Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 102/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 102/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 29-07-2015 în dosarul nr. 102/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.102/2015
Ședința publică din 29 iulie 2015
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: V. C.
GREFIER: M. B.
Ministerului Public – P. de pe lângă I.C.C.J. – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial C. reprezentat prin PROCUROR: L. C.
S-a luat spre examinare contestația formulată de P. de pe lângă I.C.C.J. – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial C. împotriva încheierii penale nr.91 din 23 iulie 2015 a Tribunalului C., având ca obiect verificarea măsurii arestării preventive a inculpatului L. Z. A..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul L. Z. A. în stare de arest, asistat de av.H. A. în substituirea apărătorului ales al inculpatului av.H. M., ambii avocați din cadrul Baroului C., cu delegațiile la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea contestației formulată de D. S. Teritorial C., desființarea în parte a încheierii atacate în ce-l privește pe inculpatul L. Z. A. și, rejudecând cauza, a se constata că temeiurile inițiale care au stat la baza arestării inculpatului subzistă și se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului.
În susținerea contestației arată că prin încheierea atacată s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, instanța reținând că inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, a manifestat o atitudine de colaborare cu organele judiciare și că de la data arestării sale a trecut un interval de timp de mai bine de 6 luni de zile.
Apreciază că aceste argumente nu se regăsesc în actele dosarului întrucât față de acest inculpat nu a fost vorba de o atitudine sinceră și de cooperare cu organele judiciare, acesta refuzând să dea declarații până la momentul la care au fost administrate probe pe baza cărora i s-au imputat faptele descrise în actul de sesizare, abia la sfârșitul urmăririi penale recunoscând ceea ce i s-a imputat iar în fază de judecată abordând aceeași atitudine recunoscând vinovăția.
Solicită a se observa că inculpatul nu se află la prima confruntare cu legea penală, a comis faptele acționând prin intermediari și s-a dovedit că a încercat zădărnicirea aflării adevărului.
Apreciază că măsura arestului preventiv este singura măsură proporțională cu gravitatea presupusei fapte și cu toate datele privind persoana inculpatului și ea este necesară a fi menținută chiar dacă la acest moment inculpatul a dat o declarație de recunoaștere a vinovăției.
Apărătorul inculpatului L. Z. A. solicită respingerea contestației ca nefondată și menținerea încheierii atacate ca fiind temeinică și legală.
În susținerea poziției procesuale arată că starea de fapt și elementele acesteia, față de stadiul lor inițial, au suferit o importantă modificare, respectiv a intervenit recunoașterea vinovăției.
Apreciază că în mod corect înlocuit măsura arestului preventiv cu o altă măsură care este suficient de severă pentru ca inculpatul să nu influențeze buna desfășurare a procesului penal.
Inculpatul L. Z. A. având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA,
Asupra cauzei de față,
Prin încheierea penală nr. 91 din 23 iulie 2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 15, în temeiul art. 362 al. 2 rap. la art. 208 al. 2 și 3 și la art. 242 al. 2 Cod Procedură Penală s-a înlocuit măsura arestării preventive luată față de inculpatul L. Z. A., fiul lui I.-V. și C.-C., născut la data de 10.12.1990 în C.-N., jud. C., CNP_, domiciliat în C.-N., ., ., în prezent aflat în Penitenciarul G., cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, prev. de art. 218, art. 220 și 221 Cod de Procedură Penală.
În baza art. 221 alin. 1 Cod procedură penală s-a constatat că inculpatul L. Z. A. locuiește în mun. C.-N., ., ., și s-a impus inculpatului obligația de a nu părăsi imobilul situat la adresa de mai sus, fără permisiunea instanței de judecată.
În baza art. 221 alin. 2 Cod procedură penală, pe durata arestului la domiciliu inculpatul are următoarele obligații:
a. Să se prezinte în fața instanței de judecată ori de câte ori va fi chemat;
b. Să nu comunice cu inculpații Călănuș Z. C., T. A., Cocișu B. A., Ș. O. S., Bocretaș T. F., Podraski I. și O. I. F..
În baza art. 221 alin. 4 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor ce îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
S-a dispus comunicarea câte unei copii de pe prezenta cu IPJ C. – Biroul Supravegheri Judiciare, instituție desemnată cu supravegherea inculpatului L. Z. A., serviciului public comunitar de evidență a persoanelor, organelor competente să elibereze pașapoarte și organelor de frontieră.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
S-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a controlului judiciar.
În temeiul art. 362 al. 2 rap. la art. 208 al. 2 și 3 Cod Procedură Penală s-a constatat că subzistă temeiurile ce au impus menținerea măsurii arestului la domiciliu și s-a menținut această măsură preventivă a arestului la domiciliu luată față de inculpatul CĂLĂNUȘ Z. C., fiul lui Z. și S.-A., născut la data de 20.03.1992 în C.-N., jud. C., CNP_, domiciliat în C.-N., ., .,și s-a respins, implicit cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive a arestului la domiciliu luată față de inculpat cu măsura preventivă a controlului judiciar.
S-a modificat adresa la care inculpatul CĂLĂNUȘ Z. C. urmează să execute măsura preventivă a arestului la domiciliu, ca fiind situată în C.-N., ., ., la locuința tatălui său, numitul Călănuș Z..
În temeiul art. 362 rap. la art. 208 al. 3 și 4 Cod Procedură Penală s-a constatat că temeiurile ce au determinat luarea măsurii preventive a controlului judiciar față de inculpații T. A., fiul lui A. și A. A., născut la data de 28.09.1993 în mun. C.-N., domiciliat în mun. C.-N., ., ., CNP_, COCIȘU B. A., fiul lui I. L. și G. S., născut la data de 13.09.1990 în mun. C.-N., domiciliat în mun. C.-N., ., ., CNP_, Ș. O. S., fiul lui N. S. și R., născut la data de 04.01.1994, în mun. C.-N., domiciliat în mun. C.-N., ., nr. 14, ., CNP_ și BOCRETAȘ T. F., fiul lui M. și P., născut la data de 12.07.1983 în mun. C.-N., domiciliat în mun. C.-N., ., ., CNP_, subzistă și în consecință s-a menținut măsura preventivă a controlului judiciar față de inculpații susmenționați, care urmează să respecte măsurile și obligațiile stabilite prin ordonanțele procurorului din faza de urmărire penală.
S-a respins implicit cererea de revocare a măsurii controlului judiciar formulată de către inculpatul Ș. O. S., precum și cererea de modificare a conținutului controlului judiciar formulată de același inculpat, prin înlăturarea obligației impusă inculpatului de a nu părăsi județul C..
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut în privința inculpatului L. Z. A., că măsura arestării preventive nu se mai justifică în condițiile în care acest inculpat a recunoscut comiterea faptelor, a manifestat o atitudine de colaborare cu organele judiciare, și de la data arestării sale a trecut un interval de timp de mai bine de șase luni de zile; măsura arestului la domiciliu este o măsură care poate asigura în condiții la fel de bune ca și cea a arestului preventiv, buna desfășurare a procesului penal, în condițiile în care și tatăl său, care este proprietarul locuinței în care inculpatul urmează să execute această măsură a fost de acord cu acest lucru. Aceasta cu atât mai mult cu cât, față de inculpatul Călănuș Z. A., care a fost trimis în judecată pentru comiterea a trei infracțiuni s-a luat o atare măsură în urmă cu mai mult timp, astfel încât și din considerente de echitate se impune ca și față de acest inculpatul să se înlocuiască măsura arestului preventiv cu cea a arestului la domiciliu.
Așadar în raport de toate datele mai sus menținute s-a apreciat că măsura preventivă mai ușoară a arestului la domiciliu este suficientă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal.
Măsura controlului judiciar nu a fost considerată eficientă în cazul acestui inculpat din pricină că a încercat anterior să influențeze declarațiile unor martori, cu consecința alterării adevărului.
Tribunalul, în temeiul art. 362 al. 2 rap. la art. 208 al. 2 și 3 și la art. 242 al. 2 Cod Procedură Penală a înlocuit măsura arestării preventive luată față de inculpatul L. Z. A., cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, prev. de art. 218, art. 220 și 221 Cod de Procedură Penală.
În baza art. 221 alin. 1 Cod procedură penală a constatat că inculpatul L. Z. A. locuiește în mun. C.-N., ., ., și s-a impus inculpatului obligația de a nu părăsi imobilul situat la adresa de mai sus, fără permisiunea instanței de judecată.
În baza art. 221 alin. 2 Cod procedură penală, pe durata arestului la domiciliu s-au impus inculpatului obligațiile corespunzătore redate în dispozitiv.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism S. Teritorial C..
S-a susținut că prima instanță în mod greșit a reținut că inculpatul a recunoscut faptele cu toate că din actele dosarului rezultă că inculpatul nu a avut o atitudine sinceră și de cooperare cu organele judiciare refuzând să dea declarații până în momentul în care au fost administrate probe în dovedirea faptelor descrise în actul de sesizare.
A mai arătat că inculpatul nu se află la prima confruntare cu legea penală și s-a dovedit că a încercat zădărnicirea aflării adevărului, astfel încât măsura arestului preventiv este singura măsură proporțională cu gravitatea presupusei fapte.
Examinând contestația formulată din perspectiva motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
În mod temeinic prima instanță, verificând în cursul judecății măsura preventivă, a reținut că, față de inculpatul L. Z. A., alături de alți coinculpați, s-a dispus începerea judecății, prin actul de sesizare reținându-se că între luna noiembrie 2013 și luna octombrie 2014 în mod repetat, ar fi procurat, ar fi deținut în vederea comercializării, ar fi pus în vânzare și ar fi distribuit aproximativ 140 de comprimate de droguri de mare risc Ecstazy, pe raza județului C., faptă prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr. 142/2001 cu aplicarea art. 35 alin.1 Cp.
Curtea reține că nu s-au contestat probele, indicate de către prima instanță, care conturează bănuiala rezonabilă că inculpatul ar fi comis fapta, prin urmare acest aspect nu se impune a fi reanalizat în contestație.
Procurorul a criticat înlocuirea arestării preventive a inculpatului intimat L. Z. A. cu arestul la domiciliu, considerând că ultima măsură nu ar fi proporțională cu gravitatea faptei și cu datele ce caracterizează persoana inculpatului. În motivarea contestației s-a mai invocat subzistența certă a riscului ca inculpatul să comită alte infracțiuni.
Aceste argumente nu pot fi primite de către Curte, deoarece art. 208 C.p.p. ce reglementează verificarea măsurilor preventive în cursul judecății, prevede că instanța verifică dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat. Din examinarea încheierilor anterioare reiese că prima instanță a menținut arestarea preventivă a inculpatului intimat nu doar datorită gravității indubitabile a faptei de care este acuzat, ci și pentru că, alături de inculpatul Călănuș Z. C., a încercat să influențeze persoane ce urmau a fi audiate ca martori în cursul urmăririi penale prin intermediul coinculpatului Bocretaș T. F..
În prezent, după audierea inculpatului în timpul judecății (f.111) și recunoașterea în totalitate a faptelor reținute în sarcina lui instanța a admis cererea ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, fiind evident că o parte din temeiurile ce au stat la baza menținerii arestării preventive sau modificat.
În această situație, art. 242 alin.2 C.p.p. prevede că măsura preventivă se înlocuiește cu o măsură preventivă mai ușoară, impunând, în teza finală, o singură condiție, și anume ca măsura preventivă mai ușoară să fie suficientă pentru realizarea scopului prev. de art. 202 alin.1 C.p.p. Ca atare condiția proporționalității invocate în contestație este suficient să fie îndeplinită, iar în speță este îndeplinită, doar cu privire la măsura preventivă mai ușoară.
Referitor la argumentul privind subzistența certă a riscului ca inculpatul să comită alte infracțiuni se observă că nu există acest risc, de vreme ce măsura preventivă mai ușoară constă în arestul la domiciliu.
Mai mult, se constată că temeiul constând în riscul influențării martorilor nu a suferit o simplă modificare, ci a dispărut, fiindcă în cauză judecata se va desfășura potrivit art. 375 C.p.p. fără administrarea probei cu martori, dosarul fiind amânat doar pentru întocmirea referatelor de evaluare față de doi coinculpați.
Așa fiind, în baza art. 206 C.p.p. va respinge ca nefondată contestația formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism S. Teritorial C. împotriva încheierii penale nr. 91 din 23 iulie 2015 a Tribunalului C..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 29 iulie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
V. C. M. B.
Red. C.V./V.R.
4 ex./30.07.2015
Jud. fond:L.-A. C.
| ← Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 386/2015. Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
