Abandonul de familie (art.378 NCP). Decizia nr. 670/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 670/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 11-05-2015 în dosarul nr. 3597/235/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.670/A/2015
Ședința publică din data de 11 mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C. - judecător
JUDECĂTOR: M. Ș.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR – S. D.
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul W. M. JEAN împotriva sentinței penale nr.432 din 13 martie 2015 a Judecătoriei G., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie prev.de art.378 al.1 lit.c C.pen., cu aplic.art.5 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea apelului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, având în vedere că la dosar există dovada că inculpatul a obținut venituri și că nu a achitat pensia de întreținere la care a fost obligat.
CURTEA
Prin sentința penală nr.432 din 13 martie 2015 a Judecătoriei G., pronunțată în dosar nr._, s-a dispus:
Condamnarea inculpatului W.-M. Jean, fiul lui M. și S., născut la data de 6 aprilie 1972 în municipiul București, sectorul 4, de cetățenie română, căsătorit, operator chimist la S.C. AUTOCOBĂLCESCU S.R.L. București, fără antecedente penale, domiciliat în municipiul București, ., blocul V35, scara C, etajul 5, apartamentul 108, sectorul 3, posesor al cărții de identitate ..R. nr._ eliberată de SPCLEP al sectorului 3 București, codul numeric personal_, la pedeapsa de:
- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, prevăzută de articolul 378 alineatul (1) litera c) din Codul penal, cu aplicarea articolului 5 din Codul penal, cu aplicarea articolului 396 alineatul (10) din Codul de procedură penală.
S-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 2 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor articolului 96 din Codul penal, a căror nerespectare determină revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
Pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de probațiune București, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
S-a dispus ca datele prevăzute la punctul 4 literele c)-e) să se comunice la Serviciul de probațiune București.
Pe parcursul termenului de supraveghere, s-a mai dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 zile, la Direcția generală pentru asistență și protecția copilului din sectorul 3 București sau la Fundația pentru promovarea sancțiunilor comunitare București.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de articolul 66 alineatul (1) literele a) și b) din Codul penal pe o durată de 1 an, începând cu data rămânerii definitive a sentinței.
A fost obligat inculpatul să achite 500 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul numărul 793/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria G., s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului W.-M. Jean, pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, prevăzută de articolul 378 alineatul (1) litera c) din Codul penal, cu aplicarea articolului 5 din Codul penal.
Pentru a dispune trimiterea în judecată, P. de pe lângă Judecătoria G. a reținut următoarea stare de fapt:
La data de 3 iulie 2013 persoana vătămată W. S.-T., în vârstă de 18 ani, a sesizat prin plângere organele de cercetare penală din cadrul Postului de poliție comunală J., solicitând tragerea la răspundere penală a tatălui său W.-M. Jean pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, în modalitatea neplății pensiei de întreținere stabilite pe cale judecătorească. Plângerea a fost formulată respectându-se termenul de două luni prevăzut de articolul 284 din vechiul Cod de procedură penală, întrucât persoana vătămată a împlinit vârsta de 18 ani la data de 30 iunie 2013, infracțiunea de abandon de familie fiind epuizată la această dată. (fila 11)
Inculpatul W.-M. Jean s-a căsătorit cu mama persoanei vătămate – martora Căprieș P. - în anul 1995. Din căsătoria celor doi a rezultat W. S.-T., născută la data de 30 iunie 1995.(fila 18)
Prin sentința civilă nr.1954/2001 pronunțată de Judecătoria Sectorului III București la data de 3 martie 2001, căsătoria dintre soți a fost desfăcută, minora W. S.-T. fiind încredințată mamei spre creștere și educare. Totodată instanța l-a obligat pe inculpat să plătească persoanei vătămate suma de 550.950 lei vechi (55, 09 lei noi) până la majorat, cu titlul de pensie de întreținere.(filele 15-17).
Cu toate că era încadrat în muncă și realiza venituri, inculpatul nu a achitat nici o sumă de bani din pensia de întreținere și a neglijat-o total pe fiica sa, rămânând restant cu suma totală de 7.160 lei (filele 11-13).
Fiind ascultat, inculpatul a încercat să-și justifice dezinteresul față de soarta fiicei sale și neîndeplinirea obligației stabilite de instanță, susținând că după divorț a mai avut un conflict cu fosta soție, iar aceasta s-a mutat de la locuința părinților săi la o adresă necunoscută, fără a-i pune la dispoziție un cont bancar unde să depună pensia de întreținere. Reaua-credință a inculpatului este evidentă, deoarece ar fi putut să comunice cu fosta soție prin scrisori trimise la adresa părinților acesteia. Mai mult decât atât, inculpatul ar fi putut apela la sprijinul autorităților pentru a-și exercita dreptul de a avea legături personale cu copilul și să afle astfel noua adresă, dar nu a făcut nici un demers în acest sens. Din considerentele sentinței civile nr.1954/2001 a Judecătoriei Sectorului III București rezultă că principalul motiv al neînțelegerilor dintre soți l-a constituit faptul că inculpatul manifesta dezinteres față de creșterea și educarea minorei, întrucât nici nu a dorit nașterea copilului. Inculpatul recunoaște că în cursul anului 2013 a purtat o discuție cu fiica sa (având astfel posibilitatea de a afla adresa la care putea să trimită pensia de întreținere prin intermediul poștei), dar nici până în prezent nu și-a demonstrat intenția de a-și îndeplini obligația stabilită de instanță (filele 5-6; 15-17 și 23).
Starea de fapt reținută mai sus este dovedită cu următoarele probe administrate în cursul urmăririi penale: plângerea persoanei vătămate (fila 11); declarațiile persoanei vătămate (fila 12); declarațiile mamei părții vătămate (fila 13); copia sentinței penale nr. 1954/2001 a Judecătoriei Sectorului III București (filele 15-17); copia certificatului de naștere al persoanei vătămate (fila 18); declarațiile inculpatului (filele 5-6 și 23).
Analizând probele aflate la dosar precum și normele juridice în vigoare, instanța a reținut următoarele:
Verificând actele dosarului și având în vedere, potrivit articolelor 97, 103 și 349 din Codul de procedură penală, întregul material probator administrat în cauză, instanța a reținut că starea de fapt menționată în rechizitoriu este corectă, fiind dovedită cu probele menționate mai sus.
La filele 49-50, inculpatul a depus la dosar (prin avocat) un înscris prin care se solicită reanalizarea probelor din cursul urmăririi penale în sensul în care reiese că nu a săvârșit fapta cu forma de vinovăție a intenției, cu motivarea (în esență) că nu a plătit pensia de întreținere, deoarece mama minorei s-a mutat cu minora la o adresă necunoscută și nu avea cunoștință de noua adresă. De asemenea, arată că nu avea un cont bancar în care să vireze pensia.
Instanța a constatat că apărarea inculpatului nu este reală. Astfel, inculpatul putea să se adreseze autorităților competente (poliției) pentru a afla noua adresă a fiicei sale (și celelalte date de identificare). De asemenea, el putea să depună pensia restantă într-un cont bancar, la dispoziția fiicei sale și apoi să o înștiințeze pe aceasta că poate să-și ridice pensia. În plus, la fila 11 din dosarul de urmărire penală se află declarația fiicei inculpatului, care conține toate datele de identificare, inclusiv numărul de telefon, astfel că afirmația inculpatului că nu a cunoscut datele fiicei sale pentru a lua legătura cu ea, sunt neadevărate. Pentru o siguranță mai mare, inculpatul putea recurge la procedura ofertei reale de plată și a consemnațiunii, potrivit articolelor 1.005-1.008 din codul de procedură civilă (anterior judecății) sau să facă oferta de plată în fața instanței conform articolului 1.010 din Codul de procedură civilă.
La termenul din data de 13.03.2014, inculpatul a declarat conform articolului 375 alineatul (1) raportat la articolul 374 alineatul (4) din Codul de procedură penală, că solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți și că recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa (fila 48).
În drept, fapta inculpatului W.-M. Jean, care în perioada martie 2001-iunie 2013 nu a achitat, cu rea credință, pensia de întreținere stabilită prin sentința civilă nr.1954/2001 pronunțată de Judecătoria Sectorului III București la data de 3 martie 2001 în favoarea persoanei vătămate W. S.-T., rămânând restant cu suma de 7.160 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „abandon de familie”, prev. de art. 378 alineatul (1) litera (c) din Codul penal.
Față de inculpatul W.-M. Jean sunt aplicabile și prevederile art.5 din noul Cod penal, privind legea penală mai favorabilă, întrucât limita minimă a sancțiunii prevăzute de Codul penal intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014 este mai redusă, decât cea prevăzută de articolul 305 alin.1 lit.”c” din Codul penal din 1969.
Așa cum s-a arătat mai sus, inculpatul a recunoscut integral săvârșirea infracțiunii în condițiile articolului 374 alineatul (4) din Codul de procedură penală. Instanța a admis cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în condițiile articolului 374 alineatul (4) din Codul de procedură penală. Prin urmare, s-a reținut la încadrarea juridică a infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, și dispozițiile articolului 396 alineatul (10) din Codul de procedură penală.
Conform articolului 396 alineatul (2) din Codul de procedură penală, (2) Condamnarea se pronunță dacă instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
Din coroborarea probelor menționate anterior reiese că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, astfel că instanța l-a condamnat pe inculpat pentru infracțiunea menționată anterior.
La individualizarea pedepsei ce s-a stabilit inculpatului, instanța a avut în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea inculpatului, evaluate după criteriile prevăzute de articolul 74 din Codul penal:
a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;
b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;
c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;
d) motivul (impulsul psihic ce l-a determinat pe făptuitor să comită infracțiunea) săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit (obiectivele);
e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale inculpatului; conform fișei de cazier aflată la fila 25 din dosarul de urmărire penală, inculpatul nu a mai fost condamnat până în prezent;
f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; inculpatul nu s-a prezentat la nici un termen în cursul judecății;
g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială; inculpatul are studii postliceale, este căsătorit, angajat în calitate de operator chimist la S.C. AUTOCOBĂLCESCU S.R.L. București. La locul de muncă este cunoscut ca o persoană cu o comportare bună (fila 26 din dosarul de urmărire penală);
h) limitele speciale ale pedepsei, conform articolului 396 alineatul (10) din Codul de procedură penală.
În baza acestor elemente, instanța a ales dintre pedepsele alternative prevăzute de lege, pedeapsa închisorii, apoi a stabilit inculpatului o pedeapsă de 1 an închisoare. Instanța a apreciat că această pedeapsă este aptă de a asigura, deopotrivă, constrângerea inculpatului, cât și atenționarea acestuia asupra necesității de a-și îndrepta conduita și de a nu mai comite infracțiuni în viitor.
Deoarece inculpatul nu a mai fost condamnat, pedeapsa aplicată nu este mai mare de 3 ani închisoare, inculpatul a avut o comportare sinceră în cursul procesului penal și și-a exprimat acordul pentru a presta o muncă neremunerată în folosul comunității conform articolului 91 alineatul (1) litera c) din Codul penal, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, astfel că, în temeiul articolului 91 și articolului 92 din Codul penal, a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 1 an închisoare, pe durata termenului de încercare 2 ani.
În temeiul articolului 91 alineatul (4) din Codul penal, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor articolului 96 din Codul penal, a căror nerespectare determină revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
Pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de articolul 93alineatul (1)din Codul penal.
Referitor la dispozițiile articolului 93 alineatul (3) din Codul penal, se reține că, potrivit articolului 61 alineatul (1) din Legea numărul 252/2013 și articolului 51 alineatul (1) din Legea numărul 253/2013, instanța trebuie să stabilească două instituții din comunitate în care inculpatul va putea presta o muncă neremunerată în folosul comunității, dintre cele menționate în baza de date prevăzută la articolul 43 alineatele (1) și (2) din Legea numărul 252/2013 și la articolul 46 alineatul (2) din Legea numărul 252/2013. Prin urmare, consultând lista acestor instituții, s-au identificat cele mai apropiate de domiciliul inculpatului, astfel că instanța a stabilit ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 zile, la Direcția generală pentru asistență și protecția copilului din sectorul 3 București sau la Fundația pentru promovarea sancțiunilor comunitare București.
În temeiul articolului 67 din Codul penal, văzând și hotǎrârea din 28 septembrie 2004 emisǎ de Curtea Europeanǎ a Drepturilor Omului în cauza S. și Pârcǎlab împotriva României precum și decizia numărul 74/2007 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite într-un recurs în interesul legii, instanța a apreciat în baza criteriilor prevăzute de articolul 67 alineatul (1) din Codul penal, cǎ se justificǎ numai interzicerea drepturilor prevăzute de articolul 66 alineatul (1) literele a) și b) din Codul penal, începând cu data rămânerii definitive a sentinței, pe o durată de 1 an, astfel cǎ a procedat în consecințǎ la aplicarea acestei pedepse complementare.
În temeiul articolului 274 alineatul (1) din Codul de procedură penală, inculpatul a fost obligat să achite 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel inculpatul W. M. JEAN, prin apărător, fără a arăta motivele de apel și fără a se prezenta în instanță pentru susținerea acestuia.
Verificând hotărârea atacată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, în virtutea dispozițiilor art.420 C.pr.pen., Curtea constată nefondat apelul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În cauză, judecata a avut loc în procedura simplificată prev. de art.374 alin.4, art.375 rap. la art.396 alin.10 C.pr.pen. inculpatul recunoscând comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată, așa cum a fost reținută în actul de sesizare, solicitând judecarea sa în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Așa fiind, instanța de control judiciar se va limita doar la analiza individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului.
În acest sens, se constată că instanța a valorificat eficient criteriile prev. de art.74 C.pen. ( stabilind mai întâi, întemeiat, că legea penală mai favorabilă inculpatului este legea nouă, având în vedere că limita minimă a sancțiunii prevăzute de aceasta este mai redusă, decât cea prevăzută de legea veche, iar instanța orientându-se, concret, la o pedeapsă spre minimul special ) - menționate și analizate detaliat, criterii ce sunt similare celor din vechea reglementare, chiar dacă într-o altă formulare, având în vedere, printre altele: gradul de pericol social concret al faptei comise – relativ ridicat, raportat la natura infracțiunii comise, importanța relațiilor sociale lezate; limitele speciale ale pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă (pedeapsa cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă – reduse cu 1/3 urmare a aplicării dispoz. art.396 alin.10 C.pr.pen. - deci, închisoarea de la 4 luni la 2 ani; persoana inculpatului – cu o atitudine procesuală corespunzătoare, recunoscând și regretând fapta, fără antecedente penale, dar care, pare că nu a conștientizat, pe deplin, consecințele faptelor sale, având în vedere justificarea dată atitudinii sale, precum, subliniem și noi, și dezinteresul pentru soluționarea cauzei în apel, deși el este titularul căii de atac.
S-a aplicat astfel, o pedeapsă în limite legale, cu puțin peste minimul special ( redus cu 1/3), în măsură să asigure scopul coercitiv și educativ al pedepsei.
Cât privește modalitatea de executare a pedepsei, de asemenea, se apreciază ca fiind una corespunzătoare, pe perioada termenului de supraveghere, inculpatul fiind obligat să se supună unor restricții și obligații impuse de instanță, să se conformeze normelor legale și să adopte un comportament corespunzător, sub presiunea avertizării că în cazul comiterii de noi infracțiuni în acest interval, există posibilitatea revocării acestei modalități de executare a pedepsei, cu consecința privării de libertate - împrejurare care, apreciem că este de natură a constitui un avertisment serios pentru inculpat, de a nu mai săvârși infracțiuni și, de a încerca să să-și reconsidere poziția față de respectarea legii.
Nu apreciem că în favoarea inculpatului, s-ar impune reținerea de circumstanțe atenuante constând în atitudinea anterioară comiterii faptei, concretizată în lipsa antecedentelor penale, care, fiind chiar o împrejurare reală, este totuși una firească, normală, a oricărui cetățean de bună credință și, în niciun caz, nu trebuie evidențiată ca o atitudine specială, care să reclame coborârea pedepsei sub minimul special, în condițiile în care, oricum, s-a avut în vedere acest minim, urmare a incidenței dispoz. art.396 alin.10 C.pr.pen.
Așa fiind, față de toate aceste considerente, se constată nefondat apelul declarat în cauză, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen.
În baza art.275 alin.2 C.pr.pen. va fi obligat inculpatul apelant la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen. respinge ca nefondat apelul declarat de către inculpatul W. M. JEAN, domiciliat în București, ., ., apt.108, sector 3 - împotriva sentinței penale nr. 432/13.03.2015 a Judecătoriei G. .
Obligă inculpatul apelant să plătească 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de azi, 11 mai 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. C. M. Ș.
GREFIER
M. B.
Red./tehnred.A.C.
2 ex./13.05.2015
Jud. fond: G. I.
| ← Verificare măsuri preventive (art.205 NCPP). Încheierea nr.... | Furtul (art.208 C.p.). Decizia nr. 716/2015. Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
