-a reușit împăcarea părților.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a apelului.

Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună pe latură penală, condamnarea inculpatului la o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege cu suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante conform art.81 C.penal iar pe latură civilă, reducerea cuantumului despăgubirilor materiale și morale.

Referitor la latura penală apreciază că hotărârea este netemeinică și nelegală sub aspectul cuantumului pedepselor stabilite și sub aspectul modalității de executare. Potrivit declarațiilor date de inculpat, acesta a avut o atitudine sinceră și de colaborare cu organele de anchetă, recunoscând și regretând comiterea faptelor încercând totodată să acopere prejudiciul.

Întrucât în fața instanței de fond inculpatul nu a fost prezent la nici un termen de judecată, acesta aflându-se în Anglia, fiindu-i asigurată reprezentarea prin apărător ales, acesta nu a avut cunoștință și nici nu a fost informat asupra posibilității uzării de dispozițiile penale privind tratamentul juridic în cazul recunoașterii totale și necondiționate a comiterii faptelor.

Solicită reaprecierea probelor administrate în sensul aplicării unor pedepse cu închisoarea orientate sub minimul special prevăzut de lege. Deși în această fază procesuală inculpatul nu se mai poate prevala de disp.art.375 alin.1 și 2 rap.la art.396 alin.10 C.pr.pen. care prevăd posibilitatea reducerii cu o treime a minimului pedepselor prevăzute de lege în cazul recunoașterii totale a faptelor.

Solicită a se avea în vedere că după comiterea infracțiunilor inculpatul a înțeles să demisioneze din calitatea de agent de poliție, fiind nevoit să-și găsească un alt loc de muncă pentru a obține venituri necesare propriei întrețineri și pentru acoperirea prejudiciului cauzat părții civile prin infracțiune. Inculpatul a plecat în Anglia unde se află și în momentul de față în desfășurarea unor raporturi de muncă în condiții legale. Pentru aceste considerente, o admitere a apelului cu consecința aplicării unei pedepse cu închisoarea având ca modalitate de executare suspendarea condiționată a executării acesteia apare nu doar necesară ci și suficientă pentru atingerea scopului pedepsei. În condițiile existente, impunerea unor măsuri de supraveghere sunt de natură să-i îngrădească inculpatului desfășurarea normală a activității la locul de muncă.

Referitor la latura civilă a cauzei solicită diminuarea despăgubirilor materiale și morale. Instanța de fond a admis acțiunea civilă și a acordat părții civile suma de 1.300 lei reprezentând daune materiale și 4.700 lei reprezentând daune morale. În ceea ce privește daunele materiale, despăgubirea a avut ca temei probator dovada efectuării de către partea civilă a unui R.M.N. în valoare de 1.000 lei și contravaloarea bicicletei distruse în cuantum de 300 lei. Contestă acordarea sumei de 1.000 lei întrucât această verificare medicală nu a fost una care să aibă vreo legătură cauzală cu vătămările produse de inculpat. Potrivit certificatului medico legal depus la dosar, leziunile produse au necesitat pentru vindecare un număr de 16-18 zile de îngrijiri medicale.

Sub aspectul daunelor morale, acestea sunt exagerate raportat la localizarea leziunilor, suferința îndurată și la zilele reduse de îngrijire medicală. Daunele morale trebuie apreciate în așa fel încât să nu constituie venituri nejustificate pentru partea civilă și nici să nu aibă consecințe pecuniare excesive asupra inculpatului. Solicită a se avea în vedere practica constantă a instanței de judecată de a acorda daune morale prin raportare la numărul de zile de îngrijiri medicale apreciind că suma de 100 – 150 lei pe zi este suficientă pentru acoperirea suferințelor fizice și psihice a victimei.

Reprezentantul Parchetului solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate apreciind că prima instanță a soluționat judicios atât latura penală cât și latura civilă a cauzei. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

CURTEA

Prin sentința penală nr. 2633 din 26.11.2014 a Judecătoriei Baia M., pronunțată în dosarul nr._, în baza art. 87, alin. 1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul C. M. F., fiul lui I. și M., născut la data de 24.05.1985 în Baia M., jud. Maramureș, CNP_, cetățenie română, studii medii, stagiu militar nesatisfăcut, agent principal de poliție în cadrul IPJ Maramureș – Postul de Poliție al Comunei Cicârlău, necăsătorit, domiciliat în Șomcuta M., ., jud. Maramureș și fără forme legale în Baia M., .. 6/17, jud. Maramureș, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală.

În baza art. 184, alin. 1 și 3 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

În baza art. 33, lit. a rap. la art. 34, lit. b Cod penal din 1969, s-au contopit pedepsele de 1 an și 2 luni închisoare și 8 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 2 luni închisoare.

În baza art. 71, alin. 1 Cod penal din 1969, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1969, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 86, indice 1 Cod penal din 1969, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare, iar, în baza art. 86, indice 2 Cod penal din 1969, s-a stabilit un termen de încercare de 3 ani și 6 luni ce urmează a se calcula de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 86³Cod penal din 1969, pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

Datele prevăzute la literele b), c) și d) s-au comunicat serviciului menționat la litera a).

În baza art. 71, alin. 5 Cod Penal din 1969 s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86, indice 4 Cod penal din 1969 privind revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 397, alin. 1 Cod procedură penală și art. 25, alin. 1 Cod procedură penală, coroborat cu art. 49 rap. la art. 50, art. 55 din Legea nr. 136/1995, raportat la art. 1357 și art. 1391 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă și a fost obligată partea responsabilă civilmente – asigurătorul de răspundere civilă S.C. E. România Asigurări Reasigurări S.A., cu sediul în Voluntari, Șoseaua București Nord, nr. 10, jud. Ilfov, la plata sumelor de:

- 1.300 lei, reprezentând daune materiale și 4.700 lei, reprezentând daune morale, către partea civilă T. Ș., domiciliat în Baia M., ., nr. 25, .;

- 870,90 lei reprezentând daune materiale – cheltuieli cu spitalizarea părții civile T. Ș., cu dobânda legală aferentă calculată de la data pronunțării și până la plata efectivă, către partea civilă S. Județean de Urgență „Dr. C. O.” Baia M., cu sediul în Baia M., .. 31, jud. Maramureș.

În baza art. 274, alin. 1 Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 481/P/2013 din data de 15 ianuarie 2014, P. de pe lângă Tribunalul Maramureș a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului C. M. F., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prev.de art. 87 alin.1 din OUG nr.195/2002;

- vătămare corporală din culpă prev.de art. 184 alin.1, 3 Cod penal din 1969

Totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal din 1969.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.04.2014, sub nr._ .

În fapt, s-a reținut în cuprinsul actului de sesizare că, inculpatul C. M. F. este agent principal de poliție, își desfășoară activitatea în cadrul Postului de Poliție Cicârlău și face parte din structura poliției judiciare din anul 2012.

În luna august 2013 inculpatul, aflat în concediu de odihnă, a plecat în Franța și s-a întors în țară în data de 11.08.2013.

În noaptea de 12/13.08.2013 inculpatul a consumat băuturi alcoolice ( aproximativ 8 sticle de bere de 0 ,5 litri și 2 litri de vin de casă), împreună cu doi prieteni, până în jurul orelor 07:00 dimineața.

Potrivit susținerilor inculpatului, în data de 13.08.2013, în jurul orelor 19:15 a fost vizitat de martorul D. C. și a mai consumat aproximativ 250-300 ml de coniac „ Jidvei”, într-un interval de 15 minute.

În jurul orelor 19:30, inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului marca MG, cu numărul de înmatriculare_, proprietate personală, pe care l-a condus de la locuința sa de pe . pe . M..

La o distanță de aproximativ 150-200 metri de Gold Plaza, inculpatul a intrat în depășirea unei biciclete cu care circula partea vătămată T. Ș., pe marginea părții carosabile, având aceeași direcție de deplasare.

Datorită consumului de alcool și nepăstrării unei distanțe laterale suficiente față de bicicleta depășită, inculpatul a acroșat-o cu partea laterală dreapta față a autoturismului.

În urma impactului, partea vătămată T. Ș., în vârstă de 73 de ani, s-a dezechilibrat și a căzut cu bicicleta pe spațiul verde ce mărginește partea carosabilă.

Inculpatul și-a continuat deplasarea câțiva metri, apoi a oprit. Martorul ocular G. Ș. I. i-a strigat să se întoarcă la locul accidentului, iar martora G. M. s-a îndreptat spre partea vătămată pentru a-i da primul ajutor.

Inculpatul a efectuat o manevră de mers înapoi și a oprit autoturismul pe partea dreaptă a părții carosabile, la o distanță de aproximativ 30 de metri de locul în care s-a răsturnat bicicleta părții vătămate.

Martorul G. Ș. I. sunat la numărul de urgență 112, iar în scurt timp la fața locului a sosit un echipaj de poliție și o ambulanță.

Partea vătămată T. Ș. a fost transportată la S. Județean de Urgență „Dr. C. O.” Baia M. și a fost internată în Secția Chirurgie Generală, C. Chirurgie Toracică, în perioada 13.08.-16.08.2013, cu diagnosticul: „Politraumatism prin accident rutier. Contuzie toracică stângă. Contuzie abdominală. T.C.C.A Plagă contuză epicraniană. Contuzie cot stâng. Plagă contuză cot stâng”.

Cu ocazia cercetării la fața locului, bicicleta părții vătămate T. Ș. a fost găsită căzută pe partea carosabilă, la o distanță de 0,90 metri de gura de canal din dreptul hidrantului de pe partea dreaptă a direcției de mers, ce a fost luat ca punct de reper. În apropierea bicicletei, pe spațiul verde ce mărginește partea carosabilă, au fost găsite mai multe fragmente dintr-o oglindă retrovizoare.

În urma accidentului autoturismul marca MG, cu numărul de înmatriculare_, a prezentat avarii la bara de protecție față, aripa dreaptă față, portiera dreaptă față, oglinda dreapta față și parbrizul fisurat, iar bicicleta Mountain Bike DHS a prezentat multiple zgârieturi, pedala din partea stângă îndoită și coșul pentru bagaje rupt.

Inculpatului C. M. F. i-au fost recoltate probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

Potrivit buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr._ din 13.08.2013, alcoolemia inculpatului a fost de 1,35 g%0 la prima probă recoltată la ora20:40, respectiv 1,25 g%0 la cea de-a doua probă recoltată la ora 21:40.

Întrucât accidentul rutier a avut loc în jurul orelor 19:40, iar inculpatului i-au fost recoltată prima probă biologică de sânge la ora 20:40, s-a admis cererea în probațiune privind efectuarea unui calcul retroactiv al alcoolemiei.

Prin raportul de expertiză medico-legală calcul retroactiv al alcoolemiei nr. 8253/IX/d/282 din 25.11.2013, efectuat de Institutul de Medicină Legală Cluj N., s-au concluzionat următoarele:

„Calculul retroactiv efectuat pe baza valorilor alcoolemiilor stabilite la analiză, la care s-a ținut cont de faza toxicocinetică a alcoolului în organism, de alcoolemia teoretică rezultată din consumul de alcool declarat de susnumit cât și de intervalul de timp scurs între evenimentul rutier și prima recoltare de sânge indică pentru ora evenimentului rutier, o alcoolemie a numitului C. M. F. mai mare decât 0,80 g%00, cu o valoare teoretică apropiată de 1,45 g%00 valoarea care poate fi consecința consumului de alcool declarat de susnumit în noaptea de 12/13.VIII.2013”.

Partea vătămată T. Ș. fost examinată în cadrul Serviciului de Medicină Legală Baia M. în data de 19.08.2013.

Prin raportul de constatare medico-legală nr. 722 din 17.09.2013, s-au concluzionat următoarele:

„Numitul T. Ș. prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce în cadrul unui accident rutier.

2. Leziunile necesită 16-18 /șaisprezece – optsprezece) zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

3. Există legătură de cauzalitate între mecanismul de producere al accidentului și vătămările suferite de victimă.

4. Leziunile pot data din 13 august 2013”.

Partea vătămată T. Ș. a prezentat certificatul medico-legal nr. 715 din 19.08.2013, care atestă același număr de îngrijiri medicale șia solicitat tragerea la răspundere penală a inculpatului C. M. F., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

La data producerii accidentului, autoturismul condus de învinuit era asigurat pentru răspundere civilă auto la . SA, conform poliței de asigurare depusă în original la dosar (f. 77).

Organele de urmărire penală au arătat că faptele reținute în sarcina inculpatului se probează cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu (f. 5), proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa cu fotografii judiciare aferentă (f. 6-17), schița locului faptei (f. 18), proces-verbal de verificare a stării tehnice (f. 19-20), plângerea și declarația persoanei vătămate (f. 21-22-23), raport de constatare medico-legală nr. 722 din 17.09.2013 (f. 27), certificat medico-legal nr. 715/19.08.2013 (f. 28), bilet de ieșire din spital (f. 29), rezultat examinare RMN și factura aferentă (f. 31-33), buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr._ (f. 37), proces-verbal de prelevare și buletin de examinare clinică (f. 38-39), raport de expertiză medico-legală calcul retroactiv al alcoolemiei (f. 44-45), declarațiile inculpatului (f. 47-53), declarațiile martorilor G. Ș. I., G. M., D. C. I. (f. 55, 58, 65), cazierul auto al inculpatului (f. 70), proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (f. 79).

La dosarul cauzei s-a atașat fișa de cazier judiciar a inculpatului (f. 71 dosar up și f. 48 dosar instanță).

Prin Încheierea din data de 20.06.2014, în baza art. 346, alin. 2 Cod procedură penală, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecății.

În cursul cercetării judecătorești, având în vedere că probele administrate în cursul urmăririi penale nu au fost contestate de către părți acestea nu au fost readministrate, instanța a respins cererea în probațiune formulată de inculpat, prin apărător, privind efectuarea unei noi expertize calcul retroactiv al alcoolemiei și a procedat la audierea părții civile T. Ș..

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

La data de 13.08.2013, în jurul orei 19:30, după ce în prealabil consumase băuturi alcoolice, inculpatul a condus autoturismul marca MG, cu numărul de înmatriculare_, de pe . pe . M., a intrat în depășirea unei biciclete cu care circula persoana vătămată T. Ș., și datorită nepăstrării unei distanțe laterale suficiente față de aceasta, inculpatul a acroșat-o cu partea laterală dreapta față a autoturismului.

În urma impactului, persoana vătămată T. Ș. s-a dezechilibrat și a căzut cu bicicleta pe spațiul verde ce mărginește partea carosabilă.

Inculpatul și-a continuat deplasarea câțiva metri, apoi a oprit. Martorul ocular G. Ș. I. i-a strigat să se întoarcă la locul accidentului, iar martora G. M. s-a îndreptat spre persoana vătămată pentru a-i da primul ajutor.

Martorul G. Ș. I. a sunat la numărul de urgență 112, iar în scurt timp la fața locului a sosit un echipaj de poliție și o ambulanță.

Persoana vătămată T. Ș. a fost transportată la S. Județean de Urgență „Dr. C. O.” Baia M. și a fost internată în Secția Chirurgie Generală, C. Chirurgie Toracică, în perioada 13.08.-16.08.2013, cu diagnosticul: „Politraumatism prin accident rutier. Contuzie toracică stângă. Contuzie abdominală. T.C.C.A Plagă contuză epicraniană. Contuzie cot stâng. Plagă contuză cot stâng”.

Inculpatului C. M. F. i-au fost recoltate probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

Potrivit buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr._ din 13.08.2013, alcoolemia inculpatului a fost de 1,35 g%0 la prima probă recoltată la ora 20:40, respectiv 1,25 g%0 la cea de-a doua probă recoltată la ora 21:40.

Situația de fapt reținută de instanță și vinovăția inculpatului sunt pe deplin dovedite prin mijloacele de probă administrate în cauză, mențiunile procesului-verbal de sesizare din oficiu (f. 5 dosar up) coroborându-se cu cele ale procesului-verbal de cercetare la fața locului și planșa cu fotografii judiciare aferentă (f. 6-17 dosar up), cu schița locului faptei (f. 18 dosar up) și procesul-verbal de verificare a stării tehnice (f. 19-20 dosar up), din acestea rezultând că bicicleta persoanei vătămate T. Ș. a fost găsită căzută pe partea carosabilă, la o distanță de 0,90 metri de gura de canal din dreptul hidrantului de pe partea dreaptă a direcției de mers și în apropierea bicicletei, pe spațiul verde ce mărginește partea carosabilă au fost găsite mai multe fragmente dintr-o oglindă retrovizoare, în urma accidentului autoturismul marca MG, cu numărul de înmatriculare_, a prezentat avarii la bara de protecție față, aripa dreaptă față, portiera dreaptă față, oglinda dreapta față și parbrizul fisurat, iar bicicleta Mountain Bike DHS a prezentat multiple zgârieturi, pedala din partea stângă îndoită și coșul pentru bagaje rupt, precum și cu plângerea și declarațiile persoanei vătămate (f. 21-22-23 dosar up și f. 61 dosar instanță) și cu concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 722 din 17.09.2013 (f. 27 dosar up), conform căruia numitul T. Ș. prezintă leziuni traumatice care pot data din 13 august 2013 și s-au putut produce în cadrul unui accident rutier, necesitând 16-18 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, și cu cele ale certificatului medico-legal nr. 715/19.08.2013 (f. 28 dosar up).

Aceste mijloace de probă se coroborează și cu declarațiile inculpatului date în cursul urmăririi penale (f. 47-53 dosar up), din care rezultă că în noaptea de 12/13.08.2013 a consumat aproximativ 8 sticle de bere de 0,5 litri și 2 litri de vin de casă, împreună cu doi prieteni, până în jurul orelor 07:00 dimineața, iar în data de 13.08.2013, în jurul orelor 19:15 a fost vizitat de martorul D. C. și a mai consumat aproximativ 250-300 ml de coniac „ Jidvei”, după care, primind un telefon de la un prieten pentru a duce mașina în service, s-a urcat la volanul autoturismului cu care s-a deplasat până pe .-a produs accidentul, precum și cu declarațiile martorilor G. Ș. I., G. M. și D. C. I. (f. 55, 58, 65 dosar up).

Toate probele anterior menționate și analizate se coroborează și cu buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr._ (f. 37 dosar up), potrivit căruia alcoolemia inculpatului a fost de 1,35 g%0 la prima probă recoltată la ora 20:40, respectiv 1,25 g%0 la cea de-a doua probă recoltată la ora 21:40.

De asemenea, potrivit raportului de expertiză medico-legală calcul retroactiv al alcoolemiei nr. 8253/IX/d/282 din 25.11.2013, efectuat de Institutul de Medicină Legală Cluj-N. (f. 44-45 dosar up), a rezultat o alcoolemie a inculpatului mai mare decât 0,80 g%00, cu o valoare teoretică apropiată de 1,45 g%00, valoare care poate fi consecința consumului de alcool declarat de acesta în noaptea de 12/13.08.2013.

Având în vedere probatoriul administrat în cauză, instanța a constatat că a fost dovedită existența faptelor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală și vătămare corporală din culpă, dar și vinovăția inculpatului în săvârșirea acestora.

În drept, fapta inculpatului C. M. F. care, în data de 13.08.2013, a condus pe drumurile publice din municipiul Baia M. autoturismul marca MG cu numărul de înmatriculare_, având în sânge o îmbibație alcoolică cu o valoare teoretică apropiată de 1,45 g%00, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prevăzută de art. 87 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002.

Fapta aceluiași inculpat, care în data de 13.08.2013, în timp ce conducea autoturismul marca MG cu numărul de înmatriculare_, pe . Baia M., ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice, a cauzat un accident de circulație în urma căruia persoana vătămată T. Ș. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 16-18 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184, alin.1 și 3 Cod penal din 1969.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor, instanța a reținut că acestea au fost săvârșite în cursul anului 2013, așadar sub imperiul Codului penal din 1969, astfel încât se impune analizarea legii penale mai favorabile.

Art. 3 din Codul penal consacră principiul activității legii penale stabilind că legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât ea se află în vigoare. Art. 5, alin. 1 al aceluiași act normativ prevede o excepție de la principiul activității legii penale, stabilind că „în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.

Criteriile de determinare a legii penale mai favorabile vizează atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă (Decizia nr. 1470/08.11.2011 a Curții Constituționale a României). De asemenea, instanța a avut în vedere și Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale a României, care impune analizarea globală a aplicării legii penale mai favorabile.

Analizând comparativ prevederile art. 87, alin. 1 din OUG 195/2002 și cele ale art. 336, alin. 1 Cod penal, respectiv cele ale art. 184, alin. 1 și 3 Cod penal din 1969 și ale art. 196, alin. 1 Cod penal, precum și dispozițiile referitoare la concursul de infracțiuni și modalitățile de individualizare a pedepsei conform celor două reglementări, instanța a reținut că, în speță, legea penală mai favorabilă este cea anterioară intrării în vigoare a noului Cod penal.

Astfel, sub aspectul conținutului constitutiv al infracțiunii, reglementarea anterioară este similară cu cea actuală, faptele inculpatului întrunind atât elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 87, alin. 1 din OUG 195/2002 și cele ale art. 336, alin. 1 Cod penal, cât și pe cele ale art. 184, alin. 1 și 3 Cod penal din 1969 și ale art. 196, alin. 1 Cod penal.

Sub aspectul limitelor de pedeapsă prevăzute de cele două reglementări, instanța a constatat că în cazul infracțiunii de conducere sub influența alcoolului, noua reglementare prevede, spre deosebire de OUG 195/2002, pedeapsa închisorii alternativ cu amenda penală, astfel că, sub acest aspect legea nouă ar fi mai favorabilă, în măsura în care instanța ar înclina spre aplicarea acestei sancțiuni.

În cauză, reținând valoarea ridicată a alcoolemiei, instanța a apreciat că nu este suficientă pedeapsa amenzii penale, pentru a se atinge scopul preventiv și educativ al pedepsei, impunându-se aplicarea unei pedepse cu închisoarea.

Deși sub aspectul limitelor de pedeapsă în cazul infracțiunii de vătămare corporală din culpă apare ca fiind mai favorabilă noua reglementare, care prevede pedeapsa închisorii de la 3 luni la 1 an alternativ cu amenda penală, spre deosebire de Codul penal din 1969 potrivit căruia maximul special este de 2 ani, în ceea ce privește dispozițiile referitoare la concursul de infracțiuni, din analiza comparativă a art. 34 Cod penal din 1969 și a art. 39 din Codul penal actual, instanța a reținut că este mai favorabilă reglementarea anterioară care presupune contopirea pedepselor aplicate pentru infracțiunile săvârșire în cea mai grea, iar apoi, în mod facultativ, se poate aplica un spor de pedeapsă ce nu poate depăși 5 ani, având în vedere că în cauză instanța nu a aplicat un spor inculpatului. Potrivit art. 39 Cod penal actual, după stabilirea pedepsei celei mai grele, instanța este obligată să aplice un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse.

Totodată, analizând modalitățile de individualizare a pedepsei prevăzute de cele două reglementări, instanța a apreciat că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, prevăzută de art. 86, indice 1 Cod penal din 1969 este mai favorabilă decât suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, prevăzută de noul Cod penal.

Astfel, în cazul noii reglementări, legiuitorul prevede o condiție suplimentară, respectiv acordul inculpatului de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, întrucât, potrivit art. 93, alin. 3 Cod penal, prestarea unei munci în folosul comunității este obligatorie pe parcursul termenului de supraveghere. Totodată, în noul Cod penal, efectul definitiv al suspendării sub supraveghere este acela că pedeapsa se consideră executată, în vreme ce, potrivit Codului penal din 1969, intervine reabilitarea de drept.

Având în vedere Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale a României, care statuează că „dispozițiile art. 5 sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile”, precum și argumentele expuse anterior, instanța a apreciat că, în cauză, legea penală mai favorabilă este cea anterioară, respectiv OUG nr. 195/2002 și Codul penal din 1969.

La individualizarea pedepselor la care a fost condamnat inculpatul instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 Cod penal din 1969, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite de inculpat (de la 1 la 5 ani închisoare, respectiv de la 3 luni la 2 ani închisoare), împrejurările săvârșirii faptelor (după ce a consumat băuturi alcoolice inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice, cauzând un accident de circulație, în urma căruia a rezultat vătămarea corporală a unui biciclist, inculpatul și-a continuat deplasarea, după care s-a întors la locul accidentului, fiind strigat de martorii oculari, aceștia sunând la serviciul de urgență), starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită și rezultatul produs (persoanei vătămate i-au fost cauzate leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 16-18 zile de îngrijiri medicale), circumstanțele personale ale inculpatului, care are loc de muncă, atitudinea parțial sinceră a inculpatului în cursul urmăririi penale, împrejurarea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, dar și nivelul alcoolemiei în sânge, apreciind că scopul educativ și preventiv poate fi atins prin aplicarea unor pedepse orientate peste minimul special al pedepsei închisorii.

Pentru aceste considerente, în baza art. 87, alin. 1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 5 Cod penal, instanța l-a condamnat pe inculpatul C. M. F. la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală.

În baza art. 184, alin. 1 și 3 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, instanța l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

În baza art. 33, lit. a rap. la art. 34, lit. b Cod penal din 1969, instanța a contopit pedepsele de 1 an și 2 luni închisoare și 8 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 2 luni închisoare.

Plecând de la scopul pedepsei prevăzut de art. 52 Cod penal din 1969, apreciind că acesta se poate realiza și fără privare de libertate, instanța, având în vedere că sunt întrunite condițiile din art. 86, indice 1 Cod penal din 1969, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 1 an și 2 luni închisoare, iar, în baza art. 86, indice 2 Cod penal din 1969, a stabilit un termen de încercare de 3 ani și 6 luni, ce urmează a se calcula de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Cu privire la această modalitate de individualizare judiciară a executării pedepsei, instanța a apreciat-o ca fiind cea mai potrivită pentru inculpat, acesta îndeplinind condițiile cumulative strict și limitativ prevăzute de lege: pedeapsa stabilită pentru concursul de infracțiuni nu depășește 3 ani, inculpatul nu a fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, iar scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea acesteia în regim de detenție. Conduita inculpatului urmează a fi verificată pe durata termenului de încercare, astfel încât se apreciază că există toate premisele ca scopul preventiv și educativ al pedepsei să fie atins și prin această modalitate de individualizare a executării.

În baza art. 86³Cod penal din 1969, pe durata termenului de încercare, instanța a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

Datele prevăzute la literele b), c) și d) s-au comunicat serviciului menționat la litera a).

În baza art. 71, alin. 5 Cod Penal din 1969, instanța a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Instanța a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86, indice 4 Cod penal din 1969 privind revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a reținut că persoana vătămată T. Ș. s-a constituit parte civilă în cauză, în termen legal, cu sumele de 1.300 lei reprezentând daune materiale (din care 1.000 lei contravaloarea examinării RMN – f. 33 dosar up și 300 lei contravaloarea bicicletei distruse în urma accidentului) și 4.700 lei, cu titlu de daune morale, iar partea civilăS. Județean de Urgență „Dr. C. O.” Baia M. cu suma de 870,90 lei, reprezentând daune materiale – cheltuieli cu spitalizarea părții civile T. Ș. – f. 56 dosar instanță.

În ceea privește prejudiciul moral suferit de partea civilă T. Ș., instanța a reținut că acesta reprezintă rezultatul dăunător direct, de natură nepatrimonială, al faptei ilicite și culpabile a inculpatului, prin care se aduce o vătămare valorilor și drepturilor extrapatrimoniale care sunt strâns legate de personalitatea umană.

Sub acest aspect, instanța a apreciat că acțiunea inculpatului, ca manifestare exteriorizată în sfera relațiilor sociale, provoacă, în concret, părții civile un prejudiciu cauzat personalității acesteia, respectiv prejudiciul nepatrimonial localizat la nivelul suferințelor fizice și psihice suferite.

Instanța a reținut totodată că daunele morale reprezintă satisfacții echitabile destinate a compensa material suferințele fizice și psihice ale părții civile, urmare a faptei prejudiciabile a inculpatului.

În speță, instanța a apreciat că, față de specificul prejudiciului moral nepatrimonial, nu se poate apela la mijloace de probă materiale pentru determinarea întinderii despăgubirilor acordate cu acest titlu, urmând ca, în raport de ansamblul circumstanțelor de fapt ale cauzei, să se stabilească o sumă globală care să ofere o compensație persoanei vătămate pentru consecințele prejudiciabile suferite ca urmare a faptei inculpatului.

În consecință, la stabilirea întinderii despăgubirilor morale, instanța a avut în vedere faptul că, în mod evident, prin natura lor, leziunile suferite de persoana vătămată, cuantificate într-un număr de 16-18 de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, astfel cum rezultă din raportul de constatare medico-legală, i-au cauzat persoanei vătămate însemnate suferințe fizice, ținând cont și de vârsta înaintată a acesteia.

Instanța a avut în vedere pe de o parte, că prin acordarea daunelor morale se urmărește a se da și părții civile, ca persoană prejudiciată, o satisfacție echitabilă, iar pe de altă parte, că acestea constituie și o sancțiune pentru inculpat, ca autor al faptei ilicite, în scopul de a contribui la prevenirea eficientă a unor fapte similare în viitor.

Cât privește cuantumul daunelor morale solicitate de partea civilă, în lipsa unor criterii legale certe și obligatorii, având în vedere și împrejurarea că aceste sume nu trebuie să constituie nici amenzi excesive pentru autorul faptei ilicite, și nici venituri nejustificate pentru victima prejudiciului, precum și principiul potrivit căruia stabilirea indemnizației destinate reparării prejudiciului moral se face în funcție de gravitatea prejudiciului moral și în conformitate cu principiul echității, instanța a apreciat că suma pretinsă cu titlu de despăgubiri pentru daune morale, este justificată în cazul concret, acordarea sumei de 4.700 lei constituind o compensare efectivă, dar și o satisfacție echitabilă pentru ansamblul prejudiciilor morale nepatrimoniale suferite de persoana vătămată ca urmare a agresiunii a cărei victimă a fost.

Prin urmare, în baza art. 397, alin. 1 Cod procedură penală și art. 25, alin. 1 Cod procedură penală, coroborat cu art. 49 rap. la art. 50, art. 55 din Legea nr. 136/1995, raportat la art. 1357 și art. 1391 Cod civil, instanța a admis acțiunea civilă și a obligat partea responsabilă civilmente – asigurătorul de răspundere civilă S.C. E. România Asigurări Reasigurări S.A., cu sediul în Voluntari, Șoseaua București Nord, nr. 10, jud. Ilfov, la plata sumelor de:

- 1.300 lei, reprezentând daune materiale și 4.700 lei, reprezentând daune morale, către partea civilă T. Ș.;

În baza art. 274, alin. 1 Cod de procedură penală, instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, ce includ și cheltuielile stabilite prin rechizitoriu.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul C. M. F., solicitând desființarea sentinței penale nr. 2633/26.11.2014, pronunțată în dosarul penal nr._ de către Judecătoria Baia M. și pronunțând o nouă hotărâre, sub aspectul laturii penale să se dispună condamnarea sa pentru comiterea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana care are în sânge o imbibatie alcoolica ce depășește limita legala prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 5 NCP și vătămare corporala din culpa prev. de art. 184 alin. 1 și 3 Cod pena] din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal din 1969 și art. 5 din NCP, respectiv art. 418 alin. I din NCPP, la pedepse cu închisoarea . mic decât cel stabilit și aplicat de prima instanța, orientate sub minimul special al pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite.

Mai solicită suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante, conform art. 81 din Codul penal din 1969, art. 5 din NCP, în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate, făcând aplicarea dispozițiilor art. 72 - 74 din Codul penal din 1969.

Sub aspectul laturii civile să se dispună în conformitate cu dispozițiile art. 397 alin. 1 coroborat cu art. 25 alin. 1 din NCPP reducerea cuantumului despăgubirilor materiale și morale acordate părtii civile prin sentința apelata.

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:

Prima instanță în urma analizării materialului probator administrat în cauză, a stabilit o stare de fapt corectă, corespunzătoare adevărului, din care a reieșit vinovăția inculpatului apelant în săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prev.de art. 87 alin.1 din OUG nr.195/2002 și vătămare corporală din culpă prev.de art. 184 alin.1, 3 Cod penal din 1969, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal din 1969.

În concret, în sarcina acestuia s-a reținut faptul că la data de 13.08.2013, a condus pe drumurile publice din municipiul Baia M. autoturismul marca MG cu numărul de înmatriculare_, având în sânge o îmbibație alcoolică cu o valoare teoretică apropiată de 1,45 g%00, iar în timp ce conducea autoturismul marca MG cu numărul de înmatriculare_, pe . Baia M., ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice, a cauzat un accident de circulație în urma căruia persoana vătămată T. Ș. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 16-18 zile de îngrijiri medicale.

Încadrarea juridică dată faptelor comise este corectă, prima instanță stabilind în mod corect și care este legea penală mai favorabilă inculpatului în contextul aplicării art.5 C.pen. și a Deciziei nr.265/2014 a Curții Constituționale care consacră principiul analizării globale a legii.

Totodată, trecând la sancționarea inculpatului, instanța de fond a avut în vedere toate criteriile generale prev. de art.74 C.pen., respectiv atât circumstanțele reale ale cauzei, cât și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv gradul de pericol social ridicat al infracțiunii, având în vedere valoarea mare a alcoolemiei, de 1,45 gr/mie alcool în sânge, pe fondul căreia a și accidentat o persoană, dar și împrejurarea că acesta se află la prima confruntare cu legea penală, instanța analizând așadar temeinic și argumentând judicios toate aspectele care au fost avute în vedere la stabilirea pedepsei.

Față de toate aceste aspecte, Curtea apreciază că prima instanță a realizat o judicioasă individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, atât în ceea ce privește cuantumul acesteia cât și modalitatea de executare, neimpunându-se modificarea acestora, iar pedeapsa astfel stabilită va fi în măsură să contribuie la reeducarea acestuia și la prevenirea săvârșirii pe viitor de noi fapte antisociale.

În acest context, solicitarea apelantului de a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei în baza art.81 C.pen. va fi respinsă de către Curte, apreciind că această modalitate de executare nu este suficientă având în vedere gradul de pericol social al faptelor comise și concursul de infracțiuni, pentru realizarea scopului pedepsei prev. de art. 52 C.pen.

De asemenea, latura civilă a cauzei a fost soluționată corect, daunele materiale fiind dovedite în cauză, iar cele morale fiind justificate și judicios cuantificate raportat la suferințele cauzate părții vătămate prin acțiunea inculpatului, numărul de zile necesare pentru vindecarea acesteia și vârsta înaintată a acesteia.

Prin urmare, în baza art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen. va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpat.

Va obliga inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. M. F. împotriva sentinței penale nr. 2633 din 26.11.2014 a Judecătoriei Baia M..

Obligă pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 31 martie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

L. H. I. M.

GREFIER,

L. C.

Dact.I.M./S.M

4 ex./29.04.2015

Jud.fond. Ș. D.

← Ultrajul (art.257 NCP). Decizia nr. 317/2015. Curtea de Apel CLUJ		Contestaţie la executare (art.598 NCPP). Sentința nr.... →

Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 476/2015. Curtea de Apel CLUJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 476/2015. Curtea de Apel CLUJ