Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 121/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 121/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 19-08-2015 în dosarul nr. 121/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 121/2015
Ședința publică din 19 august 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. Ș., judecător
GREFIER: L. A. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Cluj reprezentant prin A. M. T. – procuror
Pe rol fiind soluționarea contestațiilor formulate de către inculpații C. O. și C. E. Ș. împotriva încheierii penale din data de 12.08.2015 a Tribunalului Cluj.
La apelul nominal efectuat în cauză se constată că se prezintă inculpații C. E. Ș. și C. O., ambii asistați de avocat A. S. M. în substituirea apărătorului ales, avocat C. B., ambii din cadrul Baroului Cluj, cu delegații la dosar ( f. 18, 19 ).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Inculpata C. O. arată că își însușește contestația formulată în numele său de către dl. avocat.
Inculpatul C. E. Ș. arată că își însușește contestația formulată în numele său de către dl. avocat.
Apărătorul substituent al inculpaților C. E. Ș. și C. O., în temeiul art. 198 Cod procedură penală solicită administrarea probei cu înscrisuri, sens în care depune la dosar acte aferente situației medicale a inculpaților. Astfel, cu privire la inculpata C. O. depune la dosar înscrisuri care atestă probleme de natură oncologică ale acesteia, iar în ceea ce îl privește pe inculpatul C. E. Ș. acte care vizează probleme de natură oftalmologică.
De asemenea, depune la dosar un extras de pe portalul instanței cu privire la o soluție de modificare a obligațiilor controlului judiciar prevăzută de art. 215 alin. 8 și 9 Cod procedură penală, o încheiere a Tribunalului Maramureș pin care s-a încuviințat depășirea limitei teritoriale, o ordonanță a procurorului, precum și motivele ale contestației, care se comunică și procurorului, cu precizarea că menține în parte temeiurile formulate în contestația inițială, în sensul că nu mai solicită posibilitatea de a lua legătura cu martorii din rechizitoriu, cu precizarea că revocarea măsurii controlului judiciar a fost formulată și în fața instanței fondului, respinsă prin încheierea atacată.
Nefiind alte cereri, lămuriri și excepții de formulat se acordă cuvântul în susținerea contestațiilor formulate.
Apărătorul substituent al inculpaților C. E. Ș. și C. O., având cuvântul, solicită, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a din Codul de procedură penală, admiterea prezentei contestații și, în principal, raportat la art. 242 alin. 1 din Codul de procedură penală, revocarea măsurii controlului judiciar pentru ambii inculpați, iar în subsidiar, în temeiul art. 215 alin. 2 lit. a Cod procedură penală, încuviințarea depășirii limitei teritoriale a României, în intervalul 24 august – 30 august 2015, în vederea deplasării inculpaților la Clinica Anadolu din Turcia, pentru efectuarea de investigații medicale.
În ceea ce privește petitul principal de revocare a măsurii controlului judiciar apreciază că încheierea pronunțată de Tribunalul Cluj este nemotivată. În acest sens, arată că instanța fondului a constatat, verificând legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar, că există în continuare suspiciunea rezonabilă a comiterii de fapte de natură penală și că măsura preventivă a controlului judiciar răspunde celor două exigențe de proporționalitate și de necesitate, concluzii pur afirmative, fără vreo raportare la vreun element probatoriu din dosar. Or, apreciază că justificarea unei măsuri preventive nu se prezumă, impunându-se a fi probată și ancorată la un nivel probatoriu. Mai mult, raportarea menținerii unei măsuri preventive nu se poate face exclusiv la gravitatea faptei, după o perioadă de 1 an și 5 luni de la data instituirii măsurilor preventive față de inculpați și consideră că această manieră de a justifica în continuare menținerea unei măsuri preventive, prin raportare strict la gravitatea abstractă a faptelor, care fac obiectul dosarului penal, în condițiile în care subzistă în continuare prezumția de nevinovăție a inculpaților, se apropie de un abuz de drept, având în vedere faptul că sunt restricționate mai multe drepturi și libertăți fundamentale ale inculpaților, prevăzute și garantate de Constituția României la art. 23 și 25, respectiv libertatea de mișcare și libertatea individuală a acestora.
Mai arată că faza de cercetare judecătorească este aproape epuizată, fiind finalizată audierea tuturor martorilor din rechizitoriu și, raportat la această etapă procesuală, apreciază că la acest moment procesual buna desfășurare a procesului penal nu mai este impietată prin cererea inculpaților sau contestația dedusă judecății. Astfel, tocmai pentru că măsura preventivă implică restrângerea mai multor drepturi și libertăți fundamentale, art. 9 din Codul de procedură penală instituie un caracter pur excepțional pentru măsurile preventive. În aceeași idee, art. 53 din Constituția României prevede un număr de trei condiții pentru restrângerea drepturilor și libertăților fundamentale ale unei persoane, respectiv în situații pur excepționale, de absolută necesitate și într-o manieră proporțională cu interesele justiției. Ca atare, raportat la momentul procesual anterior evocat, precum și la faptul că s-a epuizat faza de cercetare judecătorească, urmând a fi audiate persoane propuse în calitate de martor de către inculpați, cu care aceștia nu au obligația de a nu lua legătura, sub aspectul conținutului măsurii controlului judiciar, întrucât nu sunt persoane prevăzute în rechizitoriu, apreciază că se poate constata practic că nu mai există un interes al justiției pentru menținerea în continuare a măsurii preventive.
Mai mult, arată că inculpații au dat declarații încă din primul moment procesual și au fost prezenți la fiecare termen de judecată, conduită care prin sine însăși ar trebui să ilustreze garanții suficiente că aceștia vor fi în continuare la dispoziția organelor judiciare, în vederea soluționării prezentului dosar penal.
Totodată, în condițiile în care în prezent se manifestă și preocuparea legislativă și judecătorească de a se limita durata măsurii controlului judiciar în fiecare fază procesuală, respectiv atât acea a camerei preliminare, cât și a fazei de judecată, consideră că se impune a fi apreciat cu aceeași rigurozitate caracterul necesar al măsurii preventive în fiecare dintre momentele procesuale. Sub acest aspect solicită a se constata că, raportat la momentul procesual și etapa procesuală în care a ajuns prezentul dosar penal, nu mai există la acest moment un interes al justiției care să justifice măsura preventivă și nu mai subzistă condiția prevăzută de art. 202 alin. 1 din Codul de procedură penală, respectiv caracterul necesar al măsurii preventive, motive pentru care, în temeiul art. 242 alin. 1 din Codul de procedură penală, solicită revocarea măsurii.
În subsidiar, în ipoteza în care se va constata menținerea măsurii, solicită încuviințarea cererii formulate de către inculpați de a se deplasa, în intervalul 24.08.2015 – 30.08.2015, la Clinica Anadolu, din Turcia, în vederea efectuării unor investigații de natură medicală.
Astfel, lecturând încheierea atacată a observat calificarea greșită dată de către judecătorul fondului cererii formulate, aceasta fiind calificată ca o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 219 alin. 9 din Codul de procedură penală, respectiv de modificare a conținutului controlului judiciar. În acest sens, precizează că nu solicită modificarea conținutului măsurii preventive și nici înlăturarea obligației prevăzută de art. 215 alin. 2 lit. a din Codul de procedură penală, respectiv aceea de a nu depăși limita teritorială a României, ci doar încuviințarea, în temeiul art. 215 alin. 2 lit. a Cod procedură penală, depășirii limitei teritoriale a țării, în intervalul arătat și în scopul arătat, la destinația precizată. În acest sens, art. 215 alin. 1, 2 lit. a Cod procedură penală prevede faptul că inculpații au obligația de a nu depăși limita teritorială fixată de instanță, fără încuviințarea prealabilă a acesteia. per a contrario, se poate dispune încuviințarea deplasării inculpaților.
Raportat la argumentele pentru care a fost respinsă cererea formulată, indiferent de calificarea acordată, apreciază că acestea exced limitelor prevăzute de textele de lege. Astfel, s-a apreciat că din înscrisurile prezentate nu rezultă necesitatea și urgența efectuării consultaților medicale și nici faptul că acestea nu ar putea fi efectuate pe teritoriul țării, sens în care arată că cererea formulată a fost probată și însoțită de o programare medicală a fiecărui inculpat și a fiului acestora la Clinica din Anadolu, Turcia. Mai mult, a depus la dosar scripte medicale care atestă faptul că inculpata C. O. a fost diagnosticată cu probleme de natură ginecologică, suferă de displazie severă de col uterin, de tumoră ovariană stânga și histerectomie totală, iar inculpatul C. Ș. a fost diagnosticat cu miopie și astigmatism de 8,5 și 8 cu 180 și 170 de grade. În acest context, apreciază că programarea medicală la clinica din Turcia, însoțită de scripte care atestă deja diagnosticarea inculpaților cu problemele evidențiate, este suficientă pentru a justifica pertinitatea cererii formulate și, respectiv a necesității deplasării inculpaților în Turcia.
Mai arată că art. 34 din Constituția României garantează ocrotirea sănătății oricărei persoane, iar maniera în care se face aceasta diferă în funcție de posibilitățile și de accesul fiecăruia la un sistem medical, cu precizarea că, raportat la problemele de natură oncologică și la calitatea de mamă a unui copil minor, se are în vedere cel mai bun tratament care poate fi obținut în termenul cel mai scurt. Mai mult, inculpata C. O. a primit permisiunea de a se deplasa și pe durata arestului la domiciliu, în vederea efectuării de tratament medical și analize medicale la o clinică din Cluj în luna iulie a anului 2014, iar raportat la perioada de 1 an de zile scursă și la faptul că problemele medicale sunt de natură evolutivă, diagnosticul nefiind unul ușor de acceptat și de tratat, având în vedere și condiția acesteia de părinte, soluționarea acestora este cu atât mai necesară.
Totodată, susține că inculpata se află sub incidența unei măsuri preventive care îi restrânge dreptul la liberă circulație de peste 1 an și 5 luni de zile, interval în care a neglijat problema de sănătate și nu a avut acces la cel mai bun tratament pe care îl poate obține, iar consecințele pot fi dintre cele mai nefaste.
De asemenea, menționează că a depus la dosar minuta unei hotărâri penale prin care s-a dispus recent de către Tribunalul Cluj modificarea conținutului controlului judiciar înainte de începerea cercetării judecătorești, respectiv după epuizarea camerei preliminare, pentru un inculpat, care avea obligația de a nu depăși limita teritorială a țării, sub aspectul măsurii controlului judiciar.
Totodată, a depus la dosar și două hotărâri de jurisprudență în care Tribunalul Maramureș și un procuror din cadrul DNA – Serviciul Teritorial Cluj au încuviințat deplasarea a doi inculpați, aflați sub incidența unei măsuri preventive, în Viena, în vederea efectuării de tratament medical, în baza acelorași scripte existente la dosar, respectiv programări medicale la o clinică din străinătate.
Ca atare, pentru motivele expuse și având în vedere principiul conform căruia pentru aceleași premise se impun aceleași soluții, precum și jurisprudența care se conturează la momentul actual, inclusiv de modificarea a conținutului controlului judiciar, solicită admiterea cererii formulate în subsidiar, care nu este una de modificare a controlului judiciar, în temeiul art. 215 alin. 2 lit. a Cod procedură penală și, în consecință, să se dispună încuviințarea, pe durata determinată anterior evocată, a deplasării inculpaților în Turcia, în vederea îngrijirii sănătății.
În ipoteza admiterii cererii solicită a se avea în vedere și faptul că pașaportul inculpatei urmează să expire în data de 25.08.2015. Pentru acest motiv solicită și dispunerea prin încheiere a restituirii pașaportului pentru înnoire, astfel ca până în data de 24 inculpata să aibă posibilitatea de a efectua demersuri în regim de urgență, noul pașaport urmând a-i fi eliberat într-un interval de 48 de ore pentru a deține un pașaport valid în vederea punerii în executare a hotărârii.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită, în temeiul prevederilor art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b din Codul de procedură penală, respingerea ca nefondată a contestației formulată de cei doi inculpați C. E. Ș. și C. O., împotriva încheierii penale nr. 99/I/2015 a Tribunalului Cluj și menținerea ei în întregime, ca fiind temeinică și legală, cu obligarea inculpaților la cheltuieli de judecată în favoarea statului.
Consideră că în mod corect instanța de fond, respectiv Tribunalul Cluj, a apreciat că se impune în continuare ca măsura preventivă a controlului judiciar să fie menținută față de cei doi inculpați raportat la gravitatea acuzaților aduse acestora, ei fiind acuzați de infracțiuni de corupție. Mai mult, s-a apreciat că, dată fiind gravitatea acuzațiilor, măsura este una proporțională și necesară pentru buna desfășurare a procesului penal. Ca atare, în mod corect și motivat judecătorul fondului a respins solicitările inculpaților și apreciază că există în continuare suspiciunea rezonabilă că aceștia se fac vinovați de infracțiunile pe care le-au săvârșit, chiar dacă nu au recunoscut comiterea faptelor.
Totodată, precizează că cercetarea judecătorească în cauză nu este aproape de finalizare, conform susținerilor anterior redate în apărare, nefiind relevant că urmează a fi audiați martori ai acuzării sau martori ai apărării, cât timp la termenul anterior martorii apărării nu s-au prezentat, doi dintre ei fiind în concediu de odihnă, astfel că procesul se va derula pe perioada de timp necesară, iar hotărârea tribunalului nu va fi una definitivă. Din perspectiva expusă, nu achiesează aspectelor evocate în apărare în sensul că în acest moment procesual nu se mai impune o măsură preventivă, pentru că s-a epuizat cercetarea judecătorească, urmând a fi audiați martorii apărării.
De asemenea, raportat la împrejurarea că cel puțin față de inculpatul C. Ș. E. înlocuirea unei măsuri preventive privative de libertate s-a dispus în urmă cu scurt timp, respectiv prin Încheierea nr. 76 din 01.07.2015 a Curții de Apel Cluj, precum și la faptul că, prezent în fața instanței, a precizat că dorește menținerea măsurii preventive a arestului la domiciliu, apare ca fiind nejustificată poziția procesuală actuală a acestuia. Ca atare, nu se poate susține că, la un interval de o lună și jumătate, temeiurile avute în vedere la luarea și, ulterior, la menținerea unor măsuri privative de libertate ar fi încetat și că se impune cu necesitate ca măsura preventivă a controlului judiciar luată față de cei doi inculpați să fie revocată.
Astfel, cu privire la inculpata C. O. arată că și aceasta a fost inițial supusă unei măsuri preventive privative de libertate, respectiv aceea a arestului la domiciliu, care în cursul lunii decembrie 2014 a fost înlocuită cu măsura preventivă a controlului judiciar.
Mai mult, în ceea ce privește solicitarea inculpaților de modificare a conținutului controlului judiciar, chiar dacă în înscrisurile depuse temeiul de drept a fost art. 215 alin. 9 Cod procedură penală, indiferent de calificarea ei, precizează că orice cerere trebuie susținută, dovedită și să fie fondată, în caz contrar intervenind arbitrariu. Astfel, raportat la probele administrate în cauză, că în mod corect judecătorul de fond a apreciat că, din înscrisurile depuse de apărare, nu rezultă nici necesitatea ca cei doi inculpați să se deplaseze la o clinică medicală în Turcia, nici urgența deplasării și nici împrejurarea ca aceste investigații medicale, a căror efectuare nu o contestă în mod evident, nu se poate realiza în România. În acest sens, arată că este nejustificată susținerea că inculpata C. O., dată fiind sub puterea unei măsuri preventive, nu și-a putut efectua investigațiile necesare, în condițiile în care acesteia i s-a permis deplasarea pentru realizarea lor și, mai mult, controlul judiciar a fost modificat cu privire la raza teritorială, respectiv la nivel național, astfel că măsura preventivă este una neprivativă de libertate, care restricționează extrem de puțin libertatea de mișcare.
Raportat la actele medicale depuse, care datează din cursul anilor 2011, 2012, arată că acestea sunt vechi, astfel că observația judecătorului fondului este una extrem de corectă în sensul că nu există faptic o urgență în efectuarea analizelor tocmai în perioada concediului de odihnă și întâmplător pe litoralul turcesc, respectiv pe cea mai cunoscută zonă a litoralului turcesc, în condițiile în care inculpații doresc să își ia și copilul minor, care este programat pentru analize medicale imunologice. Ca atare, reiterează faptul că nu există urgență și nici dovada că acestea nu se pot efectua pe teritoriul României și personal consideră că deplasarea evocată are ca scop și petrecerea concediului de odihnă pe litoralul turcesc, pentru că observă suprapunerea cererii cu perioada aferentă.
Totodată, apreciază nejustificată necesitatea pentru ca și copilul minor al părților să se deplaseze în străinătate și arată că măsura controlului judiciar are ca scop, printre altele, ca orice măsură preventivă, exercitarea unui control asupra conduitei inculpaților. Astfel, în condițiilor în care s-ar permite acestora să părăsească teritoriul României, chiar și pentru o perioadă determinată, în afara spațiului unional, măsura ar fi una lipsită de conținut, neputându-se realiza faptic un control asupra conduitei inculpaților, chiar dacă ei s-au prezentat la termenele de judecată, în respectarea obligațiilor impuse de către instanță.
În ceea ce privește practica judiciară depusă la dosar evocă o situație în care s-a încuviințat cererea de părăsire a teritoriului României, pentru petrecerea concediului de odihnă, de către Curtea de Apel Cluj și, ulterior, respinsă de către Înalta Curte de Casație și Justiție, iar cu privire la ordonanța procurorului prin care s-a încuviințat inculpatului C. M. părăsirea limitelor teritoriale ale României arată că s-a avut în vedere împrejurarea că acesta a fost anterior operat la un spital din Viena, de către un anumit cadru medical, fiind programat pentru control la același cadru medical și la același spital, în cursul lunii iulie 2015. Ca atare, situația în mod evident este una distinctă, în condițiile în care din actele medicale depuse la dosar nu reiese confirmarea vreunui medic din România sau a unei instituții medicale din țară a faptului că analizele și tratamentele celor doi inculpați nu pot fi efectuate în România și că se impune cu necesitate ca acestea să fie realizate doar în străinătate și doar la clinica din Turcia.
Mai mult, raportat la speța de la Tribunalul Maramureș, având în vedere relevanța acesteia și faptul că situația fiecărui inculpat este diferită, arată că se vizează o împrejurare în care s-a permis unui inculpat să își instaleze copilul, care era înscris la o școală din străinătate, pe o perioadă de 4 sau 5 zile. Astfel, s-au vizat condiții anterioare solicitărilor care impuneau prezența unui părinte sau a unei persoane care urma un tratament medical, pentru o afecțiune cardiacă, în cazul inculpatului C. M., acesta fiind operat pe cord, iar inculpații – contestatori nu au premise anterioare și nici nu au reușit să le justifice cu înscrisurile ulterioare.
Prin urmare, consideră că ingerința în libertatea de mișcare a inculpaților este minimă raportat la gravitatea acuzaților aduse și la limitele pe care instanța le-a interzis să le depășească, respectiv limita teritorială a României, astfel încât nu se impune modificarea conținutului controlului judiciar.
În consecință, apreciază cererile formulate ca fiind nefondate și solicită respingerea lor.
Apărătorul substituent al inculpaților C. E. Ș. și C. O., având cuvântul în replică, raportat la afirmația că inculpații au solicitat menținerea măsurii preventive, arată că aceștia nu au solicitat la niciun moment acest aspect, ei lăsând la aprecierea instanței fondului menținerea sau nu a măsurii. În acest sens, precizează că poziția procesuală pregătită și manifestată în repetate rânduri nu a fost în sensul anterior evocat, dar va efectua verificări cu privire la acest aspect.
Totodată, solicită a se avea în vedere și faptul că temeiul de drept raportat la care au fost pronunțate soluțiile în jurisprudența depusă la dosarul cauzei sunt prevăzute de dispozițiile art. 215 alin. 2 lit. a Cod procedură penală și nu de dispozițiile art. 215 alin. 9 Cod procedură penală, nefiind vorba de o cerere de modificare a conținutului controlului judiciar, întrucât solicitarea formulată nu are caracter permanent, deplasarea fiind una temporară, la o adresă indicată expres.
Mai mult, raportat la afirmația conform căruia diagnosticul este unul vechi, confirmă acest aspect, dar susține că acesta este unul evolutiv, astfel că dacă la un anumit moment inculpata a avut o stare mai bună nu semnifică că boala nu poate recidiva.
Totodată, precizează că inculpații au fost arestați în cursul lunii martie a anului 2014, optica lor nefiind aceea de a insista și agasa instanțele de judecată cu cereri de încuviințare a deplasării de la arestul la domiciliu, astfel că în cursul arestului la domiciliu inculpata a solicitat o singură dată deplasarea la o unitate medicală în vederea efectuării investigațiilor.
La întrebarea instanței dacă din anul 2011, respectiv 2012 și până în momentul arestării preventive, în anul 2014 inculpații s-au mai prezentat la controale de specialitate, apărătorul substituent al inculpaților C. E. Ș. și C. O. arată că diagnosticul este unul dur, care evoluează și involuează și că în mod evident, în perioada evocată, ei s-au prezentat conform recomandărilor medicale, existând obligația de a se prezenta din 6 în 6 luni. În acest context, arată că nu a apreciat necesară demonstrarea numărului de prezentări la medic a inculpaților, ci faptul că aceștia au un diagnostic dur, constând dintr-o boală care poate să producă consecințe de neînlăturat și care îi pune în pericol chiar viața inculpatei C. O., motiv pentru care aceasta are nevoie de cel mai bun tratament pe care și-l poate permite și la care poate avea acces, iar faptul că există medici curanți pentru această maladie și în România nu constituie o justificare a acționării accesului inculpatei la tratament în Turcia. În acest sens, precizează că înalții demnitari ai țării aleg să se trateze în străinătate, pentru că au acces la aparatură mai bună, la calificare profesională mai bună și la un tratament la care nu pot avea acces în România.
Ca atare, apreciază că se privește restrâns posibilitatea de a obține tratament medical al unui inculpat judecat într-un dosar penal în care nu s-a pronunțat o soluție și subzistă încă prezumția de nevinovăție și susține că inculpata C. O. își permite consultația în Turcia, are nevoie de ea, conform scriptelor medicale care atestă acest aspect, respectiv diagnosticul real dur, care îi pune în pericol inclusiv viața, în ipoteza în care nu este gestionat corespunzător, iar solicitarea este aceea de a i se permite mamei unui copil minor de a se deplasa la tratamentul cel mai bun la care poate avea acces.
Cu privire la deplasarea fiului inculpatei menționează faptul că și acesta are o programare pe numele său pentru probleme de natură de imunitate, el fiind diagnosticat cu astm bronșic, boală de care suferă din copilărie, ținută sub control cu dificultate, care îi afectează viața la mai multe nivele, întrucât nu poate depune efort și nu poate exercita activități sportive, impietăți care îi afectează inclusiv buna și fireasca dezvoltare pentru viitor.
Inculpata C. O., având ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii privind solicitarea deplasării la Clinica Anadolu împreună cu fiul său, în vederea unor investigații, cu mențiunea că aceasta îl vizează în principal pe el și cu precizarea că perioada vizată corectă este din 24 august 2015 în 31 august 2015.
Inculpatul C. E. Ș., având ultimul cuvânt, lasă modul de soluționare al contestațiilor formulate la aprecierea instanței.
CURTEA
În urma deliberării, reține că prin Încheierea penală din data de 12.08.2015 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr._ 4, în baza art.362 alin.2 C. pr. pen. rap. la art.208 alin.5 C. pr. pen. a dispus menținerea măsurii preventivă a controlului judiciar dispusă față de inculpații: C. O., fiica lui G. și E.-R., născută la data de 25.08.1975 în Cluj-N., jud. Cluj, CNP_, C. E.-Ș., fiul lui Ș. și L., născut la data de 11.09.1973 în Cluj-N., jud. Cluj, CNP_ și D. D., fiica lui V. și M., născută la data de 25.02.1979 în Râmnicu V., jud. V., CNP_.
În baza art.362 alin.1 C. pr. pen. rap. la art.242 alin.1 C. pr. pen. au fost respinse cererile formulate de inculpații C. O. și C. E.-Ș. privind revocarea măsurii preventive a controlului judiciar.
În temeiul art.215 alin.9 C. pr. pen. au fost respinse cererile formulate de inculpații C. O. și C. E.-Ș. privind modificarea obligației prev. de art.215 alin.2 lit. a C. pr. pen., care face parte din conținutul măsurii preventive a controlului judiciar luată față de aceștia.
În temeiul art.215 alin.9 C. pr. pen. au fost respinse cererile formulate de inculpații C. O. și C. E.-Ș. privind modificarea obligației prev. de art.215 alin.2 lit. d C. pr. pen., care face parte din conținutul măsurii preventive a controlului judiciar luată față de aceștia.
În temeiul art.215 alin.9 C. pr. pen. a fost admisă în parte cererea formulată de inculpata D. D. privind modificarea obligației prev. de art.215 alin.2 lit. d C. pr. pen., care face parte din conținutul măsurii preventive a controlului judiciar luată față de aceasta, în sensul că, pe durata măsurii controlului judiciar, inculpata are obligația de a nu comunica cu ceilalți inculpați, precum și cu persoanele care au calitatea de martor în cauză, cu excepția martorilor R. V., R. M., D. M. și Ș. A..
Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Cluj a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj, înregistrat la instanță la data de 06.05.2014, sub număr unic de dosar_ 4, au fost trimiși în judecată (alături de alți inculpați cercetați în stare de liberate) inculpații: C. E.-Ș., cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de dare de mită, prev. de art.255 alin.1 V. C. pen. rap. la art.6 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.35 alin.1 C.pen., art.5 C.pen. și art.41 alin.1 C.pen. (5 acte materiale), de spălare de bani, prev. de art.29 alin.1 lit.b din Legea nr.656/2002, cu aplicarea art.5 C.pen., art.41 alin.1 C.pen., de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.290 V.C.pen., cu aplicarea art.35 alin.1 C.pen. și art.5 C.pen. în forma participației improprii ca instigator potrivit art.52 alin.3 C.pen., art.41 alin.1 C.pen. (2 acte materiale), de punere în circulație pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat potrivit legii prev. de art.334 alin.1 C.pen. (2 acte materiale), cu aplicarea art.5 C.pen., art.35 alin.1 C.pen. și art.41 alin.1 C.pen., de punere în circulație pe drumurile publice a unui autovehicul cu numere de înmatriculare false, prev. de art.334 alin.2 C.pen. (2 acte materiale), cu aplicarea art.5 C.pen., art.35 alin.1 C.pen. și art.41 alin.1 C.pen., totul cu aplicarea art.38 alin.1 C.pen.; inculpata C. O., cercetată în stare de arest la domiciliu pentru săvârșirea infracțiunilor de dare de mită, prev. de art.255 alin.1 V.C.pen. rap. la art.6 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.35 alin.1 C.pen. și art.5 C.pen. (4 acte materiale), de spălare de bani, prev. de art.29 alin.1 lit.b din Legea nr.656/2002, cu aplicarea art.5 C.pen., de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.290 V.C.pen., cu aplicarea art.35 alin.1 C.pen. și art.5 C.pen. în forma participației improprii ca instigator potrivit art.52 alin.3 C.pen. (2 acte materiale), de punere în circulație pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat potrivit legii prev. de art.334 alin.1 C.pen., cu aplicarea art.5 C.pen., de punere în circulație pe drumurile publice a unui autovehicul cu numere de înmatriculare false, prev. de art.334 alin.2 C.pen., cu aplicarea art.5 C.pen., totul cu aplicarea art.38 alin.1 C.pen.; inculpata D. D., cercetată în stare de arest la domiciliu, pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, prev. de art.289 alin.1 C.pen. rap. la art.6 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.35 alin.1 C.pen. și art.5 C.pen. (5 acte materiale), de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații, în formă continuată, prev. de art.12 lit.b din Legea nr.78/2000, de complicitate la spălare de bani, prev. de art.29 alin.1 lit.b din Legea nr.656/2002, cu aplicarea art.5 C.pen. și art.48 alin.1 C.pen., de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.290 V.C.pen., cu aplicarea art.35 alin.1 C.pen. și art.5 C.pen. în forma participației improprii ca instigator potrivit art.52 alin.3 C.pen. (2 acte materiale), totul cu aplicarea art.38 alin.1 C.pen.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut, în esență, în ceea ce-l privește pe inculpatul C. E.-Ș., că, în calitate de asociat al S.C. „F. P. Servicii” S.R.L. Cluj-N., în perioada octombrie – decembrie 2013, a oferit, în repetate rânduri dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatei D. D., bani (suma de 10.000 lei) și bunuri (mașină, televizor, mp3 player, 2 laptopuri, boxe audio) în valoarea totală de 49.550 lei, din care a remis efectiv bani și bunuri în valoare totală de 34.550 lei, pentru ca aceasta, prin încălcarea atribuțiilor sale de serviciu să emită acte și să furnizeze informații deținute în virtutea funcției de director la Direcția licențe și autorizări ARR București care să permită societății inculpatului atribuirea la licitația organizată în noiembrie-decembrie 2013 a unui număr cât mai mare de trasee de transport persoane. Totodată, la data de 28 octombrie 2013, în numele S.C. „F. P. Servicii” S.R.L. Cluj-N., la înțelegere cu inculpatele C. O. și D. D., inculpatul C. E.-Ș. a procedat la dispunerea întocmirii facturii nr._/28.10.2013 și a chitanței nr._/28.10.2013, documente ce atestă în fals o convenție comercială de vânzare cumpărare asupra autoturismului VW Polo, acte ce au fost folosite pentru a crea aparența remiterii licite a autoturismului către tatăl inculpatei D. D., suspectul R. V., încercând astfel să disimuleze adevărata natură a provenienței a bunului, cunoscând că acesta constituie obiect al infracțiunii de corupție. La aceeași dată de 28.10.2013, la înțelegere cu inculpatele C. O. și D. D., inculpatul C. E.-Ș. a determinat pe angajata sa K. B., să procedeze la întocmirea facturii nr._/28.10.2013 și a chitanței nr._/28.10.2013, acte ce atestă în fals vânzarea autoturismului cu nr. de înmatriculare_ și încasarea prețului de 3000 lei, în realitate bunul fiind remis inculpatei D. D. cu titlu de mită, acte întocmite de K. B. fără vinovăție. De asemenea, în perioada noiembrie 2011- decembrie 2013, inculpatul C. E.-Ș. a pus în circulație pe drumurile publice autovehiculele cu numerele de înmatriculare_ și, respectiv,_, cunoscând că acestea au fost substituite vehiculelor anterioare prin decuparea și sudarea seriilor de șasiu de pe mașinile originale pe alte mașini achiziționate în acest scop, fără ca ele să fie înmatriculate potrivit legii.
Referitor la inculpata C. O. s-a reținut că, în calitate de asociat și administrator al S.C. „F. P. Servicii” S.R.L. Cluj-N., în perioada octombrie – decembrie 2013, la înțelegere și prin intermediul soțului ei - inculpatul C. E.-Ș., a oferit inculpatei D. D., bani (suma de 10.000 lei) și bunuri (mașină, televizor, mp3 player, 2 laptopuri, boxe audio) în valoarea totală de 49.550 lei, din care a remis efectiv bani și bunuri în valoare totală de 34.550 lei, pentru ca aceasta, prin încălcarea atribuțiilor sale de serviciu să emită acte și să furnizeze informații deținute în virtutea funcției de director la Direcția licențe și autorizări ARR București care să permită societății inculpatului atribuirea la licitația organizată în noiembrie-decembrie 2013 a unui număr cât mai mare de trasee de transport persoane. Totodată, la data de 28 octombrie 2013, în numele S.C. „F. P. Servicii” S.R.L. Cluj-N., la înțelegere și împreună cu inculpatul C. E.-Ș., inculpata C. O. a procedat la dispunerea întocmirii facturii nr._/28.10.2013 și a chitanței nr._/28.10.2013, documente ce atestă în fals o convenție comercială de vânzare cumpărare asupra autoturismului VW Polo, acte ce au fost folosite pentru a crea aparența remiterii licite a autoturismului către tatăl inculpatei D. D., suspectul R. V., încercând astfel să disimuleze adevărata natură a provenienței bunului, cunoscând că acesta constituie obiect al infracțiunii de corupție. La aceeași dată de 28.10.2013, la înțelegere și alături de inculpatul C. E.-Ș., inculpata C. O. a determinat pe angajata sa K. B., să procedeze la întocmirea facturii nr._/28.10.2013 și a chitanței nr._/28.10.2013, acte ce atestă în fals vânzarea autoturismului cu nr. de înmatriculare_ și încasarea prețului de 3000 lei, în realitate bunul fiind remis inculpatei D. D. cu titlu de mită. De asemenea, la data de 23 decembrie 2013, inculpata C. O. a pus în circulație pe drumurile publice autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, cunoscând că acesta a fost substituit unui vehicul anterior deținut de S.C. „F. P. Servicii” S.R.L. Cluj-N., prin decuparea și sudarea seriilor de șasiu de pe mașina originală, fără ca noul autovehicul să mai fie înmatriculat potrivit legii, autovehicul ce a fost folosit apoi pe curse zilnice regulate pe ruta Cluj-N. - Florești.
În ceea ce o privește pe inculpata D. D. s-a reținut că, în perioada octombrie-decembrie 2013, în calitate de director la Direcția licențe și autorizări de la ARR București, a pretins de la inculpații C. E.-Ș. și C. O. bani și bunuri în valoare de 49.550 lei, din care a primit efectiv bani și bunuri în valoare de 34.550 lei, pentru ca, prin încălcarea sau în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, să favorizeze societatea deținută de inculpații C. E.-Ș. și C. O., anume pe S.C. „F. P. Servicii” S.R.L. Cluj-N. în cadrul procedurii de atribuire a traseelor județene de persoane din noiembrie-decembrie 2013, prin oferirea de acte și informații dobândite în virtutea funcției deținute. Totodată, în cursul lunii noiembrie 2013, prin încălcarea atribuțiilor sale de serviciu, inculpata D. D. a furnizat inculpatului C. E.-Ș. informații deținute de acesta în virtutea atribuțiilor sale de serviciu, informații ce nu sunt destinate publicității potrivit art.6 din fișa postului inculpatei, precum și art.44 din Regulamentul de ordine interioară al ARR, devoalate în scopul favorizării societății inculpatului C. E.-Ș. în cadrul procedurii de atribuire a traseelor de transport persoane ce se derula în aceeași perioadă, urmărind astfel să-i obțină un avantaj acestuia. De asemenea, la data de 28 octombrie 2013, inculpata D. D. a ajutat pe inculpații C. E.-Ș. și C. O. în dispunerea întocmirii în numele S.C. „F. P. Servicii” S.R.L. Cluj-N., a facturii nr._/28.10.2013 și a chitanței nr._/28.10.2013, documente ce atestă în fals o convenție comercială de vânzare cumpărare asupra autoturismului VW Polo, acte ce au fost folosite pentru a crea aparența remiterii licite a autoturismului VW Polo către tatăl inculpatei D. D., suspectul R. V. și pentru ascunderea infracțiunii de luare de mită. La aceeași dată de 28.10.2013, la înțelegere cu inculpații C. E.-Ș. și C. O., a determinat pe martora K. B., să procedeze la întocmirea facturii nr._/28.10.2013 și a chitanței nr._/28.10.2013, acte ce atestă în fals vânzarea autoturismului nr._ și încasarea prețului de 3000 lei, în realitate bunul fiind remis inculpatei D. D. cu titlu de mită.
Măsura arestării preventive față de inculpatul C. E.-Ș., respectiv măsura arestului la domiciliu față de inculpatele C. O. și D. D., au fost dispuse prin încheierea penală nr.57/C/14.03.2014 a Tribunalului Cluj, fiind prelungite, până la data de 12.05.2014, prin încheierea penală nr.80/C/07.04.2014 a Tribunalului Cluj.
De asemenea, prin încheierea penală nr.103/C/08.05.2014 a Tribunalului Cluj, în conformitate cu dispozițiile art.348 alin.2 C.pr.pen. rap. la art.207 C.pr.pen., judecătorul de cameră preliminară a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurilor preventive dispuse față de cei doi inculpați sus-menționați, menținând pe durata procedurii în cameră preliminară măsura arestului la domiciliu față de inculpatele C. O. și D. D., respectiv înlocuind măsura arestării preventive luată față de inculpatul C. E.-Ș., cu măsura arestului la domiciliu, pe aceeași durată a procedurii în cameră preliminară (aceeași soluție, de menținere a măsurii arestului la domiciliu față de inculpați, fiind dispusă și prin încheierile penale nr.125/C/05.06.2014, nr.162/C/03.07.2014 și nr.192/C/01.08.2014 ale Tribunalului Cluj, pronunțate în procedura de cameră preliminară, respectiv prin încheierile penale nr.67/I/28.08.2014, nr.75/I/26.09.2014, nr.91/I/21.11.2014, nr.7/I/19.01.2015, nr.33/I/16.03.2015 și nr.65/I/08.05.2015 ale Tribunalului Cluj, precum și încheierile penale nr.715/19.11.2014 și nr.722/24.11.2014 ale Curții de Apel Cluj, pronunțate în faza de judecată).
Prin încheierea penală nr.104/I/19.12.2014 a Tribunalului Cluj (rămasă definitivă prin decizia penală nr.14/08.01.2015 a Curții de Apel Cluj) s-a dispus înlocuirea măsurii preventive a arestului la domiciliu luată față de inculpata C. O., cu măsura preventivă a controlului judiciar, prev. de art.202 alin.4 lit.b C.pr.pen., art.211 și urm. C.pr.pen., pe o durată de 60 de zile, începând cu data de 08.01.2005 (măsură care a fost menținută prin încheierile penale nr.20/I/16.02.2015, nr.51/I/10.04.2015 și nr.65/I/08.05.2015 ale Tribunalului Cluj).
În sfârșit, prin încheierea penală nr.76/01.07.2015 a Curții de Apel Cluj s-a dispus înlocuirea măsurii preventive a arestului la domiciliu luată față de inculpații C. E.-Ș. și D. D., cu măsura preventivă a controlului judiciar, prev. de art.202 alin.4 lit.b C.pr.pen., art.211 și urm. C.pr.pen., pe o durată de 60 de zile, începând cu data de 01.07.2005.
Conform dispozițiilor art.362 alin.2 C.pr.pen. în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art.208 C.pen.
Procedând la verificarea subzistenței temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii controlului judiciar față de inculpații C. O., C. E.-Ș. și D. D. în conformitate cu dispozițiile art.208 alin.5 C.pr.pen., instanța constată că temeiurile prev. de art.211 alin.1 C.pr.pen. rap. la art.202 alin.1 C.pr.pen., care au stat la baza luării măsurii controlului judiciar față de inculpați, s-a apreciat că subzistă și în prezent, în sensul că, pe de o parte, din probele administrate în cauză (și anume declarațiile inculpaților, declarațiile suspecților audiați în cauză, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, procesele-verbale de consemnare a activităților de supraveghere obiectivă, declarațiile martorilor audiați în cauză, procesele-verbale de percheziție domiciliară, declarațiile martorilor asistenți la aceste procedee, înscrisurile aflate la dosar etc) rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații C. O., C. E.-Ș. și D. D. au comis infracțiunile reținute în sarcina lor, la care am făcut referire mai sus, iar pe de altă parte, măsura controlului judiciar este necesară în continuare pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal (având în vedere în principal gravitatea ridicată a faptelor de corupție de care sunt acuzați inculpații).
Cu alte cuvinte, și la acest moment procesual, măsura controlului judiciar dispusă față de cei trei inculpați sus-menționați răspunde condiției de proporționalitate care se raportează la gravitatea acuzațiilor aduse acestora și corespunde cerinței de necesitate cu referire la realizarea efectivă a scopurilor măsurilor preventive, în special pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal. În acest sens, este de menționat că revocarea măsurii preventive a controlului judiciar față de inculpații C. O. și C. E.-Ș. nu poate intra în discuție, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele prev. de art.242 alin.1 C.pr.pen., referitoare la încetarea temeiurilor care au determinat luarea măsurii sau la apariția unor împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea măsurii controlului judiciar.
Referitor la solicitarea inculpaților C. O. și C. E.-Ș. de modificare a obligației de a nu depăși limita teritorială a României (pentru a se deplasa în Turcia, pe o durată determinată, în vederea efectuării unor investigații medicale la Spitalul Anatolia), instanța apreciază că motivele prezentate de inculpați nu se încadrează în dispozițiile art.215 alin.9 C.pr.pen., respectiv nu sunt în măsură să justifice modificarea obligației prev. de art. art.215 alin.2 lit.a C.pr.pen., întrucât din înscrisurile prezentate de inculpați în susținerea cererii nu rezultă necesitatea sau urgența efectuării unor astfel de analize medicale, după cum nu rezultă nici faptul că aceste investigații medicale nu pot fi efectuate în țară.
De asemenea, cu privire la solicitările inculpaților C. O., C. E.-Ș. și D. D. de modificare a obligației de a nu comunica cu martorii care au fost deja audiați în cauză, instanța de fond a apreciat că este întemeiată în parte doar solicitarea inculpatei D. D. cu privire la martorii care fac partea din familia acesteia (și anume R. V., R. M., D. M. și Ș. A.), nu și restul solicitărilor, deoarece motivele prezentate de inculpați în susținerea cererilor nu se încadrează în dispozițiile art.215 alin.9 C.pr.pen., respectiv nu sunt motive temeinice în măsură să justifice modificarea obligației prev. de art. art.215 alin.2 lit.d C.pr.pen., menținerea acestei obligații fiind în continuare necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, întrucât există teoretic posibilitatea reaudierii unor martori inclusiv de către instanța de apel.
În consecință, în baza art.362 alin.2 C.pr.pen. rap. la art.208 alin.5 C.pr.pen. Tribunalul Cluj a menținut măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de inculpații C. O., C. E.-Ș. și D. D..
În baza art.362 alin.1 C.pr.pen. rap. la art.242 alin.1 C.pr.pen. a respins cererile formulate de inculpații C. O. și C. E.-Ș. privind revocarea măsurii preventive a controlului judiciar.
În temeiul art.215 alin.9 C.pr.pen. a respins cererile formulate de inculpații C. O. și C. E.-Ș. privind modificarea obligației prev. de art.215 alin.2 lit.a C.pr.pen., care face parte din conținutul măsurii preventive a controlului judiciar luată față de aceștia.
În temeiul art.215 alin.9 C.pr.pen. a respins cererile formulate de inculpații C. O. și C. E.-Ș. privind modificarea obligației prev. de art.215 alin.2 lit.d C.pr.pen., care face parte din conținutul măsurii preventive a controlului judiciar luată față de aceștia.
În temeiul art.215 alin.9 C.pr.pen. a admis în parte cererea formulată de inculpata D. D. privind modificarea obligației prev. de art.215 alin.2 lit.d C.pr.pen., care face parte din conținutul măsurii preventive a controlului judiciar luată față de aceasta, în sensul că, pe durata măsurii controlului judiciar, inculpata are obligația de a nu comunica cu ceilalți inculpați, precum și cu persoanele care au calitatea de martor în cauză, cu excepția martorilor R. V., R. M., D. M. și Ș. A..
Împotriva acestei încheieri, au formulat contestații în termen legal inculpații C., solicitând instanței de control judiciar în principal, revocarea măsurii controlului judiciar dispusă față de inculpați, iar în subsidiar, încuviințarea deplasării acestora în per 24- 31 august 2015 la o clinică din Antalya, în vederea efectuării unor investigații medicale.
S-a învocat faptul că încheierea Tribunalul Cluj este nemotivată, deoarece nu a făcut referire concretă la vreun element probatoriu din dosar; că menținerea unei măsuri preventive nu se poate face prin raportare excusivă la gravitatea faptelor pentru care inculpații sunt cercetați; că faza de cercetare judecătorească este aproape finalizată; și că o astfel de măsură nu este necesară într-o societate democratică.
În ceea ce privește petitul subsidiar, s-a solicitat a se observa în principal calificarea greșită dată de către judecătorul fondului cererii formulate, fiind vorba de o cerere întemeiată pe disp art. 215 alin. 2 lit. a CPP și că probele aduse de către inculpați în susținerea acestei cereri, dovedesc starea de sănătate precară a celor doi inculpați și necesitatea deplasării în Turcia.
Analizând contestațiile formulate, din prisma motivelor invocate și a probatoriului administrat până în această fază a procesului penal, Curtea constată că acestea sunt nefondate, urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:
Contrar criticilor formulate de către contestatori, încheierea judecătorului fondului este legală și temeinică, constatând în mod corect că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii controlului judiciar nu au dispărut, nefiind incidente dispozițiile art. 242 CPP.
Instanța fondului a făcut referiri punctuale la probatoriul administrat până în această fază a procesului penal, respectiv la declarațiile inculpaților, ale suspecților, ale martorilor, la procesele verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice, la procesele verbale ale perchezițiilor domiciliare și la scriptele aflate la dosar.
În acest cadru procesual, nu este permisă o analiză mai aprofundată a probatoriului administrat, fiind doar suficient ca acesta, potrivit și jurisprudenței constante a CEDO și instanțelor naționale, să fie de natură a convinge un observator obiectiv că inculpații ar putea fi autorii infracțiunilor- inculpatul C. E.-Ș., pentru săvârșirea infracțiunilor de dare de mită, prev. de art.255 alin.1 V.C.pen. rap. la art.6 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.35 alin.1 C.pen., art.5 C.pen. și art.41 alin.1 C.pen. (5 acte materiale), de spălare de bani, prev. de art.29 alin.1 lit.b din Legea nr.656/2002, cu aplicarea art.5 C.pen., art.41 alin.1 C.pen., de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.290 V.C.pen., cu aplicarea art.35 alin.1 C.pen. și art.5 C.pen. în forma participației improprii ca instigator potrivit art.52 alin.3 C.pen., art.41 alin.1 C.pen. (2 acte materiale), de punere în circulație pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat potrivit legii prev. de art.334 alin.1 C.pen. (2 acte materiale), cu aplicarea art.5 C.pen., art.35 alin.1 C.pen. și art.41 alin.1 C.pen., de punere în circulație pe drumurile publice a unui autovehicul cu numere de înmatriculare false, prev. de art.334 alin.2 C.pen. (2 acte materiale), cu aplicarea art.5 C.pen., art.35 alin.1 C.pen. și art.41 alin.1 C.pen., totul cu aplicarea art.38 alin.1 C.pen. ,iar inculpata C. O., pentru săvârșirea infracțiunilor de dare de mită, prev. de art.255 alin.1 V.C.pen. rap. la art.6 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.35 alin.1 C.pen. și art.5 C.pen. (4 acte materiale), de spălare de bani, prev. de art.29 alin.1 lit.b din Legea nr.656/2002, cu aplicarea art.5 C.pen., de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.290 V.C.pen., cu aplicarea art.35 alin.1 C.pen. și art.5 C.pen. în forma participației improprii ca instigator potrivit art.52 alin.3 C.pen. (2 acte materiale), de punere în circulație pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat potrivit legii prev. de art.334 alin.1 C.pen., cu aplicarea art.5 C.pen., de punere în circulație pe drumurile publice a unui autovehicul cu numere de înmatriculare false, prev. de art.334 alin.2 C.pen., cu aplicarea art.5 C.pen., totul cu aplicarea art.38 alin.1 C.pen.;
Această măsură preventivă este necesară pentru a asigura buna administrare a procesului penal în condițiile în care cercetarea judecătorească nu este finalizată, iar cauza este relativ una complexă.
Pe de altă parte, această măsură preventivă a controlului judiciar este și proporțională cu gravitatea acuzațiilor formulate de inculpați care sunt bănuiți de comiterea unor infracțiuni grave.
Sunt astfel îndeplinite și în opinia noastră toate condițiile art. 202 CPP și ca atare, menținerea măsurii controlului judiciar se impune pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal.
În ceea ce privește solicitarea subsidiară a celor doi inculpați contestatori, Curtea constată că raționamentul judecătorului fondului a fost unul corect, chiar dacă, încadrarea juridică dată a acestei cereri, nu a fost foarte inspirată.
În opinia noastră, suntem în prezența dispozițiilor art. 215 alin. 2 lit. a CPP, însă argumentele de fond rămân aceleași, și susțin respingerea cererii formulate.
Astfel, din probele existente la dosar, rezultă că inculpata C. O. suferă de anumite afecțiuni medicale, ultimele verificări ale stării de sănătate fiind efectuate în cursul anului 2011.
În ceea ce privește pe inculpatul C. E.-Ș., scriptele medicale depuse la dosar datează din cursul anului 2012.
Faptul că inculpații contestatori nu au putut aduce în fata instanței acte medicale mai recente, dovedesc, în opinia noastră, doar un singur lucru: faptul că aceștia nu au prezentat probleme medicale care să necesite controale de specialitate și ca atare, deplasarea în Turcia nu este justificată de astfel de probleme.
Pe de altă parte, nu putem să nu observăm faptul că inculpații contestatori nu au depus la dosar nici o recomandare din partea unui medic român către un medic din Turcia, pe considerentele că afecțiunile de care suferă cei doi inculpați ar fi mai bine tratate acolo.
Reamintim că cei doi inculpați se află sub control judiciar într-un oraș universitar, care beneficiază de cadre medicale extrem de bine pregătite, iar paralela făcută cu situația primului ministru, care dovedește pe de o parte o totală lipsă de modestie, dar și omisiunea faptului că sunt inculpați într-un dosar penal, nu este foarte reușită.
Fără a nega dreptul inculpaților de a beneficia de cel mai bun tratament medical, Curtea nu poate primi solicitarea lor de a se deplasa în Turcia, deoarece nu este convinsă de necesitatea efectuării acestor investigații medicale în Turcia, iar această lipsă de convingere se datorează faptului că inculpații nu au probat pertinent cererea formulată.
Pentru toate aceste considerente și însușind-ne în tot cele arătate de judecătorul fondului, Curtea, constatând că nu există motive de nelegalitate și netemeinicie, va respinge contestațiile formulate conform dispozitivului, cu consecința obligării inculpaților la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.425 indice 1 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondate contestațiile formulate de către inculpații C. O. și C. E. Ș. împotriva încheierii penale din data de 12.08.2015 a Tribunalului Cluj.
Obligă inculpații contestatori la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de câte 300 lei fiecare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de azi, 19 august 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. Ș. L. A. S.
Red. M.Ș./Tehn. D.B.
Judecător drepturi și libertăți: M. L.
5 ex./27.08.2015
| ← Uz de fals. Art. 291 C.p.. Decizia nr. 833/2015. Curtea de Apel... | Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... → |
|---|
