Abuz de încredere. Art.238 NCP. Decizia nr. 254/2016. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 254/2016 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 23-02-2016 în dosarul nr. 254/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CACLJ:2016:018._
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DECIZIE PENALĂ NR. 254/2016
Ședința publică din data de 23 februarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. M., judecător
JUDECĂTOR: L. H.
GREFIER: C. C.
Ministerul Public - P. de pe lângă C. de A. C. este
reprezentat de PROCUROR: S. D.
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul M. C., împotriva sentinței penale nr.1257/23.10.2015, pronunțată de Judecătoria C. -N., inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria C.-N. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere prev.de art.238 al.1 C.pen. cu aplic. art.41 al.1 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, se constată lipsa inculpatului M. C. și a părții civile P. R. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că inculpatul a fost citat pentru acest termen de judecată de la toate cele trei adrese indicate la dosar.
Reprezentantul Parchetului arată că nu are cereri de formulat.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, în baza art. 420 C.pr.pen., C. acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea apelului promovat de inculpat, menținerea sentinței penale nr. 1257/23.10.2015 pronunțată de Judecătoria C.-N. ca fiind temeinică și legală, apreciind că instanța de fond în mod judicios a analizat și argumentat cauza dedusă judecății.
C., în baza actelor de la dosar, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 1257 din 23.10.2015 a Judecătoriei C.-N., pronunțată în dosarul nr._, în baza art. 213 Cp 1969 cu aplic. art. 37 lit. b Cp 1969, art. 5 Cp, art. 74 al 2 - art. 76 lit. d Cp 1969 și art. 375 - art. 396 al 10 C.pr.pen. a fost condamnat inculpatul M. C., fiul lui V. și M., născut la data de 02.04.1980 în C.-N., jud. C., domiciliat în com. Frata, ., jud. C., posesor al CI . nr._, CNP_, la 1 lună închisoare cu aplic art. 71- 64 lit. a teza II Cp 1969.
În baza art. 19/397 C.pr.pen s-a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă P. R. V., domiciliat în C.-N., ., . și f.f.l. în loc. Florești, ., . și obligă inculpatul la plata către acesta a sumei de 3.500 lei reprezentând despăgubiri pentru daune materiale.
În baza art. 274 al.1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la 900 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariul apărătorului din oficiu P. R., în sumă de 200 lei, se avansează din FMJ.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 5686/P/2010 din data de 04.03.2014 P. de pe lângă Judecătoria C.-N. a dispus trimiterea in judecată în stare de libertate a inculpatului M. C. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere prev. de art. 238 alin.1 Cp cu aplic art. 41 al. 1 Cp, în fapt reținându-se ca în luna aprilie 2010 și-a însușit pe nedrept o centrală termică marca Feroli, 3 calorifere și o chiuvetă din interiorul apartamentului situat în localitatea Florești, .. ., toate aparținând inițial persoanei vătămate P. R. V. și asupra cărora inculpatul M. C. deținea doar dreptul de folosință, izvorât dintr-un contract de închiriere a apartamentului.
În faza de urmărire penală, situația de fapt a fost probata prin:
- Plângerea persoanei vătămate P. R. V. - f.12 dup
- Procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto – f. 13 – 23 dup
- Declarațiile persoanei vătămate P. R. V. - f.24 – 26 dup
- Fotocopia contractului de închiriere – f. 27 dup
- Acte de proveniență bunuri – f. 28 – 31 dup
- Declarațiile inculpatului M. C. – f. 33, 38, 40 dup
- Declarațiile martorei R. D. – f. 35 dup
În faza de judecată s-au readministrat în parte mijloacele de probă din cursul urmăririi penale, procedându-se la audierea inculpatului care a recunoscut comiterea infracțiunii și a solicitat ca judecata să se desfășoare potrivit procedurii în cazul recunoașterii învinuirii prev. de art. 375 C.pr.pen., cerere încuviințată de către instanță.
Analizând probatoriul instanța a reținut că, in fapt, la data de 06.06.2010 organele de poliție din cadrul Poliției Comunale Floresti au fost sesizate de către persoana vătămată P. R. V. cu privire la faptul că la data de 01.06.2010 a constatat că din apartamentul al cărui proprietar este situat in localitatea Floresti, ., ., inculpatul M. C., i-a sustras persoanei vătămate o centrala termica, trei calorifere si o chiuveta cauzându-i un prejudiciu de 3500 lei.
Cu ocazia audierii, persoana vătămată P. R. V. a declarat că la data de 01.02.2010 a încheiat cu inculpatul M. C. un contract de închiriere prin care i se conferea inculpatului M. C. dreptul de a locui, pentru o perioadă de 2 ani de zile în apartamentul persoanei vătămate situat în localitatea Floresti, .. ., jud. C., contra unei chirii în valoare de 50 de euro pe lună.
La momentul respectiv apartamentul în cauză era semifinisat dar în interior persoana vătămată montase o centrala termica marca Feroli, trei calorifere și o chiuvetă.
Persoana vătămată P. R. V. și inculpatul M. C. au convenit ca acesta din urmă să îi plătească persoanei vătămate P. R. V. lunar o chirie de 50 euro și să îi finiseze apartamentul iar costul materialelor sa fie suportat de ambele părți contractante în părți egale.
La jumătatea lunii februarie 2010 inculpatul M. C. și prietena sa, martora R. D. s-au mutat în apartamentul situat în Floresti, ., ., jud. C.
Inculpatul și martora au locuit în acest apartament până la începutul lunii aprilie 2010.
În perioada februarie – aprilie 2010 inculpatul M. C. și martora R. D. au avut dreptul de folosință asupra bunurilor ce se aflau în interiorul apartamentului situat în Floresti, ., ., jud. C., respectiv dreptul de a folosi centrala termica marca Feroli, cele trei calorifere și chiuveta.
Tot în această perioadă inculpatul M. C. a realizat o . finisaje la apartamentul persoanei vătămate P. R. V..
Datorită unor neînțelegeri de natură financiară inculpatul M. C. la începutul lunii aprilie 2010 inculpatul M. C. s-a decis să părăsească acest apartament și să se răzbune pe partea vătămată P. R. V.. Astfel inculpatul a demontat parchetul din interiorul apartamentului și l-a așezat la un loc într-o cameră din apartament și a demontat centrala termică, cele trei calorifere și chiuveta. Aceste 5 bunuri inculpatul M. C. le-a însușit pe nedrept, la începutul lunii aprilie 2010, în sensul că le-a vândut la scurt timp după părăsirea apartamentului unor persoane necunoscute pentru a-și recupera de la sine putere cheltuielile făcute pentru persoana vătămată P. R. V..
La plecarea din apartament inculpatul M. C. nu a anunțat-o pe persoana vătămată P. R. V. că dorește să părăsească apartamentul (a se vedea în acest sens declarația inculpatului M. C. de la fila 34 ).
Persoana vătămată P. R. V. a constatat sustragerea centralei termice, a celor 3 calorifere și a chiuvetei de către inculpat la data de 01.06.2010 iar la data de 06.06.2010 a depus o plângere penală prealabilă împotriva inculpatului M. C., prin care a solicitat tragerea la răspundere penală.
Cu ocazia efectuării cercetării la fața locului s-a constatat lipsa bunurilor reclamate de persoana vătămată ca fiind sustrase însă nu s-au constatat urme de forțare la nivelul ușii de acces in apartament sau la nivelul geamurilor acestuia.
Persoana vătămată P. R. V. a declarat ca, anterior sustragerii celor 5 bunuri, doar el și inculpatul M. C. au avut câte o cheie de la ușa de acces în apartament.
Cu ocazia audierii din cursul urmăririi penale inculpatul M. C. a recunoscut comiterea faptei.
Prin comiterea faptei inculpatul M. C. a cauzat un prejudiciu persoanei vătămate P. R. V. în cuantum de 3500 de lei, nerecuperat până în prezent.
În drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere prev. de art. 213 Cp 1969 cu aplic art. 37 lit. b Cp 1969. Codul penal din 1969 constituie legea penală mai favorabilă, având în vedere efectele circumstanțelor atenuante, motiv pentru care, în ședința publică din 15.10.2015, instanța a schimbat încadrarea juridică astfel cum s-a reținut în paragraful anterior.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.74 Cod penal, art. 375-397 al. 10 C.pr.pen. si in acest context de poziția sincera a inculpatului, de antecedența penală pentru infracțiuni contra patrimoniului (f. 51-53 dup), de starea de recidivă postexecutorie, de gradul relativ redus de pericol social al infracțiunii care rezultă din contextul comiterii faptei și din împrejurarea că de la data săvârșirii acesteia și până în prezent au trecut peste 5 ani – timp în care pericolul social s-a diminuat.
S-a reținut drept circumstanță atenuantă judiciară (art. 72 al. 2 Cp 1969) împrejurarea că inculpatul a adus îmbunătățiri semnificative apartamentului aparținând părții vătămate, prin comiterea infracțiunii acesta încercând obținerea unei compensații pentru finisarea locuinței. Într-adevăr, compensația obținută a fost nejustificată, însă este în măsură să circumstanțieze fapta în speță în favoarea inculpatului.
Față de cele arătate, instanța, în baza art. 213 Cp 1969 cu aplic. art. 37 lit. b Cp 1969, art. 5 Cp, art. 74 al 2 - art. 76 lit. d Cp 1969 și art. 375 - art. 396 al 10 C.pr.pen. a condamnat inculpatul M. C., la 1 lună închisoare cu aplic art. 71- 64 lit. a teza II Cp 1969.
Nu au fost efectuate operațiunile de cazier având în vedere că situația condamnărilor inculpatului este dinamică, așa cum rezultă din susținerea inculpatului făcută cu ocazia acordării ultimului cuvânt, potrivit căreia, la momentul lăsării cauzei în pronunțare, acesta mai avea în curs de judecare încă două dosare penale.
Sub aspectul laturii civile, văzând achiesarea inculpatului, în baza art. 19/397 C.pr.pen s-a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă P. R. V., și a obligat inculpatul la plata către acesta a sumei de 3.500 lei reprezentând despăgubiri pentru daune materiale.
În baza art. 274 al.1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la 900 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul M. C., solicitând desființarea sentinței ca nelegală și netemeinică, fără însă a arăta care sunt motivele de apel (f.2).
Analizând sentința atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, C. reține următoarele:
Pe baza probatoriului administrat în cauză, prima instanță a reținut o stare de fapt corectă, corespunzătoare adevărului, din care a reieșit vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere prev. de art. 213 Cp 1969 cu aplic art. 37 lit. b Cp 1969, în concret reținându-se în sarcina acestuia faptul că în luna aprilie 2010 și-a însușit pe nedrept o centrală termică marca Feroli, 3 calorifere și o chiuvetă din interiorul apartamentului situat în localitatea Florești, .. ., jud. C., toate aparținând inițial persoanei vătămate P. R. V. și asupra cărora inculpatul M. C. deținea doar dreptul de folosință, izvorât dintr-un contract de închiriere a apartamentului.
De altfel, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, solicitând a fi judecat în procedura simplificată prev. de art.375 C.pr.pen., pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, beneficiind astfel de reducerea cu o treime a limitelor pedepselor cf.al.10 al art.396 C.pr.pen.
Trecând apoi la sancționarea inculpatului, instanța de fond a avut în vedere toate criteriile generale prev. de art.74 C.pen., respectiv atât circumstanțele reale ale cauzei, cât și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv gradul de pericol social relativ scăzut al infracțiunii, având în vedere împrejurările comiterii faptei, dar și atitudinea sinceră a acestuia și existența stării de recidivă, instanța analizând așadar temeinic și argumentând judicios toate aspectele care au fost avute în vedere la stabilirea pedepsei.
De asemenea, a realizat corect aplicarea art.5 C.pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile inculpatului, care este Codul penal anterior, prin reținerea circumstanțelor atenuante.
Față de toate aceste aspecte, C. apreciază că prima instanță a realizat o judicioasă individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, atât în ceea ce privește cuantumul acesteia cât și modalitatea de executare, neimpunându-se modificarea acestora, pedeapsa fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei și fiind în măsură să contribuie la reeducarea acestuia și la prevenirea săvârșirii pe viitor de noi fapte antisociale.
De asemenea, latura civilă a cauzei a fost corect soluționată, prin obligarea inculpatului la repararea prejudiciului cauzat părții vătămate.
Prin urmare, în baza art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen. va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Va obliga inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. C. împotriva sentinței penale nr. 1257 din 23.10.2015 a Judecătoriei C.-N..
Obligă pe apelantul M. C. să plătească în favoarea statului suma de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 februarie 2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I. M. L. H.
GREFIER,
C. C.
Dact.I.M./Dact.S.M
4 ex./11.03.2016
Jud.fond. L. B.
| ← Măsuri şi excepţii dispuse de judecătorul de cameră... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
