Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Decizia nr. 103/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 103/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 2064/112/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr._
Cod operator date cu caracter personal 8428
DECIZIA PENALĂ nr. 103/2015
Ședința publică din 22 ianuarie 2015
Completul este constituit din:
PREȘEDINTE: C. I.
JUDECĂTOR: V. C.
GREFIER: N. N.
Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial C. reprezentant prin procuror D. D.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurile declarate de către MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE – DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM – BIROUL TERITORIAL BISTRIȚA-NĂSĂUD și de către inculpatul M. O. N. împotriva sentinței penale nr. 157/F din data de 07 noiembrie 2013 pronunțată în dosar nr._ /2014 al Tribunalului Bistrița-Năsăud, privind pe inculpatul M. N. O. zis „O.”, trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 ( modificată ) cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal din Legea nr. 143/2000, art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 ( modificată ) cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal și cu reținerea art. 14 lit. c din Legea nr. 143/2000; inculpatul M. F. zis „G.”, trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 ( modificată prin O.U.G. nr. 6/2010 ), art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 ( modificată prin O.U.G. nr. 6/2010 ) cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal și pe inculpatul B. R. I. zis „Ș.”, trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 (modificată prin O.U.G. nr. 6/2010 ) cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal, toți prin rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial Bistrița-Năsăud, dat în dosar nr. 37 D/P/2010.
La ambele apeluri nominale, se constată lipsa părților.
Procedura de citare de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din data de 09 ianuarie 2015, încheiere care este parte integrantă din prezenta încheiere.
CURTEA :
Prin sentința penală nr. 157 din 7 noiembrie 2013 pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului Bistrița-Năsăud, a fost condamnat inculpatul M. N. O., fiul lui V. și A., născut la data de 22.12.1981 în Bistrița, jud. Bistrița-Năsăud, domiciliat în Bistrița, ., .-Năsăud, CNP -_:
- la 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. 2 și 14 lit c din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, făcând și aplic. art. 74 lit. a, art. 76 lit. a și al. 3 Cod penal;
- la 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 74 lit a și art.76 lit d Cod penal.
Conform art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal au fost contopite aceste pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplic. art. 71 rap. la art.64 lit a teza II și lit b Cod penal.
Conform art. 861 Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, stabilind, în baza art. 862 Cod penal, un termen de încercare de 5 ani.
Pe durata termenului de încercare a fost obligat inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 863 alin. 1 lit. a-d Cod penal, respectiv:
a) să se prezinte lunar, în primul an al termenului de încercare și trimestrial în următorii ani la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.
A fost atenționat inculpatul asupra disp. art. 864 Cod penal.
S-a făcut aplic. art. 71 alin. (5) Cod penal.
Conform art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestul preventiv al inculpatului din perioada 13 septembrie 2010 – 17 august 2011.
II. În baza art. 11 pct 2 lit a rap. la art.10 lit b/1 Cod procedură penală a fost achitat inculpatul M. F., fiul lui L. și F., născut la data de 14.05.1987, în A., jud. A., domiciliat în Bistrița, ., ., jud. Bistrița-Năsăud, CNP -_ de sub învinuirea de a fi săvârșit, în concurs real prev. de art. 33 lit a Cod penal, infracțiunile prev. de art. 2 alin 2 din legea 143/200 cu aplic. art. 41 alin 2 Cod penal și respectiv art. 4 alin 2 din legea 143/2000 faptele neprezentând gradul de pericol, social al unor infracțiuni.
Conform art.18/1 alin 3 rap. la art. 91 alin 1 lit c Cod penal s-a aplicat inculpatului sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 1.000 lei.
III. În baza art. 11 pct 2 lit a rap. la art.10 lit b/1 Cod procedură penală a fost achitat inculpatul B. R. I., fiul lui V. și F., născut la data de 7.01.1977, în Bistrița, jud. Bistrița-Năsăud, domiciliat în Bistrița, .. 13, .-Năsăud, CNP -_ de sub învinuirea de a fi săvârșit infracțiunea prev. de art. 4 alin 2 din Legea 143/2000cu aplic. art.41 alin 2 și art.37 lit b Cod penal, faptele neprezentând gradul de pericol, social al unor infracțiuni.
Conform art.18/1 alin 3 rap. la art. 91 alin 1 lit c Cod penal s-a aplicat inculpatului sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 1.000 lei.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpatul M. N. O. a sumei de 1.550 lei, menține sechestrul penal asigurător aplicat asupra sumelor de 1.189 lei și 20 euro și dispune ridicarea sechestrului cu privire la autoturismul marca BMW ., cu nr. de înmatriculare_ și restituirea acestuia inculpatului.
Au fost obligați inculpații să plătească cu titlul de cheltuieli judiciare în favoarea statului a următoarelor sume: M. N. O. 10.000 lei, M. F. 1.500 lei și B. R. I. 1.000 lei.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul a reținut că faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul sunt prevăzute de legea penală și au fost săvârșite cu vinovăție însă nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni.
Astfel, este de observat că inițiativa cumpărării substanței denumită popular „sare de baie” pentru a fi consumată de participanții la petrecerea organizată cu ocazia zilei de naștere a inculpatului nu a aparținut acestuia din urmă și, de altfel, nu inculpatul a fost cel care a adunat suma de bani necesară ci martorul D. D., care ar fi trebuit să cumpere drogul ce, în cele din urmă, a fost achiziționat de T. I. de la inculpatul M. N. O..
Pe de altă parte, împrejurarea că inculpatului i-a fost predată această substanță, el fiind cel care a oferit-o participanților, s-a datorat doar faptului că era sărbătorită ziua sa de naștere și nu vreunei calități de coordonator al grupului și al consumului de substanțe interzise, cu atât mai mult cu cât, din ansamblul actelor și lucrărilor dosarului rezultă că inculpatul era un consumator, doar ocazional, de astfel de substanțe.
Totodată, inculpatul a arătat că, într-adevăr, a contribuit și el cu bani, alături de ceilalți, la cumpărarea drogurilor însă, este evident, că din cele 5 grame de „sare de baie” procurată de T. I. cu banii adunați de la prieteni, cantitatea „cumpărată” de inculpatul M. F. este una nesemnificativă . De altfel, față de ceilalți participanți la petrecere care au contribuit la cumpărarea drogului (de ex.B. A. A., R. C. A., P. R. A. etc.) s-a dispus fie scoaterea de sub urmărire penală, fie neînceperea urmăririi penale și aplicarea unor sancțiuni cu caracter administrativ avându-se în vedere tocmai această împrejurare. Mai mult, față de numitul D. D. neînceperea urmăririi penale s-a dispus sub aspectul comiterii acestei infracțiuni, dar și a celei prev. de art. 2 alin 2 din legea 143/2000 reținându-se lipsa unuia dintre elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii obiective.
Nu în ultimul rând la aprecierea gradului de pericol social al unei fapte trebuie să se țină seamă și de persoana și conduita făptuitorului.
Astfel, așa cum rezultă din referatul de evaluare (f.320-323) inculpatul nu are antecedente penale, este absolvent al unei instituții de învățământ superior lucrând, din anul 2007, ca subofițer operativ la ISU Bistrița-Năsăud. Ca urmare a dobândirii calificării de paramedic în prezent activează în echipa SMURD (descarcerări), urmând în paralel și cursurile Școlii Postliceale Sanitare „Heni C.” din Bistrița, abandonând anturajul negativ în care a intrat în anul 2010.
De asemenea, inculpatul este apreciat de superiorii săi și potrivit caracterizării aflate la dosar (f.343) activitatea profesională a acestuia a primit calificativul „foarte bine” în anii 2011 și 2012. Mai mult, inculpatul a fost citat pe ordinul de zi al inspectoratului pentru spiritul de echipă și aplicarea procedurilor de intervenție la incendiul de pădure din localitatea Dornișoara din perioada 10-13 mai 2013, dar și în alte 4 rânduri pentru merite în activitatea sportivă a inspectoratului.
Față de toate aceste împrejurări tribunalul a apreciat că faptele inculpatului au adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de lege și prin conținutul lor concret apar ca în mod vădit lipsite de importanță astfel că, în baza art. 11 pct 2 lit a rap. la art.10 lit b/1 Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului de sub învinuirea de a fi săvârșit, în concurs real prev. de art. 33 lit a Cod penal, infracțiunile prev. de art. 2 alin 2 din legea 143/200 cu aplic. art. 41 alin 2 Cod penal și respectiv art. 4 alin 2 din Legea 143/2000 faptele neprezentând gradul de pericol, social al unor infracțiuni și conform art.18/1 alin 3 rap. la art. 91 alin 1 lit c Cod penal tribunalul i-a aplicat inculpatului M. F. sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 1.000 lei.
În ceea ce-l privește pe inculpatul B. R. I. prin actul de trimitere s-a judecată s-a reținut că faptele acestuia descrise la punctul IV, de a fi deținut, în mai multe rânduri din perioada mai-12 septembrie 2010, pentru consum propriu, substanța „sare de baie” conținând drogul de mare risc „mefedronă” întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.4 al.2 din L.143/2000 (modificată prin OUG nr. 6/2010) cu aplic.art.41 al.2 C.p și 37 lit b Cod penal.
Potrivit art.4 alin 1 și 2 din Legea 143/2000 se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept, rezultând, prin urmare, că legea nu sancționează consumul unor astfel de substanțe ci doar, printre alte modalități alternative, deținerea unor asemenea substanțe în vederea consumului propriu. Ori, prin „deținere” se înțelege fapta de a poseda, de a păstra, de a avea în stăpânire astfel de substanțe, infracțiunea fiind una continuă ce presupune o anumită durată în timp a acțiunii.
De altfel, așa cum rezultă din doctrină un simplu contact cu un bun nu echivalează cu deținerea acestuia, iar ingerarea sau prizarea unei substanțe stupefiante nu poate fi considerată o „deținere” a acesteia în sensul textului incriminator arătat mai sus și în consecință în sarcina inculpatului nu pot fi reținute ca acte materiale componente ale infracțiunii prev. de art. 4 alin 2 din Legea 143/2000 situațiile în care acesta a consumat drogul denumit popular „sare de baie” pus la dispoziție de către alte persoane.
Este însă adevărat că la percheziția domiciliară efectuată la locuința inculpatului au fost găsite un pliculeț (punguță) transparent cu sistem de închidere tip zip lock în care s-au observat urme ale unei substanțe pulverulentă de culoare albă și 7 bancnote răsucite sub formă de tub lipite cu bandă adezivă conținând urme ale aceleiași substanțe, ce potrivit raportului de constatare tehnică științifică nr._/15.09.2010 al Laboratorului de analiză și profil al drogurilor (vol.IV. f.164) s-a dovedit a fi drogul de mare risc 4 metilmetcatinonă, probe care au fost distruse după extracție.
Întrucât nu s-a putut stabili care a fost cantitatea exactă de substanță ce a fost deținută de inculpat, făcând aplicarea principiului potrivit căruia orice dubiu profită inculpatului tribunalul a reținut că inculpatul a deținut, fără drept, o cantitate infimă din substanța denumită popular „sare de baie” aducând astfel o atingere minimă valorii sociale ocrotită prin textul incriminator.
Această concluzie se impune chiar dacă inculpatul a mai fost anterior condamnat pentru infracțiuni prevăzute de Legea 143/2000(vol.VII f.200) împrejurare care, prin ea însăși, nu poate conferi faptei acestuia gradul de pericol social specific unei infracțiuni având în vedere și referatul de evaluare întocmit în cauză (f.316).
În consecință, având în vedere cele de mai sus în baza art. 11 pct 2 lit a rap. la art.10 lit b/1 Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului B. R. I. de sub învinuirea de a fi săvârșit infracțiunea prev. de art. 4 alin 2 din Legea 143/2000 cu aplic. art.41 alin 2 și art.37 lit b Cod penal, faptele neprezentând gradul de pericol, social al unor infracțiuni și conform art.18/1 alin 3 rap. la art. 91 alin 1 lit c Cod penal s-a aplicat inculpatului sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 1.000 lei.
De menționat este faptul că, prin sentința penală 64/F/2011 pronunțată în dosarul penal_ al Tribunalului Bistrița-Năsăud, în baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpatul O. C. E. a sumei de 400 lei, de la inculpatul N. M. A. a sumei de 700 lei, precum și a cantităților de 0,5 g; 0,6 g; 0,3 g; 1 g și 20 g substanță conținând mefedronă aflate în camera de corpuri delicte a IGPR.
Prin urmare, nu s-a mai putut dispune confiscarea și de la inculpatul M. N. O. a sumelor de bani reprezentând contravaloarea drogului vândut prin intermediul numiților O. C. E. și N. M. A., ca de altfel nici a contravalorii drogului oferit spre consum altor persoane, neputându-se stabili cantitatea exactă și respectiv valoarea acestuia.
În consecință, în temeiul aceluiași text de lege s-a dispus confiscarea de la acest inculpat a sumei totale de 1.550 lei reprezentând prețul primit pentru substanța vândută numiților R. P. M. și D. D. I..
Totodată, prin ordonanța procurorului din 31 ianuarie 2011 (vol.VII f.164) s-a dispus aplicarea sechestrului penal asigurator asupra sumelor de 1.189 lei și 20 euro, dar și cu privire la autoturismul marca BMW ., cu nr. de înmatriculare_ . Cum scopul măsurilor asigurătorii constă, potrivit art. 163 Cod procedură penală, în asigurarea confiscării speciale, a reparării pagubei produsă prin infracțiune și pentru garantarea executării pedepsei amenzii, față de cele de mai sus tribunalul va menține sechestru doar pentru sumele de bani dispunând ridicarea acestuia cu privire la autoturism, ca și restituirea acestuia inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel P. DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE D.-BIROUL TERITORIAL BISTRIȚA-NĂSĂUD și inculpatul M. N. O..
Primul apelant a criticat ca fiind nelegală și netemeinică hotărârea fiindcă, în primul rând, instanța de fond nu a realizat o corectă individualizare judiciară a pedepsei inculpatului M. N. O., minimalizând faptele reținute în sarcina acestuia, fără a se aplica vreun spor pentru infracțiunile concurente comise.
În al doilea rând, s-a criticat că, în mod neîntemeiat, s-a reținut că faptele inculpaților intimați M. F. și B. R. I. nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni, diminuând artificial gradul ridicat de pericol social al faptelor, omițându-se printre altele, împrejurarea că activitatea infracțională a fost de lungă durată.
S-a menționat că instanța de fond a calculat incorect suma confiscată de 1550 lei de la inculpatul M. N. O. reprezentând prețul obținut din vânzarea drogurilor, în schimb fiind obligatorie confiscarea sumei de 2700 lei obținuți nu doar din comiterea infracțiunii, prev. de art. 2 din Legea nr. 143/2000, ci și de infracțiunea prev. de art. 4 din Legea nr. 143/2000, respectiv contravaloarea drogurilor care au făcut obiectul tuturor infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului.
Inculpatul apelant M. N. O. a criticat sentința pe motiv că se impune achitarea lui, deoarece faptele de deținere în vederea consumului și de oferire de droguri ilegale, nu corespund realității.
Astfel, este adevărat că a participat în decursul anului 2013 la mai multe petreceri unde ar fi oferit spre consum substanțe susceptibile de a produce senzații euforice însă nu este evidențiată proveniența sau ilegalitatea acestora.De fapt, a consumat doar substanțe procurate din magazine de specialitate ce funcționau legal în perioada respectivă.
Sub un alt aspect, s-a învederat că martorii acuzării nu prezintă niciun fel de credibilitate pentru că toți sunt sau au fost inculpați în alte dosare privind consumul și traficul de droguri.
S-a arătat că probele culese de organele de urmărire penală sunt ilegale și nu pot fi folosite într-un proces penal fiindcă: lucrătorii de poliție au fost contactați telefonic de către colaboratorii lor în momentul în care se făcea câte o cumpărare fără a fi în apropierea locului săvârșirii faptei; agenții nu au întocmit procese-verbale de percheziție corporală a colaboratorilor pentru a dovedi că aceștia intrau „curați” în câmpul infracțional; nu s-au arătat seriile bancnotelor folosite la cumpărarea drogurilor.
În subsidiar, s-a solicitat că, dacă inculpatul va fi considerat vinovat, la individualizarea pedepsei să fie avute în vedere împrejurările speciale în care s-au derulat aceste oferiri de droguri, și anume amfetaminele au fost legale timp de aproximativ 2 ani în România, perioadă în care au reușit să producă o mare dependență în rândul tinerilor.
S-au mai invocat aspectele favorabile inculpatului, respectiv că a fost prezent la toate termenele de judecată, părinții săi sunt pensionari, fiind în întreținerea lui, a fost deja lipsit de libertate 11 luni pe durata arestării, prezintă garanții reale, nu mai consumă droguri, realizează venituri legale și s-a reintegrat în societate.
Examinând cauza din perspectiva motivelor de apel invocate, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin.2 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
În mod temeinic prima instanță a stabilit starea de fapt pe baza administrării tuturor probelor necesare aflării adevărului.
Astfel, în sarcina inculpatului apelant M. N. O. s-a reținut că în cursul anului 2010 a vândut de mai multe ori prin intermediul lui O. C. E., a altor persoane sau direct pliculețe cu o substanță albă conținând mefedronă, că a oferit și a consumat împreună cu alte persoane această substanță, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev. și ped. de art. 2 alin.2 cu aplic. art. 14 lit. c din Legea nr. 143/2000 și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin.2 din același act normativ.
Susținerea apelantului că ar fi consumat doar substanțe procurate legal din magazine de specialitate și că substanțele pe care le-a vândut sau oferit altor persoane nu erau interzise, este contrazisă de rapoartele de constatare tehnico-științifică ce concluzionează că substanța tranzacționată era mefedronă, fiind prevăzută în tabelul anexă nr.1 al Legii nr. 143/2000. În același timp, substanța provenind din perioada respectivă și găsită din întâmplare în buzunarul pantalonilor pe care i-au adus inculpatului arestat părinții săi, era tot mefedronă.
Afirmația că probele au fost obținute în mod nelegal nu poate fi luată în considerare; faptul că lucrătorii de poliție țineau legătura telefonic cu colaboratorii autorizați este explicat prin aceea că, așa cum rezultă din dosar, inculpatul apelant nu vindea decât unor persoane de încredere, astfel încât polițiștii nu puteau fi prezenți în proximitatea acestuia; în același timp, critica referitoare la absența seriilor bancnotelor cu care s-au plătit drogurile și la neîntocmirea proceselor-verbale de percheziție corporală a colaboratorilor nu afectează temeinicia probelor și nici nu condiționează legalitatea administrării acestora.
Motivul vizând credibilitatea martorilor acuzării care îl incriminează pe inculpatul apelant nu poate fi primit datorită faptului că aceștia au avut, în definitiv, aceeași calitate procesuală ca și acesta, fiind trași la răspundere penală pentru faptele lor.În plus, comiterea faptelor rezultă și din declarațiile altor consumatori care nu au avut calitatea de inculpați în aceste cauze.
În schimb, motivele de apel invocate de către parchet referitoare la greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților intimați sunt fondate.
În primul rând, în temeiul art. 5 CP referitor la aplicarea legii penale mai favorabile la cauzele în curs de judecată, Curtea va constata că, raportat la circumstanțele concrete ale situației fiecărui inculpat, Codul penal din 1969 și Legea nr. 143/2000 în forma în vigoare la data comiterii faptelor constituie lege penală mai favorabilă datorită regimului sancționator mai favorabil a formei continuate a infracțiunii și a concursului de infracțiuni.
Ținând seama de criteriile de individualizare judiciară a pedepsei prevăzute de art. 72 din CP din 1968 Curtea apreciază că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului M. N. O. este netemeinică și nu reflectă gradul de pericol social al faptelor și nici periculozitatea de care a dat dovadă acesta.
Sub acest aspect nu poate fi primit motivul de apel invocat de inculpat conform căruia în prezent s-a reintegrat, și că, de fapt, pedeapsa și-ar fi atins efectul în special datorită arestării sale preventive.
Astfel, chiar dacă în prezent inculpatul este integrat social, realizează venituri legale ca și anterior de altfel, nu mai consumă droguri și are mai multe persoane în întreținere, Curtea nu poate omite faptul că inculpatul a vândut de câteva zeci de ori mefedronă unui minor, a oferit și gratis asemenea substanțe unor persoane care nu erau consumatori și care datorită acestui fapt au devenit consumatori, deci a răspândit consumul de mefedronă în rândul celor mai vulnerabile categorii de persoane.
Ca atare, se impune aplicarea unei pedepse în regim de executare.
În favoare acestuia însă se impune reținerea circumstanței atenuante judicare în temeiul art. 74 alin. 1 lit. a, constând în conduita anterioară bună și art. 74 alin. 2 Cod penal anterior, deoarece nu a mai consumat droguri, după cum rezultă din certificatele medico-legale periodice depuse la dosar.
Datele favorabile indicate de către inculpat vor fi luate în considerare pentru a nu se aplica spor de contopire pentru infracțiunile concurente.
Critica referitoare la greșita achitare a inculpaților-intimați este întemeiată deoarece aplicarea unei sancțiuni administrative nu corespunde gradului de pericol social concret al faptelor comise astfel cum prevede art. 72 din Codul penal din 1969.
Așa fiind, în baza art. 421 pct.2 lit.a CPP va admite apelul procurorului, iar în temeiul art. 421 alin.1 lit.b CPP și va respinge apelul declarat de inculpatul M. N. O..
Inculpatul intimat M. F. împreună cu numitul T. I. au oferit de ziua lui de naștere, cu ocazia petrecerii din Podirei mefedronă tuturor participanților, aspect dovedit din raportul de constatare tehnico-științifică efectuat asupra unei probe recoltate tocmai din ceea ce s-a consumat.
De asemenea, inculpatul B. R. a participat la mai multe petreceri la care a procurat droguri, a oferit la locuința lui asemenea substanțe invitaților săi, iar la domiciliul său au fost găsite asemenea substanțe.
Nu se poate considera că infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin.2 din Legea nr 143/2000 comisă în formă continuată și deținerea de droguri de mare risc pentru consum, prev. de art. 4 alin.2 din același act normativ comise de inculpatul-intimat M. F. nu constituie infracțiuni pentru că nu prezintă gradul de pericol social al acesteia.
În același timp, fapta inculpatului B. R. de a deține pe o perioadă de câteva luni, pentru consum propriu, mefedronă nu pot fi apreciat ca fiind lipsit de pericol social.
Așa fiind, în cazul acestor inculpați se impune condamnarea acestora și individualizarea pedepselor ținându-se seama de toate datele personale ce-i caracterizează, de durata în timp a comiterii faptelor, de aspectul că faptele lor erau de notorietate putând să-i încurajeze și pe alții să procedeze similar.
Ca atare, va condamna pe inculpatul M. F. la 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin.2 și art. 14 lit. c din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2, și art. 74 lit.a Cod penal din 1968, având în vedere că acesta a avut anterior un comportament bun.
Va aplica acestuia o pedeapsă de o lună închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 4 alin.2 și art. 14 lit. c din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2, și art. 74 lit.a Cod penal din 1968, pentru același considerente.
În temeiul art. 33 lit.a, art 34 lit.b CP anterior va contopi pedepsele și va aplica pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară de 2 ani, interzicerea drepturilor prev de art 71 raportat la art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b CP.
Fiind îndeplinite condițiile suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în baza art. 86 Cod penal anterior va dispune suspendarea sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, cu instituirea măsurilor supraveghere prev. de art. 863 alin.1 lit, a, d Cod penal anterior.
Inculpatului intimat B. R. I. îi va aplica 6 luni închisoare în regim de detenție pentru infracțiunea prev. de art. 4 alin.2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 și art. 37 lit.b cu aplicarea art. 74 alin.2 Cod penal din 1968 constând în circumstanța judiciară reținută datorită cantității mici de droguri găsite la percheziție.
Curtea consideră că în mod temeinic prima instanță a dispus doar confiscarea sumei de 1550 lei de la inculpatul apelant, fiindcă nu se poate stabili cantitatea și valoare exactă a restului de droguri.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin.2 și 3 CPP.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
I. În baza art.421 pct.2 lit.a C.pr.pen. admite apelul declarat de P. de pe lângă ÎCCJ, D. – Biroul Teritorial Bistrița-Năsăud împotriva sentinței penale nr.157 din 7 noiembrie 2013 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pe care o desființează cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului M. N. O., omisiunea aplicării pedepselor complementare și modul de soluționare a laturii penale privitoare la inculpații M. F. și B. R. I. și judecând:
Constată potrivit art.5 din noul cod penal, că legea penală mai favorabilă este Codul penal din 1969 și Legea 143/2000 în vigoare la data săvârșirii faptelor.
Aplică inculpatului M. N. O., fiul lui V. și A., născut la data de 22.12.1981 în Bistrița, jud. Bistrița-Năsăud, domiciliat în Bistrița, .. 3, ., jud. Bistrița-Năsăud, CNP –_ pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.71 rap.la art.64 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen. pe o perioadă de 2 ani pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. 2 și 14 lit c din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.
Menține pedepsele aplicate inculpatului prin sentința atacată și dispune ca inculpatul M. N. O. să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în regim de detenție și 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art.71 rap.la art.64 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen.
Face aplic. art. 71 rap. la art.64 lit a teza II și lit b Cod penal.
Înlătură disp.art.86/1 și urm.C.pen. și art.71 alin.5 C.pen. privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Conform art. 88 Cod penal deduce din pedeapsă reținerea și arestul preventiv al inculpatului din perioada 13 septembrie 2010 – 17 august 2011.
Condamnă pe inculpatul M. F., fiul lui L. și F., născut la data de 14.05.1987, în A., jud. A., domiciliat în Bistrița, ., ., jud. Bistrița-Năsăud, CNP –_:
- la 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. 2 și 14 lit c din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, făcând și aplic. art. 74 lit. a, art.74 alin.2 rap.la art. 76 lit. a și al. 3 Cod penal și 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art.71 rap.la art.64 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen.
- la 8 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 74 lit a, art.74 alin.2 rap.la art.76 lit d Cod penal.
Conform art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal contopește aceste pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art.71 rap.la art.64 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen.
Face aplic. art. 71 rap. la art.64 lit a teza II și lit b Cod penal.
Conform art. 861 Cod penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, stabilind, în baza art. 862 Cod penal, un termen de încercare de 5 ani.
Pe durata termenului de încercare obligă pe inculpat să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 863 alin. 1 lit. a-d Cod penal, respectiv:
a)să se prezinte lunar, în primul an al termenului de încercare și trimestrial în următorii ani la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud;
b)să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c)să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d)să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.
Atenționează pe inculpat asupra disp. art. 864 Cod penal.
Face aplic. art. 71 alin. (5) Cod penal.
Condamnă pe inculpatul B. R. I., fiul lui V. și F., născut la data de 7.01.1977, în Bistrița, jud. Bistrița-Năsăud, domiciliat în Bistrița, .. 13, ., jud. Bistrița-Năsăud, CNP -_ pentru infracțiunea prev. de art. 4 alin 2 din Legea 143/2000 cu aplic. art.41 alin 2 și art.37 lit b Cod penal, cu aplic.art.74 alin.2 C.pen. rap.la art.76 lit.d C.pen. la pedeapsa de 6 luni închisoare în regim de detenție.
Face aplic. art. 71 rap. la art.64 lit a teza II și lit b Cod penal.
Mentine celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 300 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu al inculpatului B. R., av.D. T., și câte 150 lei pentru apărătorii din oficiu ai inculpaților M. M. și M. O., av.N. C. T. și av.N. C. S., sume ce se vor plăti din FMJ.
II. În baza art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. N. O. împotriva aceleiași sentințe.
Obligă pe inculpatul M. N. O. să plătească suma de 400 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Cheltuielile ocazionate de apelul D. rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
C. ILIEȘVALENTIN C.
GREFIER
N. N.
Red. C.V./M.N.
4 ex./27.01.2015
| ← Măsuri şi excepţii dispuse de judecătorul de cameră... | Furt calificat (art.229 NCP). Decizia nr. 105/2015. Curtea de... → |
|---|
