Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 386/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 386/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 386/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 386/A/2015
Ședința publică din 12 martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. S., judecător
JUDECĂTOR: A. D. L.-AGHINIȚĂ
GREFIER: L. A. S.
Ministerul Public reprezentat prin A. S. – procuror,
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj
S-a luat spre examinare apelul declarat de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA SIGHETU MARMAȚIEI împotriva sentinței penale nr. 129 din data de 2 aprilie 2014 a Judecătoriei Sighetu Marmației, pronunțată în dosar nr._, în care inculpații D. C. A., B. V. și B. B. M. au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, dat în dosar nr. 401/p/2012, pentru comiterea infracțiunilor de lovire, prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal și de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 21 lit. a Cod penal cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că nu se prezintă niciuna dintre părți.
Derularea, finalizarea dezbaterilor și cuvântul pe fond al părților s-a consemnat în încheierea de ședință din data de 26 februarie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în dezbaterea apelului declarat, conform încheierii de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea amânându-se la acest termen de judecată pentru a da posibilitatea părților de a formula concluzii scrise.
CURTEA
Prin sentința penală nr.129 din 02.04.2014 a Judecătoriei Sighetu Marmației, în baza art. 396 alin. (1), (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. și la art. 19 C. pen. au fost achitați inculpații D. C. A., fiul lui M. și L., născut la data de 19.06.1989 în Sighetu Marmației, jud. Maramureș, C.N.P._, fără antecente penale, posesor C.I., ., nr._, domiciliat în Sighetu Marmației, ., jud. Maramureș, starea civilă necăsătorit, stagiu militar nesatisfăcut, fără ocupație, studii 8 clase sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 233 Noul Cod Penal (corespondent art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 2 ind 1 lit. a cu aplicarea art. 33 lit. a. Vechiul Cod Penal); B. V., fiul lui V. și V., născut la data de 23.08.1982 în Sighetu Marmației, jud. Maramureș, C.N.P._, recidivist, posesor C.I., ., nr._, domiciliat în Sighetu Marmației, ./60, jud. Maramureș, starea civilă căsătorit, studii 8 clase, cetățenie română, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 233 Noul Cod Penal (corespondent art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 2 ind 1 lit. a cu aplicarea art. 37 lit. b Vechiul Cod Penal ).
B. M. B. - fiul lui V. și V., născut la data de 07.07.1986 în Sighetu Marmației, jud. Maramureș, C.N.P._, fără antecedente penale, posesor C.I., ., nr._, domiciliat în Sighetu Marmației, .. 1/14, jud. Maramureș, starea civilă divorțat, studii 8 clase, cetățenie română, sub aspectul săvârșirii de tâlhărie prevăzută de art. 233 Noul Cod Penal (corespondent art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 2 ind 1 lit. a cu aplicarea art. 33 lit. a. Vechiul Cod Penal)
În baza art. 386 alin. 1 din Codul de procedură penală s-a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. 2 din Vechiul Cod penal în art. 193 alin. 2 din Noul Cod penal.
În baza art. 193 alin. 2 din Noul Cod penal cu aplicarea art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal a fost condamnat inculpatul D. C. A. la 1800 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1360 C. civ. s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de părțile civile Lakatos I. Z. și G. C. V..
În baza art. 275 alin. (1) pct. (1) lit. b) C. proc. pen. au fost obligate părțile civile la plata sumei de 598 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
În data de 28.02.2012, inculpații întâlnindu-se cu partea vătămată G. C. N., au determinat-o pe aceasta, inculpatul D. C. A. agresând persoana vătămată în acest scop, să îi conducă la apartamentul pe care partea vătămată M. Ș. R. îl deținea în chirie situat în cartierul Unirii din Sighetu Marmației unde știau că se comercializează produse vestimentare din Spania de către partea vătămată Lakatos I. Z..
Din declarațiile martorilor prezenți în apartament în momentul incidentului, R. F. V. și R. M. a reieșit că, după ce au ajuns în apartamentul în care locuia partea vătămată M. Ș. R., s-a iscat un conflict între inculpați și părțile vătămate, soldat cu agresarea de către inculpatul D. C. A. a părții vătămate vătămată G. C. N., conflict care s-a aplanat, fiind urmat de predarea de bună voie a unor produse vestimentare de către partea vătămată M. Ș. R., întelegându-se cu inculpatul D. C. A., ca acesta din urmă să achite contravaloarea produselor a doua zi, în cuantum de 500 de lei.(f. 194, 196 )
Faptul că inculpatul urma să achite contravaloarea produselor vestimentare conform înțelegerii încheiate verbal cu partea vătămată M. Ș. R., reiese și din declarația martorului R. V. M. C. conform căruia inculpatul a purtat o discuție telefonică din care reieșea că urma să achite contravaloarea unor produse vestimentare.(f. 199)
Declarațiile martorilor anterior menționați s-au coroborat cu declarațiile inculpaților( f. 154, 155, 192).
Declarația martorului F. G. C. ( f. 140) a fost înlăturată de instanță întrucât nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în cauză.
Instanța a amintit că infracțiunea de tâlhărie este o infracțiune complexă, ce presupune, pe de o parte, sub aspectul elementului material al laturii obiective, o acțiune principală de luare a bunului și o acțiune adiacentă de violență fizică sau morală, acțiuni care trebuie să se afle într-un raport de intercondiționare.
Pe de altă parte, sub aspectul laturii subiective, aceasta, la rândul ei, prezintă o structură complexă, întrucât cuprinde intenția cu care se comite activitatea principală și intenția cu care se săvârșește activitatea secundară. Intenția, în cazul infracțiunii de tâlhărie este una directă, calificată prin scopul special urmărit de făptuitor: este vorba atât de scopul specific furtului -însușirea pe nedrept a bunului, cât și de scopul folosirii violenței sau a amenințării - pentru săvârșirea furtului, ori pentru păstrarea bunului, ștergerea urmelor infracțiunii, sau pentru asigurarea scăpării făptuitorului.
Raportat la probele administrate în cauză instanța a reținut că nu a fost dovedită mai presus de orice dubiu săvârșirea de către inculpați a infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.233 Noul Cod Penal și a dispus achitarea acestora.
În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1360 C. civ. s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de părțile civile Lakatos I. Z. și G. C. V..
În baza art. 275 alin. (1) pct. (1) lit. b) C. proc. pen. au fost obligate părțile civile la plata sumei de 598 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de lovire prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal din 1969, corespondent art. 193 alin. 2 din Noul Cod penal de către inculpatul D. C. A., instanța a reținut următoarele:.
Analizând materialul probator administrat în cauză, respectiv declarațiile martorilor R. F. V. și R. M.., coroborate și cu declarația părții vătămate, instanța a retinut că, în ziua de 28.02.2012, inculpatul a exercitat asupra părții vătămate G. C. N. agresiuni fizice, care au produs leziuni vindecabile în 4-6 zile de îngrijiri medicale.( (f. 194, 196 )
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, având în vedere circumstanțele reale și personale ale inculpatului și limitele de pedeapsă stabilite de lege, instanța a apreciat că se impune condamnarea inculpatului la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1800 de lei, făcându-se aplicarea disp. art. 5 Cod proc. penală.
Astfel, raportându-se la disp. art. 61 alin. 2 și alin. 4 lit. c Cod penal instanța a stabilit o amendă de 1800 de lei, apreciind că aplicarea unei astfel de pedepse este deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal P. de pe lângă Judecătoria Sighetu-Marmației solicitând, în esență, condamnarea inculpaților pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie pentru care au fost trimiși în judecată, în concluziile orale arătând că este greșită achitarea pronunțată de către instanța de judecată, respectiv aceasta a aplicat greșit temeiul de achitare prev. de art. 16 lit. d din Codul de procedură penală, care nu este în niciun caz aplicabil, el referindu-se la o cauză justificativă. Astfel, în ipoteza însușirii punctului de vedere al instanței, s-a apreciat că temeiul de achitare al inculpaților ar putea fi altul, respectiv art. 16 lit. a din Codul de procedură penală și anume inexistența faptei.
Netemeinicia hotărârii atacate a vizat și greșita schimbare a încadrării juridice, arătându-se că instanța de fond a separat practic infracțiunea de tâlhărie în lovire și în furt, fără a se pronunța pentru infracțiunea de furt. În acest sens, s-a arătat că în actul de sesizare a instanței s-a reținut infracțiunea de tâlhărie în forma prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și alin. 21 lit. a din Codul penal, infracțiunea fiind comisă în 28 februarie 2012, noul text de lege fiind art. 233 din Noul Cod penal.
S-a susținut că din probele administrate reiese că există infracțiunea de tâlhărie, atât sub aspectul laturii obiective, cât și a laturii subiective.
Analizând apelul declarat în cauză, prin prisma motivelor invocate și a actelor dosarului, Curtea reține următoarele:
În după-amiaza zilei de 28 februarie 2012, la locuința părții vătămate Lakatoș I. a avut loc o altercație între părțile vătămate și inculpați, pe fondul unor divergențe legate de „marfa adusă din Spania sau hainele de firmă”.
În urma altercației, toate cele trei părți vătămate au suferit leziuni corporale, care au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale, ele fiind produse prin lovire activă, având certificate medico-legale în acest sens.
Întrucât bunurile aparțineau lui M. Ș. și Lakatoș I. s-a reținut că față de aceste două părți vătămate s-a comis infracțiunea de tâlhărie, iar în cazul lui G. C. s-a reținut infracțiunea de lovire.
Instanța de fond a dispus achitarea inculpaților pentru tâlhărie și a reținut vinovăția în cazul infracțiunii de lovire, aplicând inculpatului D. C. o amendă penală.
Hotărârea instanței de fond a fost criticată în sensul că aceasta a pronunțat în mod eronat o soluție de achitare cu privire la infracțiunile de tâlhărie, prevăzute de art. 233 din Noul Cod penal, reținute în sarcina inculpaților, arătându-se că, din probele administrate, reiese în mod cert că faptele au fost săvârșite de către aceștia.
Din probele administrate în prezenta cauză însă, Curtea reține, în acord cu motivarea primei instanțe, că nu a fost dovedită, mai presupus de orice dubiu, intenția în comiterea infracțiunii de tâlhărie.
Astfel, se observă că sub acest aspect declarațiile tuturor martorilor audiați, inclusiv ale părților vătămate, au fost oscilante și nu pot fi coroborate nici între ele și nici cu alte probe administrate în cauză, respectiv cu declarațiile părților civile sau cu cele ale părții vătămate sau ale inculpaților.
În concret, fiecare dintre persoanele audiate în prezenta cauză, care au avut contact direct cu evenimentele din 28.12.2012, a avut o variantă proprie cu privire la desfășurarea acestor evenimente, putându-se astfel discuta de incertitudini începând de la persoana care a deschis ușa la momentul pătrunderii inculpaților în locuință, până la momentele și motivele pentru care au avut loc agresiunile, felul agresiunilor, persoanele agresate și chiar cu privire la persoanele care au căutat bunuri în casă, la cantitatea bunurilor sustrase și la momentul și modalitatea în care inculpații au părăsit locuința părților vătămate.
O hotărâre de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăție, orice îndoială profitând inculpaților.
Din declarațiile părților reiese că au fost găsite bunuri în apartament, pe care inculpații ar fi vrut să le ia, însă părțile civile le-au solicitat acestora să le lase acele bunuri, pentru că aveau nevoie de ele, moment la care inculpații au hotărât să le respecte dorința. Mai mult, în apartament mai erau bunuri de valoare, respectiv și alte produse, care nu au fost luate de către inculpați.
Relevant în ceea ce privește inexistența infracțiunii de tâlhărie este și faptul că martorul R. și partea vătămată G. au arătat că inculpatul B. a stat la laptop și a ascultat muzică pe tot parcursul desfășurării evenimentelor, aspect care semnifică că aceștia nu se aflau într-o stare de temere față de inculpații care au pătruns în apartament. Totodată, partea vătămată G. a mai arătat că în momentul pătrunderii în apartament, aceștia au salutat și au purtat o discuție amicală despre cumpărarea, respectiv vânzarea anumitor produse.
Chiar dacă strict juridic și formal, temeiul de drept al achitării nu corespunde cu motivarea care a dus la luarea hotărârii, instanța de fond a dat în mod corect eficiență principiului in dubio pro reo, întrucât toate declarațiile sunt versatile.
Astfel, la fila nr. 95 din dosarul de urmărire penală se arată chiar de către partea vătămată Lakatoș Z. că el a primit o lovitură de la B. V. datorită unui împrumut de 200 de euro nerestituit, aspect care nu are nicio legătură cu ce s-a întâmplat în apartament.
Mai mult, prima instanță a procedat în mod corect separând infracțiunea de furt față de acea de lovire în ceea îi privește pe cei doi inculpați B. V. și B. B. M.. Cu privire la acesta din urmă, niciun martor nu a afirmat că a participat în orice mod la comiterea faptelor, el stând în bucătărie și ascultând muzică, aspect recunoscut de către toți.
Separând infracțiunea complexă în cele două componente se impunea verificarea subzistenței furtului, cu mențiunea că pentru lovire nu exista din partea lui Lakatoș Z. o plângere prealabilă strict față de B. V..
La o analiză mai atentă însă, se poate observa că nu subzistă nici infracțiunea de furt, nefiind vorba de o deposedare, câtă vreme s-a discutat de un preț, aspect corect remarcat de către instanța de fond. Mai mult, încă din încheierea penală nr. 93/R, dată în dosarul nr. 746/2012, prin care s-a admis recursul împotriva măsurii arestării, s-a arătat de către Tribunalul Maramureș că nu există, nici la acel moment și nici nu s-au administrat alte probe, indicii clare care să ducă la existența infracțiunii de tâlhărie, câtă vreme s-a discutat de un preț.
Aspectul sub care este însă totuși întemeiat apelul declarat de către P. este cel privind temeiul achitării, deoarece atât din starea de fapt reținută de către prima instanță, cât și din probele administrate reiese împrejurarea că fapta de tâlhărie reținută în sarcina inculpaților nu a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, respectiv intenția și nu că ar fi existat o cauză justificativă sau de neimputabilitate, împrejurare față de care, în baza prevederilor art. 421 alin.2 Lit. a Cod procedură penală Curtea va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sighetu-Marmației împotriva sentinței penale nr. 129/2.04.2014 a Judecătoriei Sighetu-Marmației pe care o va desființa în parte sub aspectul greșitului temei juridic de achitare a inculpaților D. C. A., B. V. și B. M. B..
Pronunțând o nouă hotărâre, va dispune schimbarea temeiului juridic de achitare a celor trei inculpați pentru infracțiunea de tâlhărie din art. 16 lit. d în art. 16 lit. b teza a II-a Cod procedură penală și va menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Se va stabili suma de 100 lei cu titlu de onorariu avocațial parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, av. A. A. C. care se avansează din FMJ.
Cheltuielile judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sighetu-Marmației împotriva sentinței penale nr. 129/2.04.2014 a Judecătoriei Sighetu-Marmației pe care o desființează în parte sub aspectul greșitului temei juridic de achitare a inculpaților D. C. A., B. V. și B. M. B..
Pronunțând o nouă hotărâre, schimbă temeiul juridic de achitare a celor trei inculpați pentru infracțiunea de tâlhărie din art. 16 lit. d în art. 16 lit. b teza a II-a Cod procedură penală.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Stabilește suma de 100 lei cu titlu de onorariu avocațial parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, av. A. A. C. care se avansează din FMJ.
Cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12.03.2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR GREFIER
S. S. A. D. L.-AGHINIȚĂ L. A. S.
Red.ADLA/AC
3 ex. /20.05.2015
jud.fond. C. M. S.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1511/2012. Curtea... → |
|---|
