Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1253/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1253/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 22-10-2015 în dosarul nr. 1253/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 1253/A/2015
Ședința publică din 22 octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. S., judecător
JUDECĂTOR: A. D. L.-AGHINIȚĂ
GREFIER: L. A. S.
Ministerul Public reprezentat prin S. D. – procuror,
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de către inculpatul R. P. D. și de către părțile civile U. R. și U. G. A. V. prin reprezentant legal U. R. împotriva sentinței penale nr. 154, pronunțată la data de 24 aprilie 2015 în dosar nr._ al Judecătoriei Năsăud, privind pe inculpatul R. P.-D., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Năsăud, dat în dosar nr. 1399/P/2012, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 alin. 1, 2 și 3 Cod penal.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă pentru inculpatul R. P. D. apărător ales, avocat G. S. și pentru părțile civile U. R. și U. G. A. V., apărător ales, avocat C. C., lipsă fiind inculpatul R. P. D., părțile civile U. R. și U. G. A. V., precum și partea responsabilă civilmente S.C. R. C. S.R.L.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Apărătorul ales al inculpatului R. P. D. depune la dosar o adeverință emisă de către partea responsabilă civilmente.
Nefiind cereri de formulat, se apreciază apelurile în stare de judecată și se acordă cuvântul în dezbaterea lor.
Apărătorul ales al părților civile U. R. și U. G. A. V., având cuvântul, în baza art. 421 alin. 2 lit. a Cod procedură penală, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și, rejudecând, să se dispună majorarea pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiuni de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 1, 2 și 3 Cod penal din 1969, precum și admiterea pretențiilor civile așa cum au fost formulate prin constituirea de parte civilă depusă la dosarul cauzei în termenul legal, anterior citirii actului de sesizare.
Astfel, în ceea ce privește latura penală a cauzei, raportat la starea de fapt reținută prin rechizitoriu și însușită de către inculpat, care s-a prevalat de procedura simplificată, prevăzută de art. 375 Cod procedură penală, la gravitatea faptei și la atitudinea inculpatului, care doar în mod formal a recunoscut săvârșirea faptei în fața organelor de anchetă și a instanței de judecată pentru a beneficia de un tratament sancționator mai blând, apreciază că pedeapsa în concret aplicată nu își atinge scopul de reeducare și de conștientizare a consecințelor faptei săvârșite.
Mai mult, consideră că doar în mod formal inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, uzând de procedura simplificată, în condițiile în care de la data comiterii ei, respectiv din anul 2012 și până în prezent, el nu a înțeles să contribuie, în limita posibilităților financiare, la achitarea prejudiciului de natură materială cauzat părților civile, respectiv mamei, soției și copilului minor, antecesorii victimei U. G..
Totodată, apreciază că fapta inculpatului prezintă o gravitate sporită, în condițiile în care în afara programului de lucru, fără acordul angajatorului și, mai mult, cu o îmbibație alcoolică în sânge ce depășea limita legală, a înțeles să conducă un tractor forestier, transportând pe lada de scule și troliu, aflat în exteriorul utilajului, pe U. G., cu toate că acest lucru era prohibit de dispozițiile art. 22, 23 din Legea sănătății și securității în muncă și de prevederile din instrucțiile proprii – alin. 16, pe care acesta a declarat că le cunoaște, cu ocazia audierii lui în faza de urmăririi penală.
Având în vedere considerentele expuse, solicită majorarea pedepsei și schimbarea regimului ei de executare.
În ceea ce privește pretențiile civile, arată că în cursul urmăririi penale și în faza de judecată s-au formulat prezenții civile constând în daune morale atât pentru soție, cât și pentru copilul minor, în cuantum de 50 000 de lei și, respectiv de 60 000 de lei, prin raportare strictă la faptul că există o culpă concurentă în producerea rezultatului, respectiv a inculpatului și a victimei, conform reținerilor corecte din actul de sesizare. Datorită acestui motiv s-au formulat pretențiile într-un cuantum rezonabil raportat la pierderea produsă și, având în vedere culpa concurentă evocată, astfel că în mod nelegal și netemeinic instanța de fond le-a mai cenzurat încă o dată, acordând niște sume mult prea mici în raport de pierderea suferită pentru o soție și pentru un copil minor.
În consecință, apreciază că daunele morale au fost formulate cu respectarea principiului echității și a justei și integralei reparări a pagubei și, prin urmare, solicită admiterea lor în totalitate, așa cum au fost precizate în constituirea de parte civilă de la dosarul cauzei.
Apărătorul ales al inculpatului R. P. D., solicită respingerea ca neîntemeiat a apelului declarat de către partea civilă, având în vedere faptul că prin motivarea apelului nu s-a solicitat schimbarea modalității de executare a pedepsei, ci doar azi în fața instanței. Mai mult, arată că și instanța de fond a avut în vedere la pronunțarea hotărârii atacate faptul că atât inculpatul, cât și victima, se aflau sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul având o alcoolemie de 1,10 sau 0,95 g ‰ la a doua verificare, iar victima o alcoolemie mult mai ridicată, de 1,85, respectiv aproape de starea de comă.
Totodată, solicită a se avea în vedere și faptul că victima era șeful inculpatului, aspect ce rezultă din dosarul cauzei, context în care apreciază că aceasta trebuia să dea dovadă de o diligență maximă și de un alt comportament.
Mai mult, arată că este nereal faptul că inculpatul nu a dat dovadă de ajutorare a victimei, pentru că din probele administrate în cauză rezultă că la înmormântarea acesteia partea civilă, împreună cu societatea la care lucrează, a achitat suma de 10 000 de lei, respectiv_ le vechi. P. urmare, inculpatul a încercat să ajute, în limita disponibilităților, familia defunctului.
Ca atare, din perspectiva aspectului penal apreciază că pedeapsa este judicioasă, motiv pentru care solicită respingerea apelului părților civile cu privire la latura penală.
De asemenea, în ceea ce privește daunele morale cu privire la care s-au efectuat critici, apreciază că instanța le-a acordat în mod just și proporțional, întrucât se impune a se avea în vedere și culpa victimei în producerea accidentului nefericit.
Cu privire la apelul declarat de către inculpat solicită admiterea lui, desființarea hotărârii atacate și, pronunțarea unei noi hotărâri în limitele motivării apelului. Astfel, susține că în cauză se impune aplicarea legii mai favorabile, care este Noul Cod penal, având în vedere faptul că din perspectiva limitelor de pedepse, vechiul Cod penal prevedea pentru infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 1, 2 și 3, pedeapsa de la 5 la 15 ani închisoare, iar în Noul Cod penal, pedeapsa prevăzută este de la 2 la 7 ani închisoare, motiv pentru care se impune redozarea pedepsei aplicate.
Totodată, chiar în condițiile în care schimbarea de încadrare juridică ar presupune, după Noul Cod penal, două infracțiuni, aflate în concurs, consideră că acesta este mai favorabil.
În ceea ce privește suspendarea executării pedepsei sub supraveghere arată că dispozițiile Noului Cod penal sunt mult mai favorabile inculpatului, întrucât potrivit art. 861 din vechiul Cod penal, termenul de supraveghere este cuprins între pedeapsa aplicată plus un termen între 2 și 5 ani, iar potrivit Noului Cod termenul este între 2 și 4 ani.
Mai mult, din perspectiva celorlalte sancțiuni aplicate inculpatului, respectiv aceea de a nu conduce niciun vehicul, arată că vechiul Cod penal prevedea posibilitatea ca instanța să ia această măsură, iar Noul Cod penal nu mai prevede acest lucru. Astfel, în opinia inculpatului acest aspect reprezintă cea mai gravă sancțiune aplicată, respectiv interzicerea de a mai conduce vreun vehicul, având în vedere calificarea acestuia, faptul că este muncitor forestier, iar interdicția de a nu conduce vehicul, care semnifică inclusiv un atelaj hipo, este una extrem de prejudiciabilă din perspectiva câștigului pe care acesta poate să îl obțină și a faptului că în această modalitate ar putea-o ajuta pe partea civilă.
În consecință, solicită admiterea apelului declarat de către inculpat, în sensul solicitărilor anterior expuse.
Apărătorul ales al părților civile U. R. și U. G. A. V., având cuvântul, apreciază apelul formulat de către inculpat ca fiind nefondat. Astfel, în mod corect instanța de fond a apreciat că legea penală mai favorabilă, prin prisma dispozițiilor art. 5 Cod penal, este reglementarea prevăzută de art. 178 alin. 1, 2 și 3 Cod penal, în condițiile în care sub noua lege încadrarea juridică corectă a faptei este art. 192 alin. 2 Cod penal în concurs real cu art. 336 alin. 1 Cod penal, care ar atrage un tratament sancționator mult mai dur, întrucât s-ar face aplicarea dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, respectiv aplicarea sporului obligatoriu din 1/3 din cumulul aritmetic al pedepselor aplicate. Așadar, apreciază că încadrarea juridică corectă, având în vedere dispozițiile art. 5 Cod penal, este vechea reglementare.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că prima instanță a soluționat just latura penală a cauzei, inclusiv în ceea ce privește stabilirea legii penale mai favorabile, astfel că, din perspectiva expusă, consideră că s-ar impune respingerea apelurilor inculpatului și a părții civile, pe latură penală.
În ceea ce privește apelul părții civile pe latură civilă, consideră că acesta ar putea fi admisibil în sensul majorării cuantumului daunelor morale acordate urmașilor victimei.
CURTEA
P. sentința penală nr. 154 din 24.04.2015 a Judecătoriei Năsăud s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 1, 2 și 3 Cod penal în infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
A fost condamnat inculpatul R. P.-D., fiul lui D. și L., născut la data de 20.04.1992. în Mun. Toplița, Jud. Harghita, domiciliat în comuna. L. Bradului, ., Jud. M., cetățenia română, studii 8 clase, muncitor la S.C. R. Carpatină S.R.L. Rodna, necăsătorit, stagiu militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, CNP_:
- la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin.1, 2 și 3 Cod penal din 1969, cu aplicarea art.5 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
S-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilind termen de supraveghere de 6 ani, potrivit art.86 ind.2 alin.1 Cod penal din 1969.
În baza art. 86 ind.3 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să se supună următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune Bistrița-Năsăud, la datele fixate de acesta, să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea, să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă și să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art. 86 ind.3 alin.3 lit.e Cod penal din 1969 s-a impus inculpatului să respecte următoarea obligație: să nu conducă nici un vehicul.
În baza art.86 ind.4 Cod penal, s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
S-a facut aplicarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 71 și art. 64 alin.1 lit.a, teza a II-a și lit.b
În baza art. 71 alin.5 Cod penal din 1969, s-a dispus suspendarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art.7 alin.1 din Legea nr.76/2008 și a Anexei prevăzute de această lege, dispune prelevarea probelor biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a hotărârii.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă U. R. în nume propriu precum și ca reprezentant legal al minorei U. G.-A.- V., cu domiciliul în localitatea L. Bradului, nr. 329 jud. M. astfel încât:
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile U. R. 20.000lei daune morale și minorei U. G.-A.-V. suma de 40.000lei cu titlu de daune morale.
A fost obligat inculpatul să plătească minorei U. G.-A.-V. o rentă de întreținere în cuantum de 175 lei/lună, de la data comiterii infracțiunii și până la majoratul minorei.
S-a respins acțiunea civilă îndreptată împotriva părții responsabile civilmente S.C. R. Carpatina S.R.L., cu sediul în Rodna, nr. 1054 jud. Bistrița-Năsăud ca neîntemeiată.
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 2.500 lei cu titlu cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Înculpatul R. P.-D., martorul R. C.-D. și victima U. G. au fost angajații părții responsabile civilmente ., societate care-și desfășoară activitatea în domeniul exploatării de masă lemnoasă. Cei trei formau o echipă iar în luna septembrie 2012 au lucrat împreună, pe raza comunei Parva, în locul numit „Secătură", pentru exploatarea masei lemnoase licitată de societatea la care erau angajați. Pe durata acestor lucrări, cei trei au fost cazați la o cabană situată în locul numit „Izvorul Comarnicelor".
În activitatea desfășurată, fiecare dintre cei trei aveau stabilite sarcinile de serviciu: inculpatul R. P.-D. era conducătorul tractorului auto forestier (TAF), martorul R. C.-D. era legător de sarcină iar victima U. G. era drujbist și șef de echipă.
La data de 06.10.2012, în jurul orelor 19:30, inculpatul R. P.-D., martorul R. C.-D. și victima U. G. s-au deplasat în .-și cumpăra alimente. Inculpatul a condus TAF-ul din pădure, pe drumul forestier, până la ., pe timpul deplasării, martorul R. C.-D. a stat în cabina TAF-ului și victima U. G. a stat pe lada de scule, în exteriorul cabinei TAF-ului.
Cei trei și-au continuat deplasarea pe jos până la un magazin situat la o distanță de aproximativ 500 metri de drumul forestier, unde au ajuns în jurul orelor 20:00, unde cei trei și-au cumpărat alimente și au consumat și băuturi alcoolice.
Din declarațiile martorilor a rezultat că, între orele 20:00-21:30, toți trei au consumat 0,5 litri de bere cu alcool iar martorul R. C.-D. și victima U. G. au comandat și 200 ml țuică. Inculpatul a declarat că a consumat aproximativ 50 ml țuică din cantitatea de țuică comandată de martorul R. C.-D., aspect care a fost confirmat și de acesta din urmă.
Cei trei s-au deplasat apoi spre locul unde lăsaseră TAF-ul după care s-au îndreptat spre cabana forestieră unde erau cazați, în aceeași modalitate în care se deplasaseră și anterior, adică inculpatul R. P.-D. a condus TAF-ul, martorul R. C.-D. a stat în cabina TAF-ului iar victima U. G. a stat pe lada de scule și troliu, în spatele cabinei TAF-ului, ținându-se de două belciuge metalice.
În timpul deplasării spre cabană, cunoscând că victima se află în stare de ebrietate, inculpatul a aprins un proiector care lumina victima și privea din când în când spre acesta din urmă.
În jurul orelor 22:00, în locul numit „Vidra", la trecerea peste un podeț, victima U. G. a căzut de pe TAF, lucru care a fost observat imediat de inculpat, care a oprit TAF-ul și, împreună cu martorul R. C.-D., s-au deplasat spre victimă care era plin de sânge și imediat au constatat că nu mai respiră.
Inculpatul l-a anunțat pe martorul T. L.-S. despre producerea accidentului după care a apelat la SNUAU 112. Ambulanta sosită la locul accidentului a constatat decesul numitului U. G..
Conform procesului verbal de cercetare la fața locului și planșei fotografice anexate, la sosirea organelor de poliție victima U. G. se afla la o distanță de 15 metri de TAF-ul condus de învinuitul R. P.-D..
Potrivit buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 2552/IX/a/773 eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală Bistrita-Năsăud la data de 10.10.2012, inculpatul a avut, la data de 07.10.2012, o alcoolemie de 1,10g%o la ora 01:05 și o alcoolemie de 0,95 g%o la ora 02:05.
Conform raportului de constatare medico-legală nr. 2547/III/385 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Bistrița-Năsăud la data de 15.11.2012, moartea numitului U. G. a fost una violentă, ea se datorează contuziei și rupturii traumatice de cord, cu hemopericard masiv, consecutive unui accident forestier. La examenul obiectiv medico-legal sau constatat leziuni traumatice multiple care s-au putut produce prin cădere-călcare-comprimare, în cadrul unui accident forestier iar alcoolemia victimei, în momentul survenirii decesului, a fost de 1,85 g%o.
Conform procesului verbal de cercetare întocmit de inspectori din cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Bistrita-Năsăud, cauza producerii evenimentului constă în expunerea, în afara sarcinilor de serviciu, după terminarea programului de muncă, la factori periculoși prin deplasarea cu TAF-ul în interes personal. Inspectorii de muncă au apreciat că au fost încălcate prevederile din instrucțiunile proprii care interziceau transportul persoanelor pe încărcătură sau pe părți ale utilajelor precum și urcarea sau coborârea din mijloacele de transport în timpul mersului sau înaintea opririi complete a acestora.
Această stare de fapt a rezultat din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală, în baza cărora inculpatul a declarat că dorește să fie judecat.
Raportat la situația de fapt astfel reținută, instanța a apreciat că, fapta inculpatului care, la data de 06.10.2012, în jurul orelor 22:00, având o alcoolemie de 1,10 g/l alcool pur în sânge, a condus fără acordul angajatorului său și în afara programului de muncă, un tractor forestier pe drumul forestier „Valea Rebrii", transportându-l pe numitul U. G. pe lada de scule și troliu situată în exteriorul utilajului, contrar măsurilor de prevedere și de protecția muncii (cu atât mai mult cu cât acesta din urmă se afla sub influenta băuturilor alcoolice), împrejurare în care numitul U. G. s-a dezechilibrat, a căzut de pe TAF și a fost strivit de utilaj iar în urma leziunilor suferite a decedat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „ucidere din culpă", faptă prev. de art. 178 alin. 1, 2 și 3 Cod penal.
Deoarece și victima avea cunoștință de normele de protecția a muncii care interziceau transportarea unei persoane pe părți componente ale TAF-uiui, instanța reține că accidentul s-a produs din culpa comună a învinuitului R. P.-D. si a victimei U. G..
Din analiza probelor, a împrejurărilor comiterii accidentului, având în vedere că inculpatul avea ca atribuție de serviciu aceea de a fi conducătorul tractorului auto forestier, chiar dacă victima avea calitatea de șef de echipă, instanța apreciază că, fiind în afara programului de muncă, în primul rând inculpatul nu trebuia să accepte să urce la volanul TAF-ului fără acordul prealabil al angajatorului și să-l conducă, cu atât mai mult după ce a consumat și băuturi alcoolice. De aceea, instanța reține că inculpatul are o culpă mai mare în producerea accidentului, respectiv de 65%, iar victima de 35%.
Pentru aceste motive, instanța l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin.1, 2 și 3 Cod penal din 1969, cu aplicarea art.5 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
Instanța a mai apreciat, raportat la persoana inculpatului, care este un element tânăr, cu un loc de muncă, precum și la comportamentul său după comiterea faptelor, constând din recunoașterea în întregime a faptelor, dar și regretul față de cele întâmplate, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat și, chiar fără executarea pedepsei inculpatul nu va mai săvârși infracțiuni. Astfel, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 86 ind.1 alin.1 Cod penal va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilind termen de supraveghere de 6 ani, potrivit art.86 ind.2 alin.1 Cod penal din 1969.
În baza art. 86 ind.3 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, instanța a stabilit următoarele măsuri de supraveghere pentru inculpat, și anume: să se prezinte la Serviciul de Probațiune Bistrița-Năsăud, la datele fixate de acesta, să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea, să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă și să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art. 86 ind.3 alin.3 lit. e Cod penal din 1969, date fiind modalitatea și împrejurările de comitere a faptei, s-a impus inculpatului să respecte următoarea obligație: să nu conducă nici un vehicul.
În baza art.86 ind.4 Cod penal, s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
De asemenea, instanța a facut aplicarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 71 și art. 64 alin.1 lit.a, teza a II-a și lit.b
În baza art. 71 alin.5 Cod penal din 1969 s-a dispus suspendarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art.7 alin.1 din Legea nr.76/2008 și a Anexei prevăzute de această lege s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a hotărârii.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 Cod penal din 1969, respectiv împrejurările concrete în care a fost comisă infracțiunea, rezultatul produs, dar și persoana inculpatului, care a recunoscut și regretat comiterea faptei.
În ceea ce privește acțiunea civilă a cauzei îndreptată împotriva persoanei responsabile civilmente S.C. R. Carpatina S.R.L, instanța a reținut că aceasta este neîntemeiată.
În prealabil, instanța a înlăturat susținerea din rechizitoriu în conformitate cu care S.C. R. Carpatina S.R.L. nu are calitatea de parte responsabilă civilmente, fiind incidente dispozițiile art. 1373 alin. 3 din Noul Cod Civil, deoarece din probele administrate în cauză ar rezulta că victima U. G. avea cunoștință că învinuitul R. P.-D. a acționat fără nici o legătură cu atribuțiile sau funcția încredințată în cadrul societății comerciale.
Sub acest aspect instanța a reținut că motivele invocate constituie apărări de fond, și nu de natură a sta la baza excepției. Atâta vreme cât persoanele implicate în accident aveau la data producerii accidentului calitatea de angajați ai acestei societăți și, mai mult decât atât, TAF-ul aparținea societății, nu se poate susține că aceasta nu are calitatea de parte responsabilă civilmente. Celelalte motive sunt apărări de fond, așa cum s-a precizat mai sus, și urmează să fie analizate în continuare.
De altfel, ulterior, în instanță, s-a formulat de partea civilă cerere de chemare în judecată a acestei societăți, în calitate de parte responsabilă civilmente. Câtă vreme cererea a fost formulată în scris și la aceasta nu s-a renunțat de partea civilă, în lipsa unei procuri speciale dată către reprezentantul ales, instanța apreciază că s-a impus citarea acestei societăți în judecată, pentru a-și face apărările corespunzătoare.
Pe fond, instanța a apreciat însă că acțiunea civilă îndreptată asupra acestei părți responsabile civilmente este neîntemeiată. Aceasta deoarece, din probele administrate, rezultă cu certitudine faptul că infracțiunea s-a comis în afara programului de lucru și în afara sarcinilor de serviciu, inculpatul nu a avut acordul conducerii societății pentru a conduce TAF-ul în afara orelor de program. Astfel, fapta s-a comis în afara raportului de prepușenie dintre inculpat și angajatorul său.
Pentru aceste motive, acțiunea civilă îndreptată împotriva acestei societăți se va respinge ca neîntemeiată.
În ceea ce privește latura civilă cauzei formulată de partea civilă U. R. în nume propriu precum și ca reprezentant legal al minorei U. G.-A.-V., împotriva inculpatului, se apreciază că aceasta este întemeiată doar în parte.
Sub acest aspect, instanța a reținut că, în mod cert, decesul victimei care a fost soțul părții civile U. R. și tatăl minorei, a fost de natură să determine un prejudiciu moral ireparabil, atât soției dar în special fiicei defunctului, cu atât mai mult cu cât din declarațiile martorilor audiați, a rezultat că familia victimei a fost una bine închegată, armonioasă, unită. În același timp însă, așa cum s-a arătat mai sus, pentru motivele menționate, instanța reține că și victima a avut o culpă de 35% în producerea accidentului. Partea civilă a solicitat despăgubiri morale totale de 110.000 lei iar prin declarația dată în fața instanței inculpatul s-a declarat de acord să plătească sumele solicitate de partea civilă (f.233). Pentru aceste motive, fiind îndeplinite cerințele răspunderii civile delictuale, reținând și culpa victimei în producerea accidentului, în final, instanța a obligat inculpatul să plătească părții civile U. R. 20.000 lei daune morale și minorei U. G.-A.-V. suma de 40.000 lei cu titlu de daune morale.
Din înscrisurile aflate la dosar instanța a mai reținut că la data decesului, victima beneficia de un salariu de încadrare de 700 lei. Din declarațiile martorilor audiați în instanță mai rezultă faptul că victima era singurul care întreținea familia și ca urmare a decesului survenit, veniturile familiei victimei s-au diminuat. Potrivit legii, părintele are obligația legală de întreținere față de copilul său, care se ridică la ¼ părți din veniturile sale pentru un copil. În același timp, instanța mai reține faptul că minora beneficiază și de o pensie de urmaș, de 350lei/lunar. Totodată, la stabilirea rentei de întreținere se impune să se țină seama nu doar de nevoile celui care o cere, dar și de posibilitățile celui obligat la plată. Pentru aceste motive, va fi obligat inculpatul să plătească minorei U. G.-A.-V. o rentă de întreținere în cuantum de 175 lei/lună, de la data comiterii infracțiunii și până la majoratul minorei.
În baza art. 274 alin.1 Cod procedură penală instanța a obligat inculpatul să plătească statului suma de 2.500 lei cu titlu cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termen legal inculpatul R. P. D. și părțile civile U. R. și U. G. A. V..
Părțile civile U. R. și U. G. A. V. au solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și, rejudecând, să se dispună majorarea pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 1, 2 și 3 Cod penal din 1969, schimbarea regimului ei în executare efectivă, precum și admiterea pretențiilor civile așa cum au fost formulate prin constituirea de parte civilă depusă la dosarul cauzei în termenul legal, anterior citirii actului de sesizare.
Astfel, în ceea ce privește latura penală a cauzei, raportat la starea de fapt reținută prin rechizitoriu și însușită de către inculpat, care s-a prevalat de procedura simplificată, prevăzută de art. 375 Cod procedură penală, la gravitatea faptei și la atitudinea inculpatului, care doar în mod formal a recunoscut săvârșirea faptei în fața organelor de anchetă și a instanței de judecată pentru a beneficia de un tratament sancționator mai blând, s-a apreciat că pedeapsa în concret aplicată nu își atinge scopul de reeducare și de conștientizare a consecințelor faptei săvârșite.
În ceea ce privește pretențiile civile, s-a solicitat admiterea lor în totalitate, așa cum au fost precizate în constituirea de parte civilă de la dosarul cauzei.
Apărătorul ales al inculpatului a solicitat admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate și, pronunțarea unei noi hotărâri, susținându-se că în cauză se impune aplicarea legii mai favorabile, care este Noul Cod penal, având în vedere faptul că din perspectiva limitelor de pedepse, vechiul Cod penal prevedea pentru infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 1, 2 și 3, pedeapsa de la 5 la 15 ani închisoare, iar în Noul Cod penal, pedeapsa prevăzută este de la 2 la 7 ani închisoare, motiv pentru care se impune redozarea pedepsei aplicate.
În ceea ce privește suspendarea executării pedepsei sub supraveghere s-a arătat că dispozițiile Noului Cod penal sunt mult mai favorabile inculpatului, întrucât potrivit art. 861 din vechiul Cod penal, termenul de supraveghere este cuprins între pedeapsa aplicată plus un termen între 2 și 5 ani, iar potrivit Noului Cod termenul este între 2 și 4 ani.
Mai mult, din perspectiva celorlalte sancțiuni aplicate inculpatului, respectiv aceea de a nu conduce niciun vehicul, s-a arătat că vechiul Cod penal prevedea posibilitatea ca instanța să ia această măsură, iar Noul Cod penal nu mai prevede acest lucru.
Apelurile declarate în cauză sunt nefondate.
Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale și în condițiile în care inculpatul s-a prevalat de dispozițiile art. 396 alin. 10 C.pr.penală.
În mod corect, s-a reținut culpa concurentă a victimei în producerea accidentului, aceasta cu atât mai mult cu cât victima era șeful direct al inculpatului, împrejurările concrete ale comiterii faptei (după consumul de băuturi alcoolice atât de către inculpat, cât și de către victimă) precum și persoana și conduita inculpatului pledând pentru aplicarea unei pedepse fără executare în regim de detenție, măsurile de supraveghere stabilite în sarcina inculpatului pe durata termenului de încercare fiind de natură a contribui la reeducarea acestuia.
De asemenea, prima instanță a reținut în mod corect că, în aplicarea sa globală, legea penală mai favorabilă este vechiul cod penal, prin prisma regimului sancționator mai aspru prevăzut de Noul cod penal, care prevede aplicarea unui spor obligatoriu în condițiile existenței concursului de infracțiuni (în speță, art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal și art. 336 alin. 1 Cod penal).
Sub aspectul modului de soluționare a laturii civile a cauzei, Curtea apreciază că prima instanță a cuantificat în mod corect cuantumul daunelor morale acordate celor două părți civile, având în vedere culpa concurentă de 35% a victimei în producerea accidentului, împrejurare față de care nu se impune majorarea acestora.
În aceste condiții, în baza art. 421 alin.1 lit. b C.pr.penală, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul R. P. D. și părțile civile U. R. și U. G. A. V., prin reprezentant legal, împotriva sentinței penale nr. 154 din 24.04.2015 a Judecătoriei Năsăud.
Va obliga apelanții să plătească fiecare în favoarea statului suma de câte 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E CI D E
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul R. P. D. și părțile civile U. R. și U. G. A. V., prin reprezentant legal, împotriva sentinței penale nr. 154 din 24.04.2015 a Judecătoriei Năsăud.
Obligă pe apelanți să plătească fiecare în favoarea statului suma de câte 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.10.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
S. S. A. D. L.-AGHINIȚĂ L. A. S.
Red.A.D.L.A./A.C.
3 ex. – 30.01.2016
jud.fond. M. D.-M.
| ← Falsul în declaraţii. Art.326 NCP. Decizia nr. 46/2016. Curtea... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
