Înşelăciunea (art. 215 C.p.). Decizia nr. 457/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 457/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 2887/190/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 457/A/2015
Ședința publică din 26 martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. S., judecător
JUDECĂTOR: A. D. L.-AGHINIȚĂ
GREFIER: L. A. S.
Ministerul Public reprezentat prin A. S. – procuror,
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj
S-a luat spre examinare apelul declarat de către inculpatul N. S. M. împotriva sentinței penale nr. 1714 din data de 03 noiembrie 2014 a Judecătoriei Bistrița, pronunțată în dosar nr._, în care inculpatul N. S. M. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, dat în dosar nr. 914/P/2012, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă pentru inculpatul N. S. M. apărătorul desemnat din oficiu, avocat M. G. D., din cadrul Baroului Cluj, cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie la dosar ( f. 15 ), lipsă fiind inculpatul N. S. M., persoana vătămată Z. S. și partea civilă G. V. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Nefiind cereri de formulat, se apreciază apelul în stare de judecată și se acordă cuvântul în dezbatere.
Apărătorul din oficiu al inculpatului N. S. M., având cuvântul, susține că inculpatul critică sentința penală atacată pentru încadrarea juridică a faptei, modalitatea în care s-a efectuat contopirea și cuantumul pedepsei aplicate de 4 ani închisoare, cu executare. Astfel, susține apelul așa cum a fost formulat în scris, pentru motivele reiterate de către inculpat și prin cererea de amânare depusă pentru termenul de judecată anterior și, în consecință, în temeiul art. 421 alin. 2 lit. a Cod procedură penală, solicită admiterea apelului inculpatului formulat împotriva sentinței penale nr. 1714/2014 a Judecătoriei Bistrița, solicitând desființarea ei și, rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se aplice inculpatului – apelant o pedeapsă îndreptată spre minimul special, apreciind că pedeapsa de 4 ani închisoare este prea mare având în vedere gradul de pericol social al faptei. Totodată, solicită a se reține în favoarea inculpatului atitudinea de colaborare cu organele de urmărire penală.
În ceea ce privește latura civilă, raportat la suma de 12 400 de euro, contestată de către inculpat, apreciază că aceasta nu a fost dovedită și că este mult prea mare, raportat la vechimea autoturismului și la scăderea prețurilor pe piața auto. Mai mult, menționează că instanța de fond a făcut referire în sentință atât la sume în euro, cât și la aceeași sumă, dar în lei. Cu onorariu FMJ.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondat a apelului inculpatului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Susține că instanța de judecată a stabilit pedeapsa într-un anumit cuantum și într-o anumită modalitate ținând cont de existența mai multor acte materiale de comitere a infracțiunii, respectiv de forma continuată, conform art. 41 alin. 2 din Codul penal, dar și de starea de recidivă, care îl caracterizează pe inculpat, faptele fiind comise în termenul de liberare condiționată.
CURTEA :
Analizând actele și lucrările dosarului nr._ la această instanță în data de 5 decembrie 2014, instanța constată că prin sentința penală nr. 1714 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Bistrița, a fost condamnat inculpatul N. S. M., fiul lui S. și D., născut la data de 14.02.1983 în Curtea de Argeș, cetățean român, studii 12 clase, fără ocupație, necăsătorit, domiciliat în com. Valea Iașului, ., jud. Argeș, recidivist, CNP_, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1 și 3 VCP, cu aplic. art. 41 alin. 1 VCP, art. 37 lit. a VCP și art. 5 CP, la pedeapsa de 4 ani închisoare.
S-a constatat că fapta dedusă judecății a fost săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. a VCP, raportat la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin SP nr. 1141/2011 a Judecătoriei D., definitivă prin DP nr. 293/11.10.2011 a Tribunalului Hunedoara, din a cărei executare a fost liberat condiționat la data de 06.06.2012, cu un rest de executat de 145 zile închisoare.
În baza art. 61 alin. 1 VCP a fost revocat beneficiul liberării condiționate privind restul de 145 zile închisoare rămas neexecutat, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru fapta dedusă judecății, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de:
- 4 ani închisoare.
În baza art. 71 VCP au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b VCP pentru toată durata executării pedepsei.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 Euro cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părții civile Z. S., domiciliat în Bistrița, ., jud. Bistrița-Năsăud și a sumei de 12.400 Euro despăgubiri civile în favoarea părții civile . SRL, prin reprezentant G. V. A., domiciliat în Bistrița, .. 4, ., jud. Bistrița-Năsăud.
În temeiul art. 274 CPP a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Onorariul cuvenit avocatului din oficiu C. G., în sumă de 200 lei, va fi achitat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținută următoarea stare de fapt:
Partea vătămată Z. S. este administrator împuternicit la ., iar partea vătămată G. V. este administrator al . Bistrița. Ambele societăți comerciale au printre altele, ca obiect de activitate, și comerț cu autoturisme și închirieri auto.
1. La data de 05.09.2012 inculpatul N. S. M. s-a prezentat la parcul auto administrat de Z. S., manifestându-și dorința de a închiria un autoturism. I-au fost prezentate mai multe mașini, însă inculpatul nu a fost mulțumit de starea acestora. Partea vătămată i-a oferit pentru închiriere autoturismul proprietate personală, marca Skoda, care nu se afla în parcul de închirieri. După ce a văzut mașina, inculpatul a fost mulțumit de starea acesteia, astfel că a închiriat-o pentru o perioadă de 5 zile, achitând suma de 75 euro.
Pentru a părea și mai credibil, acesta a invocat faptul că urmează să se căsătorească cu o fată din Beclean și ar avea nevoie de mașină la nuntă. Mai mult decât atât, între cei doi s-a încheiat un act scris, redactat de însuși inculpatul, în care se precizează că închiriază autoturismul pe o perioadă 5 zile, iar în caz de avarii produse din vina sa autoturismului, va plăti pagubele în termen de 15 zile. La finalul actului acesta și-a trecut și numărul de telefon (f.70).
Inculpatul a prezentat persoanei vătămate actul său de identitate și permisul de conducere, care au fost verificate de aceasta și nu au fost în măsură să creeze suspiciuni.
La expirarea contractului, inculpatul nu a mai adus mașina persoanei vătămate și nu a mai răspuns la telefon.
Imediat după ce a intrat în posesia mașinii, inculpatul a înstrăinat-o unei persoane din Sighetul Marmației.
Autoturismul nu a fost recuperat nici până în prezent și nu s-a reușit identificarea acestuia.
Partea vătămată a arătat că valoarea autoturismului este în sumă de 2000 Euro, sumă cu care se constituie parte civilă în cauză (fila 67).
2. Două zile mai târziu, la data de 07.09.2012, inculpatul s-a prezentat la sediul . SRL Bistrița și a solicitat închirierea a două autoturisme, respectiv Audi A4, cu nr. de înmatriculare_ și Mercedes Benz, cu nr. de înmatriculare_, pentru care a achitat chiria și avansul pentru o perioadă de 7 zile, potrivit contractelor de închiriere (filele 9-13).
Ulterior, la data de 09.09.2012 inculpatul s-a prezentat la aceeași societate și a solicitat închirierea încă a unui autoturism marca Peugeot 607, cu nr. de înmatriculare_, pe o perioadă de 8 zile, pentru care, la fel, a achitat contravaloarea chiriei și avansul aferent.
Inculpatul nu a mai restituit niciunul dintre aceste autoturisme, el precizând că le-a vândut aceleiași persoane din Sighetul Marmației, cu numele de „M.".
S-a procedat la darea în urmărire a acestor autoturisme, iar la data de 18.09.2012 s-a reușit identificarea autoturismului marca Mercedes Benz, aflat în posesia numitului G. Ș. din Satu M., care a precizat că 1-a cumpărat de la o persoană care s-a prezentat cu numele de C. V., însă nu au existat acte de vânzare cumpărare. Autoturismul intrase deja în sfera traficanților auto, care nu au putut fi identificați, aspect ce rezultă și din declarația numitului G. Ș.. Acesta a precizat că nu se constituie parte civilă în cauză, mergând pe principiul că unde există câștig poate să existe și pierderi.
Autoturismul Mercedes a fost recuperat și restituit părții vătămate, iar celelalte autoturisme, respectiv Audi și Peugeot, nu au fost recuperate până în prezent și sunt date în urmărire.
Prejudiciul cauzat . SRL este în sumă de 15.000 Euro, sumă cu care se constituie parte civilă în cauză (fila 33).
Împotriva hotărârii pronunțate de către Judecătoria Bistrița a formulat apel inculpatul.
În cererea de apel acesta critică hotărârea primei instanțe în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, cuantumul pedepsei și modalitatea în care a fost făcută contopirea pedepselor, fără însă a arăta care sunt argumentele pe care își sprijină afirmațiile.
Analizând apelul declarat în cauză, în limitele prevăzute de art. 417 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Văzând probatoriul administrat în cauză, prima instanță a reținut în mod corect vinovăția inculpatului care, în perioada 5 septembrie 2012- 14 septembrie 2012, în baza unei rezoluții infracționale unice, a încheiat un număr de trei contracte de închiriere auto cu persoanele vătămate . SRL BISTRIȚA și Z. S., având ca obiect închirierea pe o perioadă de 7 zile a mai multor autoturisme. Acesta a indus în eroare părțile vătămate cu închirierea acestor contracte, determinându-le să-i închiriere autoturismele, pe care, imediat ce a intrat în posesia lor, le-a înstrăinat.
Audiat de către instanța de fond, inculpatul a declarat că a închiriat mașinile pentru a se plimba cu ele și neavând bani le-a vândut.
Coroborând declarațiile date de inculpat pe parcursul derulării procesului penal cu cele ale părților vătămate și ale martorului G. V., prima instanță a reținut în mod judicios că faptele inculpatului au fost premeditate, el pregătind din timp acțiunea infracțională.
Raportat la bogatul cazier judiciar al acestuia (a mai fost anterior condamnat pentru abuz de încredere tot în legătură cu autoturisme închiriate și nerestituite se constată că acesta și-a format o adevărată „îndeletnicire” din comiterea acestui gen de fapte penale.
Din conținutul cererii de apel rezultă că inculpatul și-a revizuit însă poziția deoarece acesta nu neagă comiterea faptelor, nemulțumirea sa vizând doar încadrarea juridică a faptei, cuantumul pedepsei și modalitatea în care s-a făcut contopirea pedepselor.
Criticile aduse de inculpat hotărârii primei instanțe sunt nefondate.
După cum a reținut instanța de fond în mod corect, de esența infracțiunii de înșelăciune este existența rezoluției infracționale anterior încheierii contractului, spre deosebire de abuzul de încredere, unde rezoluția infracțională este luată după încheierea contractului, respectiv după ..
În cazul de față, raportat la faptul că inculpatul are ca „ocupație” închirierea de autoturisme în vederea vânzării acestora, este cert că intenția sa a fost de inducere în eroare a reprezentanților firmelor de închiriere, de a încheia contracte de închiriere a unor autoturisme, cu scopul precis de a le vinde și de a-și însuși astfel banii obținuți.
Cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, Curtea constată că, în cauză, pedeapsa aplicată, a fost judicios dozată, aplicarea dispozițiilor art. 5 din Codul penal, făcându-se potrivit Deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale.
Nici criticile referitoare la modalitatea de contopire a pedepselor nu sunt fondate.
Așa cum reiese din cazierul judiciar, inculpatul este recidivist, fapta dedusă judecății fiind săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit.a NCP, raportat la pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 293 din 11 octombrie 2011 a Tribunalului Hunedoara, din a cărei executare a fost liberat condiționat la data de 6 iunie 2012, cu un rest de executat de 145 zile.
D. fiind faptul că inculpatul a comis infracțiunile ce fac obiectul prezentului dosar în intervalul de timp de la liberare până la împlinirea duratei pedepsei, în baza art. 61 Cod penal s-a dispus revocarea liberării condiționate privind restul de 145 zile închisoare rămas neexecutat, rest care a fost contopit cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru fapta dedusă judecății, inculpatul urmând să execute pedeapsa mai grea, acea de 4 ani închisoare.
Pentru considerentele arătate în cuprinsul acestei decizii, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul N. S.-M. (cu datele personale la dosar) împotriva sentinței penale nr. 1714 din 3.11.2014 a Judecătoriei Bistrița.
Se va stabili în favoarea Baroului Cluj, suma de 200 lei, ce seva avansa din fondul Ministerului Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu - avocat M. G. D..
Va fi obligat apelantul să plătească în favoarea statului suma de 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul N. S.-M. (fiul lui S. și D., născut la 14 februarie 1983) împotriva sentinței penale nr. 1714 din 3.11.2014 a Judecătoriei Bistrița.
Stabilește în favoarea Baroului Cluj, suma de 200 lei, ce seva avansa din fondul Ministerului Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu - avocat M.G.D.
Obligă pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.03.2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
S. SISERMANADINA D. L.-AGHINIȚĂ
GREFIER
L. A. S.
Red. S.S./M.N.
4 ex./27.04.2015
Jud.fond.-A. C. S.
| ← Falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 C.p.).... | Măsuri şi excepţii dispuse de judecătorul de cameră... → |
|---|
