Măsuri şi excepţii dispuse de judecătorul de cameră preliminară. Încheierea nr. 45/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 45/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 5645/117/2014/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr._
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.45/2015
Ședința camerei de consiliu din 10 martie 2015
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ: L. H.
GREFIER: C. C.
Ministerul Public –Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial Cluj reprezentat de
PROCUROR: L. C.
S-a luat spre examinare contestația formulată de inculpata M. J. –R. împotriva Încheierii penale FN din 10 februarie 2015 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Cluj, având ca obiect cererile și excepțiile privind legalitatea sesizării instanței, a efectuării actelor de urmărire penală și administrării probelor.
La apelul nominal se prezintă apărătorul desemnat din oficiu, avocat R. I. din cadrul Baroului Cluj cu delegația la dosar în reprezentarea intereselor inculpatei, lipsă fiind inculpata și Fundația R. Aut la cab.av. T. C., persoană în a cărui îngrijire se află minorul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, atât reprezentanta DIICOT –Biroul Teritorial Cluj cât și apărătorul inculpatei, arată că au luat la cunoștință de toate înscrisurile și actele dosarului, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Față de această împrejurare, judecătorul de cameră preliminară apreciază ca nefiind oportună efectuarea procedurii scrise și, nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, acordă cuvântul părților în dezbaterea contestației.
Apărătorul inculpatei M. J.-R. solicită admiterea contestației formulate împotriva Încheierii FN pronunțată de Tribunalul Cluj, apreciind că în mod eronat instanța a soluționat excepțiile invocate în faza cercetării penale, respectiv nulitatea declarației luate părții vătămate, fără avocat, în condițiile în care minorilor audiați, asistența juridică este obligatorie.
Prin urmare, se impune înlăturarea acestei declarații și retrimiterea cauzei la parchet pentru a se reface această declarație, cu respectarea dispozițiilor legale. Cu privire la clarificarea celorlalte excepții, lasă la aprecierea instanței analiza și verificarea lor.
Reprezentanta DIICOT- Biroul Teritorial Cluj solicită respingerea contestației formulate de inculpată, menținerea ca legală și temeinică a încheierii penale FN pronunțată de Tribunalul Cluj, solicitând a se avea în vedere faptul că la fond, inculpata a invocat excepții proprii, însă în prezenta contestație a preluat și a înțeles să conteste excepția invocată de instanță din oficiu.
Singura problemă care ar putea fi supusă analizei, ar fi declarația dată de persoana vătămată U. A.-A., deoarece a fost dată în lipsa unui apărător ales sau desemnat din oficiu; însă aceasta se sancționează doar cu nulitatea relativă, în condițiile prevăzute de art. 282 C.p.p.
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ
Prin încheierea din data de 10.02.2015 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Cluj în dosarul nr._ 14, în baza art. 345 alin. 1 C.pr.pen. s-a respins ca neîntemeiate cererile și excepțiile privind legalitatea sesizării instanței, a efectuării actelor de urmărire penală și a administrării probelor formulate de inculpata M. J. R. și respectiv invocate din oficiu de judecătorul de cameră preliminară, cu referire la dosarul nr. 242/D/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT, S. Teritorial Cluj.
S-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 242/D/P/2013 emis de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, S. Teritorial Cluj privind pe inculpata M. J. R., trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori în formă continuată, prev. de art. 13 alin. 1 și 2 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 99 alin. 2 C.pen. de la 1969, actualmente de dispozițiile art. 211 alin. 1 și 2 C.penal,, rap. la art. 210 alin. 1 lit. b C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. și art. 113 alin. 2 C.pen., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.
S-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpata M. J. R., urmând ca primul termen de judecată să fie stabilit după rămânerea definitivă a prezentei încheieri.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul Ministerului Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.OT., S. Teritorial Cluj a fost trimisă în judecată inculpata M. J. R., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 211 alin. 1 și 2 C.pen., rap. la art. 210 alin. 1 lit. b C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen., art. 113 alin. 2 C.pen. și art. 5 C.pen., fapta constând în aceea că în cursul anului 2013, profitând de starea de vădită vulnerabilitate în care se afla persoana vătămată U. A. A., în vârstă de 14 ani, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale ar fi recrutat-o, găzduit-o și adăpostit-o în locuința sa situată în municipiul D., determinând-o să practice prostituția pe raza localității în sensul că i-ar fi căutat clienți, ar fi negociat tarifele pentru fiecare raport sexual în parte și ar fi încasat sumele de bani obținute de aceasta în urma practicării prostituției.
Starea de fapt astfel reținută a fost probată cu următoarele mijloace de probă: declarația în calitate de martor a lui M. J. R. dată în dosarul nr. 1171/P/2013 (f.7-11); declarația în calitate de persoană vătămată a lui U. A. A. dată în dosarul nr. 1171 /P/2013 (f. 12-22); declarația persoanei vătămate U. A. A. (f.24-28); adresă către DGASPC Cluj (f. 23); adresa și referatul de evaluare psihologică a persoanei vătămate întocmit de DGASPC Cluj (f.30, 31-32); proces-verbal de investigații din 20.12.2013 (f,33-34); declarațiile martorilor U. C. (f.39-40, C. E. (f.41-42, 161-163), P. E. (f.44-45), U. A. M. (f.46-48), Hrișcan S. D. (f.50-51, 158-160), M. R. A. (f.52-53, 152-154), Grosan P. (f.54-55), V. G. (f.56), N. F. M. (f.58-60), Țăpar N. (f.62), P. V. (f. 63-64), C. G. G. (f.70-73), F. M. (f.74-79), Lovasz C. N. (f.80-83), U.: C. (f.87-90, 147-150), E. V. (f. 91-94), B. H. (f.95-99, 155-157), M. N. D. (f. 103-106), N. S. D. (f. 107-110, 164-166), V. S. L. (f.111-114), A. C. (f. 116-119, 143-146), A. I. C. (f. 120-124, 139-142), L. P. (f.125-128), P. A. G. (f.131-134), C. V. V. (f.135-138); procese-verbale de identificare din 12.03.2014, (f.67); proces-verbal de identificare din 01.09.2014 (f. 130); proces-verbal de investigații din 20.12.2013 (f.168-169); proces-verbal de identificare din 22.11.2013 (f. 170); adrese către Primăria Comunei Cășeiu și răspunsul aferent (f.171, 172,174-176,181-182); adrese către Poliția Municipiului D. (f. 173,178 ); adresa din 17.03.2014 emisă de Brigada de Combatere a Criminalității Organizate Cluj-N. (f. 177); adresă nr._ din 11.03.2014 și adresa nr._ din 27.11.2013 de la Poliția Municipiului D. (f. 179, 180); ancheta socială efectuată de Primăria Comunei Cășeiu, contract pentru acordarea de servicii sociale privind pe U. A. A., copie de pe acțiunea formulată de DGASPC privind înlocuirea plasamentului în regim de urgență cu plasament (f. 183-185, 186-188, 189, 190-197); raport de expertiză medico legală psihiatrică nr.l622/IV/a/14 din 12.03.2014 întocmit de IML Cluj privind pe inculpata M. J. R. din 19.02.2014 (f.201-203); declarația în calitate de suspectă M. J. R. (f.240-243); adresă către P. de pe lângă Judecătoria D. (f.249); adresa nr. 188/P/2013, ordonanța nr. 1579/P/2012 de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ din 10.09.2013 și rechizitoriul nr.l88/P/2013 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria D. privind pe M. J. R. (f.250-260, 261, 262-266 ); fișa de cazier judiciar (f.267); declarația în calitate de inculpată a lui M. J. R. (f.277-279); adresa nr.1653/13.10.2014 emisă de D.G.A.S.P.C Cluj (f.281); procese-verbale de investigații (f.282,283).
Asupra legalității sesizării instanței, a efectuării actelor de urmărire penală și a administrării probelor în dosarul nr. 242/D/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT, S. Teritorial Cluj, reține că prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 09.12.2014, în termenul acordat în acest scop, inculpata M. J. R. prin apărător a invocat excepția de nelegalitate a modalității în care au fost administrate toate declarațiile în faza de urmărire penală, respectiv fără înștiințarea sau fără înștiințarea în timp util a apărătorului ales al inculpatei care a cerut să asiste la toate actele de urmărire penală.
S-a mai invocat nelegala sesizare a organului de urmărire penală, apreciindu-se că dispoziția de disjungere din rechizitoriul nr. 1171/P/2013 al parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj nu poate fi echivalată cu modalitățile de sesizare prevăzută de C.pr.pen. de la 1968.
Totodată, judecătorul de cameră preliminară a invocat din oficiu nulitatea absolută a declarației a declarației date de persoana vătămată-parte civilă (art. 19 alin. 3, art. 20 alin. 1 și 2 CPP) U. A. A. la data de 03.12.2013 (f. 24-28 d.u.p) în lipsa desemnării unui apărător care să asigure asistența juridică obligatorie în faza de urmărire penală, față de dispozițiile art. 281 alin. 1 lit. f tz. finală C.pr.pen. (incident în cauză conf. Art. 4 alin. 2 LPANCPP), rap. la art. 44 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 (actualizată la data de 3.12.2013).
Prin memoriile depuse la dosar, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial Cluj a solicitat respingerea cererilor și excepțiilor invocate de inculpată și de instanță din oficiu.
În legătură cu excepția nulității absolute a declarației persoanei vătămate U. A. A. din data de 03.12.2014 invocată din oficiu de către instanța de judecată, s-a arătat că deși potrivit dispozițiilor art. 93 alin.4 C.p.p. asistența juridică este obligatorie când persoana vătămată este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă, acest text de lege nu era în vigoare la data la care a fost audiată persoana vătămată, respectiv în 03.12.2013. Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea 255/2013 pentru punerea în aplicare a Noului Cod de Procedură penală, actele de procedură îndeplinite înainte de . Codului de procedură penală, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data îndeplinirii lor, rămân valabile; iar în baza art.4 alin. 2 din același act normativ se prevede că nulitatea oricărui act sau oricărei lucrări efectuate înainte de . legii noi poate fi invocată numai în condițiile Codului de procedură penală în vigoare la data respectivă.
În speță, persoana vătămată (partea vătămată conform Vechiului C.p.p.) a fost audiată la data de 03 decembrie 2013, respectiv cu două luni de zile înainte de . Noului Cod de procedură penală, în prezența unui psiholog din cadrul instituției unde se afla în plasament; ulterior nemaifiind imperios necesară reaudierea acesteia; motiv pentru care tocmai pentru a se evita expunerea acesteia la o altă procedură inutilă care nu se justifica, nu s-a mai procedat la o nouă ascultare a acesteia.
În ceea ce privesc dispozițiile art. 44 din Legea nr. 678/2001 în vigoare la data efectuării actului de procedură, se apreciază că textul de lege care prevede dreptul/posibilitatea ca victimele traficului de persoane să primească asistență juridică obligatorie, fără ca lipsa acesteia să atragă vreo sancțiune.
În ceea ce privește excepția nulității declarațiilor luate de organul de urmărire penală invocată de apărătorul ales al inculpatei, se arată că apărătorul inculpatei a fost încunoștințat cu privire la toate actele de urmărite penală, sens în care au fost întocmite procese verbale depuse la dosarul cauzei. Susținerea apărătorului referitoare la faptul că nu a avut posibilitatea să se prezinte și să asiste la actele de urmărire penală deoarece își desfășoară activitatea în municipiul Pitești, motiv pentru care ar fi avut nevoie să fie anunțat cu ceva timp înainte, nu incubă organelor judiciare penală atâta timp cât acestea și-au îndeplinit obligația de a-l anunța. Mai mult, efectuarea cu celeritatea a actelor de urmărire penală nu ar fi permis ca stabilirea datelor de audiere a martorilor să se facă în funcție de posibilitatea apărătorului de a se prezenta. Totodată, apărătorul inculpatei avea posibilitatea fie să-și asigure substituirea, fie ca după consultarea dosarului să ceară readministrarea probelor ori prin cererea de a administra alte probe, să dovedească „lipsa de temeinicie” a acestora.
În privința modului de sesizare a organului de urmărire penală, se arată că sesizarea D.I.I.C.O.T - S. Teritorial Cluj s-a realizat potrivit normelor procedurale în vigoare la data de 29.10.2013, când a fost întocmit rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj. Astfel, ținând cont de prevederile art. 4 alin. 1 din Legea 255/2013 pentru punerea în aplicare a Noului Cod de Procedură penală, actele de procedură îndeplinite înainte de . Codului de procedură penală, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data îndeplinirii lor, rămân valabile. în conținutul rechizitoriului amintit, procurorul a constatat că există indicii cu privire la comiterea infracțiunii ce formează obiectul prezentului dosar, sesizându-se practic din oficiu sub acest aspect după care a dispus declinarea competenței de soluționare în favoare organului de urmărire penală competent, respectiv în favoarea D.LI.C.O.T - S. Teritorial Cluj. Susținerea faptului că actul întocmit cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data respectivă, respectiv rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj nu constituie un act de sesizare legal care să fundamenteze începerea urmăririi penale, contravine normelor legale.
Prin memoriul depus la dosar de persoana vătămată U. A.-A., s-a solicitat respingerea excepțiilor invocate de inculpată întrucât acesteia i s-a respectat dreptul la apărare, fiind asistată de avocat ales T. C. în momentul în care a fost audiată.
Cu privire la lipsa sesizării legale a organului de cercetare penală, s-a apreciat că argumentele aduse de inculpata sunt nefondate, întrucât în rechizitoriul întocmit de DIICOT se specifică cu exactitate ca acest dosar s-a format prin disjungerea cauzei în vederea identificării și tragerii la răspundere penală a persoanei care ar fi exploatat-o sexual pe minora U. A., în vârsta de 14 ani, fapt descoperit o data cu întocmirea dosarului nr. 1171/P/2013 a Tribunalului Cluj. Astfel, conform art. 288 NCPP, organul de urmărire penală este sesizat prin plângere sau denunț, prin acte încheiate de alte organe de constatare ori se sesizează din oficiu. Astfel, organele de cercetare se pot sesiza chiar și din OFICIU, deși în cazul nostru, întocmirea dosarului s-a făcut prin disjungerea cauzei prin Rechizitoriul nr. 1171/P/2013 din 29.10.2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj.
Cu privire la excepția invocată din oficiu de către judecătorul de cameră preliminară, s-a solicitat admiterea acesteia, întrucât declarația dată la data de 03.12.2013 a fost luată în lipsa unui apărător ales sau desemnat din oficiu.
Analizând actul de sesizare al instanței întocmit nr. 242/D/P/2013 emis de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, S. Teritorial Cluj, actele de urmărire penală și probele administrate în faza de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară constată că instanța Tribunalului Cluj este competentă material și teritorial să soluționeze prezenta cauză penală, față de dispozițiile art. 36 alin. 1 lit. c C.pr.pen., art. 41 alin. 1 lit. a C.pr.pen..
În cele ce urmează, vom analiza cererile și excepțiile formulate și invocate de inculpată prin apărător și de judecătorul de cameră preliminară din oficiu:
- În ceea ce privește legalitatea sesizării organului de urmărire penală prin dispoziția conținută în rechizitoriul nr. 1171/P/2013 din 29.10.2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, reținem că în lumina dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea de punere în aplicare a Noului Cod de procedură Penală, actele de procedură întocmite înainte de . legii noi, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data întocmirii lor, rămân valabile, cu excepțiile prevăzute expres de lege.
În privința modului de sesizare a organelor de urmărire penală, legea de punere în aplicare nu conține dispoziții derogatorii, prin urmare se impune a se analiza legalitatea sesizării din perspectiva dispozițiilor art. 221 C.pr.pen. de la 1968.
Potrivit textului legal indicat, organele de urmărire penală puteau fi sesizate prin plângere sau denunț, sau se puteau sesiza din oficiu, atunci când aflau pe orice cale că s-a săvârșit o infracțiune. În acest scop, organelor de urmărire penală le revenea obligația de a întocmi un proces-verbal de sesizare din oficiu.
Sub aspectul conținutului procesului-verbal de sesizare din oficiu, legea procesual penală în vigoare nu prevedea dispoziții exprese, fiind incidente dispozițiile art. 91 C.pr.pen. (data, locul unde este încheiat, numele, prenumele celui care îl încheie, semnătura emitentului), care ar trebui completate cu mențiunile care trebuie făcute în cuprinsul celorlalte acte de sesizare, astfel cum acestea rezultă din conținutul art. 222 alin. 2 și art. 223 alin. 2 C.pr.pen. de la 1968 (descrierea faptei, indicarea făptuitorului dacă este cunoscut și a mijloacelor de probă).
În speță, deși nu s-a încheiat un proces verbal ca și înscris de sine stătător, mențiunea cuprinsă în expozeul rechizitoriului nr. 1171/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj la fila 5, (cu referire la conținutul declarației persoanei vătămate U. A. A. care a arătat că ar fi început să aibă relații sexuale cu bărbați contra unor sume de bani după ce a cunoscut-o pe numita J., că bărbații îi erau prezentați chiar de aceasta, tot ea încasând și sumele de bani cuvenite, din care îi remitea persoanei vătămate un anumit procent), apreciindu-se că există indicii ca activitatea de prostituție a persoanei vătămate să fie coordonată de alte persoane și ca aceasta să fie victima infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 îndeplinește toate condițiile legale pentru a fi valorificat ca și proces verbal de sesizare din oficiu, motiv pentru care, de altfel, P. Tribunalului a și dispus disjungerea cauzei în vederea efectuării de cercetări i identificarea autorului infracțiunii de trafic de minori și declinarea competenței de soluționare în favoarea organului de urmărire penală competent, respectiv DIICOT, S. Teritorial Cluj.
Prin urmare, organul de urmărire penală inițial sesizat (P. de la lângă Tribunal Cluj) s-a sesizat din oficiu și cu privire la presupusa infracțiune de trafic de minori și constatând că nu este organ de urmărire penală competent, a procedat conform prevederilor art. 210 alin. 1 C.pr.pen., art. 45 alin. 1 și 1 ind. 2 C.pr.pen. de la 1968 declinându-și competența în favoarea P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, S. Teritorial Cluj.
Prin urmare, acest din urmă organ de urmărire penală a fost legal sesizat prin declinare de competență, după legala sesizare din oficiu a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, excepția invocată de inculpată prin apărător fiind neîntemeiată.
- În ceea ce privește solicitarea de constatare a nulității (relative) a probelor administrate prin audierea persoanelor din faza de urmărire penală în lipsa înștiințării apărătorului ales al inculpatei, reținem că la data de 27.02.2014 s-a formulat o cerere în acest sens (f. 248 d.u.p). Consecutiv, pentru audierile care au avut loc la data de 10.03.2014, apărătorul ales al inculpatei a fost înștiințat la aceeași dată (f. 84 d.u.p), fără a invoca vreun impediment la audiere sau de a solicita stabilirea unui alt termen pentru desfășurarea activităților procedurale; pentru audierile care au avut loc la data de 21.08.2014, înștiințarea a avut loc la data de 20.08.2014 (f. 100 d.u.p); pentru audierile din 28.08.2014, înștiințarea s-a efectuat la data de 26.08.2014 (f. 129 d.u.p); pentru audierile din data de 09.09.2014 înștiințarea s-a efectuat la data de 05.09.2014 (f. 151 d.u.p), iar pentru audierile din data de 12.09.2014 înștiințarea s-a făcut la data de 10.09.2014 (f. 167 d.u.p).
Singurele acte procedurale efectuate în lipsa înștiințării apărătorului ales sunt audierile de la data de 04.09.2014, fiind vorba despre audierea unui număr de trei martori, respectiv M. N. D. (f. 103), N. S. D. (f. 107) și V. S. L. (f. 111 d.u.p). Singura dintre declarațiile administrate la acea dată și din perspectiva căreia inculpata ar putea invoca un interes procesual prin prisma vătămării produse este declarația dată de martorul N. S. D., care a dat declarații de natură a o incrimina.
Judecătorul de cameră preliminară a reținut însă faptul că potrivit normelor procesual penale, dreptul apărătorului inculpatei este acela de a asista (pasiv) la audierea martorilor (art. 92 alin. 1 C.pr.pen.), fără a i se recunoaște dreptul la o prezență activă în sensul de a pune întrebări acestuia. În egală măsură, acesta poate depune cereri, sau formula memorii, prin care să tindă la dovedirea netemeiniciei declarațiilor date de părți sau martori, sau prin care să fi putut obține reaudierea martorilor în condiții procedurale, cerere care însă nu a fost formulată de apărător cu ocazia consultării dosarului de urmărire penală la data de 22.09.2014 (f. 280 u.p). Prin urmare, s-a impus concluzia că nu s-a apreciat de către apărare existența vreunei vătămări a drepturilor procesuale și în orice caz, aprecierea caracterului echitabil al procedurii (inclusiv în dimensiunea dreptului de a interoga martorii acuzării) se face în ansamblu, inculpata având dreptul să obțină interogarea personală acestui martor în condiții de oralitate, contradictorialitate și nemijlocire, în fața instanței de judecată.
Prin urmare, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se putea constatata nulitatea relativă a actului de administrare a probei obținute prin audierea martorului N. S. D. din perspectiva nejustificării unei vătămări care să nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului. D. consecință, cererea de excludere a declarațiilor administrate în faza de urmărire penală apare ca fiind neîntemeiată.
- În sfârșit, în ceea ce privește excepția invocată de judecătorul de cameră preliminară din oficiu, privind nulitatea absolută a declarației luate persoanei vătămate U. A.-A. în lipsa unui apărător ales sau desemnat din oficiu, astfel cum impuneau prevederile art. 44 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, forma aflată în vigoare la data de 03.12.2013 (data audierii), reținem că aceasta nu poate fi valorificată ca o nulitate absolută care să poată fi invocată din oficiu, pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 4 alin. 1 din Legea de punere în aplicare a Noului Cod de procedură Penală, actele de procedură întocmite înainte de . Noului Cod de Procedură Penală, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data întocmirii lor, rămân valabile, cu excepțiile prevăzute expres de lege, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol nulitatea oricărui act sau oricărei lucrări efectuate înainte de . legii noi poate fi invocată numai în condițiile codului de procedură penală.
Contrar interpretării proprii dată de parchet acestui text de lege, văzând și
prevederile art. 2 lit. a din legea de punere în aplicare, reținem că prin „codul de procedură penală” se înțelege Legea nr. 135/2010 privind (Noul) Cod de Procedură Penală, astfel că orice încălcare a dispozițiilor legale în vigoare la data întocmirii actului de urmărire penală se poate invoca numai în condițiile legii noi.
De asemenea, contrar aprecierilor Parchetului, dispozițiile art. 44 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 (potrivit cărora persoanele prevăzute la art. 43 (victimele traficului de persoane) au dreptul sa primească asistență juridică obligatorie pentru a putea sa își exercite drepturile în cadrul procedurilor penale prevăzute de lege, în toate fazele procesului penal) instituie un drept în favoarea victimelor traficului de persoane sau de minori, dar și o obligație corelativă a organelor judiciare de a asigura exercitarea efectivă a acestui drept. Prin urmare, neasigurarea asistenței juridice obligatorii victimelor traficului de minori (cum este cazul persoanei vătămate U. A. A.) constituie o încălcare a dreptului la apărare a acesteia și se sancționează, urmare a confluenței legilor procesual penale, în condițiile legii noi.
Deși este adevărat că textul art. 281 C.pr.pen. a extins cazurile de nulitate absolută în ceea ce privește lipsa de apărare și cu privire la lipsa asistenței juridice obligatorii a părții civile și a părții responsabile civilmente, lipsa de apărare a persoanei vătămate (ca subiect procesual principal) se sancționează doar cu nulitatea relativă, în condițiile art. 282 C.pr.pen.
În egală măsură, Noul Cod de Procedură penală a operat modificări și în ceea ce privește exercitarea din oficiu a acțiunii civile în cazul în care persoana vătămată este lipsită de capacitate de exercițiu sau având capacitate de exercițiu restrânsă, în sensul că în lipsa unei constituiri de parte civilă care să emane de la reprezentantul legal sau a vreunei manifestări de voință a procurorului în condițiile și termenele prevăzute de art. 20 alin. 1 și 2 C.pr.pen., acțiunea civilă nu poate fi exercitată în cadrul procesului penal, ci doar în fața instanței civile (art. 20 alin. 4 C.pr.pen.). Prin urmare, spre deosebire de vechiul Cod de procedură penală, în caz de pasivitate a reprezentantului legal al persoanei vătămate minore sau a procurorului, instanța nu mai are obligația de a soluționa acțiunea civilă din oficiu (chiar dacă nu există constituire de parte civilă), decât în cazul desființării totale sau parțiale a unui înscris sau a restabilirii situației anterioare, conform prevederilor art. 25 alin. 3 C.pr.pen.
În cauză, constată că până la momentul soluționării prezentei, nici reprezentantul legal al persoanei vătămate U. A.-A. și nici procurorul nu au formulat cerere de constituire de parte civilă, prin urmare aceasta nu a dobândit calitatea procesuală de parte civilă, participând în procesul penal doar ca persoană vătămată.
Astfel fiind, lipsa asistenței juridice obligatorii a persoanei vătămate U. A.-A. la data de 03.12.2013 nu poate fi valorificată decât ca nulitate relativă, neputând fi invocată din oficiu.
Singurul subiect procesual care poate invoca această cauză de nulitate relativă este persoana vătămată, care însă în procedura camerei preliminare, în actualul context legislativ, nu este titular pentru formularea de cereri și excepții în procedura camerei preliminare, acestea putând fi formulate numai de inculpat sau de judecător din oficiu.
Față de aceste considerente, s-a impus respingerea excepției nulității declarației date de persoana vătămată U. A.-A., întrucât aceasta nu putea fi invocată din oficiu.
În altă ordine de idei, judecătorul constată că rechizitoriul nr. 242/D/P/2013 emis la data de 24.10.2014 de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial Cluj cuprinde datele referitoare la faptă, încadrarea juridică, la profilul moral și de personalitate al inculpatei, la actele de urmărire penală efectuate, la trimiterea în judecată și cheltuielile judiciare, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 328, 330 și 331 C.pr.pen. Față de cele de mai sus, în baza art. 345 alin. 1 C.pr.pen., tribunalul a respins ca neîntemeiate cererile și excepțiile privind legalitatea sesizării instanței, a efectuării actelor de urmărire penală și a administrării probelor formulate de inculpata M. J. R. și respectiv invocate din oficiu de judecătorul de cameră preliminară, cu referire la dosarul nr. 242/D/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT, S. Teritorial Cluj.
S-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 242/D/P/2013 emis de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, S. Teritorial Cluj privind pe inculpata M. J. R., trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori în formă continuată, prev. de art. 13 alin. 1 și 2 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 99 alin. 2 C.pen. de la 1969, actualmente de dispozițiile art. 211 alin. 1 și 2 C.penal,, rap. la art. 210 alin. 1 lit. b C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. și art. 113 alin. 2 C.pen., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.
S-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpata M. J. R., urmând ca primul termen de judecată să fie stabilit după rămânerea definitivă a prezentei încheieri.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație inculpata M. J. R., solicitând desfiintarea încheierii atacate, conastatarea nulitătii declaratiei persoanei vătămate U. A.-A., înlăturarea declaratiei acesteia din faza de urmărire penală si retrimiterea cauzei la parchet pentru a se reaudia persoana vătămată U. A.-A. cu respectarea dispozițiilor legale apreciind că în mod eronat judecătorul de cameră preliminară a a respins aceasta exceptie deoarece persoana vătămat minora a fost audiată în lisa unui avocat, în condițiile în care asistența juridică este obligatorie.
Contestatia declarată în cauza este nefondata.
Potrivit art. 4 din legea de punere în aplicare a Codului de procedură penală actele de procedură îndeplinite înainte de . Codului de procedură penală, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data îndeplinirii lor, rămân valabile, cu excepțiile prevăzute de prezenta lege; nulitatea oricărui act sau oricărei lucrări efectuate înainte de . legii noi poate fi invocată numai în condițiile Codului de procedură penală.
In conformitate cu dispozițiile art. 281 alin. 1 C.p.p. constituie nulități absolute încălcarea dispozițiilor privind: compunerea completului de judecată; competența materială și competența personală a instanțelor judecătorești, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente; publicitatea ședinței de judecată; participarea procurorului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii; prezența suspectului sau a inculpatului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii; asistarea de către avocat a suspectului sau a inculpatului, precum și a celorlalte părți, atunci când asistența este obligatorie.
În cauză, astfel cum a observat si judecătorul de cameră preliminară de la tribunal, numita U. A.-A. nu s-a constituit ”parte” în procesul penal, întelegând să participe doar ca persoană vătămata, situatie în care, neasigurarea apărătorului la audierea sa atrage nulitatea relativă si nu cea absolută.
Această concluzie rezultă din coroborarea dispozitiei mentionate cu cea enuntată în art. 33 C.proc.pen. care arată că subiecții procesuali principali sunt suspectul și persoana vătămată si acesti au aceleași drepturi și obligații ca și părțile, cu excepția celor pe care legea le acordă numai acestora.
Ca atare, cum dispozitia cuprinsă în art. 281 al. 1 lit. f teza ultimă C.proc.pen. se referă doar la ”părti”, apare cu puterea evidentei că s-a exclus de la aplicarea normei persoana vătămată ca subiect procesual principal, aceasta cu atât mai mult cu cât suspectul, la rândul său subiect procesual principal este enumerat printre participantii în procesul penal care se bucură de protectia normei arătate.
Este adevarat că dispozițiile art. 44 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 erau în vigoare la data audierii persoanei vătămate minore si că această norma este de actualitate, însă s-a retinut corect că textul legal mentionat instituie doar un drept la apărare, nu si o obligatie corelativă, iar încălcarea acestui drept nu poate fi invocată decât în conditiile codului de procedura penală.
Ca atare, sanctiunea care intervine este cea a nulitatii relative si care nu a fost invocată de persoana vătămată în cursul urmăririi penale, iar în procedura camerei preliminare a solicitat respingerea exceptiei arătând faptul că la momentul audierii sale a beneficiat de avocat ales.
Chiar daca art. 282 al. 2 C.proc.pen. prevede că nulitatea relativă poate fi invocată de procuror, suspect, inculpat, celelalte părți sau persoana vătămată, atunci când există un interes procesual propriu în respectarea dispoziției legale încălcate, inculpatul nu a probat existenta acestui interes si nici încălcarea vreunui drept propriu, cu atât mai mult cu cat a avut posibilitatea de a solicita reaudierea susnumitei.
Asa fiind, în temeiul art. 421/1 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se va respinge contestatia formulată, iar solutia atacată se va mentine în totalitate ca fiind legală si temeinică.
În temeiul art.272 C.proc.pen. se va stabilit în favoarea Baroului de Avocati Cluj suma de 100 lei reprezentând onorariu avocatial ce se va avansa din FMJ.
Potrivit art. 275 al. 2 C.proc.pen. se va obliga contestatoarea la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de inculpata M. J. R. împotriva încheierii penale FN din 10.02.2015 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Cluj în dosarul nr._ 14.
Stabilește suma de 100 lei în favoarea Baroului de avocați Cluj, ce se va avansa din FMJ reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu.
Obligă contestatoarea să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea contestației.
Definitivă.
Pronunțată în camera de consiliu, azi, 10 martie 2015.
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ, GREFIER,
L. H. C. C.
Dact.L.H./Dact.S.M
4 ex./24.03.2015
Jud.fond. L. F.
| ← Trafic de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Decizia nr. 373/2015.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... → |
|---|
