Uz de fals (art. 291 C.p.). Decizia nr. 74/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 74/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 24402/211/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.74/A/2015
Ședința publică din data de 19 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C., judecător
JUDECĂTOR: M. Ș.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR – V. T.
S-a luat spre examinare apelul declarat de către P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N. împotriva sentinței penale nr.854 din 17 iulie 2014 a Judecătoriei Cluj-N., pronunțată în dosarul nr._, privind pe inculpatul S. S. trimis în judecată pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de înșelăciune prev. de art.20 C.pen. rap.la art.215 al.1, al.2 si al.3 C.pen., uz de fals prev. de art.291 teza 1 C.pen. si uz de fals prev. de art.291 teza II C.pen., în condițiile art.33 lit.a C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul S. Ș., lipsă fiind partea civilă B. Comercială Română S.A.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul S. S. arată că a purtat discuții cu un avocat, însă nu a încheiat un contract de asistență juridică.
De asemenea, arată că nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel, își menține declarația dată în fața instanței de fond și nu are de făcut completări sau precizări la aceasta.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public susține apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N. pentru considerentele arătate în cuprinsul memoriului depus la dosar, solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței atacate și, în consecință, înlăturarea dispozițiilor date de prima instanță în sensul achitării inculpatului pentru comiterea celor două infracțiuni de tentativă la înșelăciune și uz de fals, și pronunțarea unei soluții de condamnare a inculpatului, făcând o evaluare corectă sub aspectul încadrării juridice a faptelor, menținându-se soluția pronunțată în ce privește latura civilă a cauzei.
De asemenea, solicită a se dispune desființarea înscrisurile falsificate aflate la filele 31, 32 și 33 dos. u.p. fiind înscrisurile cu privire la care s-a stabilit în mod cert că nu corespund adevărului și care au făcut obiectul infracțiunii de fals.
În ceea ce privește soluția de achitare, apreciază că aceasta se bazează pe evaluarea stării de fapt din perspectiva unor criterii neluate în considerare de legiuitor la stabilirea circumstanțelor instituției prev. de art.18/1 C.pen.
Solicită a se observa că prima instanță a ținut cont de o . circumstanțe, neevidențiate probator suficient și neprevăzute de textele de lege. In esență, s-a reținut aspectul obiectiv în cauză legat de conduita procesuală a inculpatului, care nu a negat niciodată comiterea activității infracționale, pe care a recunoscut-o încă din faza de urmărire penală, când a dat declarații cu privire la toate circumstanțele ce l-au determinat să ia o rezoluție infracțională de inducere în eroare a părții vătămate, în scopul obținerii unor sume de bani provenind din creditarea unității bancare, folosindu-se de înscrisul, care cuprindea aspecte necorespunzătoare adevărului, cunoscute de inculpat.
Pe de altă parte, din dosarul cauzei rezultă că inculpatul s-a folosit de aceste instrumente după ce a luat măsuri pentru a obține scriptele solicitate ca dovezi necesare pentru contractarea creditului.
Prin urmare, apreciază că nu există nici un element din care să rezulte că această activitate infracțională este lipsită de importanță, motiv pentru care solicită condamnarea inculpatului și aplicarea disp.art.81 C.pen.
Inculpatul S. S. având ultimul cuvânt arată că nu se opune admiterii apelului declarat de parchet.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 854 din 17 iulie 2014 a Judecătoriei Cluj-N., pronunțată în dosarul nr._, s-a dispus în bazaart. 19 din Legea nr. 255/2013 rap. la art. 10 lit. b ind. 1 Cp 1969 achita rea inculpatului S. S. ( fiul lui Elemer și S., născut la data de 9.05.1965 în loc. Cojocna, jud. Cluj, posesor al CI . nr._, CNP_, cu domiciliul în Cojocna, ., jud. Cluj, fără antecedente penale), sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tentativă la înșelăciune prev. de art. 20 rap. la art. 215 al 1, 2, 3 Cp 1969, uz de fals prev. de art. 291 teza 1 Cp 1969 și uz de fals prev. de art. 291 teza 2 Cp 1969.
In baza art. 18 ind. 1 al. 3 Cp 1968 rap. la art. 91 lit. c Cp 1968 s-a aplicat inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii in sumă de 300 lei.
In baza art. 25, art. 397 C.p.p. s-a luat act că partea vătămată BCR SA, cu sediul în București, .. 5, sector 3, nu s-a constituit parte civilă.
In baza art. 275 al.3 C.pr.pen cheltuielile judiciare au rămas in sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 6600/P/2010 din data de 02.10.2013 P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N. a dispus trimiterea in judecată în stare de libertate a inculpatului S. S., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tentativă la înșelăciune prev. de art. 20 rap. la art. 215 al. 1, 2, 3 Cp 1969, uz de fals prev. de art. 291 teza 1 Cp 1969 și uz de fals prev. de art. 291 teza 2 Cp 1969, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cp 1969, în fapt reținându-se că în cursul lunii martie 2008, folosindu-se de adeverința de salariu nr.21/10.03.2008 și copia certificată pentru conformitate cu originalul a contractului individual de muncă nr._/05.01.2007, ambele falsificate, a încercat inducerea în eroare a angajaților BCR- Sucursala Cluj, prin prezentarea ca adevărată a împrejurării mincinoase că este angajat in cadrul . cu data de 05.01.2007, în calitate de dulgher, cu un salariu de bază lunar brut de 1.400 lei și un salariu net pe lunile dec. 2007, ian- febr 2008, cu scopul de a obține un împrumut bancar în valoare de 16.800 lei, rambursabil într-o perioadă de 27 de luni, cererea de credit fiindu-i refuzată.
În faza de urmărire penală, situația de fapt a fost probată prin:
- proces-verbal de sesizare din oficiu (fila 9 d.u.p.);
- adresa BCR Sucursala Cluj (filele 24, 25 d.u.p.);
- adresa ITM (fila 15 d.u.p.);
- istoric ORC (fila 16 d.u.p.);
- cererea de credit (filele 28-30 d.u.p.);
- adeverința de salariu (fila 31 d.u.p.):;
- contractul individual de muncă (fila 32, 33 d.u.p.);
- contractul de credit (filele 36 d.u.p.);
- raport de constatare tehnico-științifică (filele 57 - 65 d.u.p.).
- procese verbale de prelevare a probelor de scris (filele 51, 52 d.u.p.).
- declarația învinuitului S. Ș. (fila 70, 73 d.u.p.).
- fișă de cazier judiciar (filele 67, 68 d.u.p.).
În faza de judecată s-au readministrat în parte mijloacele de probă din cursul urmăririi penale, procedându-se la audierea inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptelor și a solicitat ca judecata să se desfășoare potrivit procedurii în cazul recunoașterii învinuirii prev. de art. 375 Cpp.
Analizând întregul probatoriu, instanța a reținut că, în fapt, în cursul lunii martie 2008, folosindu-se de adeverința de salariu nr. 21/10.03.2008 și copia certificată pentru conformitate cu originalul a contractului individual de muncă nr._/05.01.2007, ambele falsificate, a încercat inducerea în eroare a angajaților BCR- Sucursala Cluj, prin prezentarea ca adevărată a împrejurării mincinoase că este angajat in cadrul . cu data de 05.01.2007, în calitate de dulgher, cu un salariu de bază lunar brut de 1.400 lei și un salariu net pe lunile dec. 2007, ian.- febr. 2008, cu scopul de a obține un împrumut bancar în valoare de 16.800 lei, rambursabil într-o perioadă de 27 de luni, cererea de credit fiindu-i refuzată.
În drept, instanța a apreciat că faptele inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni, întrucât nu au produs niciun prejudiciu și sunt, în mod vădit, lipsite de importanță având în vedere contextul în care au fost săvârșite, respectiv existența unei politici bancare care permitea obținerea unor credite în condiții simplificate („credit doar cu buletinul”) ce a permis dezvoltarea unei infracționalități specifice, chiar în forme organizate.
Inculpatul a fost victima unui astfel de grup infracțional, astfel cum rezultă din declarația credibilă dată de către acesta în cursul judecății. Membrii grupului respectiv (falsificatorii contractului individual de muncă nr._/05.01.2007 și învinuitul Șimon L. – probabil conducătorul grupului) nu au fost identificați, respectiv, depistați de către organele de poliție.
În aceste împrejurări, având în vedere și lipsa antecedentelor penale ale inculpatului (f. 79, 80 dup) precum și timpul scurs de la data faptelor și până în prezent (peste 6 ani), instanța, în baza art. 19 din Legea nr. 255/2013 rap. la art. 10 lit. b ind. 1 Cp 1969 l-a achitat pe inculpatul S. S. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tentativă la înșelăciune și uz de fals.
În baza art. 18 ind. 1 al. 3 Cp 1968 rap. la art. 91 lit. c Cp 1968b s-a aplicat inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii in sumă de 300 lei.
În baza art. 25, art. 397 C.p.p. s-a lua act că partea vătămată BCR SA nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N. solicitând desființarea acesteia și, rejudecând, condamnarea inculpatului S. Ș. pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată și, suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În motivarea apelului s-a arătat că hotărârea atacată se apreciază netemeinică, considerând că prima instanță nu a evaluat corect criteriile prev. de art.18/1 C.pen.1969, întrucât faptele din prezenta cauză nu pot fi considerate ca lipsite de importanță.
Împrejurările reținute de instanță (privind modalitatea de acordare a creditelor de către bănci într-o anumită perioadă, faptul că inculpatul ar fi fost victima unui grup infracțional organizat ori timpul scurs de la data comiterii faptelor până în prezent, etc.) nu au suport în realitate și, oricum, nu fac parte din categoria criteriilor legale ce pot constitui motiv de apreciere a faptelor ca lipsite de importanță.
Verificând hotărârea atacată, în baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispoz. art.420 alin.8 C.pr.pen. Curtea constată apelul formulat în cauză, ca fiind fondat în parte, în limitele și pentru următoarele considerente.
În cauză, judecata a avut în loc în procedura simplificată a recunoașterii vinovăției prev. de art.374 alin.4 C.pr.pen., inculpatul recunoscând comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată și solicitând judecarea sa în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Așa fiind, analizând materialul probator din cursul urmăririi penale, în coroborare și cu declarația inculpatului din fața instanței, judecătorul fondului a apreciat judicios, chiar dacă nu cu o motivare corespunzătoare, pertinentă, că faptele inculpatului au adus o atingere minimă valorilor ocrotite de lege și, deci, nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunilor deduse judecății.
Astfel, potrivit art.18/1 alin.2 C.pen.1969 rap. la art. 19 din Legea nr. 255/2013, la stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei fapte, se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Dacă, prin coroborarea tuturor acestor elemente, instanța își formează convingerea certă că s-a adus o atingere minimă valorilor apărate de lege și prin conținutul ei concret, fapta este în mod vădit lipsită de importanță, stabilește că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și dispune în consecință.
În speță, instanța a ajuns întemeiat la o astfel de convingere, pe care o are și instanța de control judiciar, pentru următoarele considerente:
În privința modului sau mijlocului de săvârșire a faptelor, în cauză, într-adevăr, tentativa de înșelăciune s-a putut realiza prin folosirea unor înscrisuri falsificate, nu însă de inculpat, dar despre care acesta a cunoscut că sunt false.
În privința scopului urmărit, de asemenea, nu se poate reține în concret vreo împrejurarea specială, alta decât cea, care, de regulă, se urmărește când se comite vreo înșelăciune - practic, este vorba de obținerea unui câștig material, în condițiuile în care inculpatul nu avea loc de muncă, știind că și alte persoane au reușit obținerea unor credite, în condiții similare.
Relativ la împrejurările în care faptele au fost comise, instanța nu a identificat vreuna specifică, particulară, care să confere o gravitate sporită acestora.
În ceea ce privește urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce – se constată că, dincolo de urmarea socialmente periculoasă produsă prin însăși actul material ce se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunilor în discuție, prin lezarea relațiilor sociale corespunzătoare fiecărei fapte - o urmare concretă, materială, nu s-a realizat, nu s-au cauzat prejudicii materiale sau morale.
Cât privește persoana și conduita inculpatului – se constată că acesta nu are antecedente penale, s-a prezentat în fața organelor judiciare, a recunoscut faptele.
Așa fiind, față de toate aceste elemente, analizate și evaluate coroborat, și Curtea consideră că prin faptele inculpatului s-a adus o atingere minimă valorilor ocrotite de lege și, deci, acestea nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunilor deduse judecății.
Cu toate acestea, se apreciază că suma stabilită cu titlu de sancțiune administrativă este mică, în contextul întregii activități ilicite, astfel că, se impune majorarea acesteia.
De asemenea, se constată că, deși s-a stabilit cu certitudine că s-au folosit înscrisuri falsificate, instanța nu a dispus desființarea acestora, chiar și în condițiile în care autorul falsului nu a fost încă trimis în judecată.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.421 pct.2 lit.a C.pr.pen. se va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N. împotriva sentinței penale nr.854 din 17.07.2014 a Judecătoriei Cluj-N., care va fi desființată, în parte, sub aspectul cuantumului amenzii administrative aplicate și, respectiv, omisiunea desființării înscrisurilor falsificate.
Pronunțând o nouă hotărâre, în aceste limite, se va majora cuantumul amenzii administrative aplicate inculpatului S. S. de la 300 lei la 1000 lei.
În baza art.25 alin.3 C.pr.pen. se va dispune desființarea totală a înscrisurilor falsificate (adeverință de salariu nr.21/10.03.2008 și copie certificată a contractului individual de muncă nr._/05.01.2007 - f.31-33 dos. u.p.).
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
In baza art. 275 al.3 C.pr.pen cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 pct.2 lit.a C.pr.pen. admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N. împotriva sentinței penale nr.854 din 17.07.2014 a Judecătoriei Cluj-N., pe care o desființează, în parte, sub aspectul cuantumului amenzii administrative aplicate și, respectiv, omisiunea desființării înscrisurilor falsificate.
Pronunțând o nouă hotărâre, în aceste limite:
Majorează cuantumul amenzii administrative aplicate inculpatului S. S. ( fiul lui Elemer și S., născut la data de 9.05.1965 în loc. Cojocna, jud. Cluj, posesor al CI . nr._, CNP_, cu domiciliul în Cojocna, ., jud. Cluj) - de la 300 lei la 1000 lei.
În baza art.25 alin.3 C.pr.pen. dispune desființarea totală a înscrisurilor falsificate (adeverință de salariu nr.21/10.03.2008 și copie certificată a contractului individual de muncă nr._/05.01.2007 - f.31-33 dos. u.p.).
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
In baza art. 275 al.3 C.pr.pen cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân in sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. C. M. Ș.
GREFIER
M. B.
Red./Dact.A.C.
2 ex./23.01.2015
Jud. fond: L. B.
| ← Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr.... | Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
