Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 32/2014. Curtea de Apel CLUJ

Curtea de Apel CLUJ - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 32/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 13-02-2014 în dosarul nr. 32/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE DE MINORI

DOSAR NR._

Operator de date cu caracter personal 8428

DECIZIA PENALĂ NR.32/2014

Ședința publică din data de 13 februarie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. D. L., judecător

GREFIER: G. I.-B.

Ministerul Public reprezentat prin A. S. – procuror,

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj

S-a luat spre examinare contestația formulată de către P. de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva sentinței penale nr.54 din 1 februarie 2014 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect sesizarea transmisă de Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă condamnatul B. S. asistat de către apărătorul desemnat din oficiu pentru condamnat av. N. C. T. din cadrul Baroului Cluj, cu delegație la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită

S-a făcut referatul cauzei după care,

Condamnatul B. S. arată că este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.

Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea contestației.

Reprezentanta Ministerului Public arată că P. de pe lângă Tribunalul Cluj a declarat contestație împotriva sentinței penale nr.54 din data de 01 februarie 2014 a Tribunalului Cluj privind pe condamnatul B. S..

Temeiul de drept al soluționării acestei contestații este art.23 din Legea nr.255/2013 privind punerea în aplicare a Noului Cod de procedură penală. Din întreg dosarul cauzei rezultă faptul că inculpatul a fost condamnat de către Tribunalul Bihor la pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenție pentru mai multe infracțiuni concurente, cea mai gravă fiind tentativa de infracțiunea de omor calificat, întrucât victima a fost soția inculpatului

Instanța de judecată a dispus recalificarea tentativei la infracțiunea de omor calificat în noile dispoziții legale, iar în continuare a aplicat toate cauzele de atenuare ca urmare a aplicării disp. art.320¹ din Cod penal anterior dar și circumstanțele atenuante, astfel că, în final s-a ajuns la o pedeapsă de 5 ani 10 luni și 20 de zile, a fost admisă contestația și a fost redusă pedeapsa.

Apreciază hotărârea instanței ca fiind nelegală întrucât instanța de judecată a făcut practic mai mult decât ceea ce este necesar, toate operațiunile pe care instanța de judecată le-a făcut sunt corecte, însă, ele sunt specifice unei cauze care se află în curs de judecată. În ipoteza în care față de condamnat nu ar fi existat o hotărâre judecătorească definitivă instanța de judecată putea să facă aceste recalificări și să aplice toate circumstanțele atenuate pe care le-a menționat anterior. În speță, există o condamnare, o hotărâre judecătorească definitivă, iar singura operațiune pe care o poate face instanța în această situație este să compare sancțiunea aplicată condamnatului printr-o hotărâre definitivă, cu maximul special prevăzut de lege, iar acest lucru se arată expres în art.6 din Noul Cod penal.

Arată că legiuitorul a prevăzut două sancțiuni distincte: sancțiunea aplicată în concret și pedeapsa prevăzută din legea nouă. În speță, pentru tentativă la omor calificat în condițiile comiterii asupra unui membru al familiei, maximul special prevăzut de lege este de 12 ani și 5 luni, practic limitele de pedeapsă în cazul tentativei la omor calificat au rămas neschimbate.

Articolul 6 din Noul Cod penal se refera la maximul special prevăzut de lege și nu la o sancțiune în concret care se aplică, iar în articolul 4 din Legea de punere în aplicare a Noului Cod penal se arată în mod expres că, pedeapsa aplicată printr-o hotărâre definitivă în baza Codului penal anterior care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal nu poate fi redusă ca urmare a intrării în vigoare a acestei legi.

Raportat la dispozițiile legale anterior amintite solicită admiterea contestației, modificarea hotărârii instanței și respingerea sesizării formulate din oficiu formulată pentru aplicarea legii penale mai favorabile.

Apărătorul condamnatului în baza art.425¹ C.pr.pen. rap. la art.595 și urm. C.pr.pen. solicită respingerea contestației ca nefondată.

În motivarea contestației se arată că nemulțumirea parchetului este legată de faptul că instanța a reținut și prevederile art.74 lit.a și c Cod penal anterior ca circumstanțe atenuante, deși, acestea nu mai sunt prevăzute de Noul Cod penal.

În opinia sa, instanța a procedat corect reținând disp art.74 lit.a-c Cod penal anterior și a redus conform Noului Cod penal cu o treime limitele de pedeapsă și a făcut aplicarea corectă a art.79 Cod penal .

Apreciază că Tribunalul Cluj a procedat la o reindividualizare corectă a prevederilor din perspectiva art.6 din Noul Cod penal și a procedat corect la reducerea pedepsei. Raportat la cele expuse solicită respingerea contestației ca nefondată, cu onorariu avocațial din FMJ.

Condamnatul B. S. având ultimul cuvânt solicită menținerea hotărârii prin care i-a fost redusă pedeapsa.

CURTEA

Prin sentința penală nr. 54 din 01.02.2014 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ în baza art. 23 din Legea 255/2013 raportat la art. 595 Cod Procedură Penală, s-a admis contestația la executare ca urmare a sesizării din oficiu formulată de către Comisia Mixtă de Evaluare a Dosarelor de Penitenciar, din cadrul Spitalului Penitenciar D. privind pe condamnatul B. S., fiul lui A. și A., născut la data de 03.03.1972, în Beiuș, CNP_, domiciliat în com. Sîrbi, ., jud. Bihor, în prezent aflat în Penitenciarul Spital D.,

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul Penal din 1969, aplicată prin sentința penală nr. 211/2012 a Tribunalului Bihor, definitivă la data de 05.02.2013, prin nerecurarea deciziei penale nr. 3/A/17.01.2013 a Curții de Apel O. și s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează:

- pedeapsa de 6 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul Penal din 1969, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de dispozițiile art. 20 rap. la art. 174 – 175 al. 1 lit. c Cod Penal din 1969, cu aplicarea art. 320¹ al. 7 din Codul Procedură Penală Vechi, și cu aplicarea art. 74 al. 1 lit. a și c din Codul Penal din 1969 rap. la art. 76 al. 1 lit. a din Codul Penal din 1969;

- pedeapsa de 6 luni închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de dispozițiile art. 180 al 2 și 2¹ din Codul Penal din 1969, cu aplicarea art. 320¹ al. 7 din Codul Procedură Penală Vechi, și cu aplicarea art. 74 al. 1 lit. a și c și al. 2 din Codul Penal din 1969 rap. la art. 76 al. 1 lit. e din Codul Penal din 1969;

În baza art. 6 alin. 1 din Noul Cod Penal s-a redus pedeapsa principală de 6 ani închisoare, la maximul special de 5 ani 6 luni și 20 zile închisoare prevăzut de art. 33 al. 3 rap. la art. 188 din Noul Cod Penal, cu aplicarea art. 199 al. 1 din Noul Cod Penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 din Noul Cod de Procedură Penală și art. 76 din Noul Cod Penal.

În temeiul art. 6 al. 5 din Noul Cod Penal s-a menținut pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a și b din Noul Cod Penal pe durata de 5 ani, pe lângă pedeapsa de 5 ani 6 luni și 20 zile aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor.

S-a constatat că cele două pedepse de 6 luni închisoare aplicate condamnatului prin sentința penală nr. 211/2012 a Tribunalului Bihor nu depășesc maximul prevăzut de legea nouă, respectiv de art. 193 al. 2 din Noul Cod Penal, cu aplicarea art. 396 al. 10 din Noul Cod de Procedură Penală și cu aplicarea art. 76 din Noul Cod Penal, astfel că nu s-a impus reducerea acestora sub cuantumul stabilit prin sentința menționată.

În baza art. 38 alin. 1 din Noul Cod Penal raportat la art. 39 alin. 1 lit. b din Noul Cod Penal s-a contopit pedeapsa de 5 ani 6 luni și 20 zile închisoare, și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 al. 1 lit. a și b din Noul Cod Penal, cu cele două pedepse de câte 6 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 5 ani 6 luni și 20 de zile, fiind sporită cu 4 luni închisoare, rezultând pedeapsa de 5 (cinci) ani 10 (zece) luni și 20 (douăzeci) de zile închisoare la care se adaugă, potrivit art. 45 al. 1 din Noul Cod Penal pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 al. 1 lit. a și b din Noul Cod Penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 5 ani.

I s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b din Noul Cod Penal, ca pedeapsă accesorie.

S-a dedus din pedeapsă durata executată de la data de 03.09.2012 la zi.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 355/2012 din 06.02.2013 emis în baza sentinței penale nr. 211/2012 a Tribunalului Bihor și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

În baza art. 275 alin. 3 Noul Cod de Procedură Penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin sesizarea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj sub număr unic de dosar_, la data de 27.01.2014, comisia de aplicare a legii penale mai favorabile constituită în cadrul Penitenciarul Spital D. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 211/20.11.2012 a Tribunalului Bihor, definitivă la data de 05.02.2013, prin nerecurarea deciziei penale nr. 3/A/17.01.2013 a Curții de Apel O., în privința condamnatului B. S..

În motivarea sesizării s-a arătat că prin sentința penală nr. 211/2012 a Tribunalului Bihor, definitivă la data de 05.02.2013, prin nerecurarea deciziei penale nr. 3/A/17.01.2013 a Curții de Apel O. a fost condamnat numitul B. S. la pedepsele de 6 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul Penal din 1969, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de dispozițiile art. 20 rap. la art. 174 – 175 al. 1 lit. c din Codul Penal din 1969, cu aplicarea art. 320¹ al. 7 din Codul Procedură Penală Vechi, și cu aplicarea art. 74 al. 1 lit. a și c din Codul Penal din 1969 rap. la art. 76 al. 1 lit. a din Codul Penal din 1969; la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de dispozițiile art. 180 al 2 și 2¹ din Codul Penal din 1969, cu aplicarea art. 320¹ al. 7 din Codul Procedură Penală Vechi, și cu aplicarea art. 74 al. 1 lit. a și c și al. 2 din Codul Penal din 1969 rap. la art. 76 al. 1 lit. e din Codul Penal din 1969; la pedeapsa de 6 luni închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de dispozițiile art. 180 al 2 și 2¹ din Codul Penal din 1969, cu aplicarea art. 320¹ al. 7 din Codul Procedură Penală Vechi, și cu aplicarea art. 74 al. 1 lit. a și c și al. 2 din Codul Penal din 1969 rap. la art. 76 al. 1 lit. e din Codul Penal din 1969, iar în baza art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod Penal i s-a aplicat condamnatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b din Codul Penal din 1969 pe o durată de 5 ani.

Comisia din cadrul Penitenciarul Spital D. a apreciat că este aplicabil în speță principiul „mitior lex” deoarece pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, analizată în individualitatea ei, aparent nu depășește maximul special prevăzut de Noul Cod Penal, însă cu aplicarea succesivă a cauzelor de atenuare prev. de art. 396 al. 10 din Noul Cod de Procedură Penală (vechea reglementare fiind prevăzută de dispozițiile art. 320¹ al. 7 Codul Procedură Penală Vechi), și art. 76 al. 1 Noul Cod Penal (efectele circumstanțelor atenuante), maximul de care se poate ține seama în cazul acestei pedepse este de 5 ani 6 luni și 20 de zile. De asemenea, se mai arată în sesizare, dispozițiile cu privire la concursul de infracțiuni sunt mai favorabile în Noul Cod Penal.

La dosarul cauzei s-au depus o copie a sentinței penale menționate, însoțită de fișa de evaluare a condamnatului întocmită de comisia din cadrul penitenciarului.

Analizând actele dosarului și dispozițiile legale, instanța a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 211/2012 a Tribunalului Bihor, definitivă la data de 05.02.2013, prin nerecurarea deciziei penale nr. 3/A/17.01.2013 a Curții de Apel O. a fost condamnat numitul B. S. la pedepsele de 6 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul Penal din 1969, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de dispozițiile art. 20 rap. la art. 174 – 175 al. 1 lit. c din Codul Penal din 1969, cu aplicarea art. 320¹ al. 7 din Codul Procedură Penală Vechi, și cu aplicarea art. 74 al. 1 lit. a și c din Codul Penal din 1969 rap. la art. 76 al. 1 lit. a din Codul Penal din 1969; la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de dispozițiile art. 180 al 2 și 2¹ din Codul Penal din 1969, cu aplicarea art. 320¹ al. 7 din Codul Procedură Penală Vechi, și cu aplicarea art. 74 al. 1 lit. a și c și al. 2 din Codul Penal din 1969 rap. la art. 76 al. 1 lit. e din Codul Penal din 1969; la pedeapsa de 6 luni închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de dispozițiile art. 180 al 2 și 2¹ din Codul Penal din 1969, cu aplicarea art. 320¹ al. 7 din Codul Procedură Penală Vechi, și cu aplicarea art. 74 al. 1 lit. a și c și al. 2 din Codul Penal din 1969 rap. la art. 76 al. 1 lit. e din Codul Penal din 1969, iar în baza art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod Penal i s-a aplicat condamnatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b din Codul Penal din 1969 pe o durată de 5 ani.

Potrivit art. 6 din Noul Cod Penal, cu denumirea marginală „Aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei”, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.

Pentru aplicarea dispozițiilor art. 6 din Noul Cod Penal instanța a analizat, în ordinea de mai jos, următoarele aspecte:

- aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește limitele maxime de pedeapsă, avându-se în vedere aplicarea cauzei legale de reducere prevăzute de art. 320¹C. proc. pen. și a dispozițiilor referitoare la efectele circumstanțelor atenuante

- aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni

În ceea ce privește limitele de pedeapsă mai favorabile, instanța a analizat dacă sancțiunile pe care le execută în prezent condamnatul sunt mai mari decât cele ce le-ar putea executa în baza dispozițiilor noii legi, fără a se aduce atingere autorității de lucru judecat, deoarece în această procedură nu are loc o reindividualizare a pedepselor, ci doar se asigură legalitatea executării lor, în sensul ca o pedeapsă concretă, la care sunt luate în considerare toate cauzele de agravare sau de atenuare a răspunderii penale să nu fie mai mare decât maximul ce s-ar putea aplica, în condiții juridice similare, în temeiul noii legi.

Astfel, infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. c din Codul Penal din 1969 are corespondent în dispozițiile art. 33 al. 3 rap. la art. 188 din Noul Cod Penal, cu aplicarea art. 199 al. 1 din Noul Cod Penal, și ar fi sancționată cu închisoare de la 6 ani și 3 luni la 12 ani și 6 luni, iar aplicând succesiv cauzele de reducere a pedepsei, prev. de art. 3201 al. 7 din Codul de Procedură Penală din 1968, și care în prezent își găsesc corespondent în prevederile art. 396 al. 10 din Noul Cod de Procedură Penală, cu același tratament juridic, respectiv reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, (adică la 8 ani și 4 luni), și prev. de art. 76 al. 1 din Noul Cod de Procedură Penală, referitoare la efectele circumstanțelor atenuante, potrivit cărora are loc o nouă reducere cu 1/3, astfel că pedeapsa ar ajunge la 5 ani 6 luni și 20 de zile.

Așadar pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată condamnatului B. S. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat depășește maximul ce i s-ar putea aplica în prezent pentru o faptă similară, având în vedere toate cauzele de reducere succesivă a pedepsei.

În privința celorlalte două pedepse de câte 6 luni închisoare aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 al. 2 și 2¹ din Codul Penal din 1969, nu se pune problema reducerii lor, deoarece aceste fapte își au corespondentul în prevederile art. 193 al. 2 din Noul Cod Penal și sunt sancționate cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă, și chiar redus maximul de 5 ani de două ori cu câte o treime, pedeapsa nu coboară sub 6 luni.

În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile referitoare la tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni, instanța a comparat pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului cu limita maximă la care se poate ajunge potrivit art. 39 alin. 1 lit. b din Noul Cod Penal, luându-se în calcul pedepsele reduse la maximul special prevăzut de legea nouă.

Potrivit dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit. b din Noul Cod Penal, în urma contopirii pedepselor de 5 ani 6 luni și 20 de zile închisoare, cu 6 luni închisoare și 6 luni închisoare, la pedeapsa de bază de 5 ani 6 luni și 20 de zile închisoare se adaugă sporul de 4 luni (6 luni + 6 luni = 1 an; 1/3 din 1 an = 4 luni), rezultând o pedeapsă de 5 ani 10 luni și 20 de zile închisoare.

Având în vedere că pedeapsa rezultantă aplicată condamnatului este de 6 ani închisoare și depășește maximul special la care se poate ajunge potrivit legii noi, care este de 5 ani 10 luni și 20 de zile, instanța a redus pedeapsa aplicată la 5 ani 10 luni și 20 zile închisoare.

D. consecință, în baza art. 23 din Legea 255/2013 raportat la art. 595 Cod Procedură Penală, tribunalul a admis contestația la executare ca urmare a sesizării din oficiu formulată de către Comisia Mixtă de Evaluare a Dosarelor de Penitenciar, din cadrul Spitalului Penitenciar D. privind pe condamnatul B. S., și a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul Penal din 1969, aplicată prin sentința penală nr. 211/2012 a Tribunalului Bihor, definitivă la data de 05.02.2013, prin nerecurarea deciziei penale nr. 3/A/17.01.2013 a Curții de Apel O. și a repus în individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează:

În baza art. 6 alin. 1 din Noul Cod Penal a redus pedeapsa principală de 6 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, la maximul special de 5 ani 6 luni și 20 zile închisoare prevăzut de art. 33 al. 3 rap. la art. 188 din Noul Cod Penal, cu aplicarea art. 199 al. 1 din Noul Cod Penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 din Noul Cod de Procedură Penală și art. 76 din Noul Cod Penal.

În temeiul art. 6 al. 5 din Noul Cod Penal a menținut pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a și b din Noul Cod Penal pe durata de 5 ani, pe lângă pedeapsa de 5 ani 6 luni și 20 zile aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, deoarece dispozițiile de mai sus au corespondent în legea nouă.

A constatat că cele două pedepse de 6 luni închisoare aplicate condamnatului prin sentința penală nr. 211/2012 a Tribunalului Bihor nu depășesc maximul prevăzut de legea nouă, respectiv de art. 193 al. 2 din Noul Cod Penal, cu aplicarea art. 396 al. 10 din Noul Cod de Procedură Penală și cu aplicarea art. 76 din Noul Cod Penal, astfel că nu s-a impus reducerea acestora sub cuantumul stabilit prin sentința menționată.

În baza art. 38 alin. 1 din Noul Cod Penal raportat la art. 39 alin. 1 lit. b din Noul Cod Penal a contopit pedeapsa de 5 ani 6 luni și 20 zile închisoare, și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 al. 1 lit. a și b din Noul Cod Penal, cu cele două pedepse de câte 6 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 5 ani 6 luni și 20 de zile, fiind sporită cu 4 luni închisoare, rezultând pedeapsa de 5 (cinci) ani 10 (zece) luni și 20 (douăzeci) de zile închisoare la care se adaugă, potrivit art. 45 al. 1 din Noul Cod Penal pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 al. 1 lit. a și b din Noul Cod Penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 5 ani.

I s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b din Noul Cod Penal, ca pedeapsă accesorie, deoarece prevederile de mai sus privind pedeapsa accesorie se regăsesc în noua lege penală.

A dedus din pedeapsă durata executată de la data de 03.09.2012 la zi.

A dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 355/2012 din 06.02.2013 emis în baza sentinței penale nr. 211/2012 a Tribunalului Bihor și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

În baza art. 275 alin. 3 Noul Cod de Procedură Penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ solicitând desființarea sentinței penale atacate întrucât în mod nelegal prima instanță a invocat și prevederile art. 76 alin. 1 din NCPP, deoarece dispozițiile art. 74 lit. a și c din Codul penal anterior nu își găsesc corespondentul în noua lege.

Analizând contestația formulată, Curtea apreciază că aceasta este întemeiată.

Din actele dosarului cauzei rezultă faptul că B. S. a fost condamnat de către Tribunalul Bihor la pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenție pentru mai multe infracțiuni concurente, cea mai gravă fiind tentativa la infracțiunea de omor calificat, întrucât victima a fost soția inculpatului

Instanța de fond, prin operațiunile efectuate, a dispus recalificarea tentativei la infracțiunea de omor calificat în noile dispoziții legale, iar în continuare a aplicat toate cauzele de atenuare ca urmare a aplicării disp. art.320¹ din Cod penal anterior dar și circumstanțele atenuante, astfel că, în final s-a ajuns la o pedeapsă de 5 ani 10 luni și 20 de zile.

Curtea apreciază că prima instanță, soluționând sesizarea din oficiu a Comisiei Mixte de Evaluare a Dosarelor de Penitenciar din cadrul Spitalului Penitenciar D., a făcut practic mai mult decât ceea ce este necesar.

Operațiunile pe care instanța de judecată le-a făcut sunt corecte, însă ele sunt specifice unei cauze care se află în curs de judecată, or în cauză suntem în prezența unei hotărâri definitive, fiind aplicabile dispozițiile art. 6 NCP și art. 4 din Legea 187/2012. În ipoteza în care față de condamnat nu ar fi existat o hotărâre judecătorească definitivă instanța de judecată putea să facă aceste operațiuni și să aplice toate circumstanțele atenuate pe care le-a reținut, dacă acestea aveau corespondent în noua lege.

În speță însă există o hotărâre judecătorească definitivă, iar singura operațiune pe care o putea efectua instanța în această situație era să compare sancțiunea aplicată condamnatului printr-o hotărâre definitivă cu maximul special prevăzut de legea nouă. Pentru tentativa la omor calificat în condițiile comiterii acesteia asupra unui membru al familiei, maximul special prevăzut de noua lege este de 12 ani și 5 luni, practic limitele de pedeapsă în cazul tentativei la omor calificat rămânând neschimbate.

Articolul 6 din Noul Cod penal se referă la maximul special prevăzut de lege și nu la o sancțiune în concret care se aplică iar în articolul 4 din Legea de punere în aplicare a Noului Cod penal se prevede în mod expres că pedeapsa aplicată printr-o hotărâre definitivă în baza Codului penal anterior care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal nu poate fi redusă ca urmare a intrării în vigoare a acestei legi.

Având în vedere că pedeapsa rezultantă pe care o execută condamnatul este de 6 ani închisoare, în baza art.595 NCPP, Curtea va admite contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva sentinței penale nr. 54/1.02.2014 a Tribunalului Cluj pe care o va desființa în întregime și în consecință, va respinge contestația la executare ca urmare a sesizării din oficiu a Comisiei Mixte de Evaluare a Dosarelor de Penitenciar din cadrul Spitalului Penitenciar D. privind pe condamnatul B. S. vizând pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr. 211/102 a Tribunalului Bihor, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3/A/17.01.2013 a Curții de Apel O. (mandat de executare al pedepsei nr.355/2012).

Onorariul avocațial în sumă de 100 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, av. N. C. T. se va avansa din FMJ.

Cheltuielile judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva sentinței penale nr. 54/1.02.2014 a Tribunalului Cluj pe care o desființează în întregime și în consecință:

Respinge contestația la executare ca urmare a sesizării din oficiu a Comisiei Mixte de Evaluare a Dosarelor de Penitenciar din cadrul Spitalului Penitenciar D. privind pe condamnatul B. S. (fiul lui A. și A., născut la data de 03.03.1972, în Beiuș, CNP_, domiciliat în com. Sîrbi, ., jud. Bihor, în prezent aflat în Penitenciarul Spital D.) vizând pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr. 211/102 a Tribunalului Bihor, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3/A/17.01.2013 a Curții de Apel O. (mandat de executare al pedepsei nr.355/2012).

Onorariul avocațial în sumă de 100 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, av. N. C. T. se avansează din FMJ.

Cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 13.02.2014.

PREȘEDINTE, GREFIER,

A. D. LUPEAGABRIELA I.-B.

C.M. – semnează Grefier șef

Red.A.D.L./dact.L.C.C.

3 ex./10.03.2014

Jud.fond: L. A. C.

← Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p.....		Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... →

Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 32/2014. Curtea de Apel CLUJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 32/2014. Curtea de Apel CLUJ