Ultrajul (art. 239 C.p.). Decizia nr. 714/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 714/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 4867/328/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DECIZIE PENALĂ NR. 714/A/2015
Ședința publică din data de 19 mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE :V. V. A.
JUDECĂTOR: L. H.
GREFIER :C. C.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj
reprezentat prin PROCUROR: S. D.
S-au luat spre examinare apelurile declarate de către inculpații R. C. și R. A.-V., împotriva sentinței penale nr.273/22.09.2014, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T., inculpații fiind trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 2446/P/2010 întocmit de P. de pe lângă Judecătoria T. astfel:
R. C. - pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art. 239 alin 1 și 5 cu aplic. art. 37 lit. b din vechiul Cod penal
R. A.-V. - pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art. 239 alin 1 și 5 din vechiul Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul R. C. personal, apărătorul desemnat din oficiu av. V. I. din cadrul Baroului Cluj în reprezentarea intereselor inculpatului lipsă, lipsă fiind inculpatul R. A. V. și partea vătămată N. M. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită (fila 43).
S-a făcut referatul cauzei după care, la interpelarea instanței, inculpatul R. C. răspunde că nu dorește să dea alte declarații și în fața instanței de apel, menținându-și declarațiile date până în prezent.
Părțile prezente arată că nu au cereri de formulat.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, în baza art. 420 C.pr.pen., Curtea acordă cuvântul părților prezente în dezbaterea apelurilor.
Apărătorul inculpatului R. A. V. av. V. I., solicită în temeiul art. 421 pct.2 lit.a C.p.p., admiterea apelului potrivit motivelor expuse în scris, modificarea sentinței penale nr. 273/2014 în sensul achitării inculpatului, iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate acestuia pentru comiterea infracțiunii de ultraj, înspre minimul prevăzut de lege, cu acordarea onorariului avocațial.
În opinia sa, din probatoriul administrat în cauză nu rezultă de nicăieri faptul că a bruscat partea vătămată și, chiar și în ipoteza în care ar fi amenințat-o în vreun fel, nu sunt întrunite elementele constitutive ale săvârșirii vreunei fapte penale, mai ales cea de ultraj.
Inculpatul R. C., la rândul său solicită instanței a dispune admiterea apelului și a se dispune achitarea sa, învederând că nu este vinovat de infracțiunea pentru care a fot trimis în judecată.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea celor două apeluri declarate de inculpați, cu consecința menținerii sentinței penale nr. 273/22.09.2014 pronunțată de Judecătoria T. ca fiind legală, temeinică și laborios motivată.
CURTEA:
Prin sentința penală nr. 273 pronunțată la data de 22.09.2014 de Judecătoria T., în temeiul art. 386, alin. 1 Cod penal, s-a dispus schimbarea încadrării juridice reținută în sarcina inculpatului R. C., din infracțiunea de ultraj prevăzută de art. 239, alin. 1 și alin. 5 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 37, lit. b din vechiul Cod penal în infracțiunea de ultraj prevăzută de art. 257, alin. 1 și 4 raportat la art. 206, alin. 1 din Codul penal cu aplicarea art. 41, alin. 1 și art. 43, alin. 5 din Codul penal, totul cu aplicarea art. 5 din Codul penal.
În temeiul art.396, alin. 2 din Codul de procedură penală s-a dispus condamnarea inculpatului R. C., fiul lui V. și R., născut la data de 13.05.1970, în mun. Câmpia-Turzii, domiciliat în mun. Câmpia-Turzii, .. 1, ., C.N.P._, la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prevăzută de art. 257, alin. 1 și 4 raportat la art. 206, alin. 1 din Codul penal cu aplicarea art. 41, alin. 1 și art. 43, alin. 5 din Codul penal, totul cu aplicarea art. 5 din Codul penal.
În temeiul art. 66, alin. 1, lit. a și b din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 2 ani.
În temeiul art. 65, alin. 1 raportat la art. 66, alin. 1, lit. a și b din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
În temeiul art. 386, alin. 1 a fost schimbată încadrarea juridică reținută în sarcina inculpatului R. A.-V., din infracțiunea de ultraj prevăzută de art. 239, alin. 1 și alin. 5 din vechiul Cod penal în infracțiunea de ultraj prevăzută de art. 257, alin. 1 și 4 raportat la art. 206, alin. 1 din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal.
În temeiul art.396, alin. 2 din Codul de procedură penală a fost condamnat inculpatul R. A.-V., fiul lui V. și R., născut la data de 11.01.1976, în mun. Câmpia-Turzii, domiciliat în mun. Câmpia-Turzii, .. 1, ., jud. Cluj, C.N.P._, la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prevăzută de art. 257, alin. 1 și 4 raportat la art. 206, alin. 1 din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal.
În temeiul art. 66, alin. 1, lit. a și b din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 2 ani.
În temeiul art. 65, alin. 1 raportat la art. 66, alin. 1, lit. a și b din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
În temeiul art. 15 din Legea 187/2012 raportat la art. 85 din vechiul Cod penal s-a anulat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 și 10 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 27/22.01.2014 în dosarul penal nr._ .
S-au repus în individualitatea lor pedepsele aplicate prin Sentința penală nr. 27/22.01.2014 în dosarul penal nr._ respectiv pedeapsa de 1 an închisoare și pedeapsa accesorie prev. de art. 64, lit. a teza 2-a din vechiul Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86, alin. 1 din O.U.G. 195/2002 și pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare și pedeapsa accesorie prev. de art. 64, lit. a teza 2-a din vechiul Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87, alin. 5 din O.U.G. 195/2002.
S-a constatat că infracțiunea de ultraj dedusă judecății în prezenta cauză este concurentă cu infracțiunile susmenționate pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 27/22.01.2014 în dosarul penal nr._ .
În temeiul art. 15 din Legea 187/2012 raportat la art. 85 raportat la art. 34, alin. 1, lit. b din vechiul Cod penal, s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 1 an și 10 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 2 luni închisoare în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 15, din Legea 187/2012 raportat la art. 85 raportat la art. 35, alin. 1 din vechiul Cod penal s-a aplicat alături de pedeapsa închisorii pedeapsă complementară prev. art. 66, alin. 1, lit. a și b din Codul penal respectiv interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 2 ani.
În temeiul art. 65, alin. 1 raportat la art. 66, alin. 1, lit. a și b din Codul penal, s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
S-a constatat că partea vătămată N. M.-M. nu a formulat pretenții civile în cauză.
În temeiul art. 404, alin. 4, lit. d, raportat la art. 112, alin. 1, lit. b din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal s-a dispus confiscarea toporului cu lamă metalică ridicat de la inculpatul R. C. în data de 10.09.2010.
În temeiul art. 274, alin. 1 din Codul de procedură penală au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 500 de lei (100 avansate în cursul urmăririi penale și 400 avansate în cursul judecății), fiecare inculpat suportând plata a 250 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
La data de 10.09.2010, în jurul orelor 17:15, agenții de poliție T. N. și N. M., aflându-se în serviciu de patrulare, au fost solicitați prin apelul de urgență 112 să se prezinte la barul Dynastyk SRL de pe .-Turzii pentru aplanarea unui conflict între mai multe persoane care au asupra lor cuțite și topoare și ar exista și victime.
Agenții de poliție s-au deplasat cu autoturismul din dotare spre locul indicat iar înainte cu aproximativ 100 de metri de bar s-au întâlnit cu inculpații R. C. și R. A. V.. Ambii inculpați se aflau sub influența băuturilor alcoolice, iar inculpatul R. C. avea asupra sa într-o mână un cuțit, iar în cealaltă un topor.
Inculpatul R. C. le-a adus la cunoștință faptul că el i-a chemat, le-a relatat că a fost agresat în bar de un bărbat care avea un topor asupra lui și că după ce i-a luat toporul l-a lovit pentru a se apăra, cerându-le polițiștilor să meargă în bar pentru a-l găsit pe bărbatul respectiv.
Polițiștii le-au solicitat celor doi inculpați să se legitimeze, să-i urmeze la bar pentru lămurirea situației, iar inculpatului R. C. să predea cuțitul și toporul. Aceștia au refuzat să se legitimeze și să predea cele două obiecte.
Polițiștii și-au continuat deplasarea spre bar inculpații urmându-i pe jos.
Ajunși la bar agenții de poliție, împreună cu inculpații au pătruns în interior unde se aflau aproximativ 5 persoane. Inculpatul R. C. a relatat împrejurarea în care a avut loc incidentul, arătând masa la care a stat bărbatul respectiv care l-a atacat. Agentul de poliție N. M. a întrebat unde este bărbatul respectiv și i s-a răspuns că a plecat, moment în care le-a cerut inculpaților să meargă la sediul poliției pentru clarificarea situației.
Inculpatul R. C., având într-o mână toporul, iar în cealaltă un cuțitul, i-a spus agentului de poliție N. M. că el nu merge, că a mai făcut pușcărie și l-a amenințat că îi dă cu toporul în cap.
Inculpatul R. A. V. a început să profereze injurii și amenințări și s-a îndreptat spre agentul de poliție N. M., apucându-l cu mâna dreaptă de cravată și de haină, iar cu mâna stângă a încercat să-l lovească, polițistul reușind să se ferească.
Inculpatul R. C. i-a spus fratelui său să îl lase în pace pe polițist, după care a început să îl amenințe din nou că îl omoară cu toporul, având ridicate ambele obiecte, respectiv într-o mână toporul, iar în cealaltă cuțitul. În acel moment a venit din nou inculpatul R. A. și a încercat încă o dată să îl lovească pe agentul de poliție cu pumnul în zona feței, după care cei doi inculpați au ieșit din bar.
În tot acest timp agenții de poliție au încercat să cheme ajutoare, dar acest lucru nu a fost posibil din cauza comportamentului agresiv a celor doi, reușind acest lucru numai după ce cei doi inculpați au ieșit din bar.
Agenții de poliție au plecat cu autoturismul din dotare în urmărirea celor doi, iar aceștia când au văzut că sunt urmăriți au început să adreseze injurii la adresa poliției, iar inculpatul R. A. și-a dat pantalonii jos arătându-și organele genitale și făcând gesturi obscene. De asemenea a aruncat cu o sticlă de plastic goală în mașina poliției.
Pe . învinuiți au fost imobilizați și conduși la Poliția Câmpia-Turzii, ulterior fiind prezentați la P. de pe lângă Judecătoria T..
Starea de fapt reținută de instanță în privința ambilor inculpați rezultă din analiza procesului-verbal de sesizare (intitulat „proces-verbal de acte premergătoare”), a raportului întocmit de partea vătămată, a dovezii de ridicare obiect, a declarațiilor persoanei vătămate, a declarațiilor inculpaților și a declarațiilor martorilor T. N., M. L., M. A. Joszef, A. E., A. C.-M., Cântă O. S., C. N. și Cântă E..
Din raportul și declarațiile persoanei vătămate N. M.-M. (f.5, 9-10, 11-13 dosar U.P.; f.4 dosar instanță) rezultă aspectele esențiale reținute de instanță respectiv intervenția la eveniment a celor doi polițiști, întâlnirea cu cei doi inculpați, refuzul acestora de a merge la sediul poliției, faptul că ambii inculpați i-au amenințat pe polițiști („au devenit agresivi și au început să ne aducă injurii și amenințări cu acte de violență”- f.9 dosar U.P. verso), faptul că inculpatul R. C. l-a amenințat că îi dă cu toporul în cap („mie mi-a spus că îmi va da cu toporul în cap” – f.14 dosar instanță), faptul că inculpatul R. A. V. a trecut dincolo de amenințări și a încercat să-l lovească („R. A. V. m-a prins de cravată, de piept și de haină, încercând să mă lovească dar am reușit să mă feresc” – f.14 dosar instanță; R. A. …. s-a îndreptat spre mine m-a apucat cu mâna de cravată și haine, iar cu mâna stângă a încercat să mă lovească..” – f.12 dosar U.P. ).
Aspectele declarate de persoana vătămată N. M.-M. sunt confirmate de martorul T. N. polițistul care a intervenit la eveniment împreună cu persoana vătămată N. M.-M..
Astfel, acesta arată în declarațiile date (f.23-25 dosar U.P., f.26 dosar instanță) că a intervenit împreună cu N. M.-M. la un eveniment, faptul că cei doi inculpați i-au amenințat(au început să fie agresivi, să ne aducă injurii și amenințări cu acte de violență – f.23 verso dosar U.P.), faptul că R. C. i-a amenințat cu toporul, faptul că R. A. V. a încercat să-l lovească pe N. M.-M. cu pumnul și faptul că după ieșirea inculpaților din bar aceștia au continuat să le aducă injurii și să-i amenințe pe polițiștii care se deplasau în urma celor doi (..ne adresau injurii și amenințări cu acte de violență iar R. A.-V. a aruncat cu o sticlă de ½ litri plină cu suc în autoturismul poliției” f.23 verso dosar U.P.).
Amenințările proferate de inculpatul R. C. rezultă și din declarațiile martorei M. L. (f.26-28 dosar U.P. f.49 dosar instanță) care arată că acesta i-a amenințat pe polițiști că le taie capul, având într-o mână un cuțit, iar în cealaltă un topor.
Despre aceleași amenințări la adresa unui polițist, proferate de inculpatul R. C., face mențiune și martorul A. E. („îl amenința pe unul dintre agenți, respectiv pe cel tânăr că îi i-a gâtul” – f.31, 32 dosar U.P.).
Faptul că ambii inculpați i-au amenințat pe polițiști și faptul că R. A. a încercat chiar să-l lovească pe unul dintre aceștia rezultă și din declarația martorului M. A.-Jozsef (f.29 dosar U.P.).
Inculpatul R. A.-V. arată în declarația olografă dată în fața organelor de urmărire penală că s-a certat cu polițiști, dar nu își aduce aminte ce a zis sau ce a făcut (f.14 dosar U.P.). În declarația din data de 20.09.2010 (f.16, 17 dosar U.P.) acesta recunoaște că i-a înjurat pe polițiști însă neagă că i-ar fi amenințat său că ar fi încercat să-i lovească.
Inculpatul R. C. prin declarațiile date în fața organelor de urmărire penală (f.18, 19, 21, 22 dosar U.P.) neagă injuriile și amenințările la adresa polițiștilor arătând că a vorbit pe un ton politicos.
Ținând cont de ansamblul probelor administrate în cauză instanța de fond a apreciat că declarațiile inculpaților sunt nesincere în privința faptelor reținute în sarcina acestora.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului R. C. rezultă că a fost condamnat la mai multe pedepse cu închisoarea mai mari de 1 an, pedepse care au fost executate.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului R. A.-V. rezultă că a fost condamnat prin Sentința penală nr. 27/22.01.2014 pronunțată de Judecătoria T., definitivă la 19.02.2014, la o pedeapsă de 1 an și 10 luni închisoare, executarea pedepsei fiind suspendată pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 10 luni închisoare. Fapta pentru care a fost condamnat prin această sentință a fost săvârșită în 24.07.2014.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații R. C. și R. A. –V. solicitând admiterea acestora, desființarea sentinței atacate și pronunțarea unei noi hotărâri.
Inculpatul și R. A. –V. a solicitat, în principal, admiterea, iar în subsidiar reducerea pedepselor aplicate, cu motivarea că din probele administrate în cauză nu rezultă că apelantul ar fi bruscat pe partea vătămată, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj.
Inculpatul R. C. a solicitat admiterea, cu motivarea că nu este vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Apelurile declarate în cauză sunt nefondate.
În baza probelor administrate în cauză s-a reținut o corectă stare de fapt, dându-se acesteia o încadrare juridică corespunzătoare, vinovăția inculpaților fiind stabilită în afara oricărui dubiu.
Solicitarea inculpaților, de achitare pe motiv că din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul R. A.-V. ar fi bruscat pe partea vătămată și că nu ar fi vinovați de infracțiunea pentru care au fost trimiși în judecată, nu poate fi primită.
Astfel, din procesul-verbal de sesizare și declarațiile părții vătămate N. M.-M. rezultă modul de intervenție a polițiștilor, refuzul inculpaților de a merge la sediul poliției, amenințările ambilor inculpați, amenințarea inculpatului R. C. că îi dă cu toporul în cap, amenințările și încercarea de lovire a inculpatului R. A.-V. care l-a prins de cravată, de piept și haină în încercarea de a-l lovi.
Aceste aspecte sunt confirmate de martorul T. N., (al doilea polițist care a intervenit) care a arătat că cei doi inculpați i-au amenințat, că inculpatul R. C. i-a amenințat cu toporul, iar inculpatul R. A. V. a încercat să lovească pe partea vătămată N. M.-M. cu pumnul.
Apoi, martora M. L. a arătat că inculpatul R. C. i-a amenințat pe polițiști că le taie capul, având într-o mână un cuțit, iar în cealaltă un topor, aspect confirmat și de martorul A. E. care a declarat că inculpatul îl amenința pe agentul mai tânăr că taie gâtul.
În fine, martorul M. A.-Jozsef a declarat că ambii inculpați i-au amenințat pe polițiști și că inculpatul R. A.-V. a încercat chiar să lovească pe unul dintre ei.
Or, aceste declarații coroborate cu celelalte probe aflate la dosar, cu obiectele ridicate (secure și topor) și celelalte declarații de martori, confirmă starea de fapt reținută de instanța de fond, faptele inculpaților întrunind elementele constitutive ale inflațiunii de ultraj.
Pedepsele aplicate inculpaților au fost corect individualizate în raport de criteriile prevăzute de lege, atât în ce privește cuantumul acestora cât și în privința modalității de executare, acestea fiind în măsură să asigure realizarea scopului urmărit.
Față de cele arătate mai sus, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.penală, Curtea va respinge apelurile inculpaților R. C. și R. A.–V. ca nefondate, obligându-i, potrivit art. 275 pct. 2 C.pr.penală, la 600 lei (inculpatul R. A. V.) și respectiv 400 lei (inculpatul R. C.), cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile inculpaților R. C. și R. A.–V. împotriva sentinței penale nr. 273 din 22.09.2014 a Judecătoriei T..
Stabilește în favoarea Baroului Cluj, suma de 200 lei, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu-avocat V. I. L..
Obligă pe apelantul R. A. V. să plătească în favoarea statului suma de 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare iar pe apelantul R. C. suma de 400 lei cu același titlu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 19 mai 2015.
P., JUDECĂTOR, GREFIER,
V. V. A. L. H. C. C.
Red. A.V.V./05.06.2015
Dact.H.C./4 ex./08.06.2015.
Jud.fond: V.-A. L..
| ← Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006).... | Infracţiuni la regimul silvic (Legea nr.46/2008). Decizia nr.... → |
|---|
