Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 23/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 23/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 09-01-2015 în dosarul nr. 3126/112/2014/a4
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr._
Cod operator date cu caracter personal 8428
DECIZIA PENALĂ nr. 23/2015
Ședința publică din data de 09 ianuarie 2015
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: E. B., judecător
GREFIER: N. N.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin procuror V. G.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulate de către inculpatul – contestator M. M. C. împotriva încheierii penale din data de 19 decembrie 2014, pronunțate de către Tribunalul Bistrița - Năsăud, în dosar nr._ 14.
La apelul nominal, se prezintă inculpatul – contestator M. M. C., în arest preventiv, asistat de apărătorii aleși, d-na avocat R. – B. C. și d-nul avocat S. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul ales al inculpatului – contestator M. M. C., d-nul avocat S. M. depune la dosar ancheta socială întocmită de către Primăria Comunei R. Silvaniei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de ridicat, Curtea acordă părților cuvântul asupra contestației.
Apărătorul ales al inculpatului – contestator, d-na avocat R. – B. C. solicită, în principal, admiterea contestației, casarea încheierii și punerea, de îndată, în libertate a inculpatului – contestator, iar în subsidiar, în cazul în care se consideră că se impune o măsură preventivă, solicită a se dispune o măsură preventivă mai puțin restrictivă, respectiv arestul la domiciliu.
În susținerea poziției procesuale, apărătorul ales al inculpatului – contestator M. M. C., d-na avocat R. – B. C. arată că, astfel cum s-a arătat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, arestarea nu trebuie să îmbrace forma unei pedepse anticipate, iar simpla acuzației cu privire la comiterea unei infracțiuni foarte grave nu justifică arestarea preventivă a inculpatului în contextul în care la dosar nu există probe cum că acesta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, să influențeze martorii sau să comită noi infracțiuni.
Cu privire la oportunitatea dispunerii arestului la domiciliu, apărătorul ales al inculpatului – contestator M. M. C., d-na avocat R. – B. C. arată că practica instanțelor europene a reținut că lipsirea de libertate a unei persoane este o măsură atât de gravă încât nu se justifică decât atunci când măsurile mai puțin restrictive sunt considerate insuficiente. Or, în speța de față, este cât se poate de clar că măsura arestului la domiciliu este mai mult decât suficientă.
Referitor la scăderea graduală a pericolului pentru ordinea publică odată cu trecerea timpului, apărătorul ales al inculpatului – contestator M. M. C., d-na avocat R. – B. C. arată că, după cum bine s-a punctat și în cauza J. contra României, deși anumite infracțiuni prezintă un pericol social pentru ordinea publică, acesta scade odată cu trecerea timpului. În același sens s-a pronunțat și Curtea de Apel Cluj prin Decizia penală nr. 70/2006, în cadrul căreia s-a arătat faptul că trecerea unui interval de timp de la data săvârșirii presupuselor infracțiuni diminuează pericolul pe care îl reprezintă inculpatul pentru ordinea publică.
În ceea ce privește persoana inculpatului, se arată de către apărătorul ales al acestuia, d-na avocat R. – B. C. că, deși acesta are antecedente penale, având în vedere tipul infracțiunii pentru care a fost condamnat și tipul infracțiunii pentru care este cercetat în acest dosar, nu se poate reține o persistență infracțională. Inculpatul are 23 de ani, are un copil minor, este căsătorit, este întreținător de familie, iar, în esență, măsură preventivă privativă de libertate este și faptul că, pe lângă persoana care suferă nemijlocit privațiunea pe care o implică măsura preventivă, anumite privațiuni suferă și membrii familiei în cauză.
De asemenea, arată că la dosar există o declarație notarială, în sensul că inculpatul s-a împăcat cu partea vătămată, plătindu-i o sumă importantă de bani.
Apărătorul ales al inculpatului – contestator M. M. C., d-l avocat S. M. arată că achiesează, în totalitate, la cele susținute de către d-na avocat R. – B. C., solicitând admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și, pe cale de consecință, a se constata că temeiurile care au stat inițial la baza arestării preventive a inculpatului nu mai subzistă și că nu au apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea unei astfel de măsuri.
În susținerea contestației, apărătorul ales al inculpatului – contestator M. M. C., d-l avocat S. Moldoovan arată că măsura arestului preventiv a fost luată față de inculpat de către Tribunalul Bistrița Năsăud raportat la dispozițiile art. 223 alin. 2 C.proc.pen., apreciindu-se că la acel moment exista bănuiala rezonabilă a comiterii unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani și că privarea de libertate a inculpatului era necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică. Or, la momentul de față, pericolul concret pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului nu mai există, în situația în care inculpatul a petrecut o perioadă de peste 3 luni de zile în stare de arest preventiv, a recunoscut în totalitate și și-a asumat integral fapta reținută în sarcina sa și, în condițiile în care, inculpatul s-a împăcat cu partea vătămată.
Reprezentantul Ministerului Public, în temeiul dispozițiilor art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b raportat la art. 206 alin. 3 C.proc.pen., solicită respingerea, ca nefondată, a contestației și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat, apreciind necesară menținerea măsurii arestării preventive luate față de inculpat, având în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite și împrejurările concrete în care s-a comis infracțiunea, respectiv inculpatul, mai întâi a ademenit victima în stradă și, mai apoi, când victima s-a întors în curte, a lovit-o din spate, în cap cu un obiect metalic.
Inculpatul – contestator M. M. C., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației și să se aibă în vedere faptul că s-a împăcat cu partea vătămată. Regretă cele întâmplate.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra contestației de față,
Prin încheierea din data de 19 decembrie 2014 din dosar_ 14 Tribunalul Bistrița Năsăud, întemeiat pe dispozițiile art. 362 al. 2 raportat la art. 208 Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul M. M.-C., fiul lui C. și V., născut la data de 15 martie 1991, în orașul Năsăud, jud. Bistrița-Năsăud, domiciliat în com. R. Salvei, .. 163, jud. Bistrița-Năsăud, CNP._, deținut în P. G..
Pentru a dispune astfel Tribunalul a constatat că prin Rechizitoriul din 6.11.2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalului Bistrița-Năsăud, dat în dosarul 529/P/2014, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului arestat preventiv, M. M. C. – fiul lui C. și V., născut la data de 15 martie 1991 în orașul Năsăud, jud. Bistrița-Năsăud, domiciliat în . R. Salvei, nr. 163, jud. Bistrița–Năsăud, cu antecedente penale, CNP –_, pentru comiterea unei tentative la infracțiunea de omor, prev. de art. 32 al. (1) C.pen. rap. la art. 188 al. (1) și (2) C.pen.
În fapt, s-a reținut că în după-amiaza zilei de 13 septembrie 2014, în jurul orei 17,00, inculpatul M. M. C., însoțit de un cumnat al său, de minorul M. I. C., se deplasa cu un tractor cu remorcă pe un drum comunal din localitatea R. Salvei, jud. Bistrița-Năsăud, ajungând la un moment dat prin fața casei persoanei vătămate P. G., persoană cu care inculpatul se afla în stare conflictuală de mai mult timp, P. G. reproșându-i inculpatului degradarea unor pomi fructiferi.
Zărind-o pe persoana vătămată în curtea casei, inculpatul a chemat-o în drum, strigătul fiind auzit și de soția persoanei vătămate, de martora P. F., care se afla în casă.
Persoana vătămată a ieșit în drum fără a avea asupra sa vreun obiect, iar inculpatul a început să se certe cu persoana vătămată, motivul fiind degradarea acelor pomi. Inculpatul, furios pentru că în trecut persoana vătămată aruncase cu pietre înspre el, fără a-l nimeri, i-a spus acesteia „bă, ce nu încapi de mine!”, după care a replicat „las" că-ți arăt eu ție!”.
Persoana vătămată l-a înjurat pe inculpat și s-a întors cu spatele la el îndreptându-se spre poarta casei sale, moment în care inculpatul se mai afla în cabina tractorului.
Cu toate că persoana vătămată nu exercitase nici un act de violență fizică asupra inculpatului, acesta s-a dat jos din tractor și pe la spate, i-a aplicat în cap o lovitură cu un clichet – obiect metalic utilizat la strângerea chingilor textile - ca urmare a loviturii primite persoana vătămată căzând în șezut lângă gardul casei sale.
În acest moment, din curtea casei persoanei vătămate a apărut în drum soția acesteia, martora P. F. care era neliniștită pentru că soțul ei nu revenise în curte și care a apucat să-l vadă pe inculpat cum pleca cu tractorul. Martora l-a auzit pe inculpat care a strigat către persoana vătămată „până la urmă tot o să te omor eu!” și l-a întrebat pe inculpat „Măi M. ce ai făcut, ce s-a întâmplat?”, dar acesta nu i-a mai răspuns.
Martora s-a deplasat lângă soțul ei și l-a întrebat ce i s-a întâmplat, observând că la cap și pe o mână avea sânge, P. G. răspunzându-i că M. M. l-a lovit în cap, martora nu a înțeles bine cu ce anume fusese lovit soțul ei, reținând doar că acesta făcea referire la un ciocan.
L. persoana vătămată a venit în ajutor doi vecini, soții Cilica Anchidim și M., ulterior aceasta a fost transportată cu salvarea la S. județean de urgență Bistrița-Năsăud, din cauza stării grave de sănătate, aceasta a fost dusă de urgență la S. clinic județean de urgență Cluj-N., Secția Neurochirurgie, unde a fost supus la două intervenții chirurgicale pentru a i se salva viața.
La fața locului au sosit lucrătorii de poliție care au procedat la cercetarea locului faptei.
Prin raportul de expertiză medico-legală nr. 2070/II/a/54/16.09. 2014, ca și prin suplimentul de expertiză la raport nr. 2269/X/06.10.2014, acte emise de S. județean de medicină legală Bistrița-Năsăud, s-a concluzionat că persoana vătămată persoana vătămată P. G. prezintă în vertex – adică în locul denumit popular “creștetul capului” – leziuni corporale traumatice care s-au putut produce la data de 13 septembrie 2014 prin mecanism de lovire activă cu corp dur cu suprafața relativ mică, poziția victimă-agresor în momentul aplicării loviturii a putut fi “față – în față” sau cu victima cu spatele și agresorul cu fața, leziunile traumatice au pus viața victimei în primejdie și au necesitat spre vindecare un număr de 65-70 zile de îngrijiri medicale (file 29-31 și 33).
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului M. M. C. care la data de 13 septembrie 2014, a lovit-o pe persoana vătămată P. G. cu un obiect metalic în zona extremității cefalice, producându-i leziuni corporale traumatice prin care viața victimei i-a fost pusă în primejdie, deoarece în urma loviturii aplicate, persoana vătămată a suferit un traumatism cranio-cerebral acut mediu închis constând în fractură cominutivă cu înfundare a calotei craniene la nivelul vertexului, cu hemoragie subarahnoidiană și cu hematom epicranian, ceea ce a dus la două intervenții chirurgicale asupra persoanei vătămate, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor, prev. de art. 32 al. (1) C.pen. rap. la art. 188 al. (1) și (2) C.pen.
Inculpatul M. M. C. are antecedente penale, raportat la pedeapsa închisorii de 6 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat pe termen de 2 ani și 6 luni, prin sentința penală nr. 42/2012 a Judecătoriei Năsăud, definitivă prin nerecurare la data de 02.04. 2012 pentru săvârșirea unor infracțiuni la regimul circulației rutiere, în plus inculpatului fiindu-i aplicată o amendă cu caracter administrativ prin ordonanța nr. 1016/P/2011 din data de 15.11.2011 pentru săvârșirea unei infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice (fila 151).
Inculpatul a recunoscut că a lovit-o pe persoana vătămată P. G., susținând că a făcut acest lucru deoarece persoana vătămată s-ar fi îndreptat cu mâinile ridicate spre el ca și cum ar fi intenționat să-l apuce de gât. La un moment dat pe parcursul urmăririi penale s-a reținut în favoarea inculpatului scuza provocării, dar ținând seama de actele medicale și cele medico-legale, de faptul că persoana vătămată a fost consecventă în a declara că a fost lovită de inculpat în cap atunci când s-a întors cu spatele către acesta, motiv pentru care nici nu a văzut cu ce anume a fost lovit, aspect confirmat atât de soția persoanei vătămate, de martora P. F., cât și de ginerele acesteia, de martorul S. V., s-a dispus schimba-rea încadrării juridice a faptei în sensul înlăturării scuzei provocării (fila 172).
S-a precizat că în situația în care inculpatul M. M. C. ar fi relatat adevărul, în sensul că l-ar fi lovit pe P. G. din față, logic era ca persoana vătămată să schițeze un gest de autoapărare cum ar fi ridicarea unui braț ori să încerce să se ferească, ori ca persoana vătămată să vadă măcar cu ce obiect este lovită, ori persoana vătămată nu a văzut nici că urmează să fie lovită, nici cu ce fel de obiect.
Singura persoană care susține declarația inculpatului este martorul minor M. I. C., care este cumnatul inculpatului. S-a arătat că până în momentul sosirii lucrătorilor de poliție inculpatul a avut timp să pregătească o apărare puerilă față de gestul său de violență fizică, în sensul inventării unei acțiuni provocatoare, atrăgându-l și pe minorul M. I. C. “de partea sa”, motiv pentru care s-a apreciat că declarația minorului este nesinceră.
În plus, după comiterea faptei de agresiune fizică asupra persoanei vătămate, inculpatul a plecat de la fața locului fără a o ajuta în vreun fel pe persoana vătămată, aspect care denotă pe de o parte ura cu care a acționat, iar pe de altă parte se confirmă indirect afirmația martorei P. F. referitor la intenția pe care a avut-o inculpatul de suprimare a soțului ei, acesta strigând în timp ce se îndepărta de victimă „pînă la urmă tot o să te omor eu!”
La data de 13 septembrie 2014 s-a dispus începerea urmăririi penale referitor la comiterea tentativei la infracțiunea de lovire, prev. de art. 193 al. (1) C.pen., iar ulterior, la data de 14 septembrie 2014, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de lovire în infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art. 194 al. (1) lit. “e” C.pen. (file 4 și 100-101).
Tot la data de 14 septembrie 2014, s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul M. M. C. pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art. 194 al. (1) lit. “e” C.pen., suspectul fiind reținut preventiv (file 102-103 și 157-159). S-a formulat totodată propunere de punere în mișcare a acțiunii penale față de suspect, dar procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Năsăud care avea la acea dată dosarul în lucru, prin ordonanța nr. 1123/P/ 2014 din data de 14 septembrie 2014, a dispus în mod temeinic și legal de-clinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița – Năsăud, în vederea efectuării urmăririi penale sub aspectul săvârșirii tentativei la infracțiunea de omor (file 1,2 și 160-162).
La data de 14 septembrie 2014, după înregistrarea dosarului la P. de pe lângă Tribunalul Bistrița – Năsăud, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art. 194 al. (1) lit. “e” C.pen. în tentativă la infracțiunea de omor, prev. de art. 32 al. (1) C.pen. rap. la art. 188 al. (1) și (2) C.pen. și s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale pentru respectiva infracțiune, dar cu reținerea circumstanței atenuante a provocării (file 111 și 112).
După cum s-a arătat anterior, stabilind că în realitate inculpatul nu a acționat în stare de provocare, la data de 31 octombrie 2014 s-a dispus din nou schimbarea încadrării juridice a faptei, reținându-se în final tentativă la infracțiunea de omor, prev. de art. 32 al. (1) C.pen. rap. la art. 188 al. (1) și (2) C.pen. fără reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 75 lit. “a” C.pen. (fila 172).
Având în vedere că inculpatul se afla în situația prevăzută de art. 223 al. (2) C.pr.pen., la data de 14 septembrie 2014 s-a propus Tribunalului Bistrița-Năsăud arestarea preventivă a acestuia pe o perioadă de 30 de zile (file 180,181).
Propunerea a fost admisă, prin Încheierea penală nr.195/CC/14 septembrie 2014 emisă de Tribunalul Bistrița-Năsăud dispunându-se arestarea preventivă a inculpatului pentru 30 de zile, până la data de 13 octombrie 2014, inclusiv (file 182-186). Hotărârea a rămas definitivă prin Încheierea penală nr. 134/18 septembrie 2014 emisă de Curtea de Apel Cluj (file 187,188).
La data de 7 octombrie 2014 s-au formulat propunere de prelungire a arestului preventiv (file 189-191), propunere care a fost admisă prin Încheierea penală nr. 205/CC/8 octombrie 2014 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, inculpatul fiind arestat preventiv până la data de 12 noiembrie 2014 inclusiv (file 192-195).
Pe parcursul urmăririi penale inculpatului i s-a asigurat asistența juridică din oficiu (file 153,154), ulterior fiind asistat de apărător ales.
Inculpatul a formulat la Tribunalul Bistrița-Năsăud două cereri de a i se înlocui măsura arestului preventiv cu o altă măsură, ambele solicitări fiind respinse prin Încheierile penale nr. 200/CC/25 septembrie 2014 și nr. 212/CC/29 octombrie 2014 ale Tribunalului Bistrița-Năsăud (file 196 -202).
Persoana vătămată P. G. s-a constituit parte civilă față de inculpat, dar a menționat că în instanță își va preciza pretențiile civile (fila 22 verso).
Ca și mijloace de probă s-au reținut: ordonanța de declinare a competenței de soluționare a cauzei nr. 1123/P/ 2014 emisă de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Năsăud (file 1,2); proces-verbal de sesizare întocmit de poliție (fila 3); proces-verbal de cercetare la fața locului și planșă foto judiciară (file 6-16); proces-verbal din 13.09.2014 de consemnare a declarației persoanei vătămate (fila 17); declarațiile persoaneivătămate P. G. din datele de 15 sept. și 3 oct. 2014 ( file 19-23); constatări preliminarii, raport de expertiză medico-legală nr. 2070/ II/a/54/2014 privind pe persoana vătămată P. G. și supliment nr. 2269/X/2014 la raportul de expertiză medico-legală nr. 2070/ II/a/54/2014, acte emise de S.J.M.L. - Bistrița-Năsăud (file 27,29-31 și 33); declarația olografă a lui M. M. C. din data de 13.09. 2014 (file 98,99); declarațiile lui M. M. C. date în calitate de suspect și de inculpat la data de14.09.2014, suplimente de declarație de inculpat din datele de 13.10.2014 și 03.11.2014 (file 107-110 și 114-117); declarațiile martorilor: P. F. din data de 14.09.2014 (file 118-122); Cilica Anchidim din data de 14.09.2014 (file 123-127); Cilica M. din data de 14.09.2014 (file 128-132); M. I. C. din data de 14.09.2014 (file 133-136); S. V. din data de 03.10.2014 (fila 137); Dâncul M. din data de 03.10.2014 (fila 138); S. P. din data de 03.10.2014 (fila 139); M. F. N. din data de 03.10.2014 (file 140 și 141) și proces-verbal de confruntare – file 143-146.
Tribunalul, analizând în cadrul instituit de dispozițiile art.362 al.2 rap. la art.208 Cod procedură penală actele și lucrările dosarului, a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpatul M. M. C. subzistă, măsura preventivă luată este legală și temeinică, astfel că în baza textelor legale menționate a dispus menținerea măsurii, apreciind că sunt întrunite în continuare condițiile prevăzute de lege pentru menținerea arestării preventive, întrucât sunt incidente prevederile art. 223 alin. 2 rap. la art. 202 alin. 1 Cod procedură penală sub aspectul suspiciunii rezonabile a săvârșirii faptei de către inculpat, fiind relevante următoarele probe: proces-verbal de cercetare a locului faptei (f.4-5), procesul-verbal din data de 13 septembrie 2014 în care au fost consemnate relatările persoanei vătămate P. G. (f.12), concluziile provizorii medico-legale (f. 13), declarațiile martorilor P. F. (f.14-16, f. 17-18), M. I. C. (f.19-21), Cilica Andronim (f. 22-23 și f. 24-26), Cilica M. (f.26-27, 28-29) declarațiile inculpatului (f.31-32, 35-36, 42-43).
De asemenea, din probele dosarului rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit cu intenție o infracțiune contra vieții pentru care legea prevede o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 5 ani, iar pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor în care a fost comisă, a consecințelor acesteia, și ținând seama de antecedentele penale a celui în cauză și datele care caracterizează persoana acestuia, tribunalul a apreciat că privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică și în acest moment procesual.
S-a apreciat în continuare că din probele existente la dosar (declarațiile martorilor audiați în cauză și datele furnizate de cazierul judiciar) rezultă suspiciunea rezonabilă privind temperamentul violent al inculpatului, raportat la acest aspect considerându-se că măsura arestului la domiciliu sau cea a controlului judiciar sunt în continuare neadecvate, și că măsura arestării preventive este proporțională cu gravitatea acuzației care i se aduce inculpatului și, totodată este necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și prevenirea comiterii unor altor infracțiuni de către acesta.
Tribunalul a mai arătat că faptul că inculpatul a recunoscut comiterea faptei, că este tânăr, bine încadrat în mediul social și familial din care face parte, iar înscrisurile depuse la dosar indică împrejurări din care rezultă că este singurul întreținător al familiei precum și dificultățile de ordin socio-familial pe care le întâmpină nu pot fi luate în considerare în acest cadru procesual, atâta vreme cât sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru menținerea măsurii arestării preventive.
S-a arătat că aspectele vizând circumstanțele de ordin obiectiv și subiectiv ale comiterii faptei pot fi analizate doar odată cu fondul cauzei, iar aspectul că persoana vătămată s-ar fi împăcat cu inculpatul, ocazie cu care i-ar fi remis o sumă mare de bani nu are relevanță, atâta vreme cât dispozițiile legale incidente în cauză nu prevăd posibilitatea împăcării, și se reține că inculpatul prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
S-a apreciat că în cauză nu s-a împlinit termenul rezonabil, în condițiile în care măsura arestării preventive a fost luată la data de 14.09.2014, iar raportat la perioada de timp scursă până în prezent, și la aspectele reținute mai sus, nu se poate susține că pericolul social concret pe care îl prezintă inculpatul pentru ordinea publică s-a estompat.
Pentru aceste considerente și întrucât nu s-a făcut dovada că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă, respectiv a incidenței disp.art.242 al.1,2 Cod procedură penală, privind revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive, și apreciindu-se că o măsură preventivă alternativă este insuficientă la acest moment procesual, conform art. 362 al.2 rap. la art.208 Cod procedură penală tribunalul a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul M. M. C., întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin.
Conform art.275 al.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat contestație inculpatul M. M. C., solicitând desființarea încheierii acesteia și rejudecând, punerea sa în libertate.
În motivarea contestației s-a arătat că, arestarea nu trebuie să îmbrace forma unei pedepse anticipate, iar simpla acuzației cu privire la comiterea unei infracțiuni foarte grave nu justifică arestarea preventivă a inculpatului în contextul în care la dosar nu există probe cum că acesta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, să influențeze martorii sau să comită noi infracțiuni, că în prezent nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii preventive, astfel că procesul penal poate fi finalizat și cu inculpatul în stare de libertate, eventual, cu luarea unei alte măsuri preventive, mai puțin severe.
Având în vedere, împrejurările că inculpatul a recunoscut în totalitate comiterea și și-a asumat integral fapta reținută în sarcina sa, că s-a împăcat cu partea vătămată, că se află de peste 3 luni de zile în arest preventiv, s-a apreciat că nu mai subzistă pericolul concret pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului.
Verificând încheierea atacată, în baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.206 și art. 4251 Cod procedură penală, se constată nefondată contestația formulată în cauză pentru următoarele considerente:
Raportat la dispozițiile legale privind condițiile în care poate fi menținută măsura arestării preventive și, respectiv, la situația de fapt ce rezultă din probele dosarului de urmărire penală, Tribunalul Bistrița-Năsăud în mod întemeiat a constatat la data de 19 decembrie 2014 că în cazul inculpatului M. M. C. subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive și a menținut această măsură.
Astfel, s-a constatat că temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpatului M. M. C. - dispusă prin încheierea penală nr.195/CC/ 14 septembrie 2014 a Tribunalului Bistrița-Năsăud - impun în continuare privarea sa de libertate.
Temeiurile inițiale ale arestării au fost cele prev. de art.223 alin.2 C.pr.pen. respectiv, existența probelor din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul M. M. C.a comis cu intenție o infracțiune contra vieții pentru care legea prevede o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 5 ani, iar pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor în care a fost comisă, ținând seama de antecedentele penale a celui în cauză și datele care caracterizează persoana acestuia, s-a apreciat că privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Judecătorul de la instanța de fond a constatat corect că în cauză subzistă în continuare probe, din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi autorul al infracțiunii reținute în sarcina sa, probe indicate în încheierea de arestare și, respectiv, în actul de sesizare a instanței.
De asemenea, în lumina acelorași dispoziții legale s-a apreciat, justificat, că se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului, măsura preventivă a arestării fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, în condițiile asigurării înlăturării unei stări de pericol pentru ordinea publică, în sensul dispoz. art.223 alin.2 C.pr.pen.
De asemenea, este de observat că măsura preventivă luată și menținută față de inculpat se circumscrie și exigențelor art.5 par.1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, el fiind menținut în stare de arest în vederea aducerii în fața autorității judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că a comis infracțiunea imputată.
Nu se poate susține nici că timpul scurs de la momentul arestării - 14 septembrie 2014, este suficient de mare pentru a se aprecia că este în măsură a diminua rezonanța negativă a faptei în rândul comunității din care provine inculpatul sau a reduce dimensiunile stării de pericol pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului. În mod corect prima instanță a observat că, dimpotrivă, se impune menținerea măsurii arestului preventiv și prin raportare la datele ce relevă o fire violentă a inculpatului, care a fost trimis în judecată pentru o infracțiune de violență deosebit de ridicată, fiind vorba de o tentativă la infracțiunea de omor și care, anterior, a mai fost cercetat pentru alte infracțiuni din care unele cu violență.
Tocmai prin prisma criteriilor de evaluare a stării de pericol pentru ordinea publică, nu se poate accepta că o măsură preventivă mai ușoară ar fi suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de lege, arestul preventiv fiind în cauză cea mai aptă măsură în acest sens și totodată, proporțională cu acuzațiile aduse, iar pe de altă parte, interesul public real, raportat la circumstanțele concrete ale cauzei, se apreciază că trebuie să prevaleze, fără a afecta prezumția de nevinovăție, față de regula generală a cercetării în stare de libertate a inculpatului, cel puțin la acest moment, în care judecata se află la debut.
Împrejurările privind atitudinea sinceră a inculpatului ori circumstanțele reale referitoare la împăcarea cu partea vătămată nu pot constitui, prin ele însele, temeiuri determinante în răsturnarea suspiciunii rezonabile de comitere a faptei ori în înlăturarea posibilei stări de pericol pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului, urmând a fi analizate și evaluate în cadrul cercetării judecătorești.
Față de toate aceste considerente, se constată nefondată contestația formulată în cauză, urmând ca aceasta să fie respinsă ca atare, în temeiul art.206, art.4251 C.pr.pen.
În baza art.275 alin.2 C.pr.pen. va fi obligat inculpatul contestator să plătească 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația formulată de către inculpatul M. M. C., fiul lui C. și V., născut la data de 15.03.1991, deținut în P. G. împotriva încheierii penale F.N. din data de 19 decembrie 2014 pronunțată în dosar_ 14 al Tribunalului Bistrița Năsăud.
Obligă contestatorul să plătească 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 9 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
E. B. N. N.
Red. E.B.
2 ex. 15.01.2014
| ← Uz de fals (art. 291 C.p.). Decizia nr. 74/2015. Curtea de Apel... | Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Decizia nr. 81/2015.... → |
|---|
