Vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.). Decizia nr. 26/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 26/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 09-01-2015 în dosarul nr. 4895/337/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr._
Cod operator date cu caracter personal 8428
DECIZIA PENALĂ NR.26/A/2015
Ședința publică din data de 09 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. I., judecător
JUDECĂTOR: V. C.
GREFIER: N. N.
MINISTERUL PUBLIC - P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reprezentat prin procuror V. G.
S-a luat spre examinare apelul declarat de partea civilă S. H. STERNBERG împotriva sentinței penale nr.221 din 19 septembrie 2014 a Judecătoriei Z., privind pe inculpatul S. A., trimis în judecată pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, pentru partea civilă S. H. Sternberg, av.B. Roberth, din Baroul S. și pentru partea resp.civilmente . Reasigurare, av.A. M., din Baroul Cluj, toți avocații cu delegații la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea apelului.
Apărătorul părții civile solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și judecând, să se dispună obligarea inculpatului în solidar cu partea resp.civilmente la plata sumei de 200.000 euro cu titlu de daune morale, și la o prestație periodică de 14.000 euro pe an cu titlu de rentă viageră.
Susține că instanța nu s-a pronunțat asupra acestei rente viagere în cuantum de 14.000 euro. În ce privește suma solicitată cu titlu de daune morale, solicită a se reține că este culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului, leziunile cauzate părții vătămate au necesitat peste 100 zile de îngrijiri medicale, iar partea vătămată a suferit o diminuare cu 30% a capacității de muncă urmare a acestui accident. A depus înscrisuri care pot avea aceeași valoare probatorie. Înainte de producerea accidentului, partea vătămată lucra ca și tâmplar câștigând între 12.000 și 14.000 euro pe an. În prezent nu își mai poate exercita această meserie, veniturile sale fiind diminuate datorită acestui accident rutier. Apreciază că suma de 20.000 euro acordată părții civile este disproporționată în raport cu vătămările corporale de o gravitate extremă suferite de acesta, partea vătămată fiind supusă unui număr mare de intervenții chirurgicale pentru a limita impactul accidentului asupra vieții sale. Pe lângă suferințele fizice generate de producerea accidentului, partea vătămată a suferit și suferințe de ordin moral, fiind afectat grav din punct de vedere psihic, din cauza pierderii locului de muncă și a durerii provocate de leziuni. Suferințele de ordin moral au fost susținute și prin declarația depusă la dosar de către martora Ullrike Eppler, care confirmă că partea vătămată a fost afectat grav fizic și psihic din momentul accidentului rutier.
Pentru toate aceste motive, solicită desființarea sentinței în privința laturii civile își să se dispună obligarea inculpatului și a părții resp.civilmente la plata sumelor solicitate de partea vătămată prin constituirea de parte civilă.
Apărătorul părții resp.civilmente solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca nefundat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
Susține că instanța de fond a păstrat o justă proporție între sancțiunea penală aplicată inculpatului și valoarea sumei acordate părții civile cu titlu de daune morale. În mod just s/a apreciat că sunt dovedite despăgubirile materiale în cuantum de 8092 euro, celelalte pretenții fiind corect respinse, nefiind dovedite. De asemenea, în mod corect s-au respins pretențiile pățrii civile privind obligarea la plata unei rente viagere, având în vedere că din raportul de expertiză medico-legală rezultă că părții civile nu i s-a redus capacitatea de muncă în urma accidentului. Mai mult, partea civilă nu a făcut dovada unor prejudicii materiale, respectiv diminuarea veniturilor din muncă urmare a accidentului. Conform art.49 din ordinul CSA 5/2010, daunele morale se acordă în conformitate cu legislația și jurisprudența din R..
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea apelului declarat de partea civilă, desființarea sentinței atacate și judecând, să se dispună obligarea inculpatului în solidar cu partea resp.civilmente la despăgubiri civile către partea civilă, daune materiale și morale, în cuantumul deja stabilit de prima instanță, apreciind că sunt justificate pe baza probelor administrate în cauză. Cererea de acordare a sumei de 14.000 cu titlu de renta viageră și 200.000 ruro cu titlu de daune morale nu se justifică sub nicio formă. A suferit o vătămare corporală care a necesitat pentru vind 100-105 zile și are o incapacitate adaptivă de 30% si deficientă funcțională ușoară, ambele la antebratul stâng. Nu este vorba de o infirmitate permanentă sau o invaliditate permanentă, deci renta viageră trebuie exclusă cu desăvârșire.
Apărătorul părții civile, raportat la meseria exercitată de partea civilă, arată că și cu această infirmitate ușoară nu își mai poate exercita meseria pentru că ea presupune folosirea mâinii.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluționarea apelului.
CURTEA :
Prin sentința penală nr. 221 din 19 septembrie 2014 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Z., în baza art. 5 Cod penal, raportat la criteriul aprecierii globale statuat prin Decizia Curții Constituționale nr. 265 din data de 6 mai 2014, s-a stabilitlege penală mai favorabilă inculpatului S. A. D. Codul penal din 1969.
În baza art. 184 alin.2 și 4 Cod penal 1969, cu aplicarea art. 74 alin.1 lit. a Cod penal 1969, totul cu aplicarea art. 5 Cod penal, având în vedere și prevederile art. 396 alin.10 Cod procedură penală și art. 76 alin.1 lit. e teza I Cod penal 1969, a fost condamnat inculpatul S. A. D., fiul lui I. și A., născut la data de 03.05.1988, în mun. Z., jud. S., CNP_, cetățean român, necăsătorit, studii superioare, profesie inginer, fără antecedente penale, domiciliat în mun. Z.. .. 26, ., ., la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza art.71 alin.1 Cod penal 1969, raportat la art.12 din Legea 187/2012, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal 1969, de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data executării sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art.81 Cod penal 1969, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 3 luni, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 Cod penal 1969.
În baza art.71 alin.5 Cod penal 1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal 1969.
În baza art. 25 și art.397 alin.1 Cod procedură penală, a art.998–999 cod civil și a art. 49-55 din Legea nr.136/1995, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. H. STERNBERG, cetățean german, născut la data de 25.09.1964, domiciliat în loc. Temmen-Ringenwalde, ., Germania, cu domiciliul procesual ales la C., C., Tărău, B. – Societate civilă de avocați, cu sediul în mun. Z., .. 12, ., jud. S., în contradictoriu cu inculpatul S. A. D. și cu partea responsabilă civilmente . REASIGURARE SA, reprezentată legal prin președinte M. T..
În baza art.19, art.25 și art. 86 Cod procedură penală raportat la art.54 din Legea 136/1995 a fost obligată partea responsabilă civilmente . Reasigurare SA la plata către partea civilă S. H. Sternberg a sumei de 8 092 euro cu titlu de despăgubiri materiale și a sumei de 20 000 euro cu titlu de daune morale.
S-a respins ca neîntemeiată cererea părții civile S. H. Sternberg de obligare a inculpatului S. A. D. la plata despăgubirilor civile în solidar cu partea responsabilă civilmente.
În baza art.19, art.25 și art.86 Cod procedură penală raportat la art.54 din Legea 136/1995 și art. 313 din Legea nr.95/2006, cu modificările ulterioare, s-a admis acțiunea civilă formulată de părțile civile S. Județean de Urgență Z. și S. Județean de Ambulanță S. cu privire la contravaloarea serviciilor medicale acordate persoanei vătămate S. H. Sternberg și a fost obligată partea responsabilă civilmente . Reasigurare SA la plata
- sumei de 769.05 lei cu titlu de despăgubiri materiale și la plata dobânzii legale calculate de la data rămânerii definitive a aceste hotărâri și până la data plății efective, către partea civilă S. Județean de Urgență Z.
- sumei de 499,60 lei către partea civilă S. Județean de Ambulanță S., cu titlu de despăgubiri materiale.
În baza art. 404 alin. 2 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 și 84 Cod penal 1969 privind revocarea beneficiului suspendării condiționate, în cazul comiterii de noi infracțiuni sau neplata cu rea credință a obligațiilor civile, în cursul termenului de încercare.
În baza art. 276 alin.1 și 2 Cod procedură penală coroborat cu art. 50 din Legea 136/1995 a fost obligată partea responsabilă civilmente . Reasigurare SA la plata sumei de 8000 lei către partea civilă S. H. Sternberg cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în data de 10.07.2011, în jurul orelor 15,40, inculpatul S. A.-D. conducea autoturismul marca VW B. cu numărul de înmatriculare_, proprietatea tatălui sau, pe D.N. 1 F în sensul de mers Cluj-N. spre Z., în condiții foarte bune de carosabil și vizibilitate. In autoturismul condus de inculpat se afla și martorul Z. V.- D., ocupant al scaunului dreapta față.
Ajuns km. 74+400 m, inculpatul nu a adaptat viteza de deplasare la condițiile de drum, într-o curbă deosebit de periculoasă la dreapta, a pierdut controlul direcției, după care a pătruns pe contrasens si a acroșat cu partea din față a autoturismului motocicleta marca BMW, cu numărul de înmatriculare UM-S 64, înmatriculată în Germania, condusă regulamentar din sens opus de către proprietarul acesteia SterrnbergSven- H. de 47 ani, din loc. Ringenwalde, Dorfstrasse, nr. 14, Germania, în urma impactului, motocicleta si conducătorul acesteia au fost aruncați in afara carosabilului, în partea stângă, în direcția de mers a autoturismului, iar autoturismul, a părăsit carosabilul și a intrat în pădure, în partea dreapta în direcția sa de mers. In urma accidentului a rezultat rănirea părții vătămate S. S.- H., conducătorul motocicletei, care a fost transportat la S. Județean de Urgență Z.. Inculpatul și martorul Z. V.- D. nu au suferit leziuni în urma accidentului.
În drept, fapta inculpatului S. A. D. care în data de 10.07.2011, în timp ce conducea autovehiculul marca VW B. cu nr. de înmatriculare_ pe DN 1 F nu a adaptat viteza de deplasare condițiilor de drum, a pierdut controlul direcției de deplasare, a pătruns pe contrasens intrând în coliziune cu motocicleta condusă regulamentar de persoana vătămată S. H. Sternberg, cauzând astfel leziuni corporale persoanei vătămate S. H. Sternberg care au necesitat pentru vindecare un număr de 100-105 zile de îngrijiri medicale și care nu au pus în pericol viața victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită la data săvârșirii faptei de art.184 alin.2 și 4 Cod penal 1969 (pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani).
Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că s-au constituit părți civile în cauză:
- partea civilă S. H. Sternberg prin apărător ales cu suma de 10 000 euro cu titlu de despăgubiri materiale, suma de 14.000 euro pe an cu titlu de rentă viageră și 200 000 euro cu titlu de daune morale (f. 162). Constituirea de parte civilă a fost precizată și detaliată de partea civilă prin înscrisul depus la fila 172.
- S. Județean de Urgență Z. cu suma de 769, 05 lei actualizată cu dobânda legală, reprezentând cheltuielile de spitalizare făcute cu persoana vătămată S. H. Sternberg, justificate cu deconturile de cheltuieli (f. 121și 142), fișa medicală nr._/10.07.2011 (f. 122-13) și foaia de observație_/11.07.2011(f. 132-147 ).
- S. Județean de Ambulanță S. cu suma de 499,60 lei ce reprezintă contravaloarea kilometrilor parcurși de ambulanță și contravaloarea serviciilor medicale pentru persoana vătămată S. H. Sternberg.
În ce privește acțiunea civilă a părții civile S. H. Sternberg instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.998–999 Cod civil privind angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului S. A. D. cu privire la prejudiciul material și moral produs persoanei vătămate S. H. Sternberg: există o faptă ilicită a inculpatului – infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, vinovăția acestuia în săvârșirea faptei - culpa fără prevedere și un prejudiciu produs persoanei vătămate prin lezarea sănătății și integrității corporale a acesteia, existând așa cum s-a reținut în starea de fapt legătura de cauzalitate directă dintre fapta ilicită a inculpatului și prejudiciul produs. La stabilirea întinderii răspunderii delictuale a inculpatului instanța a avut în vedere principiul răspunderii civile delictuale privind acoperirea în întregime a prejudiciului produs, atât paguba efectivă cât și beneficiul nerealizat, atât a prejudiciului material cât și moral încercat de persoana vătămată. S-a avut în vedere și jurisprudența Curții Europene în sensul că partea civilă poate obține rambursarea prejudiciului material în măsura în care s-a stabilit realitatea acestuia precum și caracterul rezonabil al cuantumului, despăgubirile urmând a fi acordate în echitate.
În ceea ce privește despăgubirile materiale instanța a constatat că în constituirea de parte civilă făcută în cauză prin apărător ales (f. 162) este indicat global cuantumul prejudiciului material – 10 000 euro fără a fi precizată natura acestuia, cheltuieli făcute de partea civilă și fără trimitere la documente justificative. Prin înscrisul depus însă de partea civilă S. H. Sternberg la fila 172 sunt detaliate și precizate pretențiile civile în sensul că solicită 3500 euro contravaloare motocicletă, 1400 euro echipament special pentru motocicletă, 2308,41 euro contravaloare servicii de îngrijire medicală. Pentru dovedirea pretențiilor civile au fost depuse la dosarul cauzei înscrisuri în limba germană însoțite de traducerea autorizată a acestora f. 205-249, 308-344, 367-371.
Analizând înscrisurile depuse pentru dovedirea prejudiciului material produs părții civile prin săvârșirea infracțiunii, instanța a reținut ca fiind dovedit și nerecuperat un prejudiciu material în cuantum total de 8092 euro astfel:
- 3500 euro reprezentând contravaloarea motocicletei: conform contractului de vânzare cumpărare din data de 28.12.2009 (f. 174) partea civilă a achiziționat motocicleta cu prețul de 3500 euro, iar din raportul de expertiză tehnică auto rezultă că în urma accidentului motocicleta a fost distrusă în proporție de 90 % (f. 93)
- 1400 euro contravaloare îmbrăcăminte specială pentru motocicletă. Deși nu există înscrisuri justificative privind costul echipamentului, instanța reține că, din modul producerii accidentului, leziunile suferite de partea civilă și fotografiile judiciare de la dosarul cauzei rezultă că îmbrăcămintea specială purtată de partea civilă în momentul producerii accidentului a fost distrusă, prejudiciul invocat este real, iar valoarea solicitată este apreciată de instanță ca fiind într-un cuantum rezonabil.
- 2308,41 euro contravaloare servicii de îngrijire în perioada recuperării stării de sănătate. Ținând cont de faptul că, așa cum rezultă din raportul de expertiză medico legală întocmit în cauză, partea civilă a suferit fractură cu deplasare a ambelor oase ale antebrațului stâng, fractură deschisă a osului olecran drept (cot), a fost supus mai multor intervenții chirurgicale, timp de 4 săptămâni a purtat ghips, în perioada de recuperare în mod cert acesta a avut nevoie de îngrijire medicală și ajutor în desfășurarea activităților zilnice, costul serviciilor de îngrijire personală pe o perioadă de 39 de zile, potrivit facturii depuse la dosarul cauzei la fila 180, fiind de 2308,41 euro.
- 883,53 euro contravaloare servicii fizioterapie urmate de partea civilă. Potrivit actelor medicale depuse la dosarul cauzei și sintetizate în raportul de expertiză medico legală instanța constată că părții civile i-au fost recomandate perioade îndelungate de fizioterapie pentru dobândirea mobilității brațelor (f. 306), iar din înscrisurile depuse la fila 369 și 371 în perioada octombrie 2011 și octombrie 2012 a urmat programe de fizioterapie pentru care a avut o obligație suplimentară de plată de 331.37 euro, respectiv 552,16 euro.
În ce privește cheltuielile de spitalizare, potrivit înscrisului depus la fila 164, instanța a constatat că Casa de asigurări de sănătate Germană Ergo a suportat cheltuielile de spitalizare, în cuantum de 14 798,60euro.
În consecință inculpatul S. A. D. răspunde delictual față de partea civilă pentru un prejudiciu material cauzat prin fapta ce face obiectul dosarului în cuantum total de 8.092 euro.
Partea civilă S. H. Sternberg a solicitat de asemenea plata unei sume anuale de 14.000 euro cu titlu de rentă viageră reprezentând daune morale pentru suferința produsă și pierderile salariale (f. 161, 172). Partea civilă deși a solicitat compensarea veniturilor salariale de care este lipsită în urma accidentului rutier, nu a făcut dovada faptului că veniturile salariale actuale sunt mai reduse decât veniturilor salariale anterioare producerii accidentului și cu cât, dacă reducerea veniturilor are caracter permanent sau temporar, cu atât mai mult nu rezultă că reducerea veniturilor se datorează leziunilor suferite în urma accidentului rutier în care a fost implicată.
Prestațiile periodice pot fi acordate în cazul pierderii sau reducerii capacității de muncă și reprezintă veniturile obținute din muncă de care este lipsit temporar sau permanent ca urmare a reducerii/pierderii capacității de muncă. Din raportul de expertiză medico legală efectuată în cauză (f. 307) rezultă că partea civilă nu se încadrează în grad de invaliditate, nu i-a fost redusă capacitatea de muncă, a rămas în urma accidentului rutier cu o incapacitate adaptativă de 30% și o deficiență funcțională ușoară. În ce privește incapacitatea adaptativă constatată, instanța a apreciat că acesta presupune un efort suplimentar al părții civile pentru desfășurarea activității profesionale și cotidiene, dar acest aspect face parte din prejudiciul moral încercat de partea civilă, ce va fi apreciat, în mod global, ulterior.
În perioada de recuperare fizică partea civilă a fost lipsită de venituri din muncă, dar potrivit înscrisului de la fila 170, rezultă că acest prejudiciu a fost acoperit, întrucât începând cu data de 01.08.2011 partea civilă a beneficiat de prestații sociale pe motivul incapacității de muncă în proporție de 100 %. Având în vedere aceste considerente instanța a apreciat că este neîntemeiată cererea părții civile privind obligarea inculpatului și a asiguratorului la plata unei prestații periodice de 14 000 euro pe an, cu titlu de rentă viageră.
Față de daunele morale solicitate de partea civilă S. H. Sternberg instanța a apreciat că prin leziunile corporale suferite, părții civile pe lângă un prejudiciu material i s-a produs și un prejudiciu moral constând în suferința fizică și psihică resimțită. Potrivit actelor medicale depuse la dosarul cauzei și a raportului de expertiză medico legală, partea civilă a suferit multiple fracturi și traumatisme, i-a fost imobilizate în atelă gipsată antebrațul stâng pe o perioadă de 4 săptămâni, a fost supusă mai multor intervenții chirurgicale, a urmat fizioterapie pe perioadă lungă pentru recuperarea mobilității brațului, rămânând cu incapacitate adaptativă de 30% și deficiență funcțională ușoară, are nevoie de un efor suplimentar în desfășurarea activităților profesionale și cotidiene. Având în vedere perioada lungă de recuperare, leziunile provocate și perioada în care partea civilă a fost imobilizată, în mod cert i-a fost afectată acesteia viața socială, familială și profesională și i-au produs o suferință fizică și psihică. Instanța a reținut că unul dintre principiile fundamentale de drept este cel al reparării integrale a prejudiciului suferit, acest lucru presupunând înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei. Criteriul echității exprimă cerința ca indemnizația să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a părții vătămate, dar în același timp cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit încât să aibă efecte compensatorii și să nu constituie venituri nejustificate. Raportat la natura leziunilor produse, perioada de recuperare și limitarea adusă vieții sociale, familiale și profesionale a părții civile, instanța a apreciat că pretențiile părții civile depășesc însă cuantumul sumei care prin prisma elementelor arătate mai sus ar fi în măsură să compenseze prejudiciului moral efectiv suferit, tinzându-se la obținerea unor beneficii necuvenite. Pe aceste considerente instanța a considerat că suma de 20.000 euro reprezintă o indemnizație compensatorie de natură să atenueze suferințele părții civile S. H. Sternberg și să nu conducă la o îmbogățire fără justă cauză a acesteia.
Față de constituirea de părți civile în cauză a unităților medicale – S. Județean de Urgență Z. și S. Județean de Ambulanță S. - în ce privește contravaloarea serviciilor medicale asigurate persoanei vătămate S. H. Sternberg, având în vedere fișele medicale și deconturile de cheltuieli depuse la dosarul cauzei pentru dovedirea pretențiilor civile formulate (f.121-148) și constatând ca fiind îndeplinite în cauză condițiile răspunderii civile delictuale potrivit art. 998 -999 Cod civil, iar în conformitate cu prevederile art.313 din Legea nr.95/2006 aceste unități medicale au calitatea de părți civile în cauză, instanța a apreciat ca întemeiate pretențiile părților civile. Astfel inculpatul S. A. D. răspunde delictual pentru prejudiciul material produs părții civile Spitalului Județean S. în cuantum de 765,05 lei la care se adaugă dobânda legală de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la plata integrală și părții civile S. Județean de Ambulanță S. în cuantum de 499,60 lei.
La data producerii accidentului - 10.07.2011, autoturismul marca VW B. cu numărul de înmatriculare_, proprietatea lui S. I., condus de inculpat avea încheiată polița RCA ./16/H16/DV nr._ emisă în data de 01.07.2011 valabilă de la data de 02.07.2011 pană la data de 01.07.2012, încheiată între S. I. și asigurătorul de răspundere civilă . Reasigurare SA, prima de asigurare fiind achitată la data emiterii poliței (f.76).
Potrivit art.49 coroborat cu art.44, 50 și 54 din Legea nr.136/1995 asigurătorul acordă în mod nemijlocit celui păgubit despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțele persoane păgubite prin accidente de autovehicule. Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri. Potrivit art. 51 alin.1 din Legea 136/1995 despăgubirile, astfel cum sunt prevăzute la art. 49 și 50, se acordă și în cazul în care cel care conducea vehiculul, răspunzător de producerea accidentului, este o alta persoana decât asiguratul.
Potrivit art. 86 C.p.p. partea responsabilă civilmente este persoana care potrivit legi civile are obligația legală sau convențională de a repara în întregime sau în parte, singură sau în solidar, prejudiciul cauzat prin infracțiune și care este chemată să răspundă în proces.
Având în vedere prevederile art. 86 C.p.p. rap. la art. 51 și 54 din Lege 136/1995 societatea de asigurare de răspundere civilă auto, în calitatea de parte responsabilă civilmente în procesul penal, are obligația contractuală și legală de a plăti în mod nemijlocit (singură și nu în solidar) părților civile despăgubiri pentru prejudiciile de care sunt răspunzători delictual asigurații sau persoanele care au condus autoturismul pentru care a fost încheiată polița RCA. Pentru obligarea societății de asigurare la plata de despăgubiri în baza răspunderii sale contractuale este necesar a se constata pe de o parte că există o poliță de asigurare valabilă la data producerii accidentului, iar pe de altă parte că asiguratul sau persoana ce a condus autoturismul asigurat implicat în evenimentul rutier este răspunzătoare delictual față de părțile civile cu privire la acele despăgubiri, obligația societății de asigurare fiind limitată la un plafon stabilit prin lege.
În cauza de față instanța a reținut anterior că inculpatul S. A. D. răspunde delictual față de partea civilă S. H. Sternberg pentru un prejudiciu material de 8.092 euro și daune morale de 20 000 euro, față de S. Județean S. pentru suma de 769.05 lei iar față de partea civilă S. Județean de Ambulanță S. pentru suma de 499,60 lei cu titlu de despăgubiri materiale.
. Reasigurare SA are calitatea de parte responsabilă civilmente în cauză, iar în temeiul răspunderii sale contractuale are obligația de a plăti nemijlocit, singură și nu în solidar cu inculpatul, părților civile integral (încadrându-se în plafonul legal) despăgubirile pentru acoperirea prejudiciilor de care este responsabil inculpatul S. A. D.. Partea civilă S. H. Sternberg a solicitat obligarea în solidar a inculpatului S. A. D. cu partea responsabilă civilmente . Reasigurare SA, dar având în vedere considerentele expuse anterior, răspunderea civilă delictuală a inculpatului este preluată integral de asigurătorul de răspundere civilă auto în baza răspunderii contractuale a acestuia, asigurătorul nu are calitatea unui garant, motiv pentru care instanța apreciază că inculpatul nu poate fi obligat în solidar cu asigurătorul.
Ca urmare, în baza art. 25 și art.397 alin.1 Cod procedură penală, a art.998–999 Cod civil și a art. 49-55 din Legea nr.136/1995, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. H. Sternberg și a fost obligată partea responsabilă civilmente . Reasigurare SA la plata către partea civilă a sumei de 8 092 euro cu titlu de despăgubiri materiale și a sumei de 20 000 euro cu titlu de daune morale, iar în baza art. 313 din Legea nr.95/2006, cu modificările ulterioare, s-a admis acțiunea civilă formulată de părțile civile S. Județean de Urgență Z. și S. Județean de Ambulanță S. cu privire la contravaloarea serviciilor medicale acordate persoanei vătămate S. H. Sternberg și a fost obligată partea responsabilă civilmente . Reasigurare SA la plata sumei de 769.05 lei cu titlu de despăgubiri materiale și la plata dobânzii legale calculate de la data rămânerii definitive a aceste hotărâri și până la data plății efective, către partea civilă S. Județean de Urgență Z. și a sumei de 499,60 lei către partea civilă S. Județean de Ambulanță S., cu titlu de despăgubiri materiale.
În baza art. 404 alin. 2 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 și 84 Cod penal 1969 privind revocarea beneficiului suspendării condiționate, în cazul comiterii de noi infracțiuni sau neplata cu rea credință a obligațiilor civile, în cursul termenului de încercare.
Instanța a constatat că inculpatul nu a fost asistat de către apărător ales, asistența juridică nefiind obligatorie în cauză, iar partea civilă a fost asistată de către apărător ales av. B. Roberth cu delegație la fila 162.
În ce privește cererea părții civile S. H. Sternberg de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor de judecată, văzând înscrisurile doveditoare depuse la filele 386-404 instanța a constatat că partea civilă a achitat suma de 170 lei reprezentând contravaloarea expertizei medico legale încuviințată în cauză (f. 386-388), a depus la dosarul cauzei pentru dovedirea pretențiilor civile acte întocmite în limba germană traduse de traducător autorizat, potrivit facturilor și chitanțelor depuse la dosarul cauzei a achitat suma de aproximativ 3000 lei pentru servicii de traducere autorizată (f. 389-391, 178), cu ocazia deplasării în R. la data de 25.06.2014 pentru examinare în vederea efectuării expertizei medico legale a efectuat cheltuieli de deplasare, hrană, cazare în cuantum de aproximativ 3 300 lei așa cum rezultă din chitanțele și bonurile fiscale depuse la filele (f. 392-402, 404), de asemenea potrivit chitanței depuse la fila 367 a achitat un onorariu de 6510 lei apărătorului ales pentru asistența juridică asigurată în faza de urmărire penală și în faza de judecată. Având în vedere faptul că a fost admisă doar în parte acțiunea civilă a părții civile S. H. Sternberg, s-a admis doar în parte cererea și în temeiul art. art. 276 alin.1 și 2 Cod procedură penală coroborat cu art. 50 din Legea 136/1995 a fost obligată partea responsabilă civilmente . Reasigurare SA la plata sumei de 8000 lei către partea civilă S. H. Sternberg cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare către stat. În condițiile în care inculpatul nu a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor civile, nu se impune plata în solidar a cheltuielilor judiciare avansate de stat, de altfel asiguratorul de răspundere civilă auto potrivit prev. art. 50 din Legea 136/1995 are obligația de plată doar a cheltuielilor judiciare ale persoanei păgubite nu și a cheltuielilor judiciare avansate de către stat, ce revin inculpatului în cazul condamnării.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel partea civilă S. H. STERNBERG.
Motivele de apel vizează latura civilă a cauzei, criticându-se nepronunțarea asupra rentei viagere de 14.000 eur, cu toate că partea civilă a suferit o diminuare cu 30% a capacității de muncă, în condițiile în care aceasta realiza venituri din activitatea de tâmplar.
S-a arătat că în mod greșit nu s-a acordat suma solicitată de 200.000 eur daune morale, pentru vătămările corporale de o gravitate extremă, numărul intervențiilor chirurgicale, suferințele fizice, precum și cele psihice cauzate de pierderea locului de muncă.
Examinând cauza din perspectiva motivelor de apel invocate, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin.2 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
În mod temeinic prima instanță a stabilit starea de fapt – necontestată de către partea civilă apelantă – constând în aceea că, în data de 10 iulie 2011, la km 74+400 m în sensul de circulație a șoselei Cluj-N.- Z., într-o curbă deosebit de periculoasă inculpatul S. A. D. a pierdut controlul autoturismului pe care îl conducea, a intrat pe contrasens și a acroșat motocicleta condusă de partea civilă, ce circula din față, acestuia fiindu-i cauzate leziuni ce au avut nevoie de 100-105 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Fapta sa a fost încadrată în infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev și ped de art. 184 alin 2 și 4 Cod penal din 1968, inculpatul fiind condamnat la 3 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia.
Sub aspectul laturii civile în mod just prima instanță a apreciat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prev de art. 998-999 din Codul civil anterior, în vigoare în momentul comiterii faptei.
În baza înscrisurilor depuse la dosar de către partea civilă instanța a obligat inculpatul să plătească acesteia 8092 eur, în echivalent lei.
Contrar susținerilor apelantului parte civilă, a fost analizată cererea de acordare a sumei anuale de_ eur cu titlu de rentă viageră, respectiv că nu s-a făcut dovada că veniturile actuale sunt mai mici decât cele realizate înainte de producerea accidentului pretenția a fost respinsă.
Într-adevăr, se constată că apelantul a invocat nu doar că veniturile ar fi mai reduse, ci chiar că este lipsit în totalitate de posibilitatea realizării unei sume anuale de_ eur, din activitatea sa de tâmplar, desfășurată în Germania, însă această afirmație nu a fost dovedită. Dimpotrivă, din raportul de expertiză medico-legală (f.303 vol II, fond) efectuat în cursul judecății rezultă că partea civilă prezintă pseudoartroză a corpului radiurului stâng după o fractură a antebrațului, aceasta rămânând cu o incapacitate adaptativă apreciată procentual de 30 % deficiență funcțională ușoară, neîncadrându-se în grad de invaliditate. Prin urmare, contrar apelantului, acesta nu este lipsit de capacitate de muncă, astfel încât nu este lipsit nici de veniturile sale pentru ca instanța să i le poată compensa.
În ceea ce privește daunele morale, au fost stabilite în mod judicios de către prima instanță, ținându-se seama tocmai de suferințele fizice și psihice invocate în apel de către partea civilă.
Într-adevăr, față de intervențiile chirurgicale la care a fost supusă aceasta, de perioadele necesare pentru recuperarea mobilității brațului afectat și durata de 4 săptămâni de imobilizare a brațului în atelă gipsată nu se justifică acordarea unor daune morale de 10 ori mai mari decât cele stabilite de către prima instanță, fiindcă s-ar depăși prejudiciul moral efectiv produs.
În ceea ce privește susținerea din apel că partea civilă a fost afectată moral din cauza pierderii locului de muncă, la dosar nu există dovezi că aceasta și-ar fi pierdut locul de muncă datorită accidentului suferit.
La examinarea cauzei nu au fost identificate aspecte de nelegalitate sau de netemeinicie ce pot fi luate în considerare din oficiu de către Curte.
Așa fiind, în baza art. 421 pct 1 lit b CPP va respinge ca nefondat apelul inculpatului.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin 2 CPP.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de partea civila S. H. STERNBERG împotriva sentintei penale nr. 221 din 19 septembrie 2014 a Judecătoriei Zalau.
Obligă pe apelantul parte civilă sa plăteasca în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 9 ianuarie 2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
C. ILIEȘVALENTIN C.
GREFIER
S. N. N.
Red. C.V./M.N.
4 ex./19.01.2015
Jud.fond.-D. E. M.
| ← Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006).... | Verificare măsuri preventive (art.205 NCPP). Încheierea nr.... → |
|---|
