Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 253/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 253/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 24-03-2014 în dosarul nr. 253/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.253/A/2014
Ședința publică din data de 24 martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. M. – judecător
JUDECĂTOR: M. Ș.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR: V. T.
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul S. V. împotriva sentinței penale nr.1363 din 26 noiembrie 2012 a Judecătoriei Cluj N., pronunțată în dosarul nr._, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev.de art.180 al.2 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul S. V. și partea vătămată T. L..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță inculpatul S. V. arată că își menține apelul declarat.
Curtea, din oficiu, pune în discuția părților tardivitatea căii de atac declarată având în vedere că hotărârea s-a pronunțat în anul 2012 și potrivit legii de la acea dată putea fi atacată cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Față de excepția invocată, Curtea acordă cuvântul părților.
Reprezentantul Ministerului Public, apreciază excepția întemeiată având în vedere timpul scurs de la pronunțarea hotărârii.
În consecință, solicită admiterea excepției și respingerea apelului declarat de inculpat ca fiind tardiv formulat.
Inculpatul S. V., asupra excepției invocate, arată că nu a avut cunoștință de soluția pronunțată de instanța de fond.
Partea vătămată T. L., solicită admiterea excepției.
CURTEA :
Prin sentința penală nr. 1363 din 26 noiembrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Cluj-N., în temeiul articolului 180 alin. 2 din Codul penal a fost condamnat inculpatul S. V., fiul lui I. și F., născut la data de 16.02.1942 în Suceagu, județul Cluj, posesor al C.I. . nr._, CNP_, cetățenie română, studii liceale, fără antecedente penale, căsătorit, pensionar, cu domiciliul în comuna B., ., județul Cluj, la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe față de partea vătămată T. L..
În temeiul articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal au fost interzise inculpatului dreptul prevăzut la articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal.
În temeiul articolului 81 și articolului 82 din Codul penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani 6 luni și în temeiul articolului 359 din Codul de procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor articolului 83 din Codul penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul articolului 71, aliniatul 5 din Codul penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea dreptului prevăzut la articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate.
Pe latură civilă, s-a constatat că în cauză partea vătămată T. L. s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 lei reprezentând daune materiale (10.000 lei) și morale (10.000 lei).
În temeiul articolelor 14, 17 și 346 din Codul de procedură penală raportat la art. 1357 din Codul civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către partea vătămată T. L. și, în consecință, a fost obligat inculpatul S. V. să plătească în favoarea acesteia suma de 3.089,10 lei reprezentând daune materiale (39,10 lei + 50 lei + 50 lei*60 zile) și suma de 10.000 lei reprezentând daune morale.
În temeiul articolului 191, aliniatul 1 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 335 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În temeiul art. 193 alin. 1 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de partea civilă T. L..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. din data de 20.07.2012 întocmit în dosarul nr. 4071/P/2012 și înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului S. V. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. 2 Cod penal.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că la data de 21.04.2012, în jurul orelor 1630 partea vătămată T. L., care se afla sub influența băuturilor alcoolice, a plecat de la localul „Sub Nuci” din localitatea Suceagu, jud. Cluj și pe drumul de întoarcere la locuința sa din aceeași localitate, în dreptul imobilului cu nr. 34 s-a întâlnit cu inculpatul S. V., care îl aștepta, între cei doi existând o stare conflictuală mai veche.
Pe fondul neînțelegerilor dintre părți, inculpatul s-a apropiat de partea vătămată și, fără vreun motiv, i-a aplicat acestuia o lovitură în zona capului, cu o umbrelă pe care o avea în mână, după care S. V. l-a tras de haine pe T. L., reușind să-l ducă în curtea locuinței sale, unde i-a aplicat mai multe lovituri cu un furtun. Deși partea vătămată a căzut la pământ, inculpatul a continuat să-l lovească.
D. intervenția martorilor a reușit să aplaneze scandalul, după care partea vătămată a fost transportată cu o ambulanță la UPU 1 Cluj-N.. Din certificatul medico-legal nr. 2734/I/a/453 din 23.04.2012 emis de IML Cluj-N. rezultă că partea vătămată prezenta leziuni care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, care necesită 11-12 zile de îngrijiri medicale și care pot data din 21.04.2012.
S-a apreciat că fapta inculpatului S. V. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. 2 Cod penal, avându-se în vedere și concluziile certificatului medico-legal nr2734/I/a/453 din 23.04.2012 emis de IML Cluj-N..
În cursul urmăririi penale, partea vătămată T. L. s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 lei, reprezentând daune materiale și morale.
Actul de sesizare s-a întemeiat pe următoarele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale: plângerea prealabilă și declarațiile părții vătămate (filele 5, 9-11), declarațiile inculpatului (filele 7-8), constituirea de parte civilă și documentele justificative (filele 23-34), declarațiile martorilor (filele 12-14, 15-16, 19-21), certificatul medico-legal (fila 22).
La dosarul de urmărire penală al cauzei a fost atașată fișa de cazier judiciar a inculpatului (fila 36).
În cursul cercetării judecătorești, s-a procedat, în baza art. 327 C.proc.pen., la audierea martorilor G. R. (fila 20), J. S. (fila 21), N. H. P. (fila 22), S. P. (fila 28) și P. T. (fila 29).
La solicitările instanței în acest sens, s-a comunicat la dosarul cauzei, de către Evidența Operativă și Cazier Judiciar – IPJ, copie de pe cazierul judiciar al inculpatului (fila 5).
În cursul judecății, înainte de citirea actului de sesizare, și-a manifestat voința în sensul menținerii constituirii de parte civilă, partea vătămată T. L. cu suma de_ lei daune materiale și_ daune morale.
Examinând actele și lucrările dosarului și având în vedere, potrivit art. 62 și art. 287 alin. 2 C.proc.pen, întregul material probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea stare de fapt:
În data de 21.04.2012, în jurul orelor 1300 partea vătămată a plecat de la domiciliul său la barul intitulat „Sub Nuci” din localitatea Suciagu, unde a consumat 5 sticle cu bere. La întoarcere spre casă, a fost întâmpinat de către inculpatul S. V. în dreptul locuinței acestuia, el aplicându-i o lovitură în zona capului cu umbrela pe care o avea în mână, după care l-a tras în curtea sa. Acolo a luat un furtun și a continuat să-l lovească pe T. L., până la intervenția martorilor N. H. P., S. P., J. S. P. și T. L..
Când martorul N. H. P. a sărit peste poarta închisă cu cheia, S. V. a încetat să îl mai lovească pe T. L., care era căzut la pământ, sângerând în zona capului. Martorul J. S. P. l-a scos pe T. L. din curtea inculpatului, după care partea vătămată a plecat spre locuință împreună cu mama sa. Ulterior T. L. a fost transportat cu ambulanța la UPU Cluj, unde i s-au acordat îngrijiri medicale.
În urma agresiunii comise de inculpatul S. V., conform certificatului medico-legal nr. 2734/I/a/453 din 23 aprilie 2012, partea vătămată T. L. a suferit leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, care necesită pentru vindecare 11-12 zile îngrijiri medicale și pot data din 21 aprilie 2012.
Pentru reținerea situației de fapt prezentate mai sus, instanța a coroborat declarațiile inculpatului S. V., în conformitate cu prevederile art. 69 C.proc.pen., care recunoaște parțial fapta sa și dinamica acesteia cu declarațiile părții vătămate T. L., ale martorilor G. R., J. S., N. H. P., S. P., date în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, cu concluziile certificatului medico-legal nr. 2734/I/a/453 din 23 aprilie 2012.
Referitor la contradicțiile existente între declarațiile inculpatului S. V., pe de o parte, și declarațiile părții vătămate și ale martorilor, pe de altă parte, în ceea ce privește săvârșirea faptei reținute în sarcina acestuia, instanța a reținut următoarele:
Inculpatul S. V. a recunoscut într-una dintre declarațiile date în cursul urmăririi penale (fila 8) că a lovit-o pe partea vătămată cu umbrela în zona capului, încercând să-și atenueze răspunderea motivând că T. L. i-ar fi deteriorat anterior acoperișul și gardul casei, dar și că acesta ar fi avut o relație cu soția inculpatului.
Instanța a reținut drept corespunzătoare adevărului doar afirmațiile inculpatului în sensul manifestării conduitei de lovire a părții vătămate, având în vedere dispozițiile art. 69 C.proc.pen., potrivit cărora declarațiile inculpatului în procesul penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, condiție care nu este îndeplinită în cauza de față.
Astfel, declarațiile părții vătămate (filele 9-10, 11) a confirmat existența faptei și dinamica acesteia astfel cum a fost reținută de instanță, inculpatul S. V. acționând violent asupra acesteia atât în stradă (unde a folosit umbrela), cât și în curte (unde a folosit un furtun). De asemenea, martorii G. R., J. S. P., N. H. P. și S. P. arată, în declarațiile lor, că partea vătămată a fost agresată atât în stradă, cât și în curte, că în urma acestor agresiuni aceasta prezenta răni sângerânde la nivelul capului.
Având în vedere cele anterior reținute, instanța a înlăturat de la reținerea situației de fapt privind acest incident între părți, susținerile inculpatului care nu recunoaște fapta de a fi lovit cu furtunul vătămată T. L., deoarece aceste susțineri vin în contradicție cu probatoriul administrat, neputând servi la stabilirea adevărului.
Raportat la starea de fapt reținută și la toate probele administrate și analizate anterior, instanța a constatat căîn drept:
Fapta inculpatului S. V., care, în data de 21 aprilie 2012, i-a aplicat părții vătămate T. L., cu intenție, o lovitură în zona capului cu umbrela și mai multe lovituri cu un furtun, cauzându-i leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare 11-12 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. 2 din Codul penal.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al faptei inculpatului S. V. s-a concretizat în acțiunile de a aplica o lovitură cu umbrela în zona capului părții vătămate T. L. și de a-l lovi repetat cu un furtun, acțiuni care au avut ca urmare imediată și în legătură de cauzalitate directă vătămarea integrității corporale a părții vătămate.
În ceea ce privește latura subiectivă, inculpatul a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de norma de incriminare, respectiv aceea a intenției indirecte, întrucât a prevăzut potențialul rezultat al faptei lui, și, deși nu a urmărit cauzarea unui asemenea rezultat, respectiv provocarea de leziuni părții vătămate, a acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat.
Cât privește reținerea în sarcina inculpatului a formei agravate a infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzute de art. 180 alin. 2 Cod penal, aceasta a fost impusă de concluziile certificatului medico-legal, din care rezultă că partea vătămată a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare mai multe zile de îngrijiri medicale.
Potrivit art. 345 alin. 2 C.proc.pen., condamnarea se pronunță dacă fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat. În prezenta cauză instanța constată întrunite aceste condiții, astfel că a condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. 2 C.proc.pen.
În vederea unei juste individualizări judiciare a pedepsei la care a fost condamnat inculpatul și a modalității de executare a acesteia, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prescrise de art. 72 C.pen., respectiv, gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, precum și persoana inculpatului.
Astfel, instanța a reținut că fapta săvârșită de inculpatul S. V. prezintă un grad mediu de pericol social, că acest inculpat este la primul conflict cu legea penală, astfel cum rezultă din fișa de cazier atașată la dosar (fila 5) și că a manifestat o atitudine de minimalizare a responsabilității comiterii faptei pe tot parcursul desfășurării procesului penal.
Având în vedere aceste considerente, instanța a apreciat ca insuficientă aplicarea unei amenzi penale și se va orienta spre o pedeapsă cu închisoarea. În continuare, analizând modalitatea de comitere a faptei – pe timp de zi, după o prealabilă pregătire, actele repetate de agresiune, necesitatea intervenirii martorilor în vederea stopării ei, lipsa de empatie față de partea vătămată -, apreciază că o pedeapsă de 6 luni închisoare ar fi aptă de a asigura deopotrivă constrângerea inculpatului, cât și atenționarea acestuia asupra necesității de a-și îndrepta conduita și de a nu mai comite infracțiuni în viitor.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura faptelor săvârșite, persistența infracțională, ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercitarea acestora va fi interzisă pe durata executării pedepsei.
Instanța nu a interzis dreptul de a alege, ci doar dreptul de a fi ales, având în vedere exigențele Curții Europene a Drepturilor Omului, reflectate în Hotărârea din 06 octombrie 2005 în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, în care curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia S. și P. împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuie să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea acesteia. Or, faptele care au făcut obiectul prezentei cauze nu are conotație electorală, astfel că instanța apreciază că nu se impune interzicerea dreptului de a alege. Dreptul de a fi ales se impune a fi interzis deoarece condamnatul S. V. nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru concetățenii săi față de care alege să aibă comportamentul anterior analizat.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate, având în vedere faptul că inculpatul a avut până în prezent o conduită conformă normelor sociale, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenție și constatând îndeplinite celelalte două condiții impuse de articolul 81, literele a și b din Codul penal pentru aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei, va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 2 ani 6 luni închisoare.
Conform dispozițiilor articolului 71, aliniatul 5 din Codul penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii, motiv pentru care instanța a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea dreptului prevăzut la articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate.
În temeiul articolului 359 din Codul de procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor articolului 83 din Codul penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că și-a manifestat voința în sensul constituirii de parte civilă, partea vătămată T. L., cu suma de 20.000 lei, reprezentând 10.000 lei daune morale și 10.000 lei daune materiale.
Față de situația de fapt reținută anterior, instanța a constatat că sunt întrunite condițiile instituite de art. 1357 C. civ. pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a inculpatului (fapta ilicită, prejudiciul produs părții civile, legătura de cauzalitate dintre acestea și vinovăția inculpatului), fapta de lovire constituind, sub aspect civil, faptă ilicită care aduce atingere unor valori nepatrimoniale importante, cum sunt integritatea fizică și psihică, fapte care antrenează răspunderea civilă delictuală a făptuitorului.
Astfel, fapta ilicită intenționată a inculpatului de a lovi partea vătămată a avut drept urmare imediată cauzarea unor leziuni corporale, care au necesitat pentru vindecare 11-12 zile îngrijiri medicale, leziuni care au fost de natură să aducă atingere dreptului acesteia la integritate fizică, generându-i suferințe psihice și fizice.
Cu privire la soluționarea laturii civile s-au reținut în practica judiciară următoarele:
Este justificată acordarea daunelor morale ca pretium doloris, în compensarea suferințelor și durerilor de natură fizică și psihică inerente faptei de lovire, pe care le-a încercat victima faptului ilicit [Judecătoria sectorului 1 București, sentința penală nr. 715 din 9 martie 2006], iar în aprecierea daunelor morale ce vor fi acordate, instanțele vor avea în vedere actele doveditoare și probele administrate [Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, decizia nr. 1631 din 14 martie 2006], în lipsa unor criterii de determinare a cuantumului daunelor morale, instanța urmând a stabili întinderea acestora în raport de gravitatea vătămărilor produse și de intensitatea suferințelor cauzate [Curtea Supremă de Justiție, secția penală, decizia nr. 1387 din 14 martie 2002].
Având în vedere aceste considerații, instanța a constatat, în ceea ce privește solicitările părții civile T. L., ca fiind întemeiate pretențiile acestuia privind suma de 3089,1 lei cu titlu de daune materiale (39,10 lei conform chitanței depuse la fila 31 + 50 lei conform bonului fiscal depus la fila 30 + 60 zile*50 lei conform declarației martorului P. T. – partea vătămată a lucrat înainte de incident și câștiga suma de 50 lei/ zi) și suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale, urmând a admite acțiunea civilă în parte și a respinge restul pretențiilor.
Instanța a stabilit că aceste cuantumuri privind daunele materiale reprezintă contravaloarea cheltuielilor efectuate cu obținerea certificatului medico-legal, cu deplasările și cele generate de incapacitatea de a munci o perioadă de timp, iar cele privind daunele morale o reparație echitabilă a suferințelor fizice și psihice a părții vătămate, luând în considerare concluziile certificatului medico-legal, care atestă perioada în care leziunile produse ar necesita îngrijiri medicale, vârsta părții vătămate, împrejurarea că aceasta a fost agresată în mod repetat, faptul că leziunile suferite de T. L. l-au împiedicat să presteze activități specifice pentru obținerea veniturilor, consecințele negative suferite de victimă pe plan fizic și psihic, importanța și gradul de atingere a valorilor morale lezate, intensitatea perceperii consecințelor vătămării, gradul de afectare a situației familiale și sociale a părții vătămate.
În baza art. 193 alin. 1 și 2 C.proc.pen. și în raport de împrejurarea că părții vătămate i s-a produs un prejudiciu prin derularea acestei proceduri judiciare, aceasta efectuând anumite cheltuieli specifice destinate apărării și reprezentării ei în procesul penal, instanța a obligat inculpatul S. V. să plătească părții civile T. L. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Având în vedere dispozițiile art. 349 raportat la art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, instanța a obligat pe inculpatul S. V. la plata sumei de 335 lei la reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul S. V. solicitând instanței de control judiciar modificarea sentinței prin care s-a dispus condamnarea sa și exonerarea de la plata despăgubirilor civile, considerând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică.
Instanța, din oficiu a invocat excepția tardivității promovării căii de atac, excepție care a fost pusă în discuția părților.
Analizând apelul declarat prin prisma excepției invocate, Curtea constată că aceasta este fondată pentru următoarele considerente:
Prin sentința penală nr. 1363/2012 din 26 noiembrie 2012 a Judecătoriei Cluj-N. s-a dispus condamnarea inculpatului S. V. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violente față de partea vătămată T. L..
Pedeapsa de 6 luni închisoare a fost suspendată condiționat pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
Sub aspectul laturii civile a fost obligat inculpatul să plătească părții civile 3089,10 lei cu titlu de daune materiale și 10.000 lei daune morale.
Având în vedere că inculpatul a fost prezent la dezbaterea pe fond a cauzei, termenul de declarare a căii de atac a fost de 10 zile de la pronunțare.
Cu toate acestea, inculpatul S. a promovat cale de atac împotriva sentinței anterior menționate, doar în data de 3 martie 2014, conform scriptului existent la fila 2 dosar, depășind termenul de 10 zile prevăzut de lege pentru promovarea căii de atac, cu mai bine de 1 an și jumătate.
Raportat la cele expuse anterior, va fi respins ca tardiv apelul declarat de către inculpat în baza dispozițiilor art. 421 pct 1 lit a Cod procedură penală, conform dispozitivului.
În temeiul art 275 alin2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul apelant la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat cu prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv apelul declarat de inculpatul S. V., domiciliat in comuna B., ., jud. Cluj împotriva sentintei penale nr. 1363 din 26 noiembrie 2013 a Judecătoriei Cluj N..
Obligă pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 martie 2014 .
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
L. MANGOMONICA Ș.
GREFIER
M. B.
Red. M.Ș./M.N.
6 ex./26.03.2014
Jud.fond.- M. A.
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 283/2014. Curtea... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1719/2013. Curtea... → |
|---|
