Lipsirea de libertate în mod ilegal. Art.205 NCP. Decizia nr. 1578/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1578/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 17-12-2015 în dosarul nr. 1578/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 1578/A/2015
Ședința publică din 17 decembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. S., judecător
JUDECĂTOR: A. D. L.-AGHINIȚĂ
GREFIER: L. A. S.
Ministerul Public reprezentat prin V. T. – procuror,
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de către P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA T. și de către inculpatul L. C. împotriva sentinței penale nr. 402 din data de 30 octombrie 2015 a Judecătoriei T., privind pe inculpatul L. C., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria T., dat în dosar nr. 1518/P/2015, pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 193 alin. 2 Cod penal și lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped. de art. 205 alin. 1 Cod penal, totul cu aplicarea art. 38 alin. 1 din Codul penal.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă L. C., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat M. O., din cadrul Baroului Cluj, cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie existentă la dosar ( f. 14 ), lipsă fiind partea civilă S. C. Județean de Urgență Cluj-N. – Secția Chirurgie Orală și Maxilo – Facială și persoana vătămată T. A. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Inculpatul L. C. arată că nu mai știe ce să declare și că își menține cele declarate pe parcursul procesului penal.
Nefiind cereri de formulat, se apreciază apelurile în stare de judecată și se acordă cuvântul în dezbaterea lor.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, menține apelul așa cum a fost formulată și arată că acesta vizează un singur aspect de nelegalitate, menționat și în memoriu, legat de mențiunea primei instanțe de a dispune cu privire la durata pedepsei complementare dispusă corect în cauză, date fiind dispozițiile art. 66 alin. 1 din Codul penal, care obligă instanța la determinarea perioadei în cursul căreia operează interdicțiile corect aplicate. Prin urmare, solicită admiterea apelului, desființarea în parte a soluției primei instanțe și, rejudecând, stabilirea duratei măsurii între limitele stabilite de legiuitor, respectiv de la 1 la 5 ani, într-un cuantum care să satisfacă necesitatea legată de sancționarea inculpatului, restul dispozițiilor fiind legale, pedeapsa accesorie având evident durata la care se referă textul de lege corespunzător din art. 65 alin. 4 din Codul penal, aceasta operând ope legis.
Totodată, solicită și menținerea ca legale și temeinice a restului dispozițiilor.
Apărătorul din oficiu al inculpatului L. C., având cuvântul, raportat la apelul Parchetului, apreciază că acesta este întemeiat și solicită admiterea lui. În acest sens, confirmă faptul că nu s-a specificat durata pedepsei complementare, ci doar faptul că se aplică, însă fără a se preciza cuantumul.
În ceea ce privește apelul inculpatului solicită admiterea lui, în temeiul art. 421 alin. 2 lit. a raportat la art. 16 lit. a din Codul de procedură penală.
În esență, solicită achitarea inculpatului și pentru fapta de lipsire de libertate în mod ilegal pe considerentul că din dosarul cauzei rezultă că fapta nu a existat, în sensul că partea vătămată T. A. pur și simplu nu a fost sechestrată și lipsită de libertate de către inculpat.
Mai arată că în considerentele hotărârii de la fond se reține că în data de 29.06.2015 partea vătămată T. A. ar fi fost abordată pe stradă de către inculpatul aflat în taxi alături de martorul B. și i s-a solicitat să se urce în taxi, alături de inculpat. Față de refuzul părții vătămate inculpatul ar fi urmărit-o pe stradă, ar fi prins-o, ar fi băgat-o cu forța în taxi și ar fi dus-o acasă la acesta, unde domiciliază cu părinții săi. S-a mai arătat că, pe parcursul a două săptămâni, inculpatul ar fi ținut-o sechestrată pe partea vătămată, că a doua zi i-ar fi aplicat acesteia lovituri cu pumnii și picioarele, că pe parcursul acestor lovituri i-ar fi fracturat maxilarul, că ar fi fost lovită cu un lanț, tunsă forțat și, ulterior, legată cu lanțul de pat, pentru ca inculpatul să poată ieși din casă fără ca partea vătămată să aibă șansa să fugă. De asemenea, pe parcursul hotărârii nu se menționează ce s-a petrecut în restul intervalului de timp, respectiv până la finalul celor două săptămâni, doar că în data de 8 iulie 2015 inculpatul, fiind neatent, a lăsat-o pe partea vătămată în curte, iar aceasta, profitând de neatenția inculpatului a reușit să fugă, s-a refugiat în casa vecină, iar a doua zi s-a dus la Institutul de Medicină-Legală, de unde a primit un certificat medico-legal care atestă loviturile și vătămările, acordându-i-se acesteia 65-70 de zile de îngrijiri medicale, respectiv un cuantum pe care îl apreciază destul de ridicat.
Astfel, pentru a se reține că inculpatul a comis fapta pentru care a fost trimis în judecată se arată că în faza de urmărire penală partea vătămată și martorii au descris cu lux de amănunte modalitatea în care inculpatul o ținea sechestrată pe partea vătămată, că aceasta a declarat și a arătat cu exactitate modul în care a fost lovită, respectiv cu pumnii și picioarele, cu lanțul, legată de pat și tunsă forțat, dar declarațiile s-au schimbat în fața instanței de judecată, care a considerat că aceste schimbări de declarații nu au niciun suport și le-a înlăturat de plano din dosarul cauzei de la pronunțarea soluției, considerând probabil că inculpatul a reușit să influențeze pe toate părțile implicate, respectiv atât pe partea vătămată, cât și practic toți martorii. Ori, apreciază forțată susținerea din partea instanței de fond că inculpatul a fost atât de tenace, arestat fiind, încât nu să determine partea vătămată să își schimbe radical declarația, dar să determine și pe ceilalți martori să o facă și, prin urmare, consideră că apelul este întemeiat.
Totodată, solicită a se observa și împrejurarea că instanța și-a motivat soluția prin prisma celor două fapte care au fost reținute în sarcina inculpatului, respectiv atât fapta de lovire și alte violențe, cât și fapta de lipsire de libertate și a arătat că, practic, în dosar, datorită actelor de la urmărirea penală, respectiv datorită probelor administrate în acea fază, sunt probate și, datorită retragerii plângerii prealabile, inculpatul nu mai poate fi tras la răspundere pentru fapta de lovire și alte violențe. În acest sens, precizează că ar trebui restrâns cadrul procesual, respectiv soluția care s-a pronunțat doar cu privire la fapta de lipsire de libertate și că alte fapte care s-ar fi petrecut și care ar fi fost comise de inculpat, respectiv acele loviri, nu pot în niciun caz să conducă la concluzia că dacă lovirile au existat atunci și lipsirea de libertate a existat. Astfel, în mod teoretic există posibilitatea ca partea vătămată să fi fost lovită, deși acest aspect nu s-a probat în cauză, dar să nu fi fost lipsită de libertate, aspect care apreciază că s-a probat în cauză.
Așadar, apreciază că instanța de judecată, în prezența tuturor părților și a participanților, respectiv martori, parte vătămată și inculpat, ar fi trebuit să se convingă în mod implicit și să administreze probele de așa manieră încât să transpară în mod clar vinovăția inculpatului. Ori, toate declarațiile care s-au administrat în cauză converg spre concluzia, în ceea ce privește fapta de lipsire de libertate, că aceasta nu a avut loc. Mai mult, în analiza acestei fapte se pornește de la declarația părții vătămate, care ar fi arătat cu lux de amănunte, așa încât retragerea declarației nu este justificată, modul în care a fost lipsită de libertate, agresată și legată cu lanțul de pat, dar prezentă în fața instanței partea vătămată a oferit explicații pertinente pentru a motiva declarația că ar fi fost lipsită de libertate de către inculpat, precum și faptul că avea libertatea de a pleca de la locuința inculpatului practic de câte ori voia. Astfel, arată că există nu numai declarația acesteia, în sensul că s-a deplasat inclusiv acasă la părinții ei, ci și declarația tatălui inculpatului, care a arătat în mod clar că partea vătămată T. A. pleca repetat de acasă de la aceștia și se întorcea după două-trei zile, dar în ceea ce privește fapta există și declarația martorului B., care a arătat în mod clar că inculpatul, aflat în taxi, a invitat-o pe partea vătămată să urce în taxi, iar aceasta a acceptat. Totodată, martorul a arătat și faptul că același inculpat s-a lăudat că a agresat-o pe partea vătămată și că a legat-o cu lanțul de pat și, practic, acest aspect a format convingerea instanței, însă declarația inculpatului este negată de către partea vătămată, iar la întrebarea expresă a instanței dacă inculpatul l-ar fi sunat pe martor și ar fi încercat să-l influențeze acesta a confirmat. Prin urmare, martorul a arătat că inculpatul ar fi încercat să-i schimbe declarația, dar nu a reușit. Astfel, raportat la susținerea martorului, apreciază că se impune a se da crezare afirmației că practic partea vătămată s-a urcat benevol în taxi și în același mod s-a deplasat la locuința inculpatului.
În ceea ce privește restul faptelor, precizează că doar inculpatul a arătat că ar fi legat-o de pat pe partea vătămată și că ar fi lovit-o pe aceasta, fiind practic singura afirmație în dosar, care nu se mai poate corobora cu niciun alt mijloc de probă, întrucât nici martorul B., nici un alt martor și cu atât mai puțin partea vătămată, nu mai susțin așa ceva și, prin urmare, practic soluția de condamnare a inculpatului se bazează exclusiv pe o declarație a inculpatului, făcută în fața unui martor și relatată practic de către acesta în mod mediat.
Pentru considerentele expuse, apreciază că nu s-a dovedit dincolo de bănuiala rezonabilă că fapta ar fi existat și, prin urmare, în aplicarea principiului in dubio pro reo și a prevederilor art. 4 din Codul de procedură penală privind prezumția de nevinovăție, solicită admiterea apelului și pronunțarea unei soluții de achitare a inculpatului, întrucât fapta de lipsire de libertate în mod ilegal nu există.
Totuși, în cazul în care se va aprecia că starea de vinovăție este dovedită dincolo de orice dubiu, solicită reindividualizarea pedepsei și, raportat și la împrejurarea că există și alte sancțiuni administrative pentru fapte similare, respectiv raport sexual cu o persoană minoră, dar fără a exista o hotărâre de condamnare, având în vedere practic și lipsa antecedentului inculpatului, solicită pronunțarea unei pedepse orientate spre minimul special.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondat a apelului inculpatului și menținerea hotărârii primei instanțe. Apreciază că fapta comisă de către inculpat, și pentru care este implicată răspunderea penală a acestuia, este pe deplin dovedită, motivarea instanței corespunzând formal tuturor principiilor de analiză a probelor, iar substanțial dispozițiilor legate de interpretarea acestora, întrucât din cuprinsul hotărârii, raportat și la probațiunea din dosarul cauzei, instanța a avut în vedere ansamblul probator pe baza căruia inculpatul a fost trimis în judecată, cauza făcând și obiectul verificării de cameră preliminară și s-a dispus începerea judecății, precum și toate împrejurările legate de probatoriul administrat în cursul cercetării judecătorești, cu precădere circumstanțele obiectivele ale modificării unei părți din materialul probator, în sensul modificării declarației părții vătămate, aspectul cel mai important, în mod evident, de care instanța s-a și ocupat în detaliu, și modificarea unor elemente redate din declarațiile unora dintre martorii audiați.
Așadar, consideră că instanța a avut în vedere aceste împrejurări în mod obiectiv, iar din cuprinsul hotărârii se poate observa și faptul că a făcut separat o analiză de detaliu pentru fiecare probă pe care a analizat-o ca fiind administrată în cursul judecății, în sensul de a evidența circumstanțele de coroborare cu celelalte probe din dosarul cauzei și a menționat împrejurările pe baza cărora a considerat că probele corespund adevărului obiectiv și juridic sau a înlăturat declarațiile, în parte sau în totalitate, a unora din persoanele audiate, inclusiv a părții vătămate, în faza de judecată, motivând în detaliu fiecare circumstanță.
În esență, consideră că depoziția părții vătămate din fața instanței este vădit pro causa în favoarea inculpatului, generată de împrejurări care nu pot fi cunoscute și care prezintă o relevanță minimală în acest context, întrucât instanța nu este obligată să cerceteze motivația părții vătămate, din perspectiva expusă, însă pe de altă parte, instanța a făcut analiza acestor împrejurări, a conținutului noilor declarații, reținând în mod corect că susținerile părții vătămate din faza de judecată sunt total neverosimile. Mai mult, opinează că prin simpla lecturare, din perspectiva unei conduite a unui om normal, întrucât este greu de crezut, chiar făcând abstracție de restul probațiunii, că o persoană, din considerente care nu interesează și asupra cărora se poate avea evident judecăți de valoare, rațională, s-ar tunde haotic în cap, s-ar lovi singură, astfel încât să își determine leziuni grave la nivelul masivului facial, ar aștepta o perioadă îndelungată de timp ca acestea să se agraveze, după care ar pune la cale un întreg eșafodaj probatoriu în scopul eventual al atragerii răspunderii inculpatului, în condițiile în care în faza de urmărire penală nu a existat practic nicio probă care să confirme apărările inculpatului, aspect care în mod evident ar fi însemnat din nou că partea vătămată a acționat într-o modalitate care este greu de înțeles pentru o persoană fără cunoștințe juridice și fără pârghiile specifice unui organ de cercetare penală.
Pe de altă parte, în concordanță și cu reținerile instanței, susține faptul că este verosimil ca celelalte persoane audiate, în ceea ce privește modificările minimale de împrejurări relatate instanței, să fi avut motive bine întemeiate, acestea ținând în mod evident de conduita inculpatului, care practic nu a recunoscut niciodată comiterea activității infracționale. Astfel, din perspectiva caracterului substanțial al acestor modificări și a comparației între probe, subliniază că ideea centrală în cauză este următoarea: există un element obiectiv de la care instanța a pornit în analiză, respectiv expertiza medico-legală efectuată în cauză și celelalte documente medico-legale, însoțite inclusiv de planșa foto, privind starea părții vătămate la examinarea fizică de la începutul cercetărilor, aspectele date în actele medicale fiind dincolo de orice dubiu, nu reflectă o auto-agresiune și nu confirmă aspecte pe care inculpatul le-a relatat confuz și contradictoriu pe toată durata procesului penal. Prin urmare, pornind de la elementul obiectiv, cu privire la care nu se poate face niciun act de contestat și nu s-a realizat în cursul judecății dintr-o altă perspectivă cerută de analiza actelor medico-legale, restul elementelor relatate de partea vătămată și de martorii audiați coroborându-se în sensul reținut de către instanță, respectiv că, tot în esență, declarațiile inculpatului sunt mincinoase, iar faptele s-au petrecut așa cum au fost ele reținute de către instanță, fiind vădită lipsirea de libertate a părții vătămate, cu toate celelalte elemente legate de . suferită de aceasta în perioada acestei lipsiri. Ca atare, apreciază esențial și important faptul că instanța a făcut o analiză și a acestor circumstanțe, nu din perspectiva stabilirii vinovăției inculpatului, pentru că într-adevăr pentru infracțiunea de lovire nu se putea dispune o soluție de condamnare, dar activitatea infracțională și apărarea inculpatului legată de susținerea nevinovăției sale era atât de intrinsec legată de aceste loviri, încât nu se putea face abstracție. Pe de altă parte, elementul legat de soluția de încetare a procesului penal ca urmare a retragerii plângerii penale prezintă importanță din perspectiva acuzării, oferind un argument în plus în susținerea celor arătate de către instanță. Așadar, în mod normal sau din perspectivă procesuală normală a unei persoane care își susține nevinovăția cu privire la întreaga activitate infracțională, inculpatul nu ar fi trebuit să accepte, principial, retragerea fără a solicita continuarea procesului penal și a susține o soluție de achitare și pentru infracțiunea de lovire, pentru că altfel se impune acceptarea ideii că inculpatul a fost pe deplin satisfăcut procesual, și din perspectiva neaplicării unei pedepse, de o simplă retragere, ceea ce nu echivalează cu o nevinovăție, motiv pentru care instanța a făcut analiza evocată. În acest sens, opinează că este esențială această conduită din perspectiva a ceea ce inculpatul în mod evident a avut în vedere.
În concluzie, opinează că fapta, așa cum a reținut-o instanța, este dovedită pe deplin, prezintă o gravitate substanțială și serioasă în cauză și justifică pedeapsa aplicată inculpatului și modalitatea de executare dispusă. În consecință, solicită menținerea pedepsei, având în vedere toate împrejurările cerute de legiuitor pentru o astfel de analiză, complexitatea deosebită și modul de concepere deosebit al activității infracționale, punerea în practică, urmările produse și conduita procesuală a inculpatului, care nu doar că nu a recunoscut fapta, nu o recunoaște nici în prezent. Mai mult, inculpatul a reușit, în modalități și din considerente care nu interesează, să realizeze o manipulare a probatoriului în fața primei instanțe, pe care din fericire instanța l-a analizat în condiții obiective și cu efectele corespunzătoare.
Inculpatul L. C., având ultimul cuvânt, solicită achitarea. Arată că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii și că a mai avut un dosar penal pe rolul instanței la care persoana vătămată a asistat la dezbateri de bunăvoie, alături de mama sa.
CURTEA
Asupra apelurilor declarate în cauză,
Analizând actele și lucrările dosarului nr._, înregistrat la această instanță în data de 27 noiembrie 2015, Curtea constată că prin sentința penală nr. 402 din 30.10.2015 pronunțată de Judecătoria T. în dosar nr._:
În temeiul 396, alin. 6, raportat la art. 16, alin. 1, lit. g din Codul de procedură penală și art. 158, alin. 1 din Codul penal, s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul L. C. fiul lui V. și L., născut la data de 25.11.1983 în mun. T., jud. Cluj, cetățenie română, necăsătorit, studii învățământ primar, pensionar pe motive medicale, fără antecedente penale, cu domiciliul în mun. T., ., jud. Cluj, CNP:_, posesor al C.I. . nr._ eliberată de S.P.C.L.E.P. T. la data de 01.11.2014 în privința infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. 2 din Codul penal ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către persoana vătămată T. A. A..
În temeiul art. 396, alin. 2 din Codul de procedură penală a fost CONDAMNAT inculpatul L. C. fiul lui V. și L., născut la data de 25.11.1983 în mun. T., jud. Cluj, cetățenie română, necăsătorit, studii învățământ primar, pensionar pe motive medicale, fără antecedente penale, cu domiciliul în mun. T., ., jud. Cluj, CNP:_, posesor al C.I. . nr._ eliberată de S.P.C.L.E.P. T. la data de 01.11.2014 la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. 1 din Codul penal.
În temeiul art. 67 alin. 1 din Codul penal, raportat la art. 66, alin. 1, lit. a, b și h din Codul penal, i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme.
În temeiul art. 65 alin. 1 din Codul penal, raportat la art. 66, alin. 1, lit. a, b și h din Codul penal, i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme.
În temeiul art. 72, alin. 1 din Codul penal s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada în care inculpatul a fost reținut și arestat preventiv din 30.07.2015(ora 13:10) - la zi.
S-a constatat că persoana vătămată T. A. A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 25, alin. 5) raportat la art. 16, alin. 1, lit. g din Codul de procedură penală a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă(S. C. Județean de Urgentă Cluj-N.).
În temeiul art. 399, alin. 1, art. 223, alin. 2 din Codul de procedură penală s-a menținut măsura arestului preventiv față de inculpatul L. C. fiul lui V. și L., născut la data de 25.11.1983 în mun. T., jud. Cluj, cetățenie română, necăsătorit, studii învățământ primar, pensionar pe motive medicale, fără antecedente penale, cu domiciliul în mun. T., ., jud. Cluj, CNP:_, posesor al C.I. . nr._ eliberată de S.P.C.L.E.P. T. la data de 01.11.2014, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. 1 din Codul penal, începând cu data de 30.10.2015.
În temeiul art. 274, alin. 1, din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul L. C. la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în cuantum de 700 lei(200 în cursul urmăririi penale și 500 de lei în cursul judecății).
S-a încuviințat parțial onorariul apărătorului desemnat din oficiu av. A. G. în cuantum de 150 de lei, sumă care a fost suportată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Anterior datei de 29.06.2015 între inculpat și persoana vătămată a existat o relație de concubinaj care a fost întreruptă și reluată de mai multe ori.
În seara zilei 29.06.2015, în jurul orelor 21:00, persoana vătămată T. A.-A. se afla pe . din mun. T., moment în care a fost abordată de inculpatul L. C.(fostul concubin al acesteia) care se afla în autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare_, condus de martorul B. A..
Inculpatul a coborât din autoturism i-a solicitat persoanei vătămate să-l însoțească la domiciliul său. Persoana vătămată a refuzat însă inculpatul a prins-o în brațe și a introdus-o în autoturism pe bancheta din spate.
În continuare martorul B. A. i-a dus pe cei doi la domiciliul inculpatului din . din mun. T..
Ajuns la domiciliul inculpatului, acesta a început să se manifeste agresiv la adresa persoanei vătămate, inițial verbal, amenințând-o că din curtea sa nu va pleca decât moartă, apoi împungând-o în mod repetat cu un cuțit în piciorul stâng. Inculpatul a fost liniștit, într-un final, de către părinții și de către fratele său (care a venit cu un taxi la chemarea mamei sale).
A doua zi inculpatul și persoana vătămată au rămas singuri acasă. Profitând de această împrejurare, inculpatul a scos-o pe persoana vătămată în curtea casei unde a început să o lovească cu pumnii și picioarele peste corp și peste față, cauzându-i nenumărate leziuni printre care și ruperea maxilarului. În continuare, inculpatul a dus-o pe persoana vătămată în camera sa unde, după ce a închis ușa și a pus muzică la un volum foarte mare, a început să o lovească pe tot corpul cu un lanț din metal până i-a curs sânge din răni. Imediat după ce a încetat să o lovească cu lanțul inculpatul a aruncat apă peste persoana vătămată, a luat o mașină de tuns și a tuns-o pe cap haotic, foarte scurt cauzându-i zgârieturi. Inculpatul a introdus părul tuns într-o pungă pentru a-l păstra.
Persoana vătămată a fost ținută la domiciliul inculpatului împotriva voinței sale până în data de 08.07.2015 când, profitând de neatenția inculpatului, a reușit să sară gradul în curtea locuinței vecine unde s-a ascuns până a doua zi dimineața. A doua zi a reușit să-și anunțe părinții și să ajungă la S. Municipal T. pentru îngrijiri medicale.
În toată această perioadă, persoana vătămată s-a aflat sub controlul strict al inculpatului care o ținea lângă el aproape tot timpul, la domiciliul său și în deplasările pe care le făcea. Când inculpatul era nevoit să plece de la domiciliu fără persoana vătămată, cum se întâmpla atunci când pleca la poliție aflându-se sub control judiciar, acesta o lega cu un lanț de patul din camera sa.
Deși persoana vătămată a intrat în contact și cu alte persoane în acea perioadă, din cauza temerii, nu a reușit să ceară ajutor. Din același motiv, persoana vătămată nu a reușit să ceară ajutor sau să scape, în scurtele deplasări care-i erau uneori permise la un magazin din apropiere.
S-a mai reținut că, la termenul de judecată din data de 23 septembrie 2015 persoana vătămată și-a retras plângerea formulată împotriva inculpatului în privința infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin 2 Cod penal, sens în care s-a dispus încetarea procesului penal.
Împotriva hotărârii pronunțate de către Judecătoria T. au formulat apel parchetul de funcționează pe lângă această instanță și inculpatul L. C..
Criticile aduse de parchet hotărârii primei instanțe vizează omisiunea acesteia de a doza pedeapsa complementară aplicată inculpatului, conform dispozițiilor art. 66 Cod penal.
Inculpatul L. C. a criticat hotărârea primei instanțe în ceea ce privește soluția de condamnare.
Acesta a arătat că nu este vinovat de săvârșirea faptei ce i se impută deoarece persoana vătămată a venit și a stat cu el în mod voluntar și că a fost agresată de o altă persoană înainte de a veni la el.
Analizând apelurile declarate în cauză, Curtea reține următoarele:
La data de 24.07.2015, persoana vătămată T. A.-A. a formulat la Poliția T., plângere penală împotriva numitului L. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin.2 C.p și lipsire de libertate, prev. de art. 205 alin.1 C.pen, constând în aceea că la data de 29.06.2015, în timp ce se afla pe . din T. a fost luată cu forța de către fostul ei concubin L. C. și dusă la domiciliul acestuia de pe . fost ținută timp de două săptămâni, împotriva voinței sale, totodată acesta agresând-o fizic.
Din cercetările efectuate în cauză a rezultat că între persoana vătămată T. A.-A. și inculpatul L. C. a existat o relație de concubinaj, relație care a fost întreruptă și reluată de mai multe ori, datorită comportamentului agresiv al inculpatului
În data de 29.06.2015, persoana vătămată T. A.-A. se afla pe . din T., moment în care a fost abordată de inculpatul L. C. care se afla în autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare_, condus de martorul B. A. și i-a solicitat persoanei vătămate să urce în autoturism și să-l însoțească la domiciliul său.
Persona vătămată arată că în momentul în care l-a văzut pe inculpat și când acesta i-a cerut să urce în autoturism a fugit înspre T. Nouă, dar inculpatul a ajuns-o din urmă, a prins-o și a imobilizat-o după care a urcat-o în autoturismul martorului B. și s-au deplasat la locuința inculpatului, aspect neconfirmat de martorul B. care arată că persoana vătămată a acceptat să urce de bună voie în autoturism după care i-a transportat pe cei doi pe . inculpatului unde au coborât și au intrat în curte.
Inculpatul, ajuns la domiciliul său, pe fondul unor discuții în contradictoriu cu persoana vătămată i-a aplicat acesteia două lovituri cu cuțitul în piciorul stâng. A doua zi, datorită faptului că persoana vătămată și-a manifestat intenția de a părăsi locuința inculpatului, acesta a devenit agresiv și i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele peste corp și cap, rupându-i maxilarul, a lovit-o cu un lanț, a tuns-o forțat cu o mașină de tuns, apoi inculpatul a legat-o pe persoana vătămată cu un lanț de un pat din camera sa și a plecat de la domiciliu, revenind după câteva ore.
Timp de două săptămâni persoana vătămată a fost sechestrată la domiciliul inculpatului, acesta în aceasta perioadă a agresat-o fizic de mai multe ori, iar în momentele în care inculpatul pleca de la domiciliu o lega pe persoana vătămată cu un lanț de pat în camera sa pentru ca aceasta să nu poată părăsi locuința.
În data de 08.07.2015 inculpatul a lăsat-o pe partea vătămată în curtea locuinței sale și aceasta, profitând de neatenția inculpatului, a reușit să sară gradul în curtea locuinței vecine unde s-a ascuns până a doua zi dimineața, când a reușit să fugă și să ajungă la S. Municipal T. pentru îngrijiri medicale, iar datorită leziunilor pe care le prezenta a fost îndrumată să se deplaseze la S. C. Județean de Urgență Cluj-N. –secția Chirurgie Orală și Maxilo-Facială, unde a fost internată în perioada 09-20.07.2015.
Persoana vătămată s-a prezentat la Institutul de Medicină Legală din Cluj-N. unde i s-a eliberat Certificatul medico-legal nr. 4312/II/a/99 din data de 27.07.2015, din care rezultă că în urma agresiunilor exercitate de către inculpat asupra sa, a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un nr. de 65 -70 zile de îngrijiri medicale, care s-au putut produce prin lovire cu corp dur și corp tăietor- înțepător. (f. 21-22).
Analizând probatoriul administrat în cauză prima instanță a reținut, în esență, aceeași stare de fapt ca și cea descrisă în rechizitoriu.
Pe tot parcursul procesului penal inculpatul a negat comiterea faptelor de care este acuzat arătând că nu a agresat-o fizic pe persoana vătămată și că aceasta, la momentul în care a întâlnit-o pe ., prezenta multiple leziuni și avea maxilarul rupt.
În fața primei instanțe, după ce a fost depusă la dosarul cauzei, o declarație autentificată notarial prin care persoana vătămată își retrăgea plângerea pentru infracțiunea de lovire sau alte violente, inculpatul a declarat nonșalant că i-a dat câteva palme persoanei vătămate („Am lovit-o, i-am dat câteva palme pentru că m-a enervat.”) negând în continuare că ar fi lipsit-o de libertate.
Ansamblul probelor analizate în precedent contrazic cu prisosință susținerile inculpatului atât în privința infracțiunii de lovire cât și în privința infracțiunii de lipsire de libertate.
În cursul cercetării judecătorești persoana vătămată și-a schimbat fundamental declarația negând că a fost agresată sau lipsită de libertate de către inculpat (f. 23 dosar instanță).
Coroborând probatoriul administrat pe parcursul procesului, prima instanță a reținut în mod judicios că starea de fapt prezentată de persoana vătămată după retragerea plângerii vine în contradicție cu propriile declarații date anterior, cu declarațiile martorilor Bungrădean A., B. M. S., T. M. și T. S.-N.. Aceasta a arătat, printre altele, că în realitate a fost agresată de o altă persoană și l-a acuzat pe inculpat pentru că i-a fost „ciudă pe el”, că s-a ars singură cu țigara, că s-a tuns singură și că după ce a plecat de la domiciliul inculpatului, a stat o noapte pe stradă înainte de a merge la spital, doar pentru a se gândi ce să spună în legătură cu ., nedorind să spună că s-a bătut cu o persoană în parc.
Negând că inculpatul i-ar fi rupt maxilarul, persoana vătămată a prezentat cu dificultate noua variantă a unei bătăi în parc cu o persoană necunoscută. Astfel persoana vătămată arătă că a fost agresată cu o zi înainte de a merge la spital, că a mers la spital după ce a stat la domiciliul inculpatului, că a stat la domiciliul inculpatului două săptămâni și cu toate acestea arătă că s-a bătut cu acea persoana înainte de a merge la domiciliul inculpatului.
Leziunile suferite de persoana vătămată, așa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală nr. 4312/II/a/99, s-au putut produce în data de 29.06.2015 aceasta fiind internată în 09.07.2015. Prin urmare, ținând cont și de celelalte probe analizate mai sus, instanța a reținut că declarația persoanei vătămate cu privire la agresiune este nesinceră.
Având în vedere gravitatea leziunii de la nivelul maxilarului și data producerii acesteia, așa cum rezultă din raportul de expertiză și din biletul de ieșire din spital, în mod firesc, durerea suferită a fost intensă. În aceste condiții, instanța de fond nu a putut reține susținerile persoanei vătămate în sensul că a stat voluntar la domiciliul inculpatului care nu i-a permis să primească îngrijiri medicale.
Din declarația martorului B. A. rezultă că, la momentul în care i-a transportat pe cei doi la locuința inculpatului L. C., starea de sănătate a persoanei vătămate era bună, nu prezenta urme de violență, nu era tunsă. A doua zi a văzut-o pe persoana vătămată în locuința inculpatului și aceasta avea fața tumefiată, prezenta multiple plăgi, avea maxilarul umflat, era vânătă pe picioare și era tunsă haotic pe cap. Martorul mai arată că inculpatul i-a spus că el a agresat-o și că a legat-o în locuință cu un lanț, deoarece el trebuia să se prezinte la poliție pentru semnarea unui grafic, fiind sub control judiciar. De asemenea martorul arată faptul că în data de 29.07.2015 a fost sunat pe telefonul mobil de către inculpat care i-a cerut ca în cazul în care va fi audiat la poliție, să mintă, sugerându-i să susțină că la momentul în care au dus-o pe persona vătămată cu autoturismul la domiciliul său, aceasta prezenta urmele de violență susmenționate, astfel încât să se creadă că altcineva a agresat-o. De asemenea inculpatul i-a mai spus că în acest sens o să-l instruiască și pe tatăl său ce să spună la poliție.
Având în vedere cele mai sus arătate, Curtea apreciază că prima instanță a reținut o stare de fapt corectă, în funcție de care s-a realizat încadrarea juridică a acestor infracțiuni.
La individualizarea judiciară a pedepsei s-au avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 74 din Codul penal, precum și de limitele de pedeapsă prevăzute pentru lipsirea de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin 1 Cod penal.
Având în vedere aceste criterii, dar și aspectele ce țin de modul concret de săvârșire a faptelor (lipsirea de libertate s-a realizat pe o perioadă îndelungată și a fost însoțită, pe lângă violențe, de gesturi umilitoare cum ar fi tunderea părului de pe cap) Curtea apreciază că pedeapsa principală aplicată inculpatului a fost judicios dozată.
Urmare admiterii apelului declarat de P., hotărârea primei instanțe va fi desființată numai în ceea ce privește omisiunea acesteia de a preciza perioada pentru care s-a dispus aplicarea pedepsei complementare inculpatului L. C., date fiind dispozițiile art. 66 alin.1 Cod penal, potrivit cărora pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea exercitării, pe o perioadă de la unu la cinci ani, a unuia sau a mai multor drepturi, din cele prevăzute de art. 66 Cod penal.
Pentru considerentele arătate în cuprinsul acestei decizii; Curtea va admite apelul declarat de P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA T. împotriva sentinței penale nr. 402/30.10.2015 a Judecătoriei T., pe care o va desființa în parte sub aspectul omisiunii instanței de fond de a preciza perioada pentru care s-a dispus aplicarea pedepselor complementare inculpatului L. C..
Pronunțând o nouă hotărâre în temeiul art. 67 alin. 1 Cod penal va interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și h Cod penal pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și a arestării preventive din data de 30 iulie 2015 la zi.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul L. C. împotriva aceleiași sentințe.
Se va stabili onorariu avocațial în sumă de 260 lei în favoarea apărătorului desemnat din oficiu, av M. O..
Va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în apel în sumă de 500 lei, restul cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA T. împotriva sentinței penale nr. 402/30.10.2015 a Judecătoriei T., pe care o desființează în parte sub aspectul omisiunii instanței de fond de a preciza perioada pentru care s-a dispus aplicarea pedepselor complementare inculpatului L. C..
Pronunțând o nouă hotărâre în temeiul art. 67 alin. 1 Cod penal interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și h Cod penal pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și a arestării preventive din data de 30 iulie 2015 la zi.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul L. C. ( fiul lui V. și L. născut la 25 noiembrie 1983 ) împotriva aceleiași sentințe.
Stabilește onorariu avocațial în sumă de 260 lei în favoarea apărătorului desemnat din oficiu, av M. O..
Obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în apel în sumă de 500 lei, restul cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.12.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
S. SISERMANADINA-D. L.-AGHINIȚĂ
GREFIER,
L.-A. S.
Red.S.S./dact.M.N.
4 ex./12.01.2016
Jud.fond: V.-A. L.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Verificare măsuri preventive. Art.205 NCPP. Încheierea nr.... → |
|---|
