Falsul în declaraţii. Art.326 NCP. Decizia nr. 46/2016. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 46/2016 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 19-01-2016 în dosarul nr. 46/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr._
DECIZIE PENALĂ NR.46/2016
Ședința publică din 19 ianuarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. H., judecător
JUDECĂTOR: V. V. A.
GREFIER: C. C.
Ministerul Public-P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj este
reprezentat de PROCUROR: S. D.
S-au luat spre examinare apelurile declarate de inculpatul S. I. și partea civilă P. C. C., împotriva sentinței penale nr.306 din 13.11.2015 pronunțată de Judecătoria Z., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, prevăzută de art. 326 Cod penal cu aplicarea art.5 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul Ș. I. personal și asistat de apărător ales Ș. F. în substituirea av. C. C. din cadrul Baroului S. conform delegației anexate, apărătorul părții civile, avocat ales av. I. A. M. din cadrul Baroului S., lipsă fiind partea civilă P. C. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că în data de 12.01.2016 s-a înregistrat la dosarul cauzei prin serviciul registratură, un înscris transmis prin fax, intitulat „Memoriu”, din partea părții civile.
De asemenea, în cursul acestei dimineți s-a mai înregistrat la dosar din partea inculpatului un „Memoriu”.
La întrebarea instanței, inculpatul arată că își menține declarațiile date și nu are nimic de adăugat față de aspectele relatate.
Apărătorul inculpatului mai depune în probațiune o . acte, pentru a fi avute în vedere la deliberare.
Părțile prezente arată că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, în conformitate cu dispozițiile art. 420 C.pr.pen., Curtea acordă cuvântul părților prezente în dezbaterea apelului.
Apărătorul inculpatului Ș. I., av. F. Șarpatin solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 16 al. 1 lit.b teza I Cod penal, cu consecința nesoluționării acțiunii civile a cauzei în conformitate cu prevederile art. 25 al. 5 C.p.p.
În fapt, raportat la norma de incriminare, este necesară existența unui scop special, singura formă de vinovăție cu care poate fi săvârșită infracțiunea de fals în declarații este indirectă. Din probele administrate reiese că la data declarației, nici inculpatului și nici societății nu îi era opozabilă hotărârea judecătorească prin care s-au stabilit anumite sume de plată în sarcina ., hotărârea fiind comunicată la sediul societății abia la data de 4.04.2014, dată la care firma nu mai avea capacitate procesuală de a formula cale de atac.
Necesitatea comunicării și aducerii la cunoștință a hotărârii judecătorești, este o regulă unanim acceptată și utilizată în Codul de procedură civilă, puține fiind excepțiile de la această regulă, iar inopozabilitatea hotărârii judecătorești poate duce doar la concluzia că la data declarației, acesta nu putea să săvârșească intenționat fapta pentru care a fost trimis în judecată.
De asemenea, lipsa intenției este întărit și de faptul că în măsura în care inculpatul considera că există un pasiv în sarcina societății, acesta avea posibilitatea de a solicita deschiderea procedurii insolvenței. Însă, având în vedere că firma nu avea activ, se deschidea procedura simplificată a falimentului, rezultatul fiind același cu cel de după procedura dizolvării prevăzut de Legea nr. 31/1990.
Mai mult, lipsa elementului intențional este concretizat și prin aceea că inculpatul, prin alegerea procedurii speciale de dizolvare și de lichidare, nu a îngrădit în nici un fel drepturile părții civile, întrucât, în măsura în care considera că societatea avea pasiv la momentul dizolvării, putea exercita căile de atac prevăzute de art. 237 al.5 și 11 din Legea nr. 31/1990, apoi să treacă la executarea silită și în cele din urmă plângere penală.
Pe cale de consecință, apreciază că instanța de fond în mod nejustificat a reținut intenția directă drept formă de vinovăție fiind vorba cel mult de culpa inculpatului deoarece nu s-a interesat la instanță de soluția pronunțată; cu respingerea acțiunii civile.
Referitor la apelul promovat de partea civilă, solicită respingerea acestuia ca nefondat, creanța a fost certă și pusă în executare.
Apărătorul părții civile P. C., av. I. M. A. solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale pronunțate de Judecătoria Z., iar în urma reanalizării probelor, să se admită constituirea de parte civilă formulată în cauză și a se dispune obligarea inculpatului la plata sumei de 10.287,72 euro la cursul BNR din ziua plății și a sumei de_,81 lei cu titlu de drepturi salariale, diurna legală, cheltuieli de judecată și cheltuieli de executare.
În opinia sa, sub aspectul soluționării laturii penale, instanța de fond în mod corect a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, însă, în ce privește latura civilă, prima instanță în mod eronat a respins ca inadmisibilă cererea de constituire de parte civilă.
Examinând considerentele sentinței, se constată o contradicție în motivele hotărârii, deoarece vinovăția inculpatului a fost dovedită prin actele depuse la dosar, existând raport de cauzalitate direct între faptă și prejudiciul suferit de partea civilă.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea apelurilor, cu consecința menținerii sentinței penale nr. 306 din 13.11.2015 pronunțată de Judecătoria Z. ca fiind legală, temeinică și laborios motivată, apreciind că instanța de fond în mod judicios a analizat și argumentat atât latura penală cât și latura civilă a cauzei.
Inculpatul Ș. I., având ultimul cuvânt, învederează că partea civilă nu a încheiat vreun contract cu firma și, datorită împrejurării că a fost plecat în Spania, nu a avut cunoștință de soluția dată în dosarul Tribunalului S..
CURTEA :
Prin sentința penală nr. 306 pronunțată la data de 13.11.2015 de Judecătoria Z., în baza art.326 Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului Ș. I., fiul lui F. si F., născut la data de 20.10.1979 în Z., jud. S., cu domiciliul în municipiul Z., ..24, B1.F17, ., jud. S., posesor al CI. . nr._, CNP_, de cetățenie română, divorțat, studii medii, administrator, cu antecedente penale, la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații.
În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 10 luni închisoare sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani conform dispozițiilor art. 92 C. pen.
S-a încredințat supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul S..
În baza art. 93 alin.1 C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul S., la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin.2 lit.b C. pen. s-a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin.3 C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Z. - Direcției de Asistență Socială Comunitară Z. sau în cadrul Spitalului Județean de Urgență Z., pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.
În baza art. 91 alin.4 C.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C.pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza art. 19, art. 25 și art. 397 Cod procedură penală s-a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă P. C. C..
În temeiul art.25 alin.3 Cod procedură penală, s-a dispus anularea în parte a înscrisului intitulat "Hotărârea Adunării Generale a Asociaților S.C. Ț. Trans S.R.L." din data de 10.03.2015, depus la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul S. la data de 11.03.2015, în baza căreia a fost declanșată procedura de dizolvare și lichidare a S.C. Tăran Trans S.R.L., cu privire la mențiunea “ Declar pe proprie răspundere că societatea nu deține …pasive.”
În baza art. 276 alin.6 C.pr.pen. rap.la.art.453 alin.1 C.pr.civ. s-a respins ca neîntemeiată cererea parții civile P. C. C. de obligare a inculpatului Ș. I. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariul apărătorului ales.
În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 550 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
La data de 11.03.2014 inculpatul Ș. I. a depus la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul S. Hotărârea Adunării Generale a Asociaților . din data de 10.03.2014 din care rezultă că societatea „nu deține active și pasive". (f. 40 dos.u.p.).
Din adresa Oficiului Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul S. nr._/08.07.2014 rezultă că . a figurat având ca asociat unic pe inculpatul Ș.. I., fiind dizolvată la data de 20.05.2014.
Din adresa Oficiului Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul S. nr._/15.07.2014 și certificatul constatator al societății rezultă că aceasta a fost dizolvată la cerere, inculpatul S. loan depunând Hotărârea Adunării Generale a Asociaților S.C. Ț. TRANS SRL din data de 10.03.2014, în care se prevede faptul că inculpatul Ș. loan, în calitate de asociat unic a hotărât dizolvarea și lichidarea societății conform art.235 din Legea nr.31/1990. (f. 29-36).
Din actele dosarul nr._ * al Tribunalului S. și sentința civilă nr. 2890 din data de 07.05.2012 pronunțată de Tribunalul S. în dosarul nr._, decizia nr. 4479/R/2012 din dosarul nr._ pronunțată de Curtea de Apel Cluj la data de 30.10.2012 și sentința civilă nr. 281/06.02.2014 pronunțată în dosarul nr._ * al Tribunalului S. (f.38-47), rezultă că între S.C.Ț. TRANS SRL, reprezentată de administrator Ș. loan și numitul P. C. C. au existat mai multe procese civile având ca obiect drepturile salariale și diurna persoanei vătămate.
Prin decizia nr. 4479/R/2012 din dosarul nr._ pronunțată de Curtea de Apel Cluj la data de 30.10.2012 s-a dispus casarea în totalitate a sentinței civile nr.2890 din data de 07.05.2012 pronunțată de Tribunalul S. în dosarul nr._ și trimiterea spre rejudecare a cauzei, ca urmare a faptului că în sarcina pârâtei S.C.Ț. TRANS SRL a fost impusă executarea unor obligații nedeterminate sub aspectul temeiului și a cuantumului.
Prin sentința civilă nr. 281 din data de 06.02.2014, pronunțată de Tribunalul S. după rejudecarea cauzei în dosarul nr._ *, s-a dispus obligarea pârâtei . la plata către reclamantul P. C. C. la plata salariilor neachitate pe luna august și septembrie 2011 raportate la un salariu de bază lunar brut de 840 lei, la plata diurnei legale aferente perioadei 07.10._11 în cuantum de_,72 euro în lei la cursul BNR la data efectivă a plății și la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 3763 lei. (f. 40-42).
Din actele dosarul nr._ * al Tribunalului S. rezultă că reclamantul S. loan a fost reprezentat în dosarul amintit de apărător ales, av. Hîrza R., acesta formulând cereri în probațiune precum audierea martorului Banda I. sau depunând la solicitarea instanței copia diagramelor tahograf aflate la punctual de lucru al pârâtei din Spania, demersuri care nu puteau fi făcute decât după consultarea clientului său, respective administratorul Ș. I., reprezentant legal al ., iar după pronunțarea sentinței civile nr. 281 din data de 06.02.2014, apărătorul ales al inculpatului a solicitat copia minutei din dosarul nr._ * al Tribunalului S..
Ascultat fiind în fața instanței, la data de 07.10.2015, inculpatul a arătat că deși a avut în anul 2014 procese civile pentru pretențiile reclamantului P. C. C., la data depunerii cererii și Hotărârii Adunării Generale a Asociaților . la ORC nu știa dacă mai are pe rolul vreunei instanței vreun dosar legat de pretențiile bănești ale reclamantului (f. 54).
Apărarea invocată de către inculpat nu poate fi reținută, putându-se reține cu certitudine că acesta știa de existența procesului privind pretențiile bănești ale numitului P. C. C., deoarece, așa cum s-a arătat deja, inculpatul a fost reprezentat de apărător ales, care a formulat cereri în probațiune precum audierea martorului Banda I. sau a depus la solicitarea instanței copia diagramelor tahograf aflate la punctul de lucru al pârâtei din Spania, demersuri care nu puteau fi făcute decât după consultarea și cu ajutorul clientului său, respectiv . prin administrator Ș. I., iar după pronunțarea hotărârii, apărătorul ales al inculpatului a solicitat copia minutei din dosarul nr._ * al Tribunalului S..
De altfel, este greu de crezut și faptul, că în asemenea condiții, când inițial reclamantul avusese câștig de cauză, sentința civilă nr.2890 din data de 07.05.2012 pronunțată de Tribunalul S. în dosarul nr._ fiind casată datorită faptului că obligațiile stabilite în sarcina pârâtei . nu au fost determinate sub aspectul temeiului și a cuantumului, inculpatul Ș. I. nu ar fi fost interesat de soluția pronunțată în dosarul menționat.
În baza cererii formulate de inculpat și a Hotărârii Adunării Generale a Asociaților S.C. Ț. TRANS SRL din data de 10.03.2014, în care se prevede faptul că inculpatul Ș. loan, în calitate de asociat unic a hotărât dizolvarea și lichidarea societății conform art.235 din Legea nr.31/1990, societatea nedeținând active sau pasive, societatea Ț. TRANS SRL a fost dizolvată la data de 20.05.2014, astfel că numitul P. C. C. s-a aflat în situația de a fi în imposibilitatea de a recupera creanțele stabilite prin sentința civilă nr. 281 din data de 06.02.2014, pronunțată de Tribunalul S. în dosarul nr._ *.
Situație de fapt reținută în cauză și vinovăția inculpatului a rezultat din coroborarea înscrisurilor menționate anterior.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel partea civilă PATCAS C. C. și inculpatul S. I. solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței atacate și pronunțarea unei noi hotărâri.
Inculpatul S. I. a solicitat achitarea în temeiul art. 16 alin. 1 lit. b C.penal, cu consecința nesoluționării laturii civile a cauzei conform art. 25 alin. 5 C.pr.penală.
În motivarea apelului inculpatului s-a arătat că infracțiunea reținută în sarcina sa poate fi comisă numai cu intenție directă, iar din probele administrate reiese că la data declarației, inculpatului și societății nu le era opozabilă hotărârea, întrucât aceasta nu le-a fost comunicată.
S-a mai arătat că hotărârea a fost comunicată societății la data de 04 aprilie 2014, dată la care firma nu mai avea capacitate procesuală să formuleze calea de atac și prin urmare, la data declarației, hotărârea nefiind opozabilă inculpatului acesta nu putea comite intenționat fapta pentru care a fost trimis în judecată.
Partea civilă PATCAS C. C. a solicitat admiterea constituirii de parte civilă și obligarea inculpatului la plata sumei de 10.287,72 euro la cursul B.N.R. de la data plății și a sumei de 18.349,81 lei cu titlu de drepturi salariale, diurnă, cheltuieli de judecată și cheltuieli de executare.
În motivarea apelului, partea vătămată a arătat că în mod legal și temeinic instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului și a respins în mod greșit acțiunea civilă ca inadmisibilă întrucât există raport de cauzalitate între fapta inculpatului și prejudiciul suferit de partea civilă.
Apelurile declarate în cauză sunt nefondate.
În baza probelor administrate în cauză s-a reținut o corectă stare de fapt, dându-se acesteia o încadrare juridică corespunzătoare, vinovăția inculpatului fiind stabilită în afara oricărui dubiu.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată în raport de criteriile prevăzute de lege, atât în ce privește cuantumul acesteia cât și în privința modalității de executare, aceasta fiind în măsură să asigure realizarea scopului urmărit prin aplicarea ei.
Susținerile inculpatului că hotărârea judecătorească nu îi era opozabilă la data declarațiilor, nu poate fi reținută.
Astfel, inculpatul cunoștea că pe rolul Tribunalului S. se află dosarul privind pretențiile părții civile, instanța pronunțându-se la data de 6 februarie 2014, înainte ca inculpatul să depună la Oficiul Registrului Comerțului declarația că nu deține pasive (10 martie 2014).
Mai mult, inculpatul și firma acestuia au fost reprezentate în litigiul amintit de un avocat, aspect ce confirmă o dată în plus, că inculpatul era la curent cu existența hotărârii.
În fine, susținerea inculpatului că firma nu a avut capacitate procesuală de a formula calea de atac, nu poate fi reținută, întrucât, pe de o parte, acesta nu-și poate invoca propria culpă (dizolvarea societății) în favoarea sa, iar pe de altă parte, hotărârea obținută de partea civilă, fiind rezultatul unui litigiu de dreptul muncii, era executorie.
În latura civilă a cauzei, în mod legal și temeinic instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea părții civile, întrucât, pe de o parte, infracțiunea de fals în declarații nu este o infracțiune de rezultat, iar pe de altă poarte, prejudiciul suferit nu este o consecință directă a faptei inculpatului, așa cum a fost reținută în prezentul dosar.
Mai mult, partea civilă a obținut un titlu executoriu prin hotărârea judecătorească care poate fi pusă în executare.
Așa fiind, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.penală, Curtea va respinge apelurile inculpatului S. I. și părții civile PATCAS C. C. ca nefondate, obligându-i, potrivit art. 275 pct. 2 C.pr.penală, la câte 300 lei fiecare, cheltuielile judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul S. I. și partea civilă PATCAS C. C. împotriva sentinței penale nr. 306 din 13.11.2015 a Judecătoriei Z..
Obligă pe apelanți să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
L. H. V. V. A. C. C.
Red. A.V.V./25.01.2016
Dact.H.C./4 ex./27.01.2016.
Jud.fond: S. G. Victorița.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.205 NCPP. Încheierea nr.... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1253/2015. Curtea... → |
|---|
