Ultrajul (art. 239 C.p.). Decizia nr. 483/2015. Curtea de Apel CLUJ

Curtea de Apel CLUJ - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 483/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 1394/182/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR.483/A/2015

Ședința publică din data de 31 martie 2015

Instanța este constituită din:

PREȘEDINTE: V. V. A.

JUDECĂTOR: L. H.

GREFIER: C. C.

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat

prin P.: S. D.

S-au luat spre examinare – în vederea pronunțării - apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Baia M., inculpații R. D., V. G., R. R., L. V. I. și R. C. F., împotriva sentinței penale nr.2125/24.09.2014, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Baia M., privind pe inculpații R. D., V. G., R. R., O. S. M. și M. M. M., trimiși in judecata prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș 632/P/2012 din 31.01.2013după cum urmează:

R. D. - ultraj, prevăzută și pedepsită de art. 239 alin. 2 Cod penal din 1969 raportat la art. 41 alin. 1 din OUG 59/2000; ultraj, prevăzută și pedepsită de art. 239 alin. 2 Cod penal din 1969 raportat la art. 41 alin. 1 din OUG 59/2000, ambele infracțiuni cu aplicarea art. 37 lit. a, art. 33 lit. a și art. 75 lit. a Cod penal din 1969;

V. G. - ultraj, prevăzută și pedepsită de art. 239 alin. 2 Cod penal din 1969 raportat la art. 41 alin. 1 din OUG 59/2000; ultraj, prevăzută și pedepsită de art. 239 alin. 2 Cod penal din 1969 raportat la art. 41 alin. 1 din OUG 59/2000, ambele infracțiuni cu aplicarea art. 33 lit. a și art. 75 lit. a Cod penal din 1969.

R. R. - ultraj, prevăzută și pedepsită de art. 239 alin. 2 Cod penal din 1969 raportat la art. 41 alin. 1 din OUG 59/2000; ultraj, prevăzută și pedepsită de art. 239 alin. 2 Cod penal din 1969 raportat la art. 41 alin. 1 din OUG 59/2000, ambele infracțiuni cu aplicarea art. 33 lit. a și art. 75 lit. a Cod penal din 1969.

O. S. M.- ultraj, prevăzută și pedepsită de art. 239 alin. 2 Cod penal din 1969 raportat la art. 41 alin. 1 din OUG 59/2000; ultraj, prevăzută și pedepsită de art. 239 alin. 2 Cod penal din 1969 raportat la art. 41 alin. 1 din OUG 59/2000, ambele infracțiuni cu aplicarea art. 33 lit. a și art. 75 lit. a Cod penal din 1969.

M. M. M. - ultraj, prevăzută și pedepsită de art. 239 alin. 2 Cod penal din 1969 raportat la art. 41 alin. 1 din OUG 59/2000; ultraj, prevăzută și pedepsită de art. 239 alin. 2 Cod penal din 1969 raportat la art. 41 alin. 1 din OUG 59/2000, ambele infracțiuni cu aplicarea art. 33 lit. a și art. 75 lit. a Cod penal din 1969.

La apelul nominal se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 17.03.2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.

CURTEA:

Prin sentința penală nr. 2.125 pronunțată la data de 24 septembrie 2014 de Judecătoria Baia M., în baza art. 386 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului R. D., din infracțiunea de ultraj, prevăzută de art. 239 alin.2 Cod penal din 1969 raportat la art. 41 alin.1 din OUG 59/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a și art. 75 lit. a Cod penal din 1969, în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a și art. 75 lit. a Cod penal din 1969, cu privire la persoana vătămată L. V. I..

S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, din infracțiunea de ultraj, prevăzută de art. 239 alin.2 Cod penal din 1969 raportat la art. 41 alin.1 din OUG 59/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a și art. 75 lit. a Cod penal din 1969, în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a și art. 75 lit. a Cod penal din 1969, cu privire la persoana vătămată R. C. F., formulată de inculpatul R. D., prin apărător.

S-au respins cererile de schimbare a încadrării juridice din infracțiunile de ultraj, prevăzută de art. 239, alin. 2 Cod penal din 1969 raportat la art. 41, alin. 1 din OUG 59/2000 și ultraj, prevăzută de art. 239, alin. 2 Cod penal din 1969 raportat la art. 41, alin. 1 din OUG 59/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a și art. 75 lit. a Cod penal din 1969, în infracțiunile de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal din 1969 și lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal din 1969, totul cu aplicarea art. 33 lit. a și art. 75 lit. a Cod penal din 1969, formulate de inculpații V. G., R. R., O. S. M. și M. M. M., prin apărători.

În baza art. 239, alin. 2 Cod penal din 1969 raportat la art. 41, alin. 1 din OUG 59/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a, art. 75 lit. a Cod penal din 1969 și art. 5 Cod penal, a fost condamnate inculpatul R. D., fiul lui C. și S., născut la data de 08.04.1984 în Coltău, jud. Maramureș, CNP_, cetățenie română, studii 4 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, căsătorit, 3 copii minori, domiciliat în Coltău, nr. 285 D, jud. Maramureș, recidivist, la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj.

În baza art. 180 alin. 2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a, art. 75 lit. a Cod penal din 1969 și art. 5 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

În baza art. 83, alin. 1 Cod penal din 1969 și art. 15, alin. 2 din Legea 187/2012, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2588/14.12.2011 a Judecătoriei Baia M., definitivă la data de 30.01.2012 prin nerecurare, pedeapsă care a fost cumulată aritmetic cu fiecare din pedepsele aplicate prin prezenta, rezultând pedepsele de 3 ani și 2 luni închisoare și 2 ani și 7 luni închisoare.

În baza art. 33, lit. a rap. la art. 34, lit. b din Codul penal din 1969, s-au contopit pedepsele de 3 ani și 2 luni închisoare și 2 ani și 7 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 2 luni închisoare în regim de detenție.

În baza art. 71, alin. 1 Cod penal din 1969, s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1969, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 Cod penal 1969, s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 3 ani și 2 luni închisoare durata reținerii și arestării preventive de la 23.12.2012 la 04.02.2013.

În baza art. 239, alin. 2 Cod penal din 1969 raportat la art. 41, alin. 1 din OUG 59/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal din 1969 și art. 5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul V. G., porecla „P.”, fiul lui I. și O., născut la data de 09.11.1983 în Baia M., jud. Maramureș, CNP_, cetățenie română, studii 7 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, căsătorit, 2 copii minori, domiciliat în Coltău, nr. 285 G, jud. Maramureș, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj.

În baza art. 239, alin. 2 Cod penal din 1969 raportat la art. 41, alin. 1 din OUG 59/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal din 1969 și art. 5 Cod penal, s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj.

În baza art. 33, lit. a rap. la art. 34, lit. b Cod penal din 1969, s-a contopit pedepsele de 1 an închisoare și 1 an închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.

În baza art. 86, indice 1 Cod penal din 1969, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare, iar în baza art. 86, indice 2 Cod penal din 1969, s-a stabilit un termen de încercare de 4 ani, ce urmează a se calcula de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 86, indice 3, alin. 1 Cod penal din 1969, pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere: e) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș; f) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; g) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; h) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 71, alin. 5 Cod penal din 1969, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.

S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86, indice 4 Cod penal din 1969, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 88 Cod penal 1969, s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare durata reținerii și arestării preventive de la 23.12.2012 la 04.02.2013.

În baza art. 239, alin. 2 Cod penal din 1969 raportat la art. 41, alin. 1 din OUG 59/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal din 1969 și art. 5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul R. R., fiul lui C. și S., născut la data de 16.03.1972 în Șomcuta M., jud. Maramureș, CNP_, cetățenie română, studii 4 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, căsătorit, 4 copii minori, domiciliat în Coltău, nr. 285 C, jud. Maramureș, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj.

În baza art. 33, lit. a rap. la art. 34, lit. b Cod penal din 1969, s-au contopite pedepsele de 1 an închisoare și 1 an închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.

În baza art. 71, alin. 1 Cod penal din 1969, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1969, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 71, alin. 5 Cod penal din 1969, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.

S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86, indice 4 Cod penal din 1969, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 88 Cod penal 1969, s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare durata reținerii și arestării preventive de la 23.12.2012 la 04.02.2013.

În baza art. 239, alin. 2 Cod penal din 1969 raportat la art. 41, alin. 1 din OUG 59/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal din 1969 și art. 5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul O. S. M., fiul lui Ș. și Veturica Z., născut la data de 05.07.1987 în Baia M., jud. Maramureș, CNP_, cetățenie română, studii 4 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, căsătorit, 3 copii minori, domiciliat în com. Satulung, .. 1491, jud. Maramureș, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj.

În baza art. 239, alin. 2 Cod penal din 1969 raportat la art. 41, alin. 1 din OUG 59/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal din 1969 și art. 5 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj.

În baza art. 33, lit. a rap. la art. 34, lit. b Cod penal din 1969, s-au contopit pedepsele de 1 an închisoare și 1 an închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.

În baza art. 71, alin. 5 Cod penal din 1969, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.

S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86, indice 4 Cod penal din 1969, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 88 Cod penal 1969, s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare durata reținerii de 24 ore din data de 23.12.2012.

În baza art. 239, alin. 2 Cod penal din 1969 raportat la art. 41, alin. 1 din OUG 59/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal din 1969 și art. 5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul M. M. M., porecla „M.”, fiul lui D. M. și D. E., născut la data de 11.08.1992 în Baia M., jud. Maramureș, CNP_, cetățenie română, studii 6 clase, stagiul militar nesatisfăcut, muncitor la ., domiciliat în Coltău, nr. 338 B, jud. Maramureș, cu antecedente penale, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj.

În baza art. 239, alin. 2 Cod penal din 1969 raportat la art. 41, alin. 1 din OUG 59/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal din 1969 și art. 5 Cod penal, a fost condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj.

S-a constatat că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta și fapta pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, prin sentința penală nr. 2837/05.12.2013 a Judecătoriei Baia M., definitivă la data de 20.12.2013 prin nerecurare, sunt comise în concurs real, prev. de art. 33 lit. a Cod penal din 1969.

În baza art. 33, lit. a, art. 34, lit. b, art. 36, alin. 1 Cod penal din 1969, s-au contopit pedepsele de 1 an închisoare și 1 an închisoare aplicate prin prezenta și pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2837/05.12.2013 a Judecătoriei Baia M., definitivă la data de 20.12.2013 prin nerecurare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare în regim de detenție.

În baza art. 88 și art. 36 alin. 3 Cod penal 1969, deduce din pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare durata reținerii de 24 ore din data de 23.12.2012 și perioada executată de la 24.12.2013 la 19.08.2014.

În baza art. 118, lit. b Cod penal din 1969, s-a dispus confiscarea corpurilor delicte: o scândură de 800 mm lungime și 100 mm lățime, o bucată de lemn de 800 mm lungime și 100 mm lățime, un par din lemn de fag de 870 mm lungime, predate Tribunalului Maramureș conform procesului-verbal din data de 31.01.2013.

În baza art. 397, alin. 1 Cod procedură penală, art. 25, alin. 1 Cod procedură penală și art. 19 Cod procedură penală, raportat la art. 1357 și art. 1382 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă L. V. I., domiciliat în ., jud. Maramureș și domiciliu procesual ales în Baia M., .. 30/35, jud. Maramureș, și obligă inculpații în solidar la plata sumei de 4.000 lei, cu titlu de daune morale către această parte civilă.

În baza art. 397, alin. 1 Cod procedură penală, art. 25, alin. 1 Cod procedură penală și art. 19 Cod procedură penală, raportat la art. 1357 și art. 1382 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă R. C. F., domiciliat în Șomcuta M., .. 3/7, jud. Maramureș, fără forme legale în Coaș, nr. 17, jud. Maramureș și domiciliu procesual ales în Baia M., .. 30/35, jud. Maramureș, și obligă inculpații în solidar la plata sumelor de 390 lei, cu titlu de daune materiale – contravaloare RMN și 5.000 lei, cu titlu de daune morale către această parte civilă.

În baza art. 397, alin. 1 Cod procedură penală, art. 25, alin. 1 Cod procedură penală și art. 19 Cod procedură penală, raportat la art. 1357 și art. 1382 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. Județean de Urgență „Dr. C. O.” Baia M., cu sediul în Baia M., .. 31, jud. Maramureș, și obligă inculpații în solidar la plata către această parte civilă a sumei de 3.350,12 lei cu titlu de daune materiale - cheltuieli cu spitalizarea părții civile R. C. F., cu dobânda legală aferentă calculată de la data pronunțării și până la plata efectivă.

În baza art. 274, alin. 1 și alin. 2 Cod de procedură penală, a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariile apărătorilor din oficiu av. L. M. și av. B. E., în cuantum de câte 300 lei, care au asigurat asistența juridică a inculpaților O. S. M. și M. M. M. în faza de judecată, rămân în sarcina statului, urmând a fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art. 276, alin. 1, 2, 4 Cod de procedură penală, a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 523,8 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă R. C. F. și a câte 349,8 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă L. V. I..

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

La data de 22.12.2012, persoana vătămată R. C. F., având funcția de pădurar, a efectuat o acțiune de patrulare, în pădurea Asociației Composesorale Coltău și a surprins în u.a. 25 pe inculpatul R. D., care tăia, cu o secure, arbori, verzi și nemarcați și îi încărca într-o căruță. Persoana vătămată R. C. F. a efectuat cu telefonul mobil mai multe fotografii la locul respectiv pentru a dovedi fapta de tăiere ilegală de arbori. Aceste împrejurări l-au deranjat pe inculpat, care a început să fie violent verbal. Persoana vătămată R. C. F. s-a retras din locul unde l-a surprins pe inculpatul R. D., a apelat serviciul de urgență 112 și l-a anunțat și pe inginerul șef de district, persoana vătămată L. V. I., după care a ieșit din pădure și a așteptat lucrătorii de poliție în livada localității Coltău, unde, la scurt timp a apărut și inculpatul R. D. cu căruța încărcată de lemne, precum și lucrătorii de poliție B. V. Panseluța și R. C. V..

Lucrătorii de poliție au purtat o scurtă discuție cu inculpatul despre împrejurările în care a tăiat lemnele, dar acesta a fost recalcitrant. Atât lucrătorii de poliție, cât și pădurarul i-au comunicat inculpatului că trebuie să ducă lemnele la poliție, unde urmau a fi întocmite și documentele. După mai multe discuții, determinate de nemulțumirea inculpatului R. D. că doar el a fost „ prins la lemne”, că i se va aplica și o sancțiune și i se vor confisca și lemnele, precum și legate de locul unde trebuie să le transporte, acesta a fost de acord să se supună celor comunicate de polițiști. În timp ce se purtau aceste discuții, persoanele indicate au ieșit din pădurea composesoratului și se îndreptau spre livada localității Coltău, unde pădurarul și polițiștii și-au lăsat autoturismele.

Pe drum s-au întâlnit cu persoana vătămată L. V. I., șeful de district (numit brigadier de către inculpați), care i-a reproșat inculpatului că a tăiat fără drept lemne din proprietatea composesoratului. Inculpatul a susținut că acele lemne i se cuvin deoarece ar fi lucrat anterior în gospodăria brigadierului și acesta nu l-ar fi plătit, făcând chiar afirmația că dacă lemnele nu îi vor fi lăsate „ lucrurile nu vor rămâne așa”, susțineri care l-au deranjat pe L. V. I., care s-a apropiat de inculpat și i-a pus mâna în piept. Martorul R. C. V. a intervenit și i-a despărțit pe cei doi, după care toți și-au continuat drumul.

Persoana vătămată L. V. I., văzând că inculpatul continuă să vocifereze legat de locul unde trebuie să ducă lemnele și că nu i se permite să le folosească el, a luat securea de pe căruță și ulterior a pus-o în autoturismul proprietatea sa, care se afla la marginea livezii. Cei doi angajați ai ocolului silvic i-au cerut inculpatului R. D. să ducă lemnele la Postul de Poliție din Săcălășeni, însă acesta a invocat tot felul de motive, astfel că, i-au cerut să le ducă la locuința președintelui composesoratului Coltău. Persoanele vătămate au stabilit că, pădurarul R. C. F. să meargă cu autoturismul său, prin livadă, în fața căruței, iar șeful de district L. V. I. cu lucrătorii de poliției, fiecare cu autoturismele lor, pe un alt traseu, și acesta deoarece pe imașul din Coltău sunt mai multe canale, iar peste unele nu se poate trece.

Inculpatul R. D. s-a deplasat cu căruța pe un drum amenajat de locuitorii din Coltău. După ce a pornit la drum, l-a sunat pe fratele său R. C. susținând că este bătut de pădurari, care nu îl lasă să treacă cu lemnele și i-a cerut să vină în ajutor, astfel că acesta i-a trimis pe inculpații R. R., V. G., O. S. M. și M. M. M. la locul numit „la colțul pădurii“, unde a precizat R. D. că se află. Cei patru inculpați au plecat repede spre locul indicat.

Între timp, persoana vătămată L. V. I. nu și-a mai continuat traseul pe care și l-a propus deoarece și-a făcut griji pentru pădurar, că i s-ar putea întâmpla ceva rău, astfel că, a luat-o pe un alt drum, iar când a ajuns în apropierea locului numit „la colțul pădurii” l-a observat pe inculpatul R. D., care oprise căruța și vorbea la telefon. Persoana vătămată l-a însoțit o anumită distanță pe inculpatul R. D., pentru a-l determina să meargă mai repede și a ajunge la președintele composesoratului. În spatele căruței venea autoturismul condus de martora L. E. R..

Ajungând lângă un canal, inculpatul R. D. a spus că nu poate trece peste acesta, astfel că, persoana vătămată L. V. I. a fost de acord să descarce lemnele în acel loc, urmând ca după sărbătorile de iarnă să se dispună măsurile legale. Totodată, persoana vătămată L. V. I. i-a făcut semn și persoanei vătămate R. C. F. să se întoarcă.

La scurt timp, lângă căruță au apărut inculpații R. R. și V. G., care văzându-l pe inculpatul R. D. lângă persoana vătămată L. V. I., s-au înarmat cu lemne de pe căruță, cu care au lovit persoana vătămată, în diverse zone ale corpului. La locul respectiv a ajuns și persoana vătămată R. C. F., care a intenționat să-l ajute pe L. V. I., împrejurare observată de inculpatul R. D., care a luat securea din autoturismul persoanei vătămate L. V. I. și i-a aplicat pădurarului o lovitură în cap, în urma căreia R. C. F. a căzut, fiind lovit în continuare și de inculpații R. R. și V. G.. Între timp, lângă căruță au ajuns și inculpații O. S. M. și M. M. M., care au luat lemne din căruță și le-au aplicat lovituri celor două persoane vătămate.

Martorul L. E. R. a strigat către inculpați să înceteze, pădurarul R. C. F. fiind căzut în canal, iar soțul acesteia, deși fusese trântit la pământ, continua să fie lovit de inculpați. Actele de agresiune au încetat doar când a strigat martorul R. Ș., care, a ajuns și el în acel loc.

Situația de fapt astfel cum a fost descrisă se probează cu procesul-verbal de sesizare din oficiu (f. 10,11 dosar up), procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto aferentă, precum și fotografiile privitoare la leziunile suferite de partea vătămată R. C. F. (f. 12-24 dosar up), concluzii preliminarii din 22.12.2012 și raportul de expertiză medico-legală nr. 23/24.01.2013 ale Serviciului de Medicină Legală Baia M. privitoare la leziunile persoanei vătămate L. V. I. (f.29-31 dosar up), concluzii preliminarii din 22.12.2012 și raportul de expertiză medico-legală nr. 22/24.01.2013 ale Serviciului de Medicină Legală Baia M. privitoare la leziunile persoanei vătămate R. C. F. (f.34-36 dosar up), fișele posturilor deținute de persoanele vătămate L. V. I. (f.46-48 dosar up) și R. C. F. (f.60,61 dosar up), actul adițional la contractul de asigurare a serviciilor silvice nr. 1988/31.12.2009 (f.62 dosar up), declarațiile persoanelor vătămate L. V. I. (f.37-45 dosar up și f.103-104 dosar instanță), și R. C. F. (f.49-59 dosar up și f.101-102 dosar instanță), procesul-verbal de constatare a infracțiunii silvice comisă la 22.12.2012 de către inculpatul R. D. (f. 67-69 dosar up), declarațiile martorilor L. E. R. (f.70-76 dosar up și f.105-107 dosar instanță), R. C. V. (f.77-83 dosar up și f. 120-121 dosar instanță), B. V. Panseluța (f.84-88 dosar up și f.108-109 dosar instanță), R. Ș. (f.89-91 dosar up și f.122 dosar instanță), V. N. (f. 92-96 dosar up și f.129-130 dosar instanță), K. M. (f.97-99 dosar up și f.131-132 dosar instanță), R. D. (f.135-136 dosar instanță), Kraicar A. C. (f.155-156 dosar instană) și Csukur A. (f.157 dosar instanță), precum și declarațiile inculpaților R. D. (f.207, 208, 215-219 dosar up și f.58-59 dosar instanță), V. G. (f.220,221, 228-231 dosar up și f.60-61 dosar instanță), R. R. (f.232, 239 – 242 dosar up și f.62 dosar instanță), O. S. M. (f.259-263 dosar up și f.63 dosar instanță) și M. M. M. (f.249 – 252 dosar up și f.64 dosar instanță).

Inculpații R. D., V. G. și R. R. au susținut că fiecare dintre ei l-au lovit doar pe L. V. I. (f. 267, 269, 271 dosar up și f. 58-59, 60-61, 62 dosar instanță), inculpatul O. S. M. a arătat că a aruncat o bâtă care l-a lovit pe L. V. I. (f. 262 dosar up și f. 63 dosar instanță), iar inculpatul M. M. M. a susținut că nici nu s-a apropiat de căruță deoarece bătaia încetase când a ajuns el (f. 252 dosar up și f. 64 dosar instanță).

Din declarațiile persoanelor vătămate (f.39-45, 49-59 dosar up și f.101-102, 103-104 dosar instanță) și a martorilor audiați în cauză rezultă că toți cei cinci inculpați au exercitat acte de violență asupra persoanelor vătămate.

Astfel, martora L. E. R. a declarat că inculpatul V. G. a luat din căruță un lemn, spunând "Cine vă credeți voi, lasă că vă arăt eu vouă", cu care l-a lovit în zona capului pe R. C.. Apoi, la fața locului și-a făcut apariția un alt inculpat, având un defect la ochiul drept, care a luat un lemn de pe căruță și a aplicat o lovitură lui R. C.. În continuare, R. D. a venit la mașina lor, a deschis portiera și a luat securea, amenințând-o că dacă nu tace o omoară, după care s-a deplasat în spatele lui R. C. și l-a lovit cu securea în cap, acesta din urmă căzând la pământ, într-un canal, fiind plin de sânge și nu a mai mișcat. Bărbații respectivi s-au împărțit instantaneu în două grupuri, unul care îl agresa pe R. C. și altul pe L. V.. A văzut când V. G. l-a lovit pe L. V. cu lemnul, pe care-l avea asupra lui. L-a văzut pe bărbatul cu defect la ochiul drept, împungându-l pe L. V. cu lemnul pe care-l avea asupra lui. Toți cei de față, chiar și cei care l-au agresat inițial pe R. C., s-au concentrat asupra lui L. V. și toți l-au agresat, soțul acesteia având pe spate o echimoză în formă pătrată care nu putea fi imprimată decât de la latul securiei și numai R. D. a fost înarmat cu secure. În continuare, L. V. a încercat să se retragă din grupul care-l loveau să vină către mașină, însă aceștia l-au împiedicat, persoana vătămată a căzut la pământ, fiind culcat pe o parte. Aceasta a încercat să-i protejeze capul să nu fie lovit, așezându-se cu picioarele peste capul său, moment în care inculpatul R. D. a încercat să-l lovească cu securea în cap, a atins-o pe aceasta la picior, și foarte ușor prin deviere, pe L. V., la cap. Ceilalți continuau să lovească cu lemnele luate de pe căruță, peste tot corpul pe L. V.. Acesta a reușit să se ridice de la pământ, fiind din nou lovit. În timpul agresiunii, persoana vătămată L. V. nu a fost înarmat cu niciun obiect, martora declarând totodată că nu a văzut ca persoanele vătămate să agreseze pe vreunul din inculpați. Martora a mai declarat că ambele persoane vătămate erau îmbrăcate în haine specifice angajaților ocolului silvic și se aflau în timpul serviciului (f. 70-76 dosar up și f. 105-107 dosar instanță).

Martorul K. M. a declarat că a observat că la locul respectiv se apropiau inculpații V. G., R. R., O. S. și M. M.. Din cauza faptului că inculpatul R. R. le-a spus acestora că a fost lovit de L. V. fără a avea vreun motiv anume, inculpații V. G. și R. R. au luat din căruța inculpatului R. D. rude și au început să-i aplice lovituri persoanei vătămate L. V., care s-a apărat parând loviturile prin protejarea capului cu mâinile, l-a strigat pe R. C., care se afla în apropiere, să vină în ajutorul său, acesta aflându-se la circa 50-100 metri de locul respectiv. R. C. a manevrat autoturismul cu spatele pentru a veni în locul respectiv. Acesta din urmă a coborât din autoturism, a luat de pe jos o botă pe care a găsit-o și i-a aplicat o lovitură inculpatului R. R., în spate. În continuare, L. V. a luat din căruța lui R. D. o rudă și i-a aplicat o lovitură în zona piciorului inculpatului V. G.. În momentele următoare, inculpatul R. D. s-a apropiat de autoturismul persoanei vătămate L. V., a deschis portiera și a luat securea care se afla pe bancheta din față și i-a aplicat o lovitură, în zona capului, persoanei vătămate R. C., atacându-l pe la spate. În urma loviturii primite, persoana vătămată R. C. s-a prăbușit în canal. După consumarea incidentului, inculpatul O. S. M. i-a povestit că și el a aruncat cu un băț, lovindu-l astfel pe persoana vătămată L. V. în zona brațului. Martorul a mai declarat că nu am văzut ca inculpatul R. D. să fie lovit de vreuna din persoanele vătămate (f. 97-99 dosar up și f. 131-132 dosar instanță).

Martorului R. Ș., care a ajuns la fața locului după ce agresiunile încetaseră, a declarat că a înțeles din discuțiile ulterioare de la inculpatul R. D. că acesta l-a lovit pe L. V. cu un leț peste picioare (f. 122 dosar instanță).

Prezența în locul unde persoanele vătămate au fost agresate a inculpaților O. S. M. și M. M. M. și participația acestora rezultă din declarațiile martorilor R. Ș. (f. 89-91 dosar up și f.122 dosar instanță), V. N. (f.130 dosar instanță), K. M. (f.131 dosar instanță) și R. D. (f.135 dosar instanță), precum și a inculpaților R. D. (f.216 dosar up și f. 58 verso dosar instanță), V. G. (f. 229 dosar up și f.60 verso dosar instanță) și R. R. (f.240 dosar up și f. 62 dosar instanță).

Inculpatul R. D. a declarat că în timp ce el cu R. R. și V. G. îi aplicau lovituri persoanei vătămate L. V. I. (f. 58 verso dosar instanță), asupra pădurarului au sărit V. G., O. S. M. și M. M. M. (f.216, 217 dosar up).

Totodată, martorul R. D. a declarat că la fața locului au sosit împreună V. G., R. R., O. S. și M. M.. Inculpatul O. S. l-a lovit pe pădurar în cap, cu un par, ulterior pădurarul căzând la pământ, iar inculpatul M. M., în timpul consumării incidentului, l-a lovit pe pădurar cu parul peste picioare (f. 135-136 dosar instanță).

Martorul Kraycar A. C. a declarat că toți inculpații au sărit la bătaie, iar în timpul bătăii inculpatul O. S. M. l-a lovit pe pădurar în cap, cu o botă (f.155-156 dosar instanță).

Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr._ din 28.01.2013 (f. 193-197 dosar up), în ceea ce îi privește pe inculpații M. M. M. și O. S. M., la întrebarea dacă l-au lovit în vreun fel pe brigadier, au fost evidențiate reacții psihofiziologice ale comportamentului simulat, rezultatele testului poligraf constituind un indiciu care, coroborat cu celelalte probe certe administrate în cauză, este de natură să întemeieze, dincolo de orice îndoială rezonabilă, o soluție de condamnare.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 23/24.01.2013 al Serviciului de Medicină Legală Baia M., persoanei vătămate L. V. I. i-au fost cauzate leziuni traumatice – echimoză violacee frontal median, tumefieri violacei pe fețele dorsale ale ambelor antebrațe și pe fața laterală inferioară gambă stângă, excoriație sângerând pe fața dorsală deget III a mâinii stângi – care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale și care nu au pus în primejdie viața acestuia.

De asemenea, prin raportul de expertiză medico-legală nr. 22/24.01.2013 al Serviciului de Medicină Legală Baia M. s-a concluzionat că persoana vătămată R. C. F. prezintă leziuni traumatice – plagă contuză occipital drept, tumefiere intens violacee la nivelul hemitoracelui drept, contuzie cerebrală minoră, contuzie toracică, contuzie abdominală, care s-au putut produce prin lovire cu corp dur (posibil bâtă), care au necesitat 11-12 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, care nu au pus în primejdie viața acestuia.

Martorii B. V. Panseluța și R. C. V., agenți de poliție aflați la data respectivă în serviciul de patrulare, au declarat că au fost solicitați prin serviciul de urgență să intervină pe raza localității Coltău, întrucât pădurarul R. C. a surprins cetățeni furând lemne și că aceștia s-ar manifesta violent. S-au deplasat la fața locului, unde s-au întâlnit cu persoana vătămată R. C. și cu inculpatul R. D., hotărând împreună ca inculpatul să transporte lemnele la șeful Composesoratului din Coltău. Între timp, la fața locului și-a făcut apariția persoana vătămată L. V., care i-a reproșat inculpatului R. D. că nu și-a procurat lemne în mod legal, având loc o discuție aprinsă, aceștia și-au adresat injurii reciproc, iar la un moment dat persoana vătămată L. V. l-a prins cu mâna de piept pe inculpatul R. D., situație în care martorul R. C. V. a intervenit pentru a nu degenera disputa. Inculpatul s-a plâns că a fost lovit, lucru neadevărat, întrucât a intervenit martorul. Ulterior, inculpatul a plecat cu căruța pentru a duce lemnele așa cum s-a convenit, după care au plecat și agenții de poliție. Aceștia au fost apelați telefonic prin serviciul de urgență, fiind informați că pe imașul localității Coltău este scandal mare. Au realizat despre ce este vorba, mai ales că îl văzuseră pe R. D. anterior vorbind la telefon și s-au gândit că acesta ar fi putut chema ajutoare. S-au reîntors pe același traseu, întâlnindu-se cu mașina lui L. V., aproximativ în zona unde se despărțiseră de acesta cu puțin timp în urmă. În mașina lui L. V. se afla pădurarul R. C. care prezenta hemoragie în zona craniană și se afla în stare de inconștiență, precum și soția lui L. V. care i-a informat că au fost atacați de R. D. și de alte persoane, L. V. șchiopătând. Agenții s-au deplasat cu autoturismul de serviciu către căruța inculpatului R. D., unde au văzut mai mulți bărbați, 4-5, care fugeau către . și 120-121 dosar instanță).

Având în vedere probatoriul administrat în cauză, instanța constată că a fost dovedită existența faptelor de ultraj reținute în sarcina inculpaților, precum și a faptei de lovire sau alte violențe săvârșită de inculpatul R. D. cu privire la persoana vătămată L. V. I., dar și vinovăția inculpaților în săvârșirea acestora.

În ceea ce privește susținerea inculpaților în sensul că persoanele vătămate nu sunt funcționari care exercită o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, instanța reține că aceasta este neîntemeiată întrucât, potrivit art. 3 din OUG 59/2000, în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe care le are personalul silvic de toate gradele este învestit cu exercițiul autorității publice, iar conform art. 6 din HG nr. 1076/2009, în exercitarea atribuțiilor de serviciu privind paza fondului forestier și controlul respectării regimului silvic, personalul silvic este asimilat personalului care îndeplinește funcții ce implică exercițiul autorității publice.

Referitor la susținerea inculpaților în sensul că persoanele vătămate se aflau înafara zonei în care aveau competențe legale, aflându-se și în concediu de odihnă, instanța reține că aceasta este nefondată, aspect care rezultă din condicile de serviciu depuse la filele 168-171 din dosar. Totodată, din declarația martorei L. E. R. rezultă că ambele persoane vătămate erau îmbrăcate în haine specifice angajaților ocolului silvic și se aflau în timpul serviciului. Mai mult, instanța reține că textul legal incriminează lovirea sau orice acte de violență, săvârșite împotriva unui funcționar public care îndeplinește o funcție care implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercițiul funcțiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcțiunii, astfel încât nu este necesar ca funcționarul să fie în timpul serviciului pentru ca fapta să fie tipică.

În drept, fapta inculpaților R. D., V. G., R. R., O. S. M. și M. M. M., care la data de 22.12.2013, în timp ce se aflau în locul numit „La colțu pădurii” de pe raza localității Coltău, jud. Maramureș au exercitat acte de violență asupra persoanei vătămate R. C. F., pădurar în cadrul Ocolului Silvic Șomcuta M., aflat în exercițiul funcțiunii, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 11-12 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj prevăzută de art. 239, alin.2 Cod penal din 1969 raportat la art. 41 alin.1 din OUG 59/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal din 1969, precum și a art. 37 lit. a Cod penal din 1969 față de inculpatul R. D..

Fapta inculpaților V. G., R. R., O. S. M. și M. M. M., care la data de 22.12.2013, în timp ce se aflau în locul numit „La colțu pădurii” de pe raza localității Coltău, jud. Maramureș, au exercitat acte de violență asupra persoanei vătămate L. V. I., inginer silvic și șef de district în cadrul Ocolului Silvic Șomcuta M., aflat în exercițiul funcțiunii, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 239, alin.2 Cod penal din 1969 raportat la art. 41 alin.1 din OUG 59/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal din 1969.

Fapta inculpatului R. D., care la data de 22.12.2013, în timp ce se afla în locul numit „La colțu pădurii” de pe raza localității Coltău, jud. Maramureș, a exercitat acte de violență asupra persoanei vătămate L. V. I., cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180, alin.2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a și art. 75 lit. a Cod penal din 1969.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului R. D. rezultă că acesta a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 180 alin.1, art. 217 și art. 192 Cod penal din 1969, prin sentința penală nr. 2588/14.12.2011 a Judecătoriei Baia M., definitivă prin nerecurare la data de 31.01.2012. Inculpatul a săvârșit faptele care fac obiectul prezentului dosar înăuntrul termenului de încercare de 4 ani, astfel încât în cauză sunt incidente dispozițiile art. 37, lit. a Cod penal din 1969 care reglementează recidiva postcondamnatorie.

Întrucât faptele au fost săvârșite de trei sau mai multe persoane împreună, în cauză este incidentă circumstanța agravantă legală prevăzută de art. 75 lit. a Cod penal din 1969.

În ceea ce privește fapta săvârșită de inculpatul R. D. asupra persoanei vătămate L. V. I., instanța reține că, pentru a fi întrunită latura obiectivă a infracțiunii de ultraj, este necesar ca funcționarul să nu fi exercitat abuziv funcția ce implică exercițiul autorității de stat, întrucât în acest caz actele sale nu sunt considerate a fi fost efectuate în exercițiul funcției. În cauză, din declarațiile martorilor B. V. Panseluța și R. C. V. rezultă că persoana vătămată L. V. l-a prins cu mâna de piept pe inculpatul R. D., situație în care martorul R. C. V. a intervenit pentru a nu degenera disputa, instanța de fond apreciind că prin această conduită persoana vătămată L. V. I. și-a depășit limitele normale de exercitare a funcției, motiv pentru care nu mai beneficiază de protecția conferită de lege prin textul de incriminare al infracțiunii de ultraj, fără însă ca actele de violență exercitate asupra acestei persoane vătămate să fie scoase înafara ilicitului penal, acestea întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe.

Instanța a mai reținut că inculpații V. G., R. R., O. S. și M. M. au ajuns la fața locului ulterior, din declarațiile persoanelor audiate în cauză nerezultând că persoana vătămată L. V. I. ar fi acționat cu depășirea atribuțiilor caracteristice funcției ce implică exercițiul autorității de stat în ceea ce îi privește pe acești inculpați, motiv pentru care, cu privire la aceștia sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracțiunii de ultraj.

Totodată, având în vedere că din probatoriul administrat în cauză rezultă că persoana vătămată R. C. F. și-a exercitat funcția în limite legale, fără a putea fi reținută vreo acțiune din partea acesteia care să aibă un caracter abuziv, instanța de fond a apreciat că încadrarea juridică din rechizitoriu a faptelor săvârșite de inculpați cu privire la această persoană vătămată este corectă.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel P. de pe lângă JUDECĂTORIA BAIA M., inculpații R. D., V. G. și R. R. și părțile civile L. V. I. și R. C. F. solicitând admiterea acestora, desființarea hotărârii atacate și pronunțarea unei noi hotărâri.

P. a solicitat ca prin noua hotărâre să se dispună condamnarea inculpatului R. D. și pentru comiterea infracțiunii de ultraj și față de partea vătămată L. V. I., aplicarea unor pedepse cu executare pentru inculpații V. G., R. R. și O. S. M. și majorarea pedepsei aplicate inculpatului M. M. M..

În motivarea apelului parchetului s-a arătat că hotărârea atacată este netemeinică sub aspectul schimbării încadrării juridice din infracțiunea de ultraj în infracțiunea de lovire în cazul inculpatului R. D. întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă că partea vătămată L. V. I. și-ar fi exercitat funcția în mod abuziv, astfel încât acesta să nu mai beneficieze de protecția textului care incriminează fapta de ultraj.

Pe de altă parte s-a arătat, în ce privește modul de individualizare a pedepselor aplicate, că în raport de modul în care au acționat inculpații, urmările produse, îndrăzneala de care au dat dovadă inculpații, atitudinea de nerecunoaștere a faptelor, se impune aplicarea unor pedepse cu executare și respectiv majorarea cuantumului pedepsei pentru inculpatul M. M. M..

Inculpații R. D., R. R. și V. G. au solicitat ca prin noua hotărâre să se dispună, în principal, încetarea procesului penal, în temeiul art. 16 lit. e C.pr.penală întrucât în cauză lipsește o condiție prevăzută de lege, iar în subsidiar, să se dispună achitarea inculpaților în temeiul art. 16 lit. d C.pr.penală,întrucât există o cauză justificativă, respectiv legitima apărare prev. de art. 44 Cod penal.

În motivarea apelului inculpaților s-a arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit calitatea de funcționari publici a persoanelor vătămate câtă vreme aceștia au exercitat acte de violență asupra inculpaților, abuzând de statutul și protecția pe care legea o oferă și depășindu-și atribuțiile de serviciu, situație în care actele acestora se situează în afara protecției stabilite prin lege, nefiind îndeplinită o condiție prevăzută de lege.

Pe de altă parte, s-a arătat că inculpații s-au aflat în prezența unei cauze justificative, respectiv legitima apărare, aceștia sancționând pentru înlăturarea unui atac material, direct, imediat și injust care a pus în pericol persoana lor.

Părțile civile L. V. I. și R. C. F. au solicitat, în latura penală, condamnarea inculpatului R. D. pentru infracțiunea de ultraj și în raport de partea civilă L. V. I., iar în latura civilă majorarea daunelor morale părților civile la nivelul sumei de 100.000 lei pentru fiecare din acestea.

În motivarea apelului s-a arătat că nu există probe din care să rezulte că partea civilă L. V. și-a exercitata abuziv funcția ce implică exercițiul autorității de stat, iar pe de altă parte, leziunile cauzate, traumele psihice și șocul emoțional suferit de părțile civile, impun acordarea unor daune morale în cuantumul solicitat.

Apelurile parchetului și părților civile sunt în parte fondate, iar apelul inculpaților este nefondat.

În baza probelor administrate în cauză s-a reținut o corectă stare de fapt, vinovăția inculpaților fiind stabilită în afara oricărui dubiu.

În mod greșit instanța de fond a statuat că fapta inculpatului R. D. care a exercitat acte de violență asupra părții vătămate L. V. I., cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj prev. de art. 239 alin. 2 V. Cod penal.

Astfel, partea vătămată L. V. I., în calitate de inginer șef de district silvic, avea o funcție care implica exercitarea unor drepturi și îndeplinirea unor îndatoriri care îi reveneau în virtutea calității sale și unor acte normative ce implica exercițiul unei autorități.

Apoi, fapta presupus antisocială a inculpatului R. D. era strâns legată de atribuțiile părții vătămate care avea dreptul și obligația verificării, constatării și luării unor măsuri privind materialul lemnos tăiat fără forme legale.

Este de subliniat că inculpatul a avut o atitudine recalcitrantă, necooperantă la adresa personalului silvic și a agenților de poliție, profanând injurii și insulte la adresa lor și refuzând să se supună măsurilor de întocmire a documentelor și de predare a materialului lemnos.

Pe fondul acestei atitudini recalcitrante a inculpatului și a reproșului părții vătămate L. V. I. că a tăiat lemne fără drept, inculpatul R. D. a continuat să aibă o atitudine agresivă, amenințându-l pe șeful de district că „lucrurile nu vor rămâne așa”.

Or, la acest moment, infracțiunea de ultraj prev. de art. 239 alin. 1 C.penal s-a consumat, atitudinea părții vătămate L. V. I. fiind, pe de o parte, ulterioară momentului consumării, iar pe de altă parte, nu poate fi considerată ca o exercitare abuzivă a funcției, astfel încât să nu mai beneficieze de protecția textului de lege care reglementează infracțiunea de ultraj.

Mai mult, atitudinea părții vătămate a fost determinată de comportamentul agresiv și necooperant al inculpatului care refuza să predea lemnele sustrase și să se deplaseze la poliție pentru întocmirea documentelor.

Cele reținute mai sus sunt confirmate și de desfășurarea ulterioară a evenimentelor în care, la chemarea inculpatului R. D. au sosit și ceilalți inculpați care au avut o atitudine extrem de violentă la adresa agenților de poliție și personalului silvic, partea vătămată L. V. I., aflată în exercitarea funcției fiind lovită de inculpat, moment la care s-a consumat infracțiunea de ultraj prev. de art. 239 alin. 2 V.Cod penal, forma calificată absorbind forma simplă a ultrajului consumat, așa cum s-a arătat mai sus.

Analizând întregul context al faptei și probele aflate la dosar, Curtea constată că partea vătămată L. V. I. s-a găsit în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu și s-a menținut în cadrul legal al acestora, actele lui situându-se în împrejurările arătate sub protecția legii, determinate fiind în exclusivitate de atitudinea recalcitrantă, insultătoare, amenințătoare și violentă a inculpatului R. D. și a celorlalți inculpați chemați de acesta la fața locului.

În egală măsură, nu se poate reține că inculpații s-au aflat în prezența unei cauze justificative, respectiv legitima apărare, întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpații au acționat pentru înlăturarea unui atac material, direct, imediat și injust care să pună în pericol persoana acestora.

Mai mult, inculpații sunt cei care au generat întregul conflict prin inculpatul R. D. care surprins fiind cu materialul lemnos tăiat fără forme legale, a refuzat să colaboreze și să se supună controlului persoanelor care avea aceste atribuții prin lege, amenințând și chemând la fața locului pe ceilalți inculpați cu care au desfășurat apoi atacul agresiv și violent asupra părților vătămate.

Curtea mai reține că la stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei infracțiuni, se ține seama de modul și mijloacele de comitere a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce precum și de persoana și conduita inculpaților

În raport de acestei criterii, se reține că faptele inculpaților au un grad ridicat de pericol social, având în vedere, pe de o parte, elementele definitorii ale conținutului lor concret, iar pe de altă parte, valorile sociale apărate prin norma de incriminare.

În acest sens, Curtea apreciază că scopul pedepselor aplicate inculpaților V. G., R. R. și O. S. M. nu poate fi realizat în modalitatea suspendării sub supraveghere, impunându-se executarea în regim de detenție.

Pe de altă parte, ținând cont de contribuția concretă a inculpatului M. M. M., apelul parchetului de majorare a cuantumului pedepsei apare ca nefondat, sancțiunea stabilită de instanța de fond fiind temeinică și legală.

Instanța de fond a stabilit într-o manieră echitabilă și justă cuantumul daunelor morale, având în vedere suferințele fizice și psihice suferite de părțile vătămate, numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, reținând că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale. Cuantumul daunelor morale acordate reprezintă o compensație și o satisfacție echitabilă pentru părțile civile agresate, sens în care apelul acestora, prin care au solicitat majorarea cuantumului daunelor morale, apare ca nefondat.

Față de cele reținute mai sus, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.penală, Curtea va admite apelurile P. de pe lângă Judecătoria Baia M. și părților civile L. V. I. și R. C. F., va desființa sentința atacată în latura penală, în ce privește schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului R. D. comisă în dauna părții vătămate L. V. I. și a modalității de executare a pedepselor aplicate inculpaților V. G., R. R. și O. S. M. și pronunțând o nouă hotărâre:

Va condamna pe inculpatul R. D. la 1 an și 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj prev. de art. 239 alin. 2 VC penal cu aplicarea art. 41 al.1 din O.U.G. nr.59/2000 și aplicarea art. 37 lit.a și 75 lit.a C.P.penal (p.vătămată L. V. I.).

Va menține revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare și cuantumul aritmetic pentru fiecare din pedepsele aplicate rezultând două pedepse a câte 3 ani și 2 luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit.a, 34 lit.b VC penal se vor contopi cele două pedepse și se va stabili ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 2 luni închisoare.

Va înlătura aplicarea art. 86/1 și următ. VC penal pentru inculpații V. G., R. R. și O. S. M. și va dispus executarea pedepselor aplicate în regim de detenție și se va face aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b VC penal în ce-i privește pe inculpații V. G., R. R. și O. S. M..

Curtea va deduce din pedepsele aplicate durata reținerii și arestării preventive de la 23.12.2012 la 04.02.2013 pentru inculpații R. D., V. G. și R. R. și reținerea din 23.12.2012 pentru inculpatul O. S. M., iar pentru inculpatul M. M.M. reținerea din 23.12.2012 și perioada 24.12._14, menținând restul dispozițiilor hotărârii atacate.

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.civ., apelurile declarate de inculpații R. D., V. G. și R. R. împotriva aceleiași hotărâri vor fi respinse ca nefondate.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 și alin. 3 C.pr.penală

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

1. Admite apelurile declarate de P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA BAIA M. și părțile civile L. V. I. și R. C. F. împotriva sentinței penale nr. 2.125 pronunțată de Judecătoria Baia M. la 24 septembrie 2014 pe care o desființează în latura penală, în ce privește schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului R. D. în dauna părții vătămate L. V. I. și a modalității de executare a pedepselor aplicate inculpaților V. G., R. R. și O. S. M. și pronunțând o nouă hotărâre:

Condamnă inculpatul R. D. la 1 an și 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj prev. de art. 239 alin. 2 VC penal cu aplicarea art. 41 al.1 din O.U.G. nr.59/2000 și aplicarea art. 37 lit.a și 75 lit.a C.P.penal (p.vătămată L. V. I.).

Menține revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare și cuantumul aritmetic pentru fiecare din pedepsele aplicate rezultând două pedepse a câte 3 ani și 2 luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit.a, 34 lit.b VC penal contopește cele două pedepse, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 2 luni închisoare.

Înlătură aplicarea art. 86/1 și următ. VC penal pentru inculpații V. G., R. R. și O. S. M. și dispune executarea pedepselor aplicate în regim de detenție.

Face aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b VC penal în ce-i privește pe inculpații V. G., R. R. și O. S. M..

Deduce din pedepsele aplicate durata reținerii și arestării preventive de la 23.12.2012 la 04.02.2013 pentru inculpații R. D., V. G. și R. R. și reținerea din 23.12.2012 pentru inculpatul O. S. M. iar pentru inculpatul M. M.M. reținerea din 23.12.2012 și perioada 24.12._14.

Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.

2. Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații R. D., V. G. și R. R. împotriva aceleiași hotărâri.

Stabilește în favoarea Baroului Cluj câte 300 lei onorariu ce se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

Obligă pe inculpații R. D., V. G. și R. R. la câte 300 lei fiecare în favoarea statului, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 31 martie 2015.

P., JUDECĂTOR, GREFIER,

V. V. A. L. H. C. C.

Red. A.V.V./27.04.2015

Dact.H.C./4 ex./29.04.2015.

Jud.fond: Ș. D..

← Tâlhărie calificată (art.234 NCP). Decizia nr. 459/2015....		Ultrajul (art.257 NCP). Decizia nr. 317/2015. Curtea de Apel CLUJ →

Ultrajul (art. 239 C.p.). Decizia nr. 483/2015. Curtea de Apel CLUJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ultrajul (art. 239 C.p.). Decizia nr. 483/2015. Curtea de Apel CLUJ