Traficul de persoane. Legea 678/2001 art. 12. Decizia nr. 666/2014. Curtea de Apel CLUJ

Curtea de Apel CLUJ - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 666/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 29-07-2014 în dosarul nr. 666/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.666/A/2014

Ședința publică din 29 iulie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: V. C. judecător

JUDECĂTOR: V. G.

GREFIER: M. B.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin PROCUROR – V. T.

S-a luat spre examinare contestația în anulare formulată de contestatorul A. S. M. împotriva deciziei penale nr.158 din 7 martie 2014 a Curții de Apel C..

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă contestatorul A. S. M. în stare de deținere, asistat de apărător ales av.B. C. din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea cauzei.

Apărătorul ales al contestatorului A. S. M. solicită admiterea contestației, desființarea în parte a sentinței atacate și rejudecarea apelului formulat de inculpat în ce privește condamnarea dispusă de Curtea de Apel C. pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism.

Apreciază că în cauză sunt întrunite elementele dispunerii unei soluții de încetare a procesului penal în ceea ce privește săvârșirea acestei infracțiuni pentru următoarele considerente:

Prin decizia penală nr.158/2014 s-a admis apelul inculpaților și al parchetului, dispunându-se desființarea în parte a sentinței atacate, în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, reindividualizarea pedepsei și aplicarea legii penale de dezincriminare. Decizia Curții de Apel C. a fost atacată strict în ceea ce privește pedeapsa la care a fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism.

Având în vedere noile modificări legislative raportându-se și la dispozițiile părții generale a Codului penal, respectiv principiul personalității legii penale și la dispozițiile legale ce prevăd în art.213 ce încriminează infracțiunea de proxenetism și limitele de pedeapsă, consideră că în ceea ce-l privește pe inculpat această nouă modificare este favorabilă sub aspectul următoarelor chestiuni:

În cuprinsul deciziei pronunțată de Curtea de Apel C. s-a apreciat că ar fi incident principiul teritorialității legii penale iar nu acela al personalității. A contestat aceste aspecte încă din faza dezbaterilor apelului în fața Curții de Apel C. și în susținerea contestației a făcut și mențiunea că această discuție cu privire la incidența principiului personalității legii penale române, a fost tranșată de către Tribunalul C.. La dosarul cauzei se află dosarul atașat al Tribunalului C. încheierea din data de 29 martie 2012 în care se verifica arestarea preventivă respectiv temeinica și legalitatea măsurii arestării preventive în ceea ce-l privește pe inculpatul L. S. A. alături de care inculpatul a fost trimis în judecată. Instanța de fond precizează că sunt incidente disp.art.4 respectiv legea penală română se aplică și faptelor comise de inculpat pe teritoriul olandez.

Apreciază că legea penală mai favorabilă inculpatului este legea nouă.

Din probele existente la dosar rezultă că în ceea ce o privește pe S. C., aceasta nu a fost audiată deși s-a deplasat împreună cu inculpatul în Olanda cu un autocar. Susține că instanța trebuia să facă dovada principiului in dubio pro reo atâta timp cât nu se poate trage o concluzie temeinică și legală în ce privește această chestiune.

În ce privește transferurile de bani, arată că nu există nici o probă concretă care să demonstreze că acele sume de bani proveneau din practicarea prostituției.

In consecință, consideră că decizia Curții de Apel C. este netemeinică și nelegală.

Solicită admiterea contestației cu consecința rejudecării apelului formulat de inculpat în ce privește săvârșirea infracțiunii de proxenetism și condamnarea pentru această infracțiune, urmând a se pronunțată o soluție în baza art.16 al.1 lit.e întrucât nu mai poate fi susținută continuarea acțiunii penale în noile condiții legislative incidente după data de 1 februarie 2014.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației în anulare ca fiind nefondată, arătând că din perspectiva hotărârii contestate, nu avem de a face cu principiul personalității ci cu cel al teritorialității pentru că în mod corect Curtea de Apel C. a reținut la pag.52 din decizie, că infracțiunea de proxenetism s-a comis atât pe teritoriul României cât și pe teritoriul Olandei și nu se justifică verificarea dublei incriminări în conformitate cu art.9 al.2 NCP, apreciindu-se că legea penală română se aplică faptelor comise de inculpați.

Face trimitere și la art.8 al.4 NCP care arată că infracțiunea se consideră săvârșită pe teritoriul României și atunci când un singur act de executare s-a produs pe teritoriul României sau rezultatul în parte s-a comis pe teritoriul României.

Susține că în mod corect instanța a reținut că au existat acte de executare, din dosarul cauzei rezultând că deplasarea s-a făcut ca urmare a înțelegerii dintre inculpat și persoanele care au practicat prostituția.

În consecință, nu se poate discuta despre principiul personalității și necesitatea neincriminării.

Apărătorul ales al contestatorului A. S. M. în replică, arată că din nici o probă din dosar nu rezultă că înțelegerea a avut loc în România.

Contestatorului A. S. M. având ultimul cuvânt solicită admiterea contestației în anulare pentru considerentele arătate de apărătorul său.

CURTEA:

Prin sentința penală nr. 302 din 15 iulie 2013, Tribunalul C. a condamnat pe inculpații:

1. B. R. D., fiul lui D. și R., născut la data de 05.01.1987, în C.-N., jud.C., dom. în C.-N., ., jud. C., CNP_, recidivist postexecutoriu, posesorul CI. . nr._, eliberată de SPCLEP C.-N. la 18.01.2008,

În baza art. 7 al. 1 și 3 din l. 39/2003, cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. b și 39 al. 4 Cod Penal, la pedeapsa de:

- 10 (zece) ani pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 53 pct.2 lit.a Cod Penal, rap. la art. 64 lit.a, b și e Cod Penal, 65 al.2 și 3 și 66 Cod Penal s-au interzis inculpatului drepturile de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de a fi tutore sau curator pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 12 al. 1, al. 2 lit. a din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, și cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. b și 39 al. 4 Cod Penal, la pedeapsa de:

- 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a Cod Penal, rap. la art. 64 lit. a, b și e Cod Penal, 65 al.2 și 3 și 66 Cod Penal s-a interzis inculpatului drepturile de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de a fi tutore sau curator pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 329 al. 1, al. 2 teza I Cod Penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 și art. 37 al. 1 lit. b și 39 al. 4 Cod Penal, la pedeapsa de:

- 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism în formă continuată.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a Cod Penal, rap. la art. 64 lit. a, b și e Cod Penal, 65 al.2 și 3 și 66 Cod Penal s-a interzice inculpatului drepturile de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de a fi tutore sau curator pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 33 lit. a Cod Penal s-a constatat că infracțiunile de mai sus au fost comise în condițiile concursului real de fapte, iar în baza art. 34 lit. b Cod Penal aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 10 ani pe care o va spori cu 1 an, urmând ca în final să execute pedeapsa de:

-11 (unsprezece) ani închisoare cu executare în regim de detenție.

În temeiul art. 35 al. 3 Cod Penal s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de a fi tutore sau curator pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 al.1 Cod Penal s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b și e Cod Penal, respectiv drepturile de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de a fi tutore sau curator.

În baza art. 19 din Legea 678/2001 rap. la art. 118 lit. e C.pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumelor dobândite prin săvârșirea prezentelor infracțiuni, respectiv suma de 40.000 euro sau echivalentul acesteia în lei, calculat la cursul BNR din ziua confiscării.

În temeiul art. 346 al. 1 rap. la art. 14 al. 3 lit. b Cod Procedură Penală și la art. 998 din vechiul cod civil a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile A. A. C. suma de 10.000 euro sau echivalentul în lei, calculat la cursul BNR din ziua efectuării plății, cu titlu de daune morale.

2. L. S. A., fiul lui Marine și F. R., născut la data de 13.12. 1986, în C.-N., jud.C., dom. în com. Aghireș, ., jud. C., CNP_, posesorul CI. ., nr._, eliberată de SPCLEP Huedin la data de 26.08.2008, fără antecedente penale,

În baza art. 8 rap. la art. 2 lit. a teza a II-a din L. 39/2003 și la art. 323 Cod Penal, la pedeapsa de:

- 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de grup infracțional.

În temeiul art. 7 al. 1 și 3 din L. 39/2003, cu aplicarea art. 74 al. 2 Cod Penal și 76 al. 1 lit. b Cod Penal, la pedeapsa de:

- 3 (trei) ani și 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de sprijinire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a Cod Penal, rap. la art. 64 lit. a și b Cod Penal, 65 al.2 și 3 și 66 Cod Penal s-a interzis inculpatului drepturile de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 329 al.1, al. 2 teza a II (și nu teza I cum din eroare apare în rechizitoriu) Cod Penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, la pedeapsa de:

- 4 (patru) ani pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism în formă continuată.

În temeiul art. 33 lit. a Cod Penal s-a constatat că aceste infracțiuni sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b Cod Penal aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea și anume aceea de:

- 4 (patru) ani închisoare cu executare în regim de detenție.

În temeiul art. 35 al.3 Cod Penal s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 al.1 Cod Penal s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercitarea dreptului prev. de art. 64 lit. a teza a II-a Cod Penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice.

În baza art. 88 Cod Penal s-a scăzut din durata pedepsei pronunțate, timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de 31.01.2012 și până la data de 17.12.2012.

În temeiul art. 357 al. 2 lit. b Cod Procedură Penală s-a menținut față de inculpat măsura obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței de judecată până la rămânerea definitivă a cauzei.

În baza art. 329 al. 4 Cod Penal s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul L. S. A. a sumei de 6.000 euro sau echivalentul în lei, calculat la cursul BNR din ziua confiscării, dobândită din comiterea infracțiunii de proxenetism.

3. B. I. P., fiul lui V. și D., născut la data de 07.07.1981 în Fălticeni, jud. Suceava, domiciliat în ., jud. C., CNP_, CI . nr._ eliberat de Poliția Huedin din data de 25.05.2005, recidivist,

În baza art. 8 rap. la art. 2 lit. a teza a II-a din L. 39/2003 și la art. 323 Cod Penal, cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. b și 39 al. 4 Cod Penal, la pedeapsa de:

- 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de grup infracțional.

În temeiul art. 329 al.1, al. 2 teza a II (și nu teza I cum din eroare apare în rechizitoriu) Cod Penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. b și 39 al. 4 Cod Penal, la pedeapsa de:

- 4 (patru) ani și 4 (patru) luni pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism în formă continuată.

În temeiul art. 33 lit. a Cod Penal s-a constatat că aceste infracțiuni sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b Cod Penal aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea și anume aceea de:

- 4 (patru) ani și 4 (patru) luni închisoare cu executare în regim de detenție.

În temeiul art. 35 al.3 Cod Penal s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 329 al. 4 Cod Penal s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul B. I. P. a sumei de 5.500 euro sau echivalentul în lei, calculat la cursul BNR din ziua confiscării, dobândită din comiterea infracțiunii de proxenetism.

4. A. S. M., fiul lui S. și E., născut la data de 03.07.1982 în C.-N., jud.C., domiciliat în ., jud. C., CNP_, posesorul CI. . nr._ eliberat de SPCLEP Huedin la data de 21.07.2008, recidivist,

În baza art. 8 rap. la art. 2 lit. a teza a II-a din L. 39/2003 și la art. 323 Cod Penal, cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. b și 39 al. 4 Cod Penal, la pedeapsa de:

- 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de grup infracțional.

- 4 (patru) ani și 4 (patru) luni pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism în formă continuată.

În temeiul art. 33 lit. a Cod Penal s-a constatat că aceste infracțiuni sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b Cod Penal aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea și anume aceea de:

- 4 (patru) ani și 4 (patru) luni închisoare cu executare în regim de detenție.

În temeiul art. 35 al.3 Cod Penal s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 329 al. 4 Cod Penal s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul A. S. M. a sumei de 4.000 euro sau echivalentul în lei, calculat la cursul BNR din ziua confiscării, dobândită din comiterea infracțiunii de proxenetism.

II. În baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit. d Cod Penal achită pe inculpații L. S. A., fiul lui Marine și F. R., născut la data de 13.12. 1986, în C.-N., jud.C., CNP_ și A. S. M., fiul lui S. și E., născut la data de 03.07.1982 în C.-N., jud.C.,CNP_, fiecare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 al. 1, al. 2 lit. a din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, pentru că faptele nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane.

În temeiul art. 189 Cod Procedură Penală s-a stabilit onorarii pentru apărătorii desemnați din oficiu pentru inculpatul B. R. D., în sumă de 225 lei (diferența până la 300 lei fiind acordată prin încheierea ședinței publice din data de 26.04.2012, și pentru partea vătămată A. A. C. în sumă de 150 lei, sume ce se avansează din Fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești în favoarea Baroului C. – doamnelor av. Vomir Bizo D. și respectiv D. I..

În baza art. 191 al.1 și 2 Cod Procedură Penală au fost obligați inculpații să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare după cum urmează: inculpatul B. R. D. în sumă de 4.200, din care suma de 300 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu; inculpatul L. S. A. în sumă de 3.700 lei; inculpații B. I. P. și A. S. M. în sumă de câte 3.200 lei fiecare.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial C., emis în dosarul de urmărire penală nr. 180/D/P/2011 la data de 26.03.2012, și înregistrat la Tribunalul C. la aceeași dată, sub număr unic de dosar_, au fost trimiși în judecată inculpații L. S. A. – arestat preventiv, B. R. D., B. I. P. și A. S. M. pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

- inculpatul L. S. A. pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire de grup infracțional prev. de art. 8 rap. la art. 2 al. 1 lit. a teza a II-a din Legea 39/2003 și la art. 323 C.pen., grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003, trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1, alin. 2 lit. a din legea 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., proxenetism prev. de art. 329 alin. 1, alin. 2 teza a I-a cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. și art. 33 lit. a C.pen.

- inculpatul B. R. D. pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din legea nr. 39/2003; trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1, alin. 2 lit. a din legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.; proxenetism prev. de art. 329 alin. 1. alin. 2 teza I C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. și art. 33 lit. a C. pen. și art. 37 lit. b C.pen.;

- inculpatul A. S. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire de grup infracțional prev. de art. 8 rap. la art. 2 al. 1 lit. a teza a II-a din Legea 39/2003 și la art. 323 C.pen., trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1, alin. 2 lit. a din legea 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., proxenetism prev. de art. 329 alin. 1. alin. 2 teza I C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. și art. 33 lit. a C. pen. și art. 37 lit. b C.pen.;

- inculpatul B. I. P. pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire de grup infracțional prev. de art. 8 rap. la art. 2 al. 1 lit. a teza a II-a din Legea 39/2003 și la art. 323 C.pen. și proxenetism prev. de art. 329 alin. 1. alin. 2 teza I C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. și art. 33 lit. a C. pen. și art. 37 lit. b C.pen.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în principiu că inculpatul B. R. D., începând din luna iunie 2010, ar fi constituit un grup infracțional organizat din care ar fi făcut parte și inculpații O. T., P. N., A. C. F., Sepsi P. D., M. V. G., anterior trimiși în judecată, sprijiniți și de inculpatul L. S. A., cu scopul exploatării activității de prostituție a numitelor H. C. I., Holcan N., A. A. C., K. R. P., M. C. A., Varhov L. A..

Același inculpat, în perioada 2009 - 2011, ar fi găzduit-o prin violență și aservire pe persoana vătămată K. R. P. în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției și care împreună cu inculpații P. N. și M. V. G., în perioada iunie - august 2010 ar fi transportat-o și găzduit-o pe partea vătămată A. A. C. în Olanda, în scopul exploatării prin prostituție, împreună cu ceilalți membrii ai grupului infracțional ar fi supravegheat-o pe aceasta pe durata practicării acestei activități, împreună cu aceștia ar fi căutat-o atunci când partea vătămată a fugit și ar fi amenințat-o pentru a o determina să se întoarcă în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției.

Inculpatul mai sus amintit, în anul 2009, ar fi recrutat-o pe persoana vătămată K. R. P. în vederea practicării prostituției, ar fi transportat-o pe aceasta în Olanda iar în perioada iunie 2010 - mai 2011 le-ar fi primit pe H. C. I., Holcan N., Varhov L. A., M. C. A. în Olanda, le-ar fi supravegheat pe acestea din urmă, precum și pe K. R. P. și A. A. C., pe durata practicării prostituției și ar fi beneficiat de foloase materiale de pe urma activității lor.

În privința inculpatului L. S. A. s-a reținut că în perioada cuprinsă între toamna anului 2009 - vara anului 2010 s-ar fi asociat cu inculpații B. I. P., A. S. M. și numiții Bozsodi E. și I. R. acționând împreună cu aceștia în scopul săvârșirii infracțiunii de proxenetism.

Același inculpat, în perioada 2009 — 2011, ar fi sprijinit grupul infracțional condus de inculpatul B. R. D., din care au mai făcut parte O. T., B. I. P., M. V., P. N., Circov I., A. C. F., Sepsi P. D., în scopul exploatării activității de prostituție desfășurată de numitele H. C. I., Holcan N., A. A. C., K. R. P., M. C. A., Varhov L. A.

De asemenea inculpatul L. S. A. ar fi transportat, găzduit, supravegheat pe F. M. R., Kerekes R. C., S. E. C., Mihaly C. A., Varhov L. A., M. C. A. și ar fi beneficiat de foloase materiale din activitatea de prostituție desfășurată de F. M. R. și Kerekes R. C..

Inculpatul mai sus amintit ar fi găzduit-o pe F. M. R. prin exercitarea de violență cu scopul exploatării activității de prostituție desfășurate de aceasta, și ar fi preluat-o prin inducere în eroare pe martora S. D. A., împreună cu inculpatul A. S. M., de la numita R. V. C., achitându-i acesteia suma de 150 de euro, și ar fi găzduit-o pe martoră în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției.

În sarcina inculpatului A. S. M. s-a reținut că în perioada cuprinsă între toamna anului 2009 - vara anului 2010 s-ar fi asociat cu inculpații L. S. A. și B. I. P. și cu numiții Bozsodi E. și I. R. acționând împreună cu aceștia în scopul săvârșirii infracțiunii de proxenetism.

De asemenea același inculpat A. S. M. ar fi transportat, găzduit, supravegheat pe F. M. R., Kerekes R. C., S. E. C., Mihaly C. A., și ar fi beneficiat de foloase materiale din activitatea de prostituție desfășurată de S. E. C..

Inculpatul mai sus amintit, împreună cu inculpatul L. S. A. ar fi găzduit-o pe F. M. R. prin exercitarea de violențe cu scopul exploatării activității de prostituție desfășurate de aceasta, și ar fi preluat-o prin inducere în eroare pe martora S. D. A., împreună cu inculpatul L. S. A., de la numita R. V. C., achitându-i acesteia suma de 150 de euro, și de asemenea ar fi găzduit-o pe martora S. D. A., în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției.

S-a reținut că inculpatul B. I. P., în perioada cuprinsă între toamna anului 2009 - vara anului 2010 s-ar fi asociat cu inculpații L. S. A. și A. S. M. precum și cu numiții Bozsodi E. și I. R. acționând împreună cu aceștia în scopul săvârșirii infracțiunii de proxenetism.

Același inculpat ar fi transportat, găzduit și respectiv supravegheat pe F. M. R., Kerekes R. C., S. E. C., Mihaly C. A., și ar fi beneficiat de foloase materiale din activitatea de prostituție desfășurată de Mihaly C. A..

Inculpatul B. R. D. nu a fost audiat nici în faza de urmărire penală și nici în cea de judecată, deoarece s-a sustras de la urmărire penală și de la judecată.

Inculpații L. S. A., B. I. P. și Achimas S. M., audiați în faza de urmărire penală ca și în fața instanței de judecată, au negat învinuirile ce li s-au adus dar cu toate acestea, practic au recunoscut faptele în materialitatea lor.

Astfel, inculpatul L. S. A. (vol. XV, filele 133-140, 156-165, 226-228 și respectiv vol. I filele 101-102) a declarat inițial că nu a plecat în Olanda în același timp cu prietena sa, F. M. R., și că, după ce au ajuns în Olanda a aflat de la aceasta că se prostituează la vitrine, și cu toate că nu i-a prea convenit acest lucru, a acceptat, deoarece o iubea. A mai arătat că a mers în Olanda deoarece i-a cerut vărului său, inculpatul B. I. P. să-i caute de lucru în construcții, unde a lucrat timp de 2 săptămâni, după care s-a lăsat că era prea dificil. I8nc mai arată că nu locuia împreună cu prietena sa, dar o vizita destul de des, și mai rămânea la ea 3-4 nopți, și că sub nici o formă el nu trăia din banii câștigați de prietena sa, dimpotrivă el îi cumpăra ei mâncare și îi dădea și bani de buzunar. De asemenea a mai arătat că nu a racolat-o în vederea practicării prostituției nici pe verișoara prietenei sale, numita Kerekes R. C., nici nu știe în ce împrejurări a ajuns în Olanda, el nici măcar nu era în Olanda în perioada respectivă. Ulterior inculpatul L. S. A. a revenit asupra declarației inițiale, susținând că a plecat spre Olanda împreună cu prietena sa F. M. R..

Inculpatul a mai arătat că după decesul numitului I. S. a fost plecat în Spania împreună cu inculpatul B. I. P., cu numitul M. și cu inculpatul O. T., cercetat în altă cauză, și că prietena sa F. M. R. i-a trimis bani, dar din banii pe care el îi dăduse anterior acesteia, spre păstrare, și care erau câștigați din furturile comise de el. mai arată că prietena lui i-a spus că a vorbit cu verișoara ei Kerekes R. C. și că aceasta și-a manifestat dorința de a veni în Olanda deoarece în România o duce greu.

Ca un corolar al declarațiilor sale, inculpatul L. S. A. a arătat că nu a forțat pe nimeni să practice prostituția, susținând că le-a transportat spre Olanda pe „fetele” lui A., dintre care una nu știa ce urma să facă în Olanda (aici fiind vorba despre numita Varhov L. A.).

Inculpatul B. I. P. a declarat (vol. XV filele 15-32, 229-231, vol. I filele 103-104) că în cursul anului 2009 a plecat în Olanda împreună cu prietena sa Mihaly C. A., care, ajunsă la destinație i-a spus că dorește să practice prostituția la vitrine, și cu toate că el s-a opus, până la urmă aceasta a început să se prostitueze. Mai arată că el este cel care i-a chemat pe inculpații L. S. A. și Achimas S. M., care sunt verișorii săi, în Olanda, și fiecare din cei doi a venit cu prietena proprie, deși el personal nu le-a spus să își aducă și prietenele.

Inculpatul B. I. P. a mai arătat că în perioada în care a el s-a reîntors în România, prietena sa i-a trimis din banii câștigați de ea la vitrine.

Inculpatul Achimas S. M. a declarat (vol. XV filele 89-97, 232-233, vol. I fila 99) că inculpatul B. I. P. l-a chemat în Olanda atât pe el cât și pe inculpatul L. S. A.. Amândoi au plecat cu prietenele, el personal, pentru că prietena lui nu vroia să rămână în țară fără el. Când au ajuns în Olanda, în mod surprinzător pentru el, a constatat că prietena lui vroia să lucreze la vitrine. Cu toată opoziția inițială, până la urmă inculpatul a fost de acord deoarece o iubea pe prietena sa.

Din declarațiile inculpaților aflate la filele indicate mai sus, începând cu anul 2009 mai mulți cetățeni români s-au stabilit în Olanda, implicându-se pe teritoriul acestui stat în activități de exploatare a prostituției și de trafic de persoane. Aceste grupări s-au asociat în funcție de regiunea geografică din care proveneau, acționând în zona localităților Amsterdam, Alkmaar și Leuvarden. Una dintre aceste grupări era cunoscută generic sub denumirea de „băieții de la Oradea" și era condusă de un anume „Romi". Grupul de la Oradea acționa în principal în zona Amsterdam fiind implicat în exploatarea activității de prostituție în această zonă.

Similar acestei grupări, s-a format o alta formată din persoane provenite din zona județului C., denumită „grupul de la C.” și care s-a stabilit și a acționat în principal în zona Alkmaar, pentru exploatarea activității de prostituție și comiterea unor furturi.

Din declarațiile martorelor H. C. I., Holcan N., M. C. A., Varhov L. A., F. M. R., Kerekes R. C. și Mihaly C. A., care au practicat prostituția în Olanda și ale părții vătămate A. A. C., rezultă că în orașul Alkmaar prostituția se desfășura într-o zonă determinată, în imobile cu intrare direct din stradă, denumite vitrine, deoarece partea frontală era din sticlă, și practic femeile care ofereau serviciile sexuale erau expuse potențialilor clienți, ca într-o vitrină. Fiecare vitrină era închiriată prin intermediul biroului, denumit office, plata chiriei în sumă de 110 euro pe zi făcându-se în avans pentru ziua următoare. Cu ocazia angajării fiecare tânără plătea în plus o garanție de 40 de euro, sumă ce era restituită atunci când tânăra restituia cheia camerei. Existau situații în care tinerele erau date afară de la vitrine și li se interzicea accesul în perimetrul cartierului, respectiv în situația în care tinerele nu reușeau să achite costul vitrinei, sau ieșeau pe stradă în ținută de lucru, respectiv într-o îmbrăcăminte sumară compusă din sutien și chiloți. Vizitele la vitrine ale prietenilor acestor tinere erau de asemenea interzise, fiind sancționate cu pierderea locului la vitrine. Tarifele pentru prestațiile sexuale erau negociabile, însă administratorii din cartierul vitrinelor stabileau tarife minime ce trebuiau respectate, încălcarea acestora fiind sancționată cu pierderea locului la vitrină. Pentru un act sexual normal tariful minim era de 35 de euro. Vârsta minimă pentru angajarea ca prostituată era de 19 ani. Fiecare tânără care dorea să obțină o vitrină trebuia să prezinte un act de identitate în baza căruia i se închiria un spațiu în care să își desfășoare activitatea, iar ulterior aceasta putea să obțină permis de muncă pe teritoriul Olandei.

În cursul aceluiași an 2009, numitul Bozsodi E. zis „C." s-a stabilit în orașul Alkmaar, inițial împreună cu concubina acestuia, numita C. N., care s-a angajat ca și prostituată la vitrine.

În contextul mai sus relatat, în vara anului 2009 numitul Bozsodi E. l-a chemat în Alkmaar pe inculpatul B. R. D., acesta urmând să o plaseze la vitrine pe prietena lui, numita K. R. P..

Din cele relatate de către partea vătămată A. A. C. (vol. II filele 45-50, 65-76, vol. XIV filele 1-2 și respectiv vol. I fila 100 și vol. II filele 204-205), care a fost găzduită o perioadă de inculpatul B. R. D., și astfel a luat contact nemijlocit sau din spusele martorei K. R. P., cu starea de lucruri pe care o vom relata mai jos, martora amintită a fost angajată la vitrine unde a practicat prostituția în folosul inculpatului B. R. D., până în toamna anului 2011, când a reușit să scape de sub autoritatea acestuia. Inițial martora mai sus amintită a fost de acord să practice prostituția în folosul inculpatului B. R. D., însă la scurt timp după sosirea în Olanda, aceasta a fost pusă de inculpat în stare de aservire. Și cum rezultă din declarațiile părții vătămate, în mod frecvent inculpatul i se adresa cu apelativul „sclavă", o supunea unor violențe fizice și psihice datorită faptului că era nemulțumit de sumele de bani pe care persoana vătămată le câștiga din prostituție și pe care inculpatul și le însușea în cea mai mare parte. În perioadele în care inculpatul avea „afaceri" în alte țări, acesta o verifica telefonic pe martoră, cerându-i să îi comunice sumele de bani pe care le-a câștigat și să îi trimită bani prin Western Union. La un moment dat, după ce activitatea desfășurată de inculpat, de conturare a unui grup infracțional organizat, ce avea ca și obiectiv obținerea de câștiguri din activități de proxenetism, a luat amploare, acesta i-a cerut numitei K. R. P. să îndrume tinerele care erau aduse din România pentru practicarea prostituției, să le ajute să interacționeze cu oficialii de la Office, cu clienții, să le învețe modul de a se comporta cu aceștia, precum și câteva cuvinte uzuale în limba engleză.

Din declarațiile părții vătămate a reiesit că numita K. R. avea zilnic încasări cuprinse între 600 și 1.000 euro, bani pe care inculpatul B. R. D. îi lua aproape în totalitate, obținând astfel beneficii materiale importante din exploatarea activității de prostituție desfășurată de către susnumită.

Din declarațiile inculpatului B. I. P. a rezultat că atât el cât și inculpații L. S. A. și Achimas S. M., precum și numitul Bozsodi E. erau consăteni și se cunoșteau de mai mult timp.

În acest context, în vara anului 2009, în timp ce inculpatul B. I. P. se afla în Franța, a fost sunat de către numitul Bozsodi E., care l-a chemat în Olanda. Inculpatul mai sus amintit a declarat că numitul Bozsodi E. l-a chemat la el, știind că acesta se ocupă de comerțul cu mașini second hand, și că în această țară mergea destul de bine acest tip de activitate. În mod cert, inculpatul B. I. P. s-a deplasat în Olanda împreună cu prietena sa, martora Mihaly C. A., care la acea dată era studentă și lucra ca și vânzătoare.

Martora Mihaly C. A. a declarat (vol. VI filele 74-78 și respectiv vol. I fila 142) că la un moment dat inculpatul B. I. P. i-a spus că prietenul său „C.” (porecla numitului Bozsodi E.) este în Olanda cu prietena lui, pe nume C. N., și că aceasta se prostituează la vitrine, și că le merge destul de bine celor doi. Totodată inculpatul a întrebat-o pe martoră dacă nu ar vrea să practice și ea prostituția, și să meargă împreună în Olanda în acest sens, iar în urma acestor discuții pe care le-au avut cei doi, martora a fost de acord. Așa cum declară în continuare martora mai sus amintită, inițial nu și-a dat seama ce implică această activitate. Ca urmare a acceptului dat de martoră, inculpatul B. I. P. l-a contactat din nou pe numitul Bozsodi E., care l-a pus în legătură cu o altă persoană din anturajul său, martorul M. R. C. (vol. XIII filele 104-111 și respectiv vol. I fila 172), iubitul martorei B. M. R. (vol. IX, filele 5-7, 24-26, vol. XI, filele 128-133 și respectiv vol. I fila 141), care de asemenea se prostitua în Olanda.

Ulterior acestui moment, inculpatul B. I. P. și martora Mihaly C. A. s-au deplasat în localitatea Alkmaar cu autoturismul condus de martorul M. R. C.. La sosirea în Olanda numitul Bozsodi E. a achitat contravaloarea transportului în sumă de 200 de euro martorului M. R. C., iar ulterior inculpatul B. I. P. a restituit suma de mai sus numitului Bozsodi E.. Inculpatul și martora Mihaly C. A. au fost găzduiți de către numitul Bozsodi E. în Alkmaar, . nr. 5.

O dată ajunsă în Olanda martora Mihaly C. A., a început să lucreze la vitrine, după ce în prealabil a fost consiliată de către iubita numitului Bozsoldi E., C. N., în legătură modalitatea în care poate închiria o vitrină, modul în care-i poate contacta pe oficialii de la biroul de închirieri, cu tarifele ce se practicau pentru diferitele tipuri de activități sexuale prestate, cu modul în care trebuie să se poarte pentru a atrage clienți, etc.

Totodată C. N. a fost cea care a însoțit-o pe martora Mihaly C. A. la office-ul un de se închiriau vitrinele, asistând-o la procedurile necesare pentru închirierea camerei. Banii necesari pentru plata chiriei pentru prima zi, în sumă de 110 euro, și a garanției de 40 de euro au fost avansați de către numitul Bozsodi E., ulterior, după începerea activității de prostituție, martora Mihaly C. A. restituindu-i acestuia sumele de bani avansate.

Martora Mihaly C. A. a mai arătat că a practicat prostituția în Olanda la vitrine în vara anului 2009, iar prin luna septembrie a aceluiași an a revenit în România pentru examene, revenind în Olanda în luna aprilie 2010, un de a continuat să practice prostituția la vitrine, însă de această dată în Amsterdam. Potrivit propriilor declarații, martora a arătat că obținea din această activitate în medie între 400 și 500 de euro net pe zi.

În faza de judecată martora și-a „cosmetizat” declarațiile, susținând că au plecat spre Olanda cu gândul de a lucra ca și dansatoare, cunoscând că C. N. se prostituează, astfel că practic, în gândul ei, martora știa încă de la plecarea din țară, că și ea se va prostitua. Martora a mai arătat că, anterior plecării din România nu a avut nici cea mai mică discuție cu inculpatul B. I. P. despre posibilitatea de a lucra ca și prostituată. Din contră, în ciuda a ceea ce a declarat în faza de urmărire penală, martora Mihaly C. A. a arătat că inculpatul B. I. P. nu i-a propus niciodată să lucreze la vitrine, ba chiar nu a fost de acord cu practicarea unei asemenea activități de către ea.

Instanța a privit cu rezervă aceste declarații, în condițiile în care martora nu a furnizat nicio motivație pentru revenirea asupra celor declarate în fața organelor de urmărire penală, cu atât mai mult cu cât nici în acele declarații nu i-a adus inculpatului vreo acuzație concretă, în afară de faptul că a relatat că inculpatul i-a adus la cunoștință că prietena lui „C.” se prostituează, și câștigă bine, astfel că atât ei cât și prietenului ei le merge bine din punct de vedere material, și a întrebat-o și pe martoră dacă nu ar dori și ea să practice prostituția, iar decizia de a desfășura o asemenea activitate i-a aparținut practic martorei.

Din declarațiile inculpatului B. I. P. și a martorei Mihaly C. A., reiese că inculpatul a lucrat pe perioada cât el s-a aflat în Olanda la niște sere, o altă perioadă a lucrat ca și conducător auto, dar în principal desfășura activități de comerț cu mașini second hand. În ciuda acestor afirmații, în cursul urmăririi penale, în prezența apărătorului său ales, inculpatul a recunoscut că în perioadele de timp în care s-a aflat în România martora i-a trimis bani în țară.

În faza de judecată și inculpatul a revenit asupra acestei declarații, susținând că banii erau, într-adevăr, trimiși de prietena sa, însă îi erau destinați tatălui, ei, pentru ca acesta să nu își dea seama de unde vin banii. Desigur că logica acestei argumentații ne scapă, în condițiile în care, așa cum a rezultat din declarațiile numitului Mihaly C. A., tatăl martorei (vol. VI filele 70-72), acesta cunoștea că fiica sa se află în Olanda, știind însă că lucrează într-un bar ca și chelneriță, iar în Olanda a ajuns prin intermediul Universității la care învață. Oricum pe mandatele de expediere a banilor nu apare sursa veniturilor, ori a banilor expediați, cu atât mai mult cu cât martora a expediat și în mod direct bani părinților săi.

De altfel inculpatul B. I. P. arată că banii câștigați de acesta din comerțul cu mașini și cei obținuți de martoră din practicarea prostituției, erau puși la comun și utilizați de cei doi pentru nevoile cotidiene ale cuplului.

Din declarația martorului L. A. D. (vol. II fila 206) a reiesit că îl cunoștea pe inculpatul B. I. P. din anul 2004, și știa că acesta se ocupa cu comerțul cu mașini second hand aduse din Austria și Olanda, și chiar a făcut cu inculpatul câteva schimburi de mașini, fără să arate concret când anume, ce fel de mașini au făcut obiectul acestor schimburi, proveniența mașinilor schimbat.

În aceste condiții apar ca suspecte susținerile inculpatului potrivit cărora se ocupa cu comerțul cu mașini second hand, în condițiile în care la dosarul cauzei nu au fost depuse nici un fel de acte concrete în legătură cu achiziționarea și respectiv revânzarea unor astfel de vehicule, deși este de notorietate că vânzarea – cumpărarea autoturismelor, care presupune prețuri consistente, este consemnată în acte juridice, precum contracte de vânzare – cumpărare.

În mod cert, începând cu vara anului 2009 inculpatul B. I. P. a beneficiat de sume de bani obținute de martora Mihaly C. A. din prostituție. Așa fiind martora a fost cea care a suportat toate cheltuielile privind cazarea, și anume chirie, utilități, mâncarea, etc. pe de altă parte, așa cum însuși inculpatul recunoaște, în perioadele în care acesta s-a aflat în România, martora Mihaly C. A. i-a trimis sume de bani prin Western Union fiind astfel identificate 2 transferuri: la data de 19.04.2010, martora Mihaly C. A. i-a trimis din Olanda inculpatului B. I. P. suma de 500 de euro (vol. IV fila 67) și la data de 11.04.2011 suma de 1500 euro (vol. XII filele 72-73), transferul fiind efectuat din Amsterdam.

O parte din sumele de bani obținute de martora Mihaly C. A. din practicarea prostituției au fost trimiși fie de aceasta, fie de inculpatul B. I. P. pe numele tatălui martorei, care i-a utilizat pentru renovarea locuinței și pentru achiziționarea unor autoturisme pe care în fapt le utilizează inculpatul B. I. P., așa cum rezultă din declarația martorului Mihaly C. A., aflată la filele indicate mai înainte.

Din declarațiile inculpatului B. I. P. și ale martorei Mihaly C. A., instanța a mai reținut că la circa o lună și jumătate de la sosirea în Olanda, cei doi s-au mutat într-o altă locuință, închirierea acesteia de către martoră fiind intermediată de către un anume Harm, care lucra la office, și care era o cunoștință a numitului Bozsodi E., și cu ajutorul căruia erau închiriate vitrine fetelor ce desfășurau activitate de prostituate. În continuare inculpatul și martora Mihaly C. A. au păstrat legătura cu numiții Bozsodi E. și C. N..

Din declarațiile aceleași martore Mihaly C. A., precum și din declarațiile inculpaților B. I. P., L. S. A. și Achimas S. M. se poate reține că în toamna anului 2009, inculpatul B. I. P. i-a contactat pe verișorii săi, cei doi inculpați mai sus amintiți, chemându-i în Olanda.

Potrivit declaraților inculpatului L. S. A. și ale martorei F. M. R. (vol. XI filele 94-95, 104-109 și respectiv vol. I fila 140), cei doi aveau o relație de prietenie din anul 2008, la acea dată martora fiind în vârstă de 17 ani. Martora este orfană, ambii părinți decedând când aceasta era minoră. Martora a fost plasată de autorități într-un centru, de unde și-a continuat studiile până la terminarea liceului. În vara anului 2009 aceasta s-a înscris la Facultatea de Geografie din cadrul UBB. Din declarațiile martorei, precum și ale verișoarei acesteia, martora Kerekes C. R. (vol. XI filele 36-47 și respectiv vol. I fila 215), a rezultat că iubita inculpatului L. S. A. avea relații apropiate doar cu o prietenă și cu inculpatul mai sus amintit, fiind așadar foarte atașată de acesta.

În toamna anului 2009, cei doi s-au deplasat spre Olanda, la propunerea inculpatului B. I. P., deși „în mod surprinzător”, inculpatul B. a susținut că l-a chemat numai pe inculpatul L. S. A.. În vederea realizării acestei finalități, inculpatul B. I. P. s-a deplasat în România și i-a transportat în Olanda pe inculpatul L. S. A. și pe martora F. M. R., cu un autoturism personal. Ulterior, inculpatul L. S. A. a achitat inculpatului B. I. P. costul călătoriei. Inculpatul B. I. P. a fost cel care s-a ocupat și de găsirea unei locuințe pentru inculpat și martoră, rugându-l pe numitul Bozsodi E. să îi primească în casa de pe . nr. 5.

După circa o săptămână de la sosirea inculpatului L. S. A. și a martorei F. M. R. în Alkmaar – Olanda, și inculpatul A. S. M., împreună cu prietena sa, numita S. E. C. s-au deplasat în aceeași localitate, inculpatul B. I. P. fiind cel care i-a așteptat pe aceștia la autocar și i-a dus la o locuința închiriată de martorul M. R. C., martora B. R. M. și numitul D. Septimiu, în prezent condamnat definitiv pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prin sentința penală nr. 570/23.11.2010.

Cu toate că inculpatul B. I. P. a susținut aceeași versiune, în sensul că l-a chemat în Olanda doar pe inculpatul A. S. M., acesta din urmă s-a deplasat înspre această țară însoțit de prietena sa, numita S. E. C., cu explicația, puerilă, că aceasta nu a vrut să rămână în țară fără el.

De altfel din declarațiile martorului M. R. C. a rezultat că inculpatul B. I. P. minte în legătură cu acest aspect, deoarece chiar inculpatul i-a spus că urmează să vină în Olanda verișorii lui, adică cei doi inculpați cu prietenele lor.

Inculpatul Achimas S. M. a rămas pentru scurt timp în locuința respectivă și tot cu ajutorului inculpatului B. I. P. s-a mutat împreună cu prietena sa și cu inculpatul L. S. A. și prietena acestuia, martora F. M. R. în locuința de pe V. der Wonderstraat 5.

Din declarațiile martorului M. R. C. date în faza de urmărire penală în prezența a doi apărători ai inculpaților, precum și din declarațiile martorei Mihaly C. A. reiese că după sosirea inculpaților L. S. A. și Achimas S. M. împreună cu prietenele lor în Olanda, martora B. R. a purtat o discuție cu martorele S. E. C. și F. M. R. în prezența prietenilor lor cu privire la modul de practicare a prostituției, la sumele care pot fi câștigate din această activitate, spunând că vor să se angajeze și ele la vitrine. Nici inculpatul A. S. M. și nici inculpatul L. S. A., care asistau la discuție, nu au intervenit, martorul M. R. C. apreciind că în opinia lui toți patru erau deja înțeleși ca fetele să se prostitueze la vitrine, deoarece nimeni nu a fost surprins de această discuție. Mai mult, cei doi inculpați nu și-au exprimat în nici un fel dezacordul cu privire la implicarea prietenelor lor în activități de prostituție.

Pe la începutul lunii octombrie martorele F. M. R. și S. E. C., sub directa îndrumare a martorei Mihaly C. A., s-au deplasat la office, și și-au închiriat vitrine, în ciuda „opozițiilor” inculpaților L. S. A. și Achimas S. M., care nu se știe sigur în ce context au fost exprimate, deoarece așa cum a arătat anterior, nu există nici o probă concretă în acest sens. Dimpotrivă, așa cum a arătat anterior, martorul M. R. C. a arătat că inculpatul B. I. P. l-a informat în legătură cu faptul că vor sosi în Olanda inculpații L. S. A. și Achimas S. M. împreună cu prietenele lor, de unde rezultă în mod clar că între cei trei inculpați au existat discuții clare legate de sosirea în Olanda, și în ce scop anume, înțelegerea inculpaților fiind clară, în sensul că comunicaseră între ei că fetele vor veni să presteze în această țară, activități de prostituție.

În sensul celor de mai sus este de menționat și declarația martorei Mihaly C. A., care a arătat că timp de o săptămână a învățat-o pe numita S. E. C. expresii uzuale în limba engleză, pentru ca aceasta să poată negocia cu clienții serviciile sexuale pe care le oferea și prețul.

Inculpații L. S. A. și A. S. M. precum și martorele F. M. R. și S. E. C. au locuit pentru un timp împreună cu martorii M. R. C. și B. R. M.. Din declarațiile date în faza de urmărire penală de cei doi martori, a rezultat că în fiecare dimineață cele două tinere plecau la vitrine și practicau prostituția până spre dimineața zilei următoare, când se întorceau la locuința unde erau cazate, cele două dormeau iar în ziua următoare o luau de la început fără a avea alte activități decât cea de la vitrine. Potrivit acelorași declarații, care se coroborează și cu declarațiile martorei Mihaly C. A., inculpatul L. S. A. și inculpatul A. S. M. nu aveau un loc de muncă, trăind din banii pe care fetele îi câștigau la vitrine, bani pe care i-au cheltuit în principal pe droguri, pe energizante și anabolizanți, așa cum declară și partea vătămată A. A. C..

Instanța a menționat că nici unul dintre inculpații L. S. A., Achimas S. M. și B. I. P. nu au avut locuri de muncă, eventual doar cu caracter absolut trecător, și pentru scurte perioade de timp, deși au susținut că au plecat în Olanda ca să își găsească locuri de muncă. Din această atitudine se vede cât de șubredă este apărarea lor, în condițiile în care de fapt au întreprins diferite activități remunerate, pentru foarte scurte perioade de timp, cu toate că acesta ar fi fost motivul pentru care au plecat din țară.

Din ansamblul probator administrat instanța a reținut și faptul că uneori inculpații L. S. A., B. I. P. și Achimas S. M. se deplasau pe . plasate vitrinele, uneori însoțiți și de inculpatul B. R. D., precum și de numiții I. R., N. B. A. și mai târziu de inculpatul O. T., cercetat separat.

Din declarația martorei S. D. A. (vol. I filele 20 - 26) rezultă că dimineața când se întorceau de la munca la vitrine, atât S. E. C. cât și martora F. M. R. le înmânau inculpatului A. S. M. respectiv inculpatului L. S. A. sumele câștigate peste noapte. Potrivit acelorași declarații, S. E. C. încasa sume între 300 - 400 de euro pe seară iar F. M. R. sume între 700 - 800 euro pe seară. Martora mai arată că inculpatul A. S. M. era mulțumit de banii pe care îi primea, însă inculpatul L. S. A. i-a reproșat martorei că nu câștigă suficienți bani.

În perioadele în care inculpatul A. S. M. era plecat din Olanda, martora S. E. C. îi trimitea acestuia bani din prostituție, fiind identificate următoarele transferuri prin intermediul Western Union:

- la data de 06.02.2010 martora S. E. C. a trimis inculpatului A. S. M. suma de 130 de euro;

- la data de 09.10.2010, suma de 200 de euro;

- la data de 16.10.2010 suma de 200 de euro ;

- la data de 24.12.2010 suma de 100 euro (vol. IV, f. 208 -209).

La data de 16.09.2011 numita S. E. C. a trimis suma de 500 euro din Alkmaar pentru familia inculpatului A. S. M., banii fiind ridicați de martorul B. V. (vol. XII filele 183-185), aceasta fiind persoana care a fost angajată de către inculpatul A. S. M. să efectueze lucrări de renovare la locuința părinților acestuia. Condițiile de realizare a lucrării și prețul au fost negociate de către inculpat cu martorul B. V. stabilindu-se un onorariu de 1000 euro pentru manoperă și materiale. Suma de bani necesară realizării lucrării a fost trimisă, potrivit declarației martorului, de inculpat prin două tranzacții Western Union de pe numele martorei S. E. C..

Așa cum a mai arătat martora Kerekes R. C., este verișoara martorei F. M. R.. Aceasta este și ea de asemenea orfană. Cea din urmă i-a relatat primei că lucrează ca și prostituată la vitrine și câștigă din această activitate între 1500-2000 euro pe lună. Ambele martore au declarat că F. M. R. a chemat-o și pe verișoara ei în Olanda, pentru a se prostitua, promițându-i că îi va plăti drumul și îi va asigura cazarea. La începutul lunii ianuarie 2010 martora Kerekes R. C. a acceptat propunerea de a pleca în Olanda. Inculpatul L. S. A. i-a trimis martorei Kerekes R. C. la data de 08.01.2010 echivalentul sumei de 69,21 dolari, pentru a plăti costul deplasării din județul C., unde locuiește martora, în C.-N.. De asemenea, inculpatul a făcut aranjamente la o firmă de transport, pentru a rezerva un bilet pe numele martorei de la C.-N. la Amsterdam, biletul fiind înmânat martorei de fratele inculpatului martorul L. Marinei G.. În fața instanței de judecată inculpatul L. S. A. a declarat că nu își explică cum anume de a trimis el bani pentru martoră, explicație total nesatisfăcătoare, în condițiile în care inculpatul a avut la îndemână o explicație pentru absolut tot ce a întreprins în această cauză.

Martora a declarat în faza de judecată (vol. I fila 215) că banii necesari costurilor deplasării i-au fost trimiși de către verișoara sa, dar nici martora nu își explică de ce anume au fot efectiv expediați de către inculpatul L. S. A..

La sosirea în Olanda, martora F. M. R. a găzduit-o de verișoara ei și a însoțit-o la office ajutând-o să obțină un loc la vitrine și achitând contravaloarea chiriei pentru prima zi și garanția, în sumă de 150 euro. Martora Kerekes R. C. a muncit la vitrine ca și prostituată timp de aproximativ 6 săptămâni până în luna februarie 2010, când s-a întors în România. Aceasta a arătat că din sumele de bani câștigate din prostituție a restituit martorei F. M. R. banii pe care i-a primit de la inculpatul L. S. A. și a contribuit cu o sumă la plata chiriei, fără să poată preciza cuantumul acesteia.

Martora a mai declarat că pe perioada de timp cât ea s-a aflat în Olanda, practic nici nu l-a văzut pe inculpatul L. S. A., deoarece acesta nu locuia împreună cu verișoara sa, ci doar o vizita sporadic, astfel că în perioada în care martora a fost în Olanda, practic inculpatul nici măcar în vizită nu a fost pe la prietena lui. Această declarație este în contradicție cu declarațiile martorilor Mihaly C. A., B. M. R., M. R. C., și chiar a inculpatului B. I. P..

De altfel instanța a sesizat atât la martora Kerekes R. C. cât și la martora F. M. R. o dorință de a-l „salva” pe inculpatul L. S. A., cu orice preț, astfel încât acestea au plusat cu declarații favorabile lui, chiar și pe aspecte pe care inculpatul nu le negase. Așa fiind este de remarcat că, deși inculpatul L. S. A. a recunoscut, în cele din urmă, că a plecat spre Olanda împreună cu prietena sa, martora F. M. R., cele două martore au susținut că aceștia ar fi plecat separat, neștiind că între timp inculpatul a recunoscut această situație.

Prin urmare este mai presus de tăgadă faptul că în perioada ianuarie - februarie 2010, inculpatul s-a aflat în Olanda, și că în toată această perioadă a locuit cu martora F. M. R..

Prin iunie 2010 martora Kerekes R. C. s-a deplasat din nou în Olanda, în vederea practicării prostituției. Din declarațiile martorului Bade F. L. (vol. XIV filele 81-82), care vânduse inculpatului L. S. A. un autoturism marca Renault Laguna cu numărul de înmatriculare_, pentru suma de 1.600 euro, cu câteva luni înainte, a rezultat că acesta i-a însoțit pe inculpatul L. S. A. și pe martora Kerekes R. C. din România în Olanda. Deplasarea s-a efectuat cu autoturismul mai sus menționat. Martorul, care intenționa să meargă la mama sa care lucrează în Germania, arată că a rămas câteva zile cu inculpatul, cu F. M. R. și cu Kerekes R. C., cei trei locuind împreună în același imobil.

Martora Kerekes R. C. a rămas în Olanda, unde s-a prostituat la vitrine, timp de aproximativ 2 luni. Din banii încasați din această activitate martora a trimis în perioada 17.06.2010 – 26.08.2010 sume de bani prietenului ei și surorii acestuia dar și inculpatului L. S. A. și fratelui acestuia (vol. IV fila 315).

La data de 17.07.2010 martora Kerekes R. C. a expediat suma de 300 de euro din Olanda pe numele inculpatului L. S. A.. Cu privire la această sumă atât martora cât și inculpatul au declarat, în faza de urmărire penală, că banii provin în realitate de la martora F. M. R., iar martora Kerekes a precizat că suma a fost obținută de verișoara ei din prostituție. În fața instanței de judecată martora Kerekes R. C. a declarat că niciodată nu i-a expediat bani inculpatului L. S. A.. Punând această negare categorică pe seama trecerii timpului, și acceptând explicațiile date de martoră în faza de urmărire penală, totuși este inexplicabil de ce martora F. M. R. nu i-a expediat ea însăși inculpatului bani, la data de 17.07.2010, în condițiile în care în aceeași zi a trimis inculpatului L. S. A. suma de 500 de euro (vol. IV fila 210). Așadar nu există niciun motiv plauzibil pentru care aceasta să nu trimită și suma de 300 de euro de pe numele ei dacă într-adevăr banii proveneau de la ea .

Așa cum a arătat și în cele ce preced, începând cu toamna anului 2009 inculpatul L. S. A. a beneficiat în mod direct de sume de bani din activitatea de prostituție desfășurată de martora F. M. R., aspecte ce rezultă din probele de la dosar. La data de 13.01.2010 martora F. M. R. i-a transferat inculpatului L. S. A. echivalentul sumei de 435,09 dolari (vol. IV fila 12).

La data de 15.07.2010 martora F. M. R. i-a trimis inculpatului suma de 100 de euro (vol. XII fila 7), la data de 13.07.2010 suma de 500 de euro (vol. XII fila 9), la data de 27.07.2010 suma de 200 de euro (vol. IV fila 20); în data de 24.04.2010 suma de 250 euro (vol. IV fila 209); în data de 25.04.2010 suma de 200 euro (vol. IV fila 209), în data de 17.07.2010 suma de 500 euro (vol. IV fila 210).

De asemenea, inculpatul L. S. A. a trimis din Olanda sume de bani unor rude apropiate după cum urmează: la data de 11.12.2009 suma de 300 de euro martorului L. M. G. (vol. IV fila 52); la data de 15.01.2010 suma de 300 de euro martorului L. M. G. (vol. IV fila 54); la data de 18.06.2010 suma de 200 de euro martorului L. M. G. (vol. IV fila 63); la data de 28.08.2010 suma de 200 de euro martorului L. M. G. (vol. IV fila 53).

Inculpatul s-a apărat susținând că nicidecum nu a profitat de sumele de bani obținute de prietena sa din activitățile de prostituție, dimpotrivă el fiind cel care câștiga mai mari sume de bani decât ea, deoarece comitea furturi în diferite țări din Europa, în acest sens fiind și declarația martorului L. A. (vol. XIII filele 897-103). Din declarațiile acestui martor ca și a altora care au participat la furturile despre care am vorbit mai sus, rezultă că veniturile obținute din aceste activități ilicite erau reduse fiind cuprinse între 100 euro pe săptămână și 50-60 euro pe zi, și nu pot justifica în nici un caz sumele de bani transferate de inculpatul L. S. A., fie personal, fie prin intermediul prietenei lui către diferite persoane la care se adaugă sume de bani cheltuite pentru cumpărarea unor autoturisme și pentru plata chiriei. Astfel cum rezultă din cele declarate de către inculpat și martora ferencz M. R. reiese că doar chiria pentru cei aproximativ trei ani petrecuți de inculpat în Olanda se ridică la suma de aproximativ 43.000 euro.

De asemenea, revenind la transferurile de sume de bani din Olanda în România, au mai fost identificate mai multe transferuri de pe numele martorei F. M. R. către diferite rude ale inculpatului L. S. A. sau altor persoane din anturajul acestora. În sensul celor de mai sus arătăm că martora F. M. R. a trimis către L. G. M., fratele inculpatului L. S. A., următoarele sume de bani:

- la data de 27.04.2010 suma de 200 euro, la data de 05.05.2010 suma de 50 de euro, la data de 07.05.2010 suma de 100 euro, la data de 14.07.2010 suma de 200 de euro (vol. IV fila 210), la data de 19.08.2010 suma de 100 euro (vol. IV fila 237), la data de 08.09.2010 suma de 200 euro, la data de 11.09.2010 suma de 1000 euro, la data de 08.11.2010 suma de 1200 euro, la data de 17.01.2011 suma de 1600 euro, la data de 22.01.2011 suma de 1000 euro, (vol. IV fila 210), la data de 08.03.2011 suma de 200 euro (vol. IV fila 232), la data de 14.03.2011 suma de 200 euro (vol. XII filele 76-77), la data de 02.05.2011 suma de 800 euro (vol. XII filele 89-93), la data de 02.06.2011 suma de 500 euro (vol. XII filele 94-97), la data de 06.06.2011 suma de 1600 euro, (vol. IV fila 211), la data de 22.06.2011 suma de 1050 euro (vol. XII filele 98-99), la data de 24.06.2011 suma de 300 euro (vol. XII filele 100 - 103), la data de 28.06.2011 suma de 400 euro (vol. XII filele 104-107), la data de 23.07.2011 suma de 250 euro, la data de 01.08.2011 suma de 700 euro (vol. XII filele 108-111), la data de 01.09.2011 suma de 200 euro (vol. IV fila 210), la data de 16.09.2011 suma de 200 euro (vol. XII filele 112-115), la data de 17.09.2011 suma de 100 euro (vol. XII fila 16).

În contextul celor mai sus reținute, au fost identificate mai multe transferuri de bani de pe numele martorei F. M. R. pe numele martorului P. D. A. (vol. XI filele 1-5 și respectiv vol. I fila 291): la data de 03.08.2011 martorul a primit prin Western Union suma de 300 euro (vol. XII fila 16), la data de 18.04.2011 suma de 1300 euro (vol. XII filele 78-80), la data de 13.05.2011 suma de 1000 euro (vol. XII filele 81-84); la data de 18.04.2011 martorul a primit suma de 1300 euro de la F. M. R. (vol. XI filele 23-24), la data de 18.07.2011 suma de 1100 euro de pe numele martorului Ungvari G. A. (vol. XI fila 27), la data de 13.08.2011 suma de 700 euro (vol. XI filele 31-32).

Din declarațiile martorului P. D. A. s-a reținut că acesta era patronul tatălui inculpatului L. S. A., și la un moment dat, având în cadrul firmei sale unele dificultăți financiare, a vorbit cu tatăl inculpatului L. S. A., care i-a relatat că fiul său este plecat la muncă în Olanda și că l-ar putea ajuta, în sensul de a-i împrumuta banii pe care fiul său a apucat să-i pună deoparte. În acest context martorul a primit împrumut de la inculpat suma de 5200 euro, banii fiindu-i trimiși de pe numele prietenei acestuia. Ulterior primirii banilor într-o discuție pe care martorul a avut-o cu inculpatul acesta i-a mărturisit că de fapt banii provin din activitatea de prostituție desfășurată în Olanda de către martora F. M. R., prietena inculpatului. Din acest motiv martorul nu a mai acceptat bani din partea inculpatului și chiar a încercat să-i restituie acestuia sumele primite anterior, aproximativ 1300 euro. La un moment dat, în cadrul unei discuții pe care martorul a avut-o cu in c, care venise la firma lui însoțit de o domnișoară, despre care martorul a presupus că este prietena inculpatului, acesta i-a spus „acum va trebui să mă însor cu asta, ca să stau și eu legal în Olanda”. Martorul a mai relatat că o parte din banii primiți pe numele său, i-a predat, la indicația inculpatului L. S. A., fratelui acestuia, numitul L. M. G..

În cursul anului 2009, numitul I. R., un cunoscut membru al lumii interlope din C.-N., s-a stabilit în Alkmaar, astfel cum a rezultat din declarațiile martorului M. R. C., și ale inculpaților. Acesta la rândul său era implicat în exploatarea activității de prostituție desfășurate de numitele G. S. Ema și L. A. S.. Inculpatul B. I. P. a arătat că era în relații apropiate cu numitul I. R., încă din România, cei doi reîntâlnindu-se în Alkmaar. Împreună cu numitul I. R. s-a mutat și inculpatul B. R. D., împreună cu prietena sa K. R. P.. De asemenea inculpații L. S. A., A. S. M. și B. I. P. s-au apropiat de I. R., fiind observați deseori la locuința acestuia, cei patru jucând jocuri de noroc, așa cum rezultă din declarațiile martorei L. A. S. (vol. XIII filele 118-122 și respectiv vol. II filele 136-138).

Din declarațiile martorului Riczi R. R. reiese că în cursul lunii decembrie 2009 inculpatul B. R. D. s-a deplasat în România, de unde s-a întors împreună cu numitul N. B. A., zis „ C.", un alt membru al lumii interlope din C.-N.. N. B. A. s-a deplasat în Olanda împreună cu două tinere, până în prezent neidentificate, „S.", zisă și „Veverița" și „V.", pentru a se implica în activitatea de exploatare a prostituției și furturi. N. B. A. l-a cunoscut anterior pe I. R., fiind „ca frații".

Pe teritoriul Germaniei autoturismul cu care se deplasa numitul N. B. A. a fost implicat într-un accident, autoturismul fiind avariat, astfel că nu a mai putut fi folosit pentru continuarea drumului. N. B. A. l-a sunat pe I. R., căruia i-a solicitat ajutorul. La cererea acestuia, inculpatul B. I. P. s-a deplasat împreună cu el, cu două autoturisme, pentru a-l aduce în Olanda pe numitul N. Bodgan A. și persoanele care îl însoțeau. Aceste persoane au fost găzduite de către I. R..

După sosirea în Olanda, N. B. A. a încercat să preia controlul asupra activităților infracționale desfășurate de către membrii grupării constituite anterior în jurul lui Bozsodi E., din care făceau parte și inculpații cercetați în prezenta cauză. În legătură cu aceste acuzații, deși inculpații au negat constant orice implicare în vreo asociere infracțională, vom reține că din modul similar în care au acționat, împreună cu numitul Bozsodi E., este evident că aceștia aveau o înțelegere în legătură cu desfășurarea unor activități de proxenetism. Credem că nu este întâmplător nici faptul că la scurt timp după sosirea în Olanda a inculpatului A. S. M. și a martorei S. E. C., numitul Bozsodi E. a fost arestat iar ulterior a fost condamnat pentru infracțiunea de trafic de persoane.

Revenind la numitul N. B. A., inițial acesta și i-a apropiat pe inculpații B. R. D. și L. S. A., pe care i-a implicat în comiterea de furturi din magazine și locuințe, alături de martorii L. A. (vol. XIII filele 97-103), B. P. E., zis P.. Inculpatul L. S. A. avea rolul de șofer, pentru una din „echipele" de hoți coordonate de N. B. A., iar inculpatul B. R. D. acționa ca membru al uneia dintre echipe. Numitul N. B. A. finanța operațiunile de furt, punând la dispoziție autoturismele necesare în acest scop achitând costul combustibilului și asigurând găzduirea în locuința numitului I. R.. Toate bunurile sustrase de către „ echipele" de hoți erau predate numitului N. B. A., care le valorifica și ulterior înmâna fiecăruia dintre participanții la furturi „partea" lor. Inculpatul L. S. A. a arătat că nu a „ colaborat" mult cu N. B. A., fiind nemulțumit de sumele pe care acesta i le dădea, respectiv 100 euro pe săptămână. Inculpatul B. R. D. a rămas însă în grupul numitului N. B. A. până la plecarea acestuia din Olanda și, în timp a devenit omul său de încredere.

În același timp cu coordonarea „echipelor" de hoți numitul N. B. A. le-a plasat la vitrine pe cele două tinere aduse din România, însușindu-și majoritatea banilor obținuți de ele din prostituție.

Prin intermediul lui I. R., numitul N. B. A. s-a apropiat de „grupul de la Oradea", despre care am vorbit mai la începutul expozeului de față. Membrii acestuia se întâlneau deseori cu N. B. A. și cu I. R., inclusiv la locuința acestuia din urmă, unde, printre altele, aceștia jucau jocuri de noroc cu banii însușiți în principal din activități de prostituție. Inculpatul L. S. A. și inculpații B. I. P. și A. S. M. frecventau și ei locuința lui I. R.. Inculpatul L. S. A., ca și martorele L. A. S. și Mihaly C. A., a relatat că într-o zi a fost chemat de către I. R. la domiciliul acestuia, pentru a-i cere un serviciu. În locuință se aflau mai mulți membri ai grupului de la Oradea, printre care și liderul acestuia, „Romi". Acesta l-ar fi întrebat pe I. R., cu referire la inculpații L. S. A. și A. S. M.: „ce-i cu țăranii ăștia aici? plătesc taxă?".

Ulterior, „Romi" și grupul condus de acesta l-a sprijinit pe numitul N. B. A. zis „C.” să preia controlul asupra inculpaților L. S. A., B. I. P. și A. S. M., solicitându-le acestora să plătească o taxă de câte 35 de euro pe zi din activitățile de prostituție desfășurate de către prietenele lor. Între numitul N. B. A. zis „C.", și inculpatul B. I. P. au avut loc mai multe întâlniri, primul punându-i celui de-al doilea în vedere să le transmită și celorlalți doi să plătească taxa solicitată. De asemenea, între N. B. sprijinit de grupul de la Oradea și de inculpatul B. R. D. pe de o parte și ceilalți trei au avut loc și întâlniri directe în care aceștia au fost somați „să plătească dreptul" cu ocazia unei astfel de întâlniri și numitul „Romi" a intervenit în discuții, precizându-i inculpatului A. S. M. că „toți românii din Alkmaar, care au fete la vitrine trebuie să plătească taxa".

Toată această întâmplare constituie un argument în plus potrivit căruia inculpații L. S. A., B. I. P. și Achimas S. M. erau constituiți într-un grup infracțional, acest lucru cunoscându-l cel mai bine numiții N. B. A., I. R. și „Romi”, precum și inculpatul B. R. D.. Astfel nu întâmplător numitul N. B. A. zis „C.", i-a pus în vedere inculpatului B. I. P. să le transmită și inculpaților L. S. A. și Achimas S. M. să plătească taxa solicitată. În același sens trebuie să apreciem și intervenția lui „Romi”, care i-a spus inculpatului Achimas S. M. că toți românii din Alkmaar, care au fete la vitrine trebuie să plătească taxa.

În legătură cu taxa impusă, în cursul lunii februarie 2010, numitul N. B. A. zis „C.” i-a apelat pe inculpații L. S. A., B. I. P. și A. S. M., dându-le un ultimatum ca în calitate de proxeneți ai martorelor F. M. R., Mihaly C. A., S. C. E. să îi achite zilnic suma de 35 de euro fiecare . În schimbul acestei sume urma ca N. B. A. și „grupul de la Oradea” să ofere siguranță celor trei tinere. Inculpații L. S. A., B. I. P. și A. S. M. au refuzat să plătească taxa pretinsă de N. B. A., motiv pentru care între cei trei inculpați și numitul N. B. A. s-a declanșat un conflict. Inculpații L. S. A., B. I. P. și A. S. M. au fost susținuți de către I. R..

Potrivit declarațiilor martorei L. A. S., date în faza de urmărire penală, I. R. a avut discuții telefonice cu privire la plata taxelor de protecție, arătând interlocutorilor, a căror identitate martora nu o cunoaște, că nu trebuie percepute taxe de protecție deoarece în Olanda prostituția este legală.

La data de 22.02.2010 numitul N. B. A. i-a convocat pe cei trei inculpați, împreună cu prietenele lor, la domiciliul lui I. R.. Inculpații L. S. A. și A. S. M. însoțiți de prietenele lor au intrat în locuință, iar inculpatul B. I. P. și prietena lui au rămas afară. Încă la . L. S. A. a fost lovit cu palmele în zona capului de către numitul N. B. A., iar inculpatul A. S. M., cu latul unei săbii peste picioare și cu palmele, iar apoi le-a cerut din nou să plătească taxa pretinsă anterior. Inculpatul A. S. M. i-a trimis un mesaj inculpatului B. I. P. avertizându-l cu privire la cele întâmplate. Martora Mihaly C. A. a anunțat poliția olandeză, care a intervenit. N. B. A. a fost arestat pentru câteva zile. După punerea acestuia în libertate, pentru a se pune la adăpost de eventualele represalii ale numitului N. B. A., inculpații L. S. A., B. I. P. și A. S. M. au părăsit pentru aproape 2 luni localitatea Alkmaar refugiindu-se în alte țări din Europa, însă martorele F. M. R., S. E. C. și Mihaly C. A. și-au continuat activitatea de prostituție, trimițând celor trei sume de bani obținute din această activitate. Inculpatul L. S. A. a arătat că martora F. M. R. i-a comunicat că de mai multe ori numitul N. B. A. a căutat-o la vitrine și a amenințat-o, cerându-i să plătească taxa de protecție. În cele din urmă acesta a părăsit Olanda stabilindu-se în Viena, unde în cursul aceluiași an a fost arestat pentru incendierea unei prostituate căreia, de asemenea, i-a solicitat taxe de protecție, așa cu relatează martorul Riczi R. R..

În cursul lunii aprilie 2010 a survenit decesul numitului I. R. ca urmare a unui accident rutier. Membrii „grupului de la C.", cei ai „grupului de la Oradea", precum și alți membri ai lumii interlope printre care M. V. G., P. N., O. T., s-au întâlnit la înmormântarea susnumitului.

Cu această ocazie numitul O. T. împreună cu inculpații B. I. P. și L. S. A. au hotărât să se deplaseze în Spania, în localitatea Talavera de la Reina, unde se mutase de scurt timp și martorul M. R. C. împreună cu martora B. R. M., aceasta din urmă practicând prostituția într-un local. Tot în această localitate, se afla de la începutul anului 2010 numitul P. C. I. implicat în exploatarea activității de prostituție a părții vătămate S. M. Miralena și a numitei G. E.. Cei trei s-au deplasat în Spania cu autoturismul aparținând inculpatului L. S. A. însă potrivit inculpatului B. I. P., O. T. a fost cel care a finanțat deplasarea, mai precis i-a promis inculpatului B. I. P. suma de 500 de euro. Inculpatul B. I. P. nu a explicat care a fost motivul pentru care i s-au promis acești bani câtă vreme autoturismul cu care s-a făcut deplasarea nu îi aparținea.

Potrivit explicațiilor date de inculpatul L. S. A., motivul deplasării în Spania ar fi fost determinat de intenția celor trei de a comite un furt dintr-un local despre care ar fi obținut informații de la P. N. zis G.. Tot inculpatul L. S. A. a arătat că furtul respectiv nu a mai fost comis și datorită faptului că niciunul dintre cei trei suspecți nu avea mijloace de subzistență și un loc de cazare, prin intermediul numitului O. T., au ajuns la locuința martorului Riczi R. R. care i-a găzduit pentru câteva săptămâni. Martorul Riczi R. R. a declarat, astfel cum rezultă din cele consemnate în vol. II filele 2-11 și respectiv vol. II filele 239-243, că din discuțiile cu cei trei a aflat că inculpații B. I. P., L. S. A., B. R. D. și numitul O. T. fac parte dintr-un grup infracțional implicat în activități de exploatare a prostituției, al cărui lider a fost, până la decesul acestuia, numitul I. R., iar după acest moment, inculpatul B. I. P.. Martorul a arătat că inculpatul B. I. P. este una dintre persoanele care transportă tinerele la vitrine, că le supraveghează pe timpul cât acestea exercită activitatea de prostituție și că ar fi implicat și în procurarea de droguri, respectiv cocaină și marijuana prin intermediul unor cetățeni turci. Potrivit aceluiași martor majoritatea sumelor câștigate de aceste tinere la vitrine ajung la inculpatul B. I. P., acestea având încasări de circa 10.000 euro pe săptămână. Martorul arată că motivul real al deplasării celor trei în Spania a fost acela de a recupera o fată care în trecut a practicat prostituția în folosul numitului I. R. și care ar fi fugit de la acesta, ajungând la un alt proxenet, în Franța în zona Toulouse.

Martorul a mai declarat că pe durata șederii lor în Spania, cei trei au primit în mod repetat sume de bani de la tinerele care se prostituau în folosul lor, declarație confirmată de martora H. C. I., dar și de inculpații L. S. A. și B. I. P., precum și de numitul O. T.. Potrivit declarațiilor acestor persoane, aceste tinere trimiteau între 200-500 de euro la fiecare transfer. Banii au fost cheltuiți pe distracții, inclusiv pe plata serviciilor unor prostituate. În cursul lunii mai 2010 inculpatul O. T. s-a deplasat mai întâi în România, iar inculpații L. S. A. și B. I. P. s-au întors în Olanda.

După decesul numitului I. R. mai mulți membri ai grupului de la C. au încercat să preia controlul asupra „afacerilor" de prostituție din orașul Alkmaar. Potrivit martorului mai sus amintit, care și-a menținut declarațiile și în fața instanței de judecată, în cele din urmă, în vara anului 2010 inculpatul B. R. D. ar fi preluat „afacerile" numitului N. B. A., grupând în jurul lui pe numiții M. V. G., zis V. și P. N., zis G., în prezent condamnați definitiv pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane. Așadar începând din vara anului 2010 inculpatul B. R. D. a devenit liderul grupului din care au mai făcut parte inculpații M. V. G., O. T., P. N., A. C. F. și Sepsi P. D., toți aceștia acționând în scopul comiterii infracțiunilor de proxenetism și trafic de persoane. Inculpatul B. R. D. a preluat locuințele de pe . și V. der Wonderstraat nr. 5, un de fuseseră în trecut găzduite fete ce urmau să practice prostituția, precum și proxeneții acestora.

Pe de altă parte, inculpații L. S. A., B. I. P. și A. S. M. și-au separat activitatea infracțională de cea desfășurată de grupul condus de către inculpatul B. R. D.. Inculpatul B. I. P. s-a mutat împreună cu martora Mihaly C. A. în Amsterdam, unde aceasta a continuat să se prostitueze în folosul său. Inculpații L. S. A. și A. S. M. au rămas în Alkmaar, împreună cu martorele F. M. R. și S. E. C., care s-au prostituat la vitrine. Ocazional inculpatul L. S. A. a colaborat cu grupul condus de către inculpatul B. R. D..

De altfel este de remarcat că inculpatul L. S. A. a avut relații și cu alte persoane cu privire la care există date că sunt implicate în activități de exploatare a prostituției sau chiar au suferit condamnări pentru proxenetism ori trafic de persoane, printre care Bozsodi E., P. C., Onijan R. R., Hlodec G. G., M. R. C., precum și membrii grupului de la Oradea.

S-a mai subliniat că între aceste persoane au existat diverse transferuri de bani prin intermediul Western Union. Astfel, la data de 17.04.2010, martorul M. R. C. i-a transferat inculpatului B. I. P. suma de 100 de euro (vol. IV fila 65). În aceeași zi, inculpatul L. S. A. i-a trimis inculpatului B. I. P. suma de 100 de euro (vol. IV fila 66). La data de 19.04.2010 martorul M. R. C. i-a transferat inculpatului B. I. P. suma de 200 de euro (vol. IV fila 64). La data de 16.02.2010 inculpatul B. R. D. a primit suma de 450 euro, expediată de martorul Berki M. Bobi (vol. IV fila 102).

La data de 11.09.2010, inculpatul B. I. P. a primit suma de 500 euro de la martora L. A. S. care se prostitua în folosul lui I. R., iar la data de 14.09.2010 suma de 100 de euro de la aceeași persoană (vol. IV fila 212).

Martora F. M. R. a trimis la data de 16.08.2011 suma de 1500 euro martorei A. M. E.. Singura persoană care a dat explicații cu privire la acest transfer, inculpatul L. S. A. a arătat că în fapt banii au fost trimiși de către inculpatul A. S. M. care a rugat-o pe prietena lui să-i facă acest serviciu, că acești bani nu reprezintă un transfer personal deoarece cele două tinere abia dacă se cunosc (vol. XII fila 16, vol. XV filele 225-228).

La data de 09.08.2011 martora F. M. R. a trimis numitului Onijan R. R. suma de 200 de euro (vol. XII filele 53-54). Cu privire la această sumă inculpatul L. S. A. a declarat că anterior a împrumutat sume de bani de la numitul Onijan R. R., iar transferul de mai sus, reprezintă restituirea unei tranșe din datorie.

La data de 29.06.2011 martora F. M. R. a trimis suma de 500 euro numitului P. C. (vol. XII filele 58-61). Cu privire la această sumă, inculpatul L. S. A. a dat aceeași explicații ca și ce privește transferul avându-l ca destinatar pe numitul Onijan R. R..

La data de 05.12.2011 martora F. M. R. i-a trimis martorei S. E. C. suma de 100 de euro, transferul fiind efectuat din Alkmaar (vol. XII filele 22-25).

La data de 01.06.2011 martora S. E. C. a trimis suma de 300 de euro martorei Mihaly C. A. (vol. XII fila 154).

Din declarațiile martorei S. D. A. (vol. I filele 20-26 și 97-99) a rezultat că aceasta a fost racolată prin inducere în eroare de către numita R. V. C. și transportată de aceasta în Olanda. Martora S. D. A. arată că în cursul lunii august 2011 a cunoscut-o pe „V.", identificată ulterior în persoana numitei R. V. C., prin intermediul site-ului facebook. Pe parcursul mai multor conversații, numita R. V. C. i-a comunicat martorei că lucrează de mai mult timp în Olanda în domeniul hotelier și câștigă 800 de euro pe lună. Martora i-a comunicat numitei că nu are un loc de muncă și se descurcă greu din punct de vedere financiar, susnumita propunându-i să o însoțească în Olanda unde îi va găsi un loc de muncă în domeniul hotelier și o va găzdui urmând să împartă chiria în sumă de 900 de euro pe lună. La începutul lunii septembrie 2011, martora S. D. A. a acceptat să se deplaseze în C.-N. unde a fost găzduită timp de 3 zile în locuința numitei R. V. C., iar ulterior a plecat împreună cu aceasta și cu două persoane neidentificate spre Olanda în localitatea Alkmaar. Timp de o noapte martora S. D. A. a fost găzduită într-o locuință din Alkmaar, iar ulterior a fost mutată de susnumită la locuința unui cetățean turc, cu ajutorul inculpatului L. S. A.. Din declarațiile acestuia rezultă că a cunoscut-o pe numita R. prin intermediul unui verișor al acesteia „S.", cu care inculpatul avea afaceri legate de procurarea unor a(vol. I f.123-128 autoturisme ce erau apoi folosite pentru comiterea unor furturi. După câteva zile petrecute în locuința găsită cu ajutorul inculpatului L. S. A., susnumita a mutat-o pe martora S. D. A. în localitatea Opmeer unde locuiau inculpații L. S. A. și A. S. M. împreună cu prietenele acestora, respectiv martora F. M. R. și numita S. E. C.. Din declarația martorei S. D. A. rezultă că cele două tinere plecau în fiecare seară în localitatea Alkmaar unde practicau prostituția la vitrine până în jurul orelor 03,00 dimineața. Acestea erau transportate cu autoturismul aparținând inculpatului L. S. A. condus de o persoană „G.". În acea perioadă martora l-a cunoscut și pe inculpatul B. I. P. despre care a arătat că era în relații bune cu inculpații L. S. A. și A. S. M.. După câteva zile de la cazarea martorei în locuința din Opmeer, acesteia i-a dispărut telefonul mobil, astfel că a fost pusă în imposibilitate de a mai lua legătura cu familia și cu prietenul ei, R. A. I.. Acesta la rândul lui a luat legătura de mai multe ori cu numita R. V. C., cu care de altfel arată că a discutat telefonic încă înainte ca cele două să părăsească România. Martorul R. A. I. (vol. I filele 123-128 și respectiv vol. I fila 171), arată că i-a cerut susnumitei detalii despre locul de muncă pe care urmează să îl găsească martorei, aceasta dându-i asigurări că martora va lucra ca și chelneriță în Olanda. După sosirea celor două în Olanda, martorul a discutat din nou cu martora S. D. A., care i-a spus că numita nu o va angaja în realitate la nici un restaurant, ci intenționează să o trimită să sustragă bunuri din magazine. În discuțiile următoare martora i-a comunicat că susnumita a pretins ca martora S. D. A. să întrețină relații sexuale cu turcul la care a fost cazată inițial, în contul chiriei ce trebuia plătită acestuia și că deși a refuzat, cu permisiunea numitei R. V. C., turcul a întreținut relații sexuale cu martora. Martorul R. A. I. a mai arătat că a aflat de la martora S. D. A. că împreună cu numita R. V. C. aceasta s-a mutat la „doi băieți din C., S. și M.", aducă inculpații L. S. A. și Achimas S. M. care locuiau cu prietenele lor. După dispariția telefonului martorei aceasta a reușit să comunice cu martorul R. prin intermediul internetului respectiv pe messenger. Comunicările celor doi au fost salvare fiind puse ulterior la dispoziția organelor de urmărire penală (vol. XIII filele 1-55). Din conținutul acestor comunicări, declarațiile martorului R. A. I. și ale martorei S. D. A., s-a reținut de către procuror că susnumita ar fi primit de la inculpații L. S. A. și A. S. M. suma de 150 euro. De asemenea s-a mai reținut prin rechizitoriu că în contul acestei datorii, numita R. V. C. ar fi stabilit cu cei doi să le permită să întrețină relații sexuale cu martora S. D. A.. În ziua următoare, aceasta ar fi constatat că a rămas singură în locuință cu cei doi, situație în care aceștia ar fi obligat-o să întrețină relații sexuale. Ulterior, martora ar fi surprins discuții între inculpații L. S. A. și A. S. M., pe de o parte, și susnumită, pe de altă parte, cei trei hotărând să o plaseze pe martoră la vitrine în localitatea Leuvarden, iar ulterior după ce vor obține permis de muncă pe numele acesteia să o mute în localitatea Alkmaar pentru practicarea prostituției. Martora a declarat că se temea să nu fie vândută de numita R. V. C. inculpaților L. S. A. și A. S. M., plângându-i-se martorului R. într-o discuție pe messenger din data de 10.09.2011, că se teme să nu fie vândută. În aceeași convorbire, martora i-a transmis prietenului ei că cei doi erau drogați atunci când au violat-o și că aceștia sunt în legătură cu „Vanila din C.”. Profitând de neatenția celor doi, se reține că martora S. D. A. a reușit să fugă din localitatea Opmeer și timp de mai multe zile s-a ascuns, reușind să ia legătura cu părinții.

Prin rechizitoriu s-a mai reținut că părinții martorei ar fi alimentat contul pe care martora îl avea deschis la ING Bank cu suma necesară pentru ca martora S. D. A. să-și suporte cazarea până la întoarcerea în România. Tot părinții martorei ar fi rezervat prin internet un bilet de avion, achitând suma de 1237 lei, ajutând-o astfel pe fiica lor să se întoarcă în țară, la data de 14 septembrie 2011 (vol. I fila 69). După întoarcerea în țară a martorei, numita R. V. C. i-ar fi transmis acesteia mai multe mesaje pe telefonul părinților, martorii S. R. E. și S. G. D., amenințând-o pentru a o determina să îi plătească suma de 500 euro, bani pe care susnumita i-a „investit” pentru a o transporta și găzdui pe partea vătămată în Olanda.

D. consecință, în sarcina inculpaților L. S. A. și Achimas S. M. s-a reținut comiterea infracțiunii de trafic de persoane, constând în aceea că împreună ar fi găzduit-o pe F. M. R. prin exercitarea de violență cu scopul exploatării activității de prostituție desfășurate de aceasta, și ar fi preluat-o prin inducere în eroare pe martora S. D. A., de la numita R. V. C., achitându-i acesteia suma de 150 de euro, și ar fi găzduit-o pe martoră în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției.

Instanța nu a reținut aceste acuzații în sarcina celor doi inculpați, deoarece se sprijină în mod determinant pe declarațiile martorei S. D. A., martoră ce nu este credibilă. Așa fiind, declarațiile martorei au fost discreditate chiar de către părinții săi, care, audiați fiind de către instanță, au arătat că probabil martora a mințit în legătură cu întâmplările pe care le-a relatat și care s-ar fi petrecut în Olanda. Martorii S. R. E. (vol. I filele 32-35, 85-86, 101-103, și respectiv vol. I filele 173-174) și S. G. D. (vol. I filele 28-31, 94-96 și respectiv vol. I fila 175), părinții martorei S. D. A., au relatat că în luna septembrie 2011 fiica lor i.-a anunțat, după ce în prealabil în luna mai a aceluiași an a abandonat cursurile universitare, că dorește să plece în străinătate la muncă, respectiv în G.. Părinții, știind că martora este bolnavă de hepatită, s-au opus acestei plecări, solicitând chiar să discute cu persoana care i-a promis fiicei lor că o va angaja în străinătate, și să-i relateze problemele de sănătate ale martorei S. D. A.. În urma acestor discuții părinții au crezut că fiica lor a renunțat la ideea plecării în străinătate, cel puțin pe moment, însă în după masa aceleiași zile, martora S. G. D., mama, a găsit în camera martorei S. D. A. o scrisoare din care rezulta că aceasta a plecat în G. la muncă. Seara martora și-a sunat părinții și le-a comunicat că a ajuns la A.. Cei doi martori, făcând un calcul sumar au realizat că într-un interval de timp atât de scurt, fiica lor nu ar fi putut ajunge în G. ci că este, probabil, undeva în țară. În chiar aceeași seară martorul s-a dus la poliție pentru a anunța plecarea de la domiciliu a fiicei sale, dar de acolo a fost îndrumat spre D.I.I.C.O.T.

Ajuns la D.I.I.C.O.T., martorului i s-a recomandat să își cumpere un telefon fix cu afișaj electronic pentru a putea, în eventualitatea în care martora S. D. A. mai suna, să detecteze țara din care se face apelul.

Timp de două săptămâni martora nu a mai dat nici un semn de viață, apoi a sunat de pe un număr cu prefix de Olanda, astfel încât părinții săi au realizat că martora S. D. A. este în această țară. Au existat mai multe discuții între martoră și tatăl său, iar acesta din urmă, sfătuindu-se și cu ofițeri de la D.I.I.C.O.T. care i-au spus că ar exista posibilitatea ca martora să fie sechestrată și să nu poate spună ce i se întâmplă cu adevărat, i-a transmis că i-a cumpărat online bilet de avion, pentru o anume dată, tot lucrătorii de la D.I.I.C.O.T. relatându-i martorului că în situația în care fiica lui nu va reveni în țară la data respectivă, înseamnă în mod cert că este sechestrată.

Dar la data pentru care biletul a fost emis, martora a sosit în țară. După acest moment, martora a fugit din nou de la domiciliu, locuind în B., la un prieten. În mod cert după revenirea martorei în țară, se pare că la domiciliul acesteia, ar fi sunat de mai multe opri numita R. V. C., chiar mama martorei, relatând că a discutat nemijlocit cu aceasta.

La fel de cert este și faptul că după revenirea în țară a martorei S. D. A., aceasta le-a spus părinților că R. V. C. îi pretibnde bani, respectiv suma de 500 euro, pe care susnumita spune că i-a „investit” pentru a o transporta și găzdui pe martora S. D. A. în Olanda. Părinții martorei au procurat suma respectivă, pe care i-au dat-o acesteia, pentru ca mai apoi cu ocazia unor audieri la D.I.I.C.O.T. martora S. D. A. să mărturisească că de fapt suma respectivă a cheltuit-o ea.

Mama martorei, numita S. G. D. a arătat în declarația dată în fața instanței, că martora i-a mințit de atâtea ori și cu atâtea prilejuri, încât nu își pot da seama ce anume din relatările fiicei lor ar putea fi sau nu adevărat.

În condițiile în care credibilitatea martorei este pusă serios la îndoială de către chiar părinții săi, instanța a apreciat că pe aceasta nu poate fundamenta o soluție de condamnare a inculpaților, cu atât mai mult cu cât nu există nici o altă dovadă la dosar din care să rezulte că inculpații L. S. A. și Achimas S. M. ar fi preluat-o pe martora S. D. A. de la numita R. V. C., în schimbul sumei de 150 de euro, în scopul exploatării acesteia, prin obligarea la practicarea prostituției. De altfel cei doi inculpații au relatat că într-adevăr probabil că i-au dat numitei R. V. C. suma de mai sus, însă sub forma unor mici împrumuturi, de câțiva euro, în condițiile în care susnumita mereu cerea bani de țigări de la toți cunoscuții săi.

Instanța a mai reținut că nici în prezent părinții martorei S. D. A. nu știu unde se află aceasta, fiind din nou plecată de acasă, și sunându-i mereu de pe alte numere de telefon. Din această pricină, instanța nu a avut posibilitatea interogării nemijlocite a martorei, cu respectarea principiului contradictorialității.

Sub aspectul aceleiași încadrări de trafic de peroane s-a reținut în sarcina celor doi inculpați L. S. A. și Achimas S. M. că împreună ar fi găzduit-o pe F. M. R. prin exercitarea de violență cu scopul exploatării activității de prostituție desfășurate de aceasta. Instanța nu a reținut nici această acuză în sarcina celor doi, deoarece singura martoră care a arătat în faza de urmărire penală că inculpatul L. S. A. a exercitat violențe față de martora F. M. R., este tot S. D. A. (vol. I filele 20-26, 97-99), declarații care de asemenea sunt foarte puțin credibile. Nici un alt martor audiat, fie în faza de urmărire penală fie în cea de judecată, nu a afirmat nici măcar într-un cuvânt că inculpatul L. S. A. ar fi exercitat violențe față de martora F. M. R., dimpotrivă, există mai mulți martori, care au arătat că aceasta este o fire foarte voluntară, aspect sesizat nemijlocit și de către instanță, și care, din contră, era cea care-l admonesta adeseori pe inculpatul L. S. A..

Instanța a reținut de altfel din declarațiile martorei S. D. A. date în faza de urmărire penală, aspecte neveridice, în sensul că deși cele două episoade de violență relatate de martoră, ar fi avut loc în casa în care inculpatul L. S. A. și prietena lui locuiau, totuși, în ambele inculpatul ar fi dat-o pe martoră cu capul de un stâlp, fără ca martora S. D. A. să relateze alte amănunte care să ajute organele judiciare să plaseze mai bine în spațiu acțiunea relatată, și care să convingă instanța de adevărul celor spuse. Nu ne putem imagina ce fel de stâlp există în interiorul unei locuințe, la ce anume folosește, unde anume era plasat, etc.

Așa cum a arătat puțin mai înainte, începând cu luna iunie 2010 inculpatul B. R. D., a constituit și condus un grup infracțional organizat din care au mai făcut parte inculpații M. V. G., O. T., P. N., Ariesan C. F. și Sepsi P. D., față de care s-a dispus trimiterea în judecată prin rechizitoriul emis în dosarul de urmărire penală nr. 207 D/P/2010, în prezent toți fiind condamnați definitiv, prin sentința penală nr. 17/2012 a Tribunalului C..

Membrii acestui grup au acționat în vederea racolării, transportării și găzduirii mai multor tinere în vederea plasării lor ca prostituate pentru obținerea de beneficii. Tinerele astfel racolate au fost transportate de către membrii grupului infracțional în Austria, Olanda, Spania, Franța, unde au fost exploatate prin obligarea la practicarea prostituției, majoritatea sumelor provenite din aceste infracțiuni fiind însușite de către membrii grupului.

După preluarea activității de exploatare a prostituției de către inculpatul B. R. D. acesta a obținut sprijin din partea unui angajat al biroului de plasare a prostituatelor din Alkmaar, zis H.. Prin intermediul acestuia, inculpatul obținea vitrinele unde acestea urmau să lucreze. Martorul Riczi R. R. arată că inculpatul B. R. D. avea „. de la fiecare prostituată și proxeneții acestora suma de 75 euro pe zi.

Inculpatul B. R. D. i-a chemat în Olanda pe persoanele mai sus arătate, și care între timp au fost condamnate definitiv, cerându-le să racoleze tinere în vederea practicării prostituției pe care urmau să le plaseze la vitrine în localitatea Alkmaar. Potrivit înțelegerii cu ceilalți membrii ai grupului, inculpatul B. R. D. urma să asigure cazarea proxeneților și a tinerelor racolate de aceștia, în imobilele preluate de la I. R. și N. B., situate la cele două adrese indicate mai sus și să procure, prin intermediul lui Harm locuri la vitrine pentru tinerele racolate de alți membri ai grupului. Numiții O. T., P. N., A. C. F. și M. V. G. au avut rolul de a racola tinere în vederea practicării prostituției, urmând să exploateze împreună cu inculpatul B. R. D. activitatea acestora. Inițial, inculpatul M. V. G. urma să asigure transportul tinerelor din România în Olanda, iar în Olanda să acționeze ca șofer al grupului în schimbul sumei de 100 euro pe zi, iar începând din aprilie 2011 s-a implicat și în racolarea unor tinere pentru plasarea lor ca și prostituate. Numiții O. T., P. N., A. C. F. și Sepsi P. D. urmau să achite zilnic între 10-20 euro fiecare din banii câștigați de fete la vitrine, pentru inculpatul M. V. G. și suma de 75 de euro pentru liderul grupului. Toți membrii grupului urmau să le supravegheze pe tinerele care se prostituau și să le asigure acestora protecția fizică, patrulând zilnic în zona vitrinelor.

Când unul dintre membrii grupului infracțional găsea fete pe care intenționa să le ducă în Olanda pentru practicarea prostituției, acesta îl contacta pe inculpatul B. R. D. care, prin intermediul lui Harm, făcea demersuri pentru a găsi o vitrină disponibilă, locuri de cazare pentru suspecți și tinerele racolate, și se ocupa de obținerea actelor necesare în vederea înregistrării acestor tinere ca și prostituate. În situația în care la momentul racolării unei tinere nu erau disponibile vitrine libere, inculpatul B. R. D. apela la numitul Harm pentru a face loc fetelor ce urmau să vină din România, iar acesta interzicea accesul altor tinere în cartierul vitrinelor, pentru a le plasa pe fetele racolate de membrii grupului. Potrivit declarațiilor numitului Sepsi P. D. pentru acest serviciu inculpatul B. R. D. îi plătea lui Harm suma de 500 euro pentru fiecare loc la vitrine procurat de acesta. Fiecare dintre suspecți supraveghea tinerele racolate și încasa bani de la acestea, o parte din bani fiind dați de aceștia inculpatului B. R. D.. în situațiile în care unele dintre tinere intenționau să renunțe la activitatea de prostituție sau fugeau, toți membrii grupului infracțional desfășurau activități de căutare a acestora, fetele fiind aduse înapoi la proxeneții lor. Pe teritoriul Olandei fetele racolate de către membrii grupului infracțional au fost mutate în mai multe localități în care existau cartiere cu vitrine amenajate în vederea practicării prostituției, respectiv în Alkmaar, Leuvarden, Amsterdam în funcție de deciziile pe care membrii grupului le luau, aceștia urmărind să maximizeze profiturile pe care le obțineau de pe urma activității acestor tinere. Membrii grupului s-au sprijinit și pe parcursul anchetei, anunțându-se cu privire la faptul că partea vătămată A. A. C. a depus o plângere împotriva lor, luând legătura cu martori ce urmau a fi audiați în cauză pentru a influența declarațiile pe care aceștia urmau să le dea. De asemenea, membrii grupului infracțional și-au remis sume de bani, au transferat sume prin Western Union sprijinindu-se financiar din banii obținuți din exploatarea prostituției.

Așa fiind din datele de la dosar se poate observa că la data de 20.04.2010 numitul P. N. a primit suma de 270 euro (vol. III, fila 119), iar la data 21.05.2010 suma de 420 euro (vol. III, fila 118) de la inculpatul B. R. D.. Ambele transferuri au fost efectuate din localitatea Alkmaar, Olanda, prin sistemul Western Union.

Susnumitul a declarat că aceste sume i-au fost trimise de către inculpatul B. R. D. pentru a-i cumpăra din România bilete de avion, acesta intenționând să se întoarcă în România pentru înmormântarea tatălui său. În realitate inculpatul B. R. D. s-a întors în România în cursul lunii aprilie 2010 pentru înmormântarea numitului I. R.. După înmormântare, acesta s-a deplasat în Olanda împreună cu martorul Z. A. (vol. VII filele 55-58), cunoscut cu antecedente penale pentru comiterea unor furturi. Din probele de la dosar rezultă că inculpatul B. R. D. era implicat și în coordonarea unor hoți, care comiteau furturi pe teritoriul Olandei. Inculpatul îi transporta și le asigura cazarea, în schimbul unui procent din încasări. La sfârșitul lunii mai 2010 inculpatul B. R. D. a revenit în România pentru a racola alte tinere pe care să le plaseze la vitrine, călătoria fiind făcută cu avionul, biletele fiind achiziționate de către inculpatul P. N..

În cursul lunii iunie 2010, inculpatul B. R. D. a cunoscut-o pe partea vătămată A. A. C. care practica prostituția pe Calea Turzii. Inculpatul era însoțit de către martorul Z. A., care, la rândul său a cunoscut-o pe prietena părții vătămate, martora Z. (fostă Konti) A.. Inculpatul a racolat-o pe partea vătămată spunându-i că îi oferă un loc de muncă legal în Olanda, că este păcat să practice profesia de prostituată când ar putea să lucreze legal și să aibă venituri mai mari. Partea vătămată a arătat că inculpatul consuma substanțe în urma cărora își schimba comportamentul și că i-a dat și ei astfel de substanțe sub forma unui praf alb. Partea vătămată a mai arătat că inculpatul i-a spus că și soția lui lucrează în Olanda la fabrică de lapte, și că ar putea să o ajute și pe partea vătămată să ajungă în această țară, să lucreze împreună cu soția lui la aceeași fabrică. În cele din urmă, partea vătămată și-a dat consimțământul să se deplaseze împreună cu inculpatul în Olanda. Inculpatul B. R. D. a organizat transportul părții vătămate în Olanda, cu autoturismul aparținând numitului M. V. G., aceștia fiind însoțiți și de către numitul P. N.. Din declarațiile părții vătămate a rezultat că inculpatul B. R. D. părea a fi șeful celorlalți coinculpați. Pe drum inculpatul M. V. G. l-a întrebat pe inculpatul B. R. D. dacă partea vătămată știe pentru ce merge în Olanda. Partea vătămată a intervenit în discuție precizând că merge la lucru, însă cei doi inculpați i-au explicat că va lucra la vitrine ca și prostituată, alături de R., „soția inculpatului B. R. D., că va locui la inculpat și că va lucra pentru el. Odată ajunși în Olanda, inculpatul a cazat-o pe partea vătămată și pe cei doi inculpați în locuința închiriată de concubina sa K. R. P.. În prezența părții vătămate, inculpatul a exercitat violențe și asupra concubinei sale K. R. P., după care i-a cerut acesteia să o ducă pe partea vătămată la biroul de plasare a prostituatelor pentru întocmirea documentelor necesare obținerii unei vitrine, să discute cu Harm pentru obținerea vitrinei în care urma să lucreze partea vătămată și să o instruiască pe aceasta cu privire la activitățile pe care urma să le presteze și tarifele pe care urma să le perceapă. Partea vătămată arată că a fost intimidată de bătăile pe care inculpatul B. R. D. i le aplica concubinei sale, fiindu-i milă de aceasta și, văzând ce se întâmplă, și-a dat seama că și ea va păți la fel dacă îl va supăra pe inculpatul B. R. D.. Aceasta a arătat că inculpatul M. V. G. i-a spus să nu se bage că „Vanila (porecla inculpatului B. R. D.) își rezolvă treburile cum știe el". De asemenea, inculpatul B. R. D. observând că partea vătămată este speriată, a liniștit-o spunându-i să nu-i fie frică, că nu are nimic cu ea ci „cu sclava asta ordinară", referindu-se la K. R. P.. Deoarece partea vătămată nu vorbea limbi străine inculpatul i-a cerut concubinei sale și martorei M. C. A. să noteze pe o hârtie expresiile uzuale necesare pentru a interacționa cu clienții.

Timp de circa două săptămâni, partea vătămată a așteptat eliberarea unei vitrine, pentru a începe să lucreze, perioadă în care inculpatul o lua cu el peste tot, astfel că partea vătămată a avut posibilitatea să observe comportamentul violent al inculpatului B. R. D., observând cum acesta se deplasa în parcuri, unde se droga.

Este de precizat că numiții M. V. G. și P. N. s-au întors în România, pentru a-i transporta în Olanda pe numitul O. T., martora H. C. I. și numita Holcan N.. Cei cinci au revenit în Olanda împreună cu celelalte trei persoane spre sfârșitul lunii iunie 2010.

În același interval de două săptămâni inculpatul B. R. D. a organizat sosirea în Alkmaar a numitului Ariesan C. F., a martorului P. R. și a celor două tinere racolate pentru prostituție, martorele M. C. A. și Varhov L. A..

Prin violență și amenințare inculpatul B. R. D. a obligat-o pe partea vătămată A. A. C. să se prostitueze în folosul lui timp de aproximativ două luni luându-i toți banii proveniți din această activitate. De asemenea, partea vătămată a fost obligată să plătească sume de bani și numitului M. V. G. care acționa ca și șofer al grupului. În acest sens inculpatul B. R. D. i-a pus în vedere părții vătămate să-i plătească 30 de euro pe zi susnumitului „ca acesta să nu stea degeaba", precizând că și K. R. P. îi plătește aceeași sumă. Partea vătămată era supravegheată de către inculpatul B. R. D., și de numiții M. V. G. și P. N. care periodic treceau pe la vitrine urmărind dacă are clienți și ce sume de bani a încasat de la aceștia. Peste zi, când partea vătămată avea încasări, inculpatul B. R. D. se deplasa la vitrina acesteia, însoțit de numitul M. V. G., care rămânea în fața vitrinei, iar inculpatul B. R. D. intra, trăgea perdeaua și îi lua banii. Din declarațiile martorei C. S. (vol. XI filele 125-127, vol. XIV filele 18-24, și respectiv vol. II fila 43) rezultă că inculpatul B. R. D. împreună cu numiții M. V. G., Ariesan C. F., Sepsi P. D. și uneori de inculpatul L. S. A., le supravegheau și pe celelalte tinere care se prostituau în folosul lor, fiind adeseori văzuți, în grup de 4-5 pe .>

Deși apărarea a încercat să discrediteze realitatea celor declarate de martora C. S., instanța apreciază că acestea sunt veridice, aspectele cunoscute de către martoră fiind percepute fie direct fie din spusele martorei Varhov L. A.. Astfel, instanța a apreciat că, din contră, această din urmă martoră a dat o declarație mincinoasă în fața instanței, în condițiile în care martora M. C. A. (vol. V filele 1-20 și respectiv vol. I filele 289-290), a arătat în fața instanței de judecată, deși s-a străduit din răsputeri să convingă că de bună voie, și din inițiativa ei a plecat în Olanda ca să practice prostituția, că martora Varhov L. a aflat de abia pe teritoriul Germaniei, că nu va merge în Italia să danseze într-un club, ci va ajunge în Olanda unde se va prostitua, moment în care a început să plângă, cu toate că în fașa instanței de judecată a afirmat (vol. II filele 278-279) că a plecat în Olanda știind de la început ce anume va face, și a fost de acord.

Faptul că inculpatul L. S. A., împreună cu inculpatul B. R. D. și cu numiții M. V. G., Ariesan C. F., Sepsi P. D. se plimba adeseori pe . activitatea fetelor, instanța a reținut-o ca un argument în favoarea existenței infracțiunii de grup infracțional organizat, inculpatul cunoscând așadar componența grupului, scopul în care acesta s-a constituit, precum și activitățile concrete ale acestuia, și anume comiterea unor infracțiuni de proxenetism.

Revenind la situația părții vătămate, s-a reținut din declarațiile acesteia că în absența inculpatului B. R. D., era supravegheată de către K. R. P., concubina inculpatului B. R. D., care, la rândul ei, era supravegheată de inculpatul B. R. D. și de ceilalți membri ai grupului infracțional.

Partea vătămată a mai arătat că văzând că nu rămâne cu nici un ban din activitatea de prostituție, a început să refuze clienții însă imediat ce aceștia plecau de la vitrina ei inculpatul B. R. D. o suna și o întreba care este motivul pentru care clientul a plecat, din acest fapt partea vătămată realizând că inculpatul, sau vreunul din membrii grupului, o supraveghea de undeva din apropiere. Pentru a se proteja, partea vătămată îi spunea acestuia că bărbatul a fost cel care nu a vrut să rămână cu ea.

Partea vătămată a aratat că din activitatea de prostituție obținea zilnic între 500 și 600 de euro din care 110 euro erau destinați achitării chiriei pentru vitrină, în primele zile inculpatul B. R. D. i-a pretins părții vătămate suma de 170 de euro pentru cazare și mâncare, 350 euro pentru transportul în Olanda, iar pe parcurs inculpatul a pretins în fiecare zi sume de bani sub diferite pretexte. De pildă, inculpatul i-a pretins părții vătămate să-i plătească o „amendă" în sumă de 1200 euro, iar ulterior o taxă de 2000 de euro. În urma acestor pretenții, partea vătămată rămânea fără nici un ban, întregul câștig realizat la vitrine fiind însușit de inculpatul B. R. D..

Partea vătămată a aratat că la sosirea în Olanda, inculpatul B. R. D. a împrumutat-o cu suma de 150 euro, pentru a-i trimite familiei sale, transferul efectuându-se de pe numele numitei K. R. P.. Din datele obținute de la Western Union România rezultă că la data de 16.06.2010 numita K. R. P. a expediat surorii părții vătămate A. A. L. suma de 50 de euro și la data de 21.06.2010 tot suma de 50 de euro, ambele transferuri efectuându-se din localitatea Alkmaar (vol. III filele 77,81). De asemenea, la data de 10.08.2010 numita K. R. P. a trimis numitei A. A. L. suma de 50 de euro din localitatea Alkmaar. Partea vătămată a arătat că în afara acestor bani nu a reușit să mai trimită nici o sumă familiei sale până când a reușit să fugă de la inculpatul B. R. D. deoarece toți banii încasați din prostituție îi erau luați de acesta. Din verificările efectuate în sistemul Western Union precum și din declarațiile martorilor Z. A. și Z. fostă Konti A. (vol. VII, f. 52-54), rezultă că într-adevăr până în luna august 2010 partea vătămată nu a trimis nici o sumă de bani familiei sale. Cei doi martori mai arată că familia părții vătămate era nemulțumită de această situație crezând că partea vătămată câștigă sume de bani și nu dorește să trimită acasă.

Din declarațiile martorei A. L. (vol. II, filele 111-113 și respectiv vol. I fila 286), mama părții vătămate, a rezultat că în cursul lunii iunie 2010, fiica ei partea vătămată A. A. C. a sunat de câteva ori și chiar a trimis de trei ori câte 50 de euro pe numele surorii ei, dar în perioada cuprinsă între începutul lunii iunie și sfârșitul lunii august 2010 nici un membru al familiei nu a mai reușit să vorbească cu partea vătămată. Deși au sunat-o de mai multe ori, nu răspundea nimeni, iar după un timp numărul de telefon a fost deconectat.

Văzând că toți banii din practicarea prostituției îi sunt luați, după mai multe săptămâni, partea vătămată A. A. C. a fugit de la inculpat. Acesta a apelat la toți membrii grupului infracțional care au căutat-o și au dus-o înapoi, inculpatul B. R. D. aplicându-i corecții fizice pentru că a fugit. Numitul Sepsi P. D. a arătat că inculpatul B. R. D. și numiții M. V. G., P. N. și O. T. au fost cei care au căutat-o pe partea vătămată. Partea vătămată arată că inculpatul B. R. D. a ținut-o în casă mai multe zile, până i-au trecut vânătăile, iar apoi a plasat-o din nou la vitrine. După câteva zile acesta a mutat-o pe partea vătămată în localitatea Leeuwarden, tot la vitrine. Inculpatul a amenințat-o pe partea vătămată că dacă va mai fugi de la el, îl va trimite pe numitul Sepsi P. D. în România, pentru a-i viola copiii.

După câteva zile, partea vătămată a fugit din nou primind protecție din partea unui alt grup constituit din cetățeni albanezi. Inculpatul B. R. D. și ceilalți membri ai grupului infracțional mai sus pomeniți, au sunat-o pe partea vătămată și au amenințat-o că o vor bate și îl vor trimite pe numitul Sepsi P. D. să îi violeze copiii. Partea vătămată le-a relatat noilor ei protectori despre amenințările primite. Mai mulți albanezi l-au căutat pe inculpatul B. R. D. și pe membrii grupului condus de acesta, între cele două grupări rivale având loc un conflict care a culminat cu amenințări și focuri de armă, albanezii cerându-le celor din grupul condus de inculpatul B. R. D. să o lase în pace pe partea vătămată. Din declarațiile părții vătămate A. A. C. și ale numiților O. T. și Sepsi P. D. a rezultat că la acest incident au participat inculpatul B. R. D. și numiții O. T., M. V. G., P. N., Ariesan C. F. și Sepsi P. D.. Aceștia au fugit când cei din grupul de albanezi au scos un pistol cu care au început să tragă focuri de armă. Imediat după incident, cei șase membrii ai grupului s-au regrupat pe o terasă pentru a discuta cele întâmplate, ocazie cu care inculpatul B. R. D. le-a relatat acestora că partea vătămată i-ar datora suma de 2000 euro pentru transportul ei în Olanda, pentru banii pe care inculpatul i-ar fi dat familiei sale și pentru cele două săptămâni în care partea vătămată nu a lucrat, inculpatul arătând că a întreținut-o în această perioadă, evident din bani proveniți din activități de prostituție prestate de fetele pe care le controla inculpatul. Numitul O. T. arată că în prezența tuturor inculpatul B. R. D. a sunat-o pe partea vătămată, iar în discuție a intervenit și numitul Sepsi P. D., amândoi amenințând-o că îi vor căuta copilul, îl vor viola și îi vor da foc la casă. Din declarațiile numitului Sepsi P. D. rezultă că incidentul cu albanezii a avut loc în timp ce grupul condus de inculpatul B. R. D. o căuta pe partea vătămată pentru a o aduce înapoi.

Partea vătămată A. A. C. a arătat că după ce a reușit să scape de inculpat a reușit să trimită sume de bani mamei sale pentru întreținerea celor doi copii minori ai săi, pe care-i lăsase în grija mamei sale. Din declarațiile martorei A. L. rezultă că de la sfârșitul lunii august 2010 fiica ei a început să-și sune familia și să trimită sume de bani acasă, în ianuarie 2011, partea vătămată s-a întors în România ocazie cu care i-a povestit mamei sale cele întâmplate, și anume că a fost sechestrată de către „Vanilla”. Aceasta a mai arătat că în cursul lunii octombrie 2010 a discutat cu fiica ei care se afla în Olanda, aceasta spunându-i că a avut probleme cu „Vanila" care a dus-o în Olanda a bătut-o și a obligat-o să se prostitueze la vitrine pentru el, iar după ce a scăpat a amenințat-o că îi dă foc la casă, că îi răpește copilul în vârstă de 5 ani și pune pe cineva să-l violeze. Martora arată că partea vătămată era foarte speriată și i-a cerut să aibă grijă de copil să nu i-l răpească cineva.

Partea vătămată a mai arătat că în perioada cât a fost obligată să se prostitueze în folosul inculpatului B. R. D., timp de aproximativ 2 luni, i-a dat acestuia și numitului M. V. G. între 200 și 350 euro pe zi.

In cursul lunii iunie 2010, inculpatul B. R. D. l-a chemat în Olanda și pe numitul A. C. F.. Acesta a racolat-o pe martora M. C. A., în vederea practicării prostituției la vitrine in Olanda, în folosul său. Martora l-a cunoscut pe susnumit de mai mulți ani, fiind vecini de cartier, astfel că acesta a aflat că martora avea o situație materială dificilă fiind studentă, locuind în chirie, având de plătit taxe de școlarizare. În cursul lunii iunie 2010, martora i s-a plâns numitului A. C. F. că o duce greu și după terminarea cursurilor școlare intenționează să meargă să lucreze indiferent unde, pentru a-și aduna bani pentru școală. Acesta i-a spus că poate să o ajute să se angajeze în Olanda ca și prostituată la vitrine, că acolo va câștiga sume importante de bani și în scurt timp va obține sumele necesare pentru a-și plăti școala și chiria, poate chiar pentru un avans pentru cumpărarea unui apartament. Totodată susnumitul s-a oferit chiar să o transporte pe martoră în Olanda, să rămână cu ea acolo, să facă rost de cazare, propunându-i acesteia să aibă o relație, iar din banii câștigați la vitrine, să facă economii pentru a-și cumpăra un apartament împreună. Deoarece martora nu avea bani pentru plata transportului, inculpatul s-a oferit să suporte el costurile urmând ca martora să-l plătească din banii pe care îi va câștiga din prostituție.

În aceeași perioadă, numitul A. C. F. a aflat de la cunoștința sa, martorul P. R. zis L. (vol. VI filele 18-24 și respectiv vol. I filele 287-288) că acesta și prietena lui, Varhov L. A. intenționau să plece în Italia unde tânăra urma să se angajeze ca dansatoare. Numitul A. C. F. i-a propus martorului să-l însoțească până în Olanda iar de acolo el și Varhov L. A. să își continue drumul spre Italia cu autoturismul inculpatului, propunere cu care martorul P. R. a fost de acord, cei doi stabilind să conducă pe rând.

După racolarea celor două tinere numitul A. C. F. l-a contactat pe inculpatul B. R. D. confirmându-i că are două fete, stabilind ca acesta să facă demersurile necesare găsirii unei locuințe pentru el, A. C. F., și cele două tinere și să faciliteze obținerea cât mai repede a unei vitrine disponibile pentru acestea. De asemenea, cei doi inculpați au convenit ca fetele să plătească inculpatului B. R. D. suma de 75 euro fiecare, această înțelegere nefiind cunoscută de cele două tinere și de către martorul P. R.. Din declarațiile părții vătămate A. A. C. rezultă că cu câteva zile înainte ca numitul A. C. F. să sosească în Olanda acesta a vorbit de mai multe ori la telefon cu inculpatul B. R. D. cei doi stabilind ca acesta să facă rost de locuri la vitrine pentru două fete pe care susnumitul A. C. F. urma să le aducă. Cei doi au convenit ca A. C. F. să se descurce cu banii de drum urmând să se cazeze la inculpatul B. R. D. împreună cu cele două fete până când vor găsi chirie în altă parte. Partea vătămată mai arată că inculpatul B. R. D. a trimis-o pe concubina lui K. R. P. să discute cu Harm și să facă rost de două vitrine pentru cele două fete. Ulterior, inculpatul B. R. D. l-a sunat pe inculpatul A. C. F. și i-a confirmat că totul s-a rezolvat. Tot partea vătămată arată că la aceste discuții telefonice a participat și numitul Sepsi P. D..

Pentru a avea bani de drum pentru transportul celor două tinere în Olanda A. C. F. l-a determinat pe martorul P. R. să ia un împrumut de la cămătari, partea vătămată A. A. C. arătând că din cauza acestor bani și a imposibilității restituirii lor, martorul era îngrijorat.

La începutul lunii iunie 2010, numitul A. C. F. a pornit spre Olanda împreună cu cele două tinere și cu martorul P. R. zis L.. Potrivit declarațiilor părții vătămate A. A. C., A. C. F. l-a luat cu el pe martorul P. R. numai pentru ca acesta să finanțeze deplasarea celor patru în Olanda, determinându-l să ia bani cu camătă în acest scop, iar după sosirea în Olanda inculpatul B. R. D. și numitul A. C. F. l-au alungat, chemându-l pe inculpatul Sepsi P. D. care urma să se ocupe de numita Varhov L. A. și să obțină bani de la aceasta.

Pe drum, după ieșirea din țară, A. C. F. i-a spus numitei Varhov L. A. că de fapt urmează să o ducă în Olanda la vitrine în vederea practicării prostituției și nu în Italia ca dansatoare, moment în care, așa cum am aflat din declarațiile martorei M. C. A., Varhov L. a început să pângă. În Germania autoturismul condus de A. C. F. s-a defectat astfel că acesta l-a sunat pe inculpatul B. R. D., cerându-i ajutorul. Inculpatul L. S. A. a arătat că a fost contactat de către inculpatul B. R. D., care i-a spus că „un tovarăș de-al lui" a rămas în pană în Germania și l-a rugat să se deplaseze împreună pentru a-l transporta în Olanda. Cei doi inculpați s-au deplasat cu autoturismul inculpatului L. S. A. din Alkmaar în Frankfurt, i-a preluat pe cei patru și i-a transportat în Alkmaar. Inculpatul L. S. A. a declarat că în momentul în care i-a văzut pe Ariesan C. F., martorul P. R. și cele două fete, și-a dat seama că aceștia doresc să le transporte pe cele două tinere pentru a le plasa ca prostituate, însă arată că nu a putut refuza să le transporte din Germania in Olanda deoarece s-a simțit pus în fața faptului împlinit de către inculpatul B. R. D..

S-a apreciat că această declarație este de circumstanță, întrucât, încă din cursul urmăririi penale, la un moment dat, inculpatul L. S. A. fiind întrebat dacă se consideră totuși vinovat de vreuna din acuzațiile aduse lui, acesta a răspuns că nu se consideră vinovat, în condițiile în care a acționat ca și „săgeată a lui Vanilla”.

Această declarație s-a coroborat și cu procesele verbale de interceptare a unor convorbiri telefonice aflate în volumul XIII al dosarului de urmărire penală, purtate de două persoane de sex masculin din lumea interlopă clujeană, din care reiese că cei doi interlocutori îl numeau în mod explicit pe inculpatul L. S. A. ca fiind „săgeata” inculpatului B. R. D..

Revenind la momentul sosirii în Olanda a numitului Ariesan C. F., însoțit de cei trei martori, instanța a reținut că și A. C. F. împreună cu martora M. Cnstina A. au fost cazați pentru câteva zile la inculpatul B. R. D., unde se afla și partea vătămată A. A. C., care încă nu începuse să se prostitueze. Martorul P. R. zis L. și Varhov L. A. au fost cazați pentru o noapte de către inculpatul L. S. A. care locuia împreuna cu martora F. M. R.. Ulterior cei doi au fost cazați de inculpatul B. R. D. dormind în bucătărie, pe o saltea. În aproximativ o săptămână, numitul Ariesan C. F., martora M. C. A., martorul P. R. zis L. și Varhov L. A. s-au mutat într-o locuința in apropierea celei ocupate de inculpatul B. R. D. unde chiria, utilitățile și costul alimentelor au fost suportate pe întreaga perioadă doar de către martorele M. C. A. și Varhov L. A.

Martora M. C. A. a fost dusă la biroul de plasare a prostituatelor de către numita K. R. P., care i-a și împrumutat, la cererea numitului Ariesan C. F., suma de bani necesara pentru plata chiriei la vitrine pentru prima zi. Înainte să înceapă munca inculpații au trimis-o pe partea vătămată A. C. A., împreună cu martora M. C. A. în cartierul vitrinelor pentru ca aceasta să își facă o părere despre modul în care se lucrează. Cele două tinere au vizitat vitrina unde lucra K. R. P., aceasta discutând cu ele și explicându-le ce au de făcut. Martora M. C. A. i-a spus atât lui K. R. P. cât și lui Ariesan C. F. că i se pare greu să stea atât de sumar îmbrăcata in vitrine și îi este rușine să facă acest lucru, însă inculpatul a încurajat-o și i-a spus că se va obișnui în scurt timp.

La data de 26.06.2010, martora M. C. A. a început munca la vitrine lucrând ca și prostituată până la începutul lunii octombrie 2010.

Ariesan C. F. i-a pretins martorei M. C. A. ca din banii pe care îi va obține din practicarea prostituției să îi plătească suma de 500 euro pentru reparația autoturismului, evaluată în total la suma de 2000 euro. De asemenea, susnumitul a pretins suma de 1000 euro de la Varhov L. A. și P. R., reproșându-le acestora că din cauza lor s-a defectat mașina (vol. XIV fila 88).

Martora M. C. A. i-a remis lui Ariesan C. F. suma de 500 euro în mai multe tranșe pentru reparația autoturismului, a achitat chiria pentru toată perioada petrecută împreună cu acesta în Olanda și l-a întreținut practic pe acesta. În săptămâna în care martora și susnumitul au locuit la inculpatul B. R. D., martora M. C. A. a suportat o treime din costul chiriei, a utilităților și a hranei, diferența fiind suportată de K. R. P. și Varhov L. A., fără ca bărbații să își aducă vreo contribuție la suportarea acestor cheltuieli.

După circa o săptămână de la sosirea în Olanda, K. R. P. a dus-o și pe Varhov L. A. la biroul de plasare și a înregistrat-o ca prostituată obținând și pentru ea o vitrină. Tot în aceeași perioadă, K. R. P. a plasat-o și pe partea vătămată A. A. C. la o altă vitrină. Martora M. C. A. a arătat în cursul urmăririi penale că în luna iulie 2010 a câștigat în medie 40 - 50 euro pe zi, la care se adaugă suma necesară pentru plata vitrinei de 110 euro, mult mai puțin decât câștigau celelalte fete și anume K. R. P., Varhov L. A. și partea vătămată A. A. C., acestea încasând chiar și între 500 - 700 euro pe zi. A. C. F. a întrebat-o pe martoră ce se întâmplă, de ce câștigă bani mai puțini decât celelalte fete. Martora a spus că îi este rușine de ceea ce face, iar acesta i-a cerut să fie mai sociabilă cu clienții și să aibă mai multă încredere în ea pentru a avea mai multe încasări. La sfaturile lui A. C. F., martora a luat exemplul celorlalte tinere începând să aibă încasări mai mari, de până la 380 euro pe zi, rămași după plata vitrinei.

Din declarațiile numitului Sepsi P. D. a rezultat că martora Varhov L. A. l-a sunat și i-a spus că a fost dusă în Olanda prin inducere în eroare, iar ulterior determinată să practice prostituția în folosul inculpatului B. R. D. și a numitului A. C. F. care îi luau jumătate din banii pe care îi câștiga într-o zi. Susnumitul a arătat că Varhov L. A. i-a relatat că în fiecare zi câștiga între 200 - 300 euro net din practicarea prostituției la care se adăugau sumele necesare pentru plata chiriei la vitrine și că în fiecare dimineață când ajungea acasă era obligată să își împartă banii cu inculpatul B. R. D. și cu A. C. F.. De asemenea, aceasta i-a relatat că inculpatul B. R. D. îi pretinde suma de 75 de euro pe zi ca și comision pentru că i-a aranjat locul de muncă la vitrine. Numitul Sepsi P. D. i-a sugerat martorei Varhov L. A. să-i spună inculpatului B. R. D. că este prietena lui, în condițiile în care aceștia se știau de multă vreme, pentru ca acesta să o scutească de plata acestei sume. Susnumitul mai arată că la scurt timp inculpatul B. R. D. l-a sunat și i-a spus că dacă ar fi știut că Varhov L. A. este prietena lui nu i-ar fi luat bani pentru că i-a rezolvat locul de muncă la vitrine. Inculpatul B. R. D. l-a chemat pe Sepsi P. D. în Olanda „pentru a avea grijă" de Varhov L. A.. Aceasta i-a trimis bani numitului Sepsi P. D. pentru a se deplasa în Olanda cu avionul.

Numiții M. V. G., P. N. și B. R. D. l-au așteptat pe Sepsi P. D. la aeroport, iar ulterior l-au transportat la domiciliul numitului A. C. F.. Din acel moment A. C. F. a fost întreținut practic de către martora M. C. A., iar Sepsi P. D., de către martora Varhov L..

Așa cum a arătat puțin mai înainte, martora Varhov L. s-a împrietenit cu martora C. S. R.. Aceasta i-a relatat i-a relatat martorei C. S. că a ajuns în Olanda prin intermediul prietenului ei și a lui Vanila", adică inculpatul B. R. D., „fără sa știe la ce merge" și că a asistat la scene de violență ale inculpatului B. R. D., care deseori se droga și o bătea pe K. R. P.. Varhov L. i-a mai relatat martorei că banii pe care îi câștigă de la vitrine trebuie să îi împartă, că ea personal nu a fost supusă unor violențe însă, datorită scenelor de violență asupra numitei K. R. P., îi era frică de băieții din grupul lui Vanila, care au și supravegheat-o la vitrine pe toată perioada cât a fost obligată să plătească sume de bani inculpatului B. R. D.. Martora C. S. R. a arătat că și personal a observat un grup de 4-5 băieți care zilnic treceau pe la vitrine, pentru a controla fetele care se prostituau pentru ei. Martora a declarat că pe 3 dintre aceștia îi poate indica după nume, aceștia fiind „Vanila" (B. R. D.), „Silviuț" (L. S. A.) și „Vosicu" (M. V. G.), iar cu ocazia recunoașterii după planșe fotografice, martora i-a mai indicat pe „B." - A. C. F., "Francezu" - Sepsi P. D. ca făcând parte din grupul de băieți care supravegheau fetele de la vitrine.

Inculpatul L. S. A. însuși a recunoscut, în faza de urmărire penală, că de câteva ori i-a însoțit pe inculpatul B. R. D. și pe numiții A. C. F. și alții din grupul lor, pe care nu i-a nominalizat, în cartierul vitrinelor, ocazie cu care a văzut că A. C. F. a intrat de mai multe ori la vitrina în care se prostitua martora M. C. A., trăgea perdeaua și rămânea înăuntru intre 5 și 10 minute. De asemenea, inculpatul L. S. A. arată că și inculpatul B. R. D. proceda în mod similar intrând la vitrina unde se prostitua K. R. P., trăgea perdeaua și rămânea între 5 și 10 minute. În fața instanței de judecată a declarat că nu a întreprins nici o activitate de supraveghere a fetelor ce se prostituau. Aceste declarații nu sun t relevante din pun cul de vedere la existenței in fracțiunii de trafic de persoane, deoarece inculpatului L. S. A. nici nu i s-a reținut că ar fi supravegheat fetele de la vitrine în vreun anume fel, dar ele dobândesc relevanță în privința existenței infracțiunii de grup infracțional organizat, în condițiile în care din acest probe rezultă clar că inculpatul cunoștea cu ce anume se ocupă membrii grupului din care și el făcea parte, și le acorda acestora un sprijin nu numai moral, dar și material.

Cu privire la modalitatea de supraveghere a tinerelor pe timpul cât acestea se prostituau la vitrine și componența grupului a dat declarații și partea vătămată A. A. C., acestea coroborându-se cu cele declarate de martora C. S. R., în condițiile în care cele două persoane nu se cunosc. De asemenea, martorul M. R. C. a arătat că de câteva ori i-a însoțit la vitrine pe inculpații B. R. D., L. S. A. și A. S. M., ocazie cu care aceștia au intrat fiecare la vitrina prietenei lui, trăgând perdeaua. De asemenea, martorul a arătat că i-a văzut cu alte ocazii pe inculpatul B. R. D. împreună cu O. T., L. S. A., A. S. M. și alți 2-3 băieți al căror nume, arată, că nu ii cunoaște dar a aflat că porecla acestora este „Gopo", „B.", „Francezu", „Vosicu", declarând că i-a văzut de mai multe ori pe aceștia atât la vitrine cât și în orașul Alkmaar.

Din probele administrate a rezultat că inculpatul B. R. D. și numiții A. C. F., P. N. și Sepsi P. D. îi dădeau zilnic între 10-15 euro numitului M. V. G. care era șoferul lor și al fetelor. De asemenea, numiții A. C. F. și O. T. îi achitau inculpatului B. R. D. suma de 75 euro pe zi din banii obținuți din prostituție. În fiecare dimineață tinerele care se prostituau în folosul grupului, fie erau așteptate de către numitul M. V. G. care le transporta cu autoturismul la domiciliu (vol. XIII fila 212), fie erau așteptate de către numitul Sepsi P. D., ori numitul A. C. F. sau O. T., care le conduceau până acasă pentru a nu fi jefuite de banii obținuți la vitrine. O. T. i s-a plâns inculpatului L. S. A. că „ îi plătește dreptul" inculpatului B. R. D., în sumă de 70 euro pe zi, banii fiindu-i dați direct de fete.

În cursul lunii august 2010 inculpatul B. R. D. a venit în România împreună cu K. R. P. pentru a participa la înmormântarea tatălui său. După câteva zile, inculpatul B. R. D., K. R. P. și inculpatul Sepsi P. D. s-au întors în Olanda cu autoturismul aparținând primului, condus de martorul P. R., așa cum rezultă din declarațiile acestuia. Timp de o săptămână martorul P. R. a fost cazat la inculpatul A. C. F. fiind întreținut de către martora M. C. A., iar în jurul datei de 28 august 2010 acesta a revenit în România, banii de drum fiindu-i dați de către inculpatul A. C. F..

Din declarațiile martorei H. C. I. (vol. V filele 221-229) a reiesit că în cursul lunii ianuarie 2010, l-a cunoscut pe numitul O. T., trimis în judecată în dosarul nr._ . La vremea respectivă martora avea vârsta de 20 de ani. La scurt timp după aceea cei doi s-au mutat împreună, locuind în apartamentul numitului G. A. F., zis „G.”. La momentul la care martora l-a cunoscut pe susnumit, aceasta era angajată la Nokia, dar după ce s-a mutat cu acesta, și-a abandonat locul de muncă. În cursul lunii februarie 2010, prin intermediul numitului O. T. martora l-a contactat pe numitul F. F. C. a cărei concubină lucra în Italia ca și prostituată. O. T. și F. F. C. se cunosc de mai mult timp, astfel că primul știa că soția celui de al doilea lucrează în Italia și l-a rugat să îi găsească un loc de muncă martorei H. C. I.. În scurt timp de la această discuție, F. F. C. l-a anunțat pe O. T. că i-a găsit un loc de muncă martorei și tot acesta s-a implicat în organizarea transportului martorei H. C. I. din România în Italia. Timp de mai multe luni, martora a muncit ca și prostituată într-un apartament în care mai locuia și concubina numitului F. F. C.. Martora H. C. I. arată că ținea legătura telefonic cu prietenul său, O. T., iar din banii obținuți din activitatea de prostituție, martora i-a trimis acestuia diferite sume de bani atât în România cât și în alte țări.

În cursul lunii aprilie 2010, așa cum a mai arătat, numitul O. T. s-a deplasat împreună cu inculpatul B. I. P. și inculpatul L. S. A. în Spania, ocazie cu care cei trei l-au vizitat și pe martorul Riczi R. R., stabilit în localitatea Santander, unde de asemenea a primit sume de bani de la martora H. C. I..

După revenirea în România, în timp ce martora H. C. I. era plecată în Italia susnumitul O. T. a cunoscut-o pe numita Holcan N., întreținând cu aceasta relații sexuale de mai multe ori în apartamentul numitului G. A. F..

În cursul lunii mai 2010, martora H. C. I. s-a întors in România, context în care numiții O. T. și P. N. le-au propus celor două tinere să se deplaseze împreună cu ei în Olanda, unde ele să practice prostituția la vitrine. Martora H. C. I. arată că numitul P. N. le-a relatat că urmează să plece cu numitul M. V. G. într-o vacanță pentru a-l vizita pe inculpatul B. R. D. aflat în Olanda, iar P. N. l-a întrebat pe O. T. dacă nu ar vrea să meargă și el în Olanda. Cei doi l-au apelat pe inculpatul B. R. D. și i-au comunicat că urmează să plece în Olanda împreună cu martorele H. C. I. și Holcan N.. Totodată O. T. și P. N. le-au relatat celor două tinere că numita K. R. P., prietena inculpatului B. R. D., lucrează de mai mulți ani la vitrine obținând sume mai mari decât ar putea obține în România din salarii. În perioada următoare, O. T. a luat legătura de mai multe ori cu inculpatul B. R. D. pentru ca acesta să obțină vitrine pentru cele două tinere și locuri de cazare. Potrivit declarațiilor martorului Riczi R. R. inculpatul B. R. D. a promis că le va lăsa pe cele două tinere să practice prostituția „pe . sumei de 75 euro pe zi de la fiecare dintre ele. Această declarație a fost confirmată și de martora Elfadl Salma (vol. II filele 103-105), aceasta arătând că o parte din discuțiile purtate de O. T. referitoare la transportul celor două tinere în Olanda și la „taxele" pe care urma să le plătească după plasarea lor la vitrine au avut loc în prezența ei. Ulterior sosirii celor patru în Olanda, O. T. a achitat 75 de euro pe zi inculpatului B. R. D., situație confirmată și de declarațiile inculpatului L. S. A. care arată că în repetate rânduri O. T. i s-a plâns că trebuie „să-i dea dreptul" în sumă de 75 de euro pe zi, inculpatului B. R. D. pentru fetele plasate la vitrine. Martora H. C. I. arată că încă de la plecarea din România O. T. i-a spus că din banii pe care îi va câștiga la vitrine trebuie să achite inculpatului B. R. D. 75 de euro pentru faptul că i-a ajutat să ajungă în Olanda.

Inculpatul B. R. D. i-a comunicat numitului O. T. că a găsit o locuință în care să găzduiască fetele pe care acesta le va transporta în Olanda. La scurt timp înaintea plecării în Olanda, numitul P. N. a preluat-o pe numita Holcan N. de la O. T., convingând-o să formeze un cuplu și să se prostitueze în folosul lui. Transportul celor patru, adică P. N., O. T., Holcan N. și H. C. I. a fost efectuat de către numitul M. V. G. cu autoturismul_, urmând ca odată ajunși acolo acesta să îndeplinească rolul de șofer și bodyguard pentru membrii grupului și tinerele care se prostituau în folosul lor, urmând a fi plătit de către fiecare dintre membrii.

În baza înțelegerii, la sfârșitul lunii iunie 2010 M. V. G. i-a transportat pe cei mai sus amintiți cu autoturismul înmatriculat pe numele tatălui său_ în localitatea Alkmaar, urmând ca după începerea activității de prostituție, contravaloarea transportului din România în Olanda, 150 euro de persoană, să fie suportat pentru toți de către cele două tinere din banii încasați din activitatea de prostituție. Martora H. C. I. a arătat că după prima lună de muncă la vitrine, i-a achitat numitului M. V. G. suma de 300 euro reprezentând partea ei și a numitului O. T., pentru transport. O. T. și martora H. C. I. s-au cazat în locuința găsită de inculpatul B. R. D., chiria fiind plătită în întregime în toată perioada de către martoră din banii obținuți din practicarea prostituției. De asemenea, timp de o lună, martora H. C. I. i-a plătit suma de 75 euro pe zi inculpatului B. R. D., prin intermediul prietenei acestuia K. R. P.. Martora arată că în afara sumelor de mai sus, achita zilnic între 10 și 20 de euro numitului O. T. și îl întreținea pe acesta, achitând chiria, utilitățile și costul alimentelor. Martora mai arată că în situația în care numitului i se păreau mici sumele pe care martora i le dădea acesta îi adresa injurii și insulte.

Inculpatul B. R. D. a trimis-o pe prietena lui, K. R. P. cu numitele Holcan N. și H. C. I. la biroul de plasare pentru întocmirea documentelor și înregistrarea lor ca prostituate, cele două începând să lucreze ca și prostituate în jurul datei de 28.06.2010.

În fiecare zi în jurul prânzului cele două tinere se deplasau la vitrine și își desfășurau activitatea de prostituție până spre dimineața zilei următoare. Dimineața, O. T. sau P. N., le așteptau pe tinere și le conduceau spre casă. Din declarațiile martorelor M. C. A. și H. C. I. rezultă că numitul O. T. mergea în fiecare dimineață la vitrine pentru a o aștepta pe martora H. C. I. și a o însoți până acasă. Martora H. C. I. a aratat că din banii câștigați la vitrine suporta în întregime sumele necesare întreținerii susnumitului în Olanda, respectiv chirie, plata utilităților, mâncare, distracții, și îi dădea acestuia mici sume de bani 10-20 euro pe zi. Tot din acești bani, martora a aratat că a trimis familiei lui O. T. suma de 50 de euro.

Din banii primiți de la martora H. C. I., O. T. a trimis suma de 505 euro martorului P. R. zis L. la data de 12.08.2010. Cu privire la această sumă O. T. a arătat că la constituirea ei a contribuit și numitul A. C. F., destinația sumei a fost aceea ca martorul să cumpere produse pentru mărirea masei musculare din România și să le trimită în Olanda (vol. XIII fila 91, vol. V filele 23.-24).

În cursul lunii octombrie 2010 numitul O. T. a revenit pentru scurt timp în România pentru a achiziționa un autoturism. Martora H. C. I. a declarat că acesta avea asupra lui suma de 7000 euro economisiți din banii câștigați de ea la vitrine. Susnumitul a arătat că avea suma de 14.000 euro câștigați atât de el cât și de martoră, acesta declarând că ar fi lucrat fără forme legale în construcții în perioada iunie - octombrie 2010, dar aceste susțineri sun t contrazise de celelalte mijloace de probă de la dosar, din care reiese că atât susnumitul cât și numiții A. C. F., P. N., M. V. G. și Sepsi P. D., precum și inculpatul B. R. D. nu au avut vreun loc de muncă pe teritoriul Olandei, obținând bani doar din exploatarea prostituției și, o parte din ei, din taxe de protecție percepute de la hoții din România care acționau în Olanda. De altfel numitul O. T. a arătat că a preferat să ducă banii cu el în numerar și să nu facă transferuri bancare întrucât nu putea să justifice întreaga sumă și risca să rămână fără ei.

Numiții P. N., M. V. G. și Holcan N. au rămas în locuința inculpatului B. R. D., unde mai era găzduită și partea vătămată A. A. C.. Pe toată durata șederii în Olanda, numita Holcan N. a fost cea care l-a întreținut pe inculpatul P. N. plătind pentru acesta cazarea, alimentele, etc.

În octombrie 2010 numiții M. V. G., P. N., A. C. F. și Sepsi P. D. s-au întors în România. Potrivit declarațiilor numitului Sepsi P. D., motivul pentru care s-au întors în țară a fost determinat de certurile care au intervenit între aceștia și inculpatul B. R. D.. Susnumitul a arătat că Varhov L. A. a rămas în Olanda pentru a practica prostituția. Periodic numitul P. N. a făcut deplasări în Olanda împreună cu M. V. G. pentru a primi bani de la numita Holcan N., fiind găzduiți tot în locuința inculpatului B. R. D. cu care de altfel țineau legătura în permanență.

În cursul lunii decembrie 2010 martora M. C. A. a fost transportată din nou în Olanda după ce timp de câteva săptămâni a fost plasată în Germania pentru practicarea prostituției în folosul numitului A. C. F.. Aceasta a fost cazată în aceeași locuință în care acesta locuia cu martora C. N., cele două tinere împărțind în jumătate cheltuielile de chirie, utilitățile și alimentele, susnumitul fiind întreținut de către C. N.. Martora M. C. A. s-a angajat la vitrine în Amsterdam făcând naveta zilnic din Alkmaar. Alternativ, ea era transportată spre și de la locul de muncă de către numitul A. C. F. și un prieten al acestuia zis „M.", martora plătind 20 euro pe zi pentru contravaloarea transportului. În cursul lunii ianuarie 2011, martora M. C. A. s-a întors în România împreună cu numitul A. C. F. acesta din urmă având un termen de judecată în procesul penal pe care îl avea pe rolul instanțelor din C.-N.. În februarie 2011, martora M. C. A. s-a întors în Olanda unde se afla și susnumitul, cazându-se tot acasă la acesta și la martora C. N.. Până în luna martie 2011, martora M. C. A. a practicat prostituția în Amsterdam fiind transportată din Alkmaar de către A. C. F. și prietenul acestuia.

La data de 25 mai 2011, M. C. A. a fost citată în vederea audierii în calitate de martor, ocazie cu care a dat declarații prin care încerca să diminueze participarea lui A. C. F. la decizia ei de plecare în Olanda. Martora C. A. C. (vol. V, filele 26-29 și respectiv vol. II fila 133), colega de apartament a martorei M. C. A., a arătat că înainte de a fi audiată ca martoră, M. C. A. a fost contactată telefonic de către A. C. F. care i-a cerut să „nu îl bage la apă" . din declarația aceleiași martore reiese că martorei M. C. A. îi era frică de A. C. F.. În faza de judecată, deși martora a arătat că își menține declarațiile date în faza de urmărire penală, a susținut că de fapt nu știe dacă martorei M. C. A. îi era frică de numitul A. C. F. sau îi era frică ca părinții ei, carte erau pocăiți, să afle de plecarea ei în Olanda, și de activitatea de prostituție practicată de aceasta.

Din probele administrate a rezultat că, urmare a perchezițiilor domiciliare și mandatelor de aducere puse în executare în perioada 15-16 mai 2011 față de o parte din membrii grupului infracțional, inculpatul B. R. D. a aflat că este cercetat în acest dosar. Acesta a luat legătura atât direct cât și prin intermediul numitei K. R. P. cu numiții Ariesan C. F., P. N., M. V. G., cât și cu inculpații L. S. A., B. I. P. și A. S. M., cărora le-a transmis că partea vătămată A. A. C. a formulat plângere penală și că toți sunt căutați de organele de urmărire penală. Numitul Ariesan C. F. a luat legătura cu martora M. C. A. pe care a influențat-o să dea declarații nesincere pentru a diminua participarea celor mai sus pomeniți la comiterea faptelor pentru care sunt cercetați sau chiar pentru a-i exonera de răspundere penală. De asemenea, numiții P. N. și M. V. G. au influențat-o pe numita Holcan N. care a dat declarații mincinoase în același sens fiind trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă și favorizarea infractorului, în dosarul nr._ al Tribunalului C..

Analizând declarațiile inculpatului L. S. A., și ale martorelor F. M. R. și Kerekes R. C., a rezultat că cei trei au evitat să facă afirmații incriminatoare cu privire la relațiile in cui cu ceilalți membrii ai grupului, la sumele de bani primite de acesta din activitatea de prostituție desfășurată de martora ferencz M. R., cu privire la faptul că inculpatul L. S. A. și o parte din ceilalți membrii ai grupului supravegheau pe timpul zilei activitatea la vitrine, la modul în care Kerekes R. C. a ajuns în Olanda. Acțiunea inculpatul L. S. A. de a influența declarațiile celor două martore au avut ca scop ușurarea situația juridică a lui și a celorlalți membri ai grupului din care inculpatul a făcut parte.

Din înscrisurile de la dosar, a reiesit că prin luna aprilie 2011, la solicitarea numitului M. V. G., numitul C. I. le-a propus numitelor F. A., zisă A. și F. C., zisă I., să se deplaseze prin intermediul lui M. V. G. în Olanda în vederea practicării prostituției la vitrine, urmând să le însoțească și să le ofere protecție fizică pe durata desfășurării activității de prostituție, în schimbul unor foloase materiale.

În acest scop, în aceeași perioadă de timp, C. I. a intermediat mai multe întâlniri între M. V. G. și numitele F. A. și F. C..

Audiată în dosarul nr. 6712/116/_, F. A. a arătat că la mijlocul lunii aprilie 2011, C. I. i-a relatat că numitul M. V. G. duce fete în Olanda pentru a se prostitua la vitrine și acolo le păzește pentru a nu avea probleme cu cineva. Astfel, M. V. G. a chemat-o și pe ea în Olanda pentru a munci ca prostituată la vitrine și i-a prezentat modul în care se desfășura această activitate, respectiv că tinerele stau în camere cu intrare direct din stradă, iar clienții aleg fetele care le plac și intră în camera respectivă pentru a întreține relații sexuale cu fata pe care și-au ales-o. totodată acesta i-a dat de înțeles că nu este obligatoriu să întrețină relații sexuale cu clienții, fetele având posibilitatea să ofere servicii de masaj erotic. Numitul M. V. G. a asigurat-o pe susnumită că îi asigură obținerea unei vitrine, găsirea unui loc de cazare și protecția fizică, să nu o bată cineva, să nu o fure și să o vândă altcuiva, în special unor albanezi, iar susnumita ar câștiga foarte bine, până la 1000 euro pe zi. Pentru a o convinge pe numita F. A., numitul M. V. G. i-a relatat că anterior a mai dus fete în Olanda, că acestora le-a mers foarte bine, câștigând până la 1000 euro pe zi, din care îl plăteau cu sume între 50 - 100 euro pe zi pentru că le păzea. Susnumitul i-a cerut martorei aceeași sumă, respectiv între 50 - 100 euro pe zi. Susnumita l-a întrebat dacă au fost probleme cu fetele pe care le-a păzit, M. V. G. relatându-i că niște albanezi au încercat să o convingă pe o fată de-a lui să meargă cu ei în altă parte, dar el a intervenit cu niște prieteni de ai lui, printre care „Vanila", adică inculpatul B. R. D., relatare ce constituie o referire directă la partea vătămată A. A. C. pe care susnumita nu o cunoștea. De asemenea numitul M. V. G. i-a relatat martorei că și prietenul lui Gopo, adică P. N. duce fete în Olanda la vitrine, că în cursul anului 2010 acesta a dus în Olanda o fată care face mulți bani. Totodată M. V. G. i-a precizat numitei F. A. că el, Vanila și Gopo sunt solizi, fac sală și nu le este frică de albanezii din Olanda, astfel că nu trebuie să-și facă griji că va păți ceva și că și prietena lui Vanila, R. (K. R. P.), câștiga de la vitrine în jur de 1000 euro pe zi.

Tot în cursul lunii aprilie 2011, numitul C. I. a intermediat întâlniri între numita F. C. și M. V. G., acesta propunându-i martorei să se deplaseze împreună cu el în Olanda în vederea practicării prostituției, asigurându-o că va câștiga suma de 900 euro pe zi din această activitate și solicitându-i ca din acești bani să-i plătească o taxă de 100 euro pe zi pentru protecție. M. V. G. s-a oferit să o transporte pe martoră în Olanda urmând ca aceasta să-i plătească contravaloarea transportului după ce va începe munca la vitrine și să îi găsească un loc de cazare prin intermediul unui prieten pe care îl avea în Olanda, fără să-i precizeze numele acestuia. Numitul M. V. G. i-a precizat martorei că „el și oamenii lui" o vor supraveghea în perioada în care ea va lucra la vitrine, că anterior a mai dus fete în Olanda care au câștigat mulți bani la vitrine, că prietenii lui, Vanila, Gopo, O. și Francezu au și ei fete care lucrează la vitrine și câștigă mulți bani. M. V. G. i-a relatat martorei că Vanila (B. R. D.) a dus în Olanda o fată țigancă din localitatea M., adică pe partea vătămată, care provenea dintr-o familie săracă și această fată „i-a făcut lui Vanila mulți bani", Gopo (P. N.) are și el o fată care câștigă mulți bani la vitrine, fata lui O. câștigă mulți bani, iar acesta s-a întors la începutul anului 2011 cu circa 12.000 euro pe care „i-a spart" pe lăutari și distracție. M. V. G. i-a cerut martorei să discute cu cele șase colege de la salonul de masaj erotic la care muncea și să le convingă să plece cu el în Olanda pentru a se prostitua la vitrine și să-i plătească suma de 50 - 100 euro fiecare, ca și taxă de protecție, promițându-i suma de 100 euro pentru fiecare fată care își va da acordul în acest sens.

In urma întâlnirilor și discuțiilor cu numiții M. V. G. și C. I., fiecare dintre cele două tinere și-au exprimat consimțământul de a se deplasa cu în Olanda, pentru a munci la vitrine. Ulterior fiecare dintre tinere s-au informat din alte surse cu privire la activitatea de la vitrine și au renunțat să mai plece, fiindu-le teamă să nu fie vândute sau abuzate.

În legătură cu activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatului B. R. D., prin rechizitoriu, mai este de remarcat că în cursul lunii aprilie 2011, martorul C. I. A. (vol. II filele 190-193) a cunoscut-o pe martora Novak E. K. (vol. II filele 194-197). Aceasta practica prostituția pe Calea Turzii. Martorul mai sus amintit i-a povestit despre cunoștința sa, M. V. G., pe care îl cunoștea de mai mulți ani și față de care martorul avea unele datorii. Închisoare contextul celor discutate de cei doi martori, M. V. G. s-a întâlnit cu martora Novak E. K., și i-a propus martorei să o ducă în Olanda la vitrine în vederea practicării prostituției, asigurându-o că îi va asigura transportul în Olanda, cazarea și locul la vitrine, urmând ca din această activitate tânăra să câștige circa 1000 euro pe zi. Martora și-a dat acordul de a pleca în Olanda, susnumitul fiind dispus să o transporte chiar în următoarele 2-3 zile, însă planurile celor doi au fost zădărnicite de faptul că martora nu avea documente de identitate, acestea fiindu-i expirate. La data de 15.04.2011, în jurul orelor 21,30 numitul M. V. G. însoțit de numitul P. N., s-a întâlnit cu martora Novak E. K. în benzinăria OMV de pe Calea Turzii pentru a discuta amănunte legate de plecarea în Olanda. Din declarațiile martorei Novak E. K. rezultă că M. V. G. i-a spus că prietenul lui, respectiv P. N., ar cunoaște o persoană la „buletine" și poate să o ajute să își obțină actele, astfel că M. i-a cerut martorei să se întâlnească cu numitul P. N. pentru a rezolva problema actelor. Martora arată că în cursul discuției P. N. i s-a adresat pe un ton amenințător spunându-i „să nu mă faci să umblu aiurea", martora arătând că tonul folosit i-a dat impresia că acesta considera că ea ar fi avut o obligație să plece în Olanda. Martora arată că s-a simțit amenințată de tonul folosit de numitul P. N. și de înfățișarea acestuia și a prietenului său, M. V. G., cei doi fiind descriși de martoră ca „solizi și înfricoșători", astfel că deși inițial și-a dat acordul ulterior a hotărât să nu mai plece în Olanda cu cei doi.

În cursul lunii aprilie 2011, numitul M. V. G. s-a deplasat în Olanda, pentru a discuta cu inculpatul B. R. D. despre cele trei tinere pe care le-a racolat prin intermediului numitului C. I. și a martorului C. A. I., urmând să le transporte în localitatea Alkmaar în cursul lunii mai 2011, deziderat ce nu s-a mai realizat deoarece au intervenit organele de urmărire penală.

Toate împrejurările relatate mai sus conturează ideea că fiecare din membrii grupului infracțional organizat era foarte conștient de rolul său în structura mai sus evidențiată, căpătând încredere în sine și în reușita acțiunilor pe care le întreprindeau, prin coeziunea membrilor.

Pentru aceste considerente nu s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei de grup infracțional organizat reținută în sarcina inculpatului L. S. A., schimbare de încadrare juridică pusă în discuție din oficiu de către instanță, considerațiile de mai sus fiind valabile și în situația lui, în contextul în care îi cunoștea pe ceilalți membri a grupului infracțional, rolul pe care și-l asumase fiecare dintre ei, precum și propriul rol și contribuție.

În drept, fapta inculpatului B. R. D. care începând din luna iunie 2010, a constituit un grup infracțional organizat din care au făcut parte inculpații O. T., P. N., A. C. F., Sepsi P. D., M. V. G., sprijiniți de inculpatul L. S. A., cu scopul exploatării activității de prostituție a numitelor H. C. I., Holcan N., A. A. C., K. R. P., M. C. A., Varhov L. A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de inițierea sau constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003.

Fapta aceluiași inculpat care, în perioada 2009 - 2011, a găzduit-o prin violență și aservire pe persoana vătămată K. R. P. în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției și care împreună cu inculpații P. N. și M. V. G., în perioada iunie - august 2010 a transportat-o și găzduit-o pe partea vătămată A. A. C. în Olanda, în scopul exploatării prin prostituție, împreună cu ceilalți membrii ai grupului infracțional a supravegheat-o pe aceasta pe durata practicării acestei activități, împreună cu aceștia a căutat-o atunci când partea vătămată a fugit și a amenințat-o pentru a o determina să se întoarcă în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prev. și ped de art. 12 alin. 1, alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.

Fapta aceluiași inculpat care în anul 2009 a recrutat-o pe numita K. R. P. în vederea practicării prostituției, a transportat-o pe aceasta în Olanda iar în perioada iunie 2010 - mai 2011 le-a primit pe H. C. I., Holcan N., Varhov L. A., M. C. A. în Olanda, le-a supravegheat pe acestea din urmă, precum și pe K. R. P. și A. A. C., pe durata practicării prostituției și a beneficiat de foloase materiale de pe urma activității lor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. 1, alin. 2 teza I, C.pen cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.

Fapta inculpatul L. S. A. care în perioada cuprinsă între toamna anului 2009 - vara anului 2010 s-a asociat cu inculpații B. I. P., A. S. M. și numiții Bozsodi E. și I. R. acționând împreună cu aceștia în scopul săvârșirii infracțiunii de proxenetism, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 8 rap. la art. 2 lit. a teza a II-a din Legea 39/2003 și art. 323 C.pen.

Inculpatul L. S. A. nu a recunoscut comiterea acestei fapte, însă materialitatea sa rezultă din cele anterior descrise la starea de fapt. Desigur că este greu de dovedit existența unei înțelegeri de asociere, când nici unul dintre inculpați nu recunoaște acest lucru, însă din modul identic în care inculpații au acționat, din interesele comune pe care le-au manifestat, din faptul că s-au sprijinit reciproc în varii situații, reiese că atitudinea subiectivă, interiorizată, s-a materializat, rezultând acțiunea comună a inculpaților de asociere.

Fapta aceluiași inculpat care în perioada 2009 — 2011 a sprijinit grupul infracțional condus de inculpatul B. R. D., din care au mai făcut parte O. T., M. V., P. N., Circov I., A. C. F., Sepsi P. D., în scopul exploatării activității de prostituție desfășurată de numitele H. C. I., Holcan N., A. A. C., K. R. P., M. C. A., Varhov L. A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003.

Fapta inculpatului L. S. A. de a transporta, găzdui, supraveghea pe F. M. R., Kerekes R. C., S. E. C., Mihaly C. A., Varhov L. A., M. C. A. și de beneficia de foloase materiale din activitatea de prostituție desfășurată de F. M. R. și Kerekes R. C., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism prav. de art. 329 al. 1, al. 2 teza I C.pen. cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen.

în cauză sunt aplicabile prevederile art 33 lit.a Cp. privind concursul de infracțiuni.

Fapta inculpatului A. S. M. care în perioada cuprinsă între toamna anului 2009 - vara anului 2010 s-a asociat cu inculpații L. S. A. și B. I. P. și numiții Bozsodi E. și I. R. acționând împreună cu aceștia în scopul săvârșirii infracțiunii de proxenetism, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 8 rap. la art. 2 lit. a teza a II-a din Legea 39/2003 și art. 323 C.pen.

Fapta inculpatului A. S. M. de a transporta, găzdui, supraveghea pe F. M. R., Kerekes R. C., S. E. C., Mihaly C. A., și de a beneficia de foloase materiale din activitatea de prostituție desfășurată de S. E. C., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 al. 1, al. 2 teza I C.pen. cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen.

Fapta inculpatului B. I. P. care în perioada cuprinsă între toamna anului 2009 - vara anului 2010 s-a asociat cu inculpații L. S. A. și A. S. M. și numiții Bozsodi E. și I. R. acționând împreună cu aceștia în scopul săvârșirii infracțiunii de proxenetism, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 8 rap. la art. 2 lit. a teza a II-a din Legea 39/2003 și art. 323 C.pen.

Fapta aceluiași inculpat de a transporta, găzdui respectiv supraveghea pe F. M. R., Kerekes R. C., S. E. C., Mihaly C. A., și de a beneficia de foloase materiale din activitatea de prostituție desfășurată de Mihaly C. A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 al. 1, al. 2 teza I C.pen. cu aplic art. 41 al. 2 C.pen.

Pentru explicațiile date puțin mai sus instanța a menținut încadrarea juridică a faptelor dată prin rechizitoriu.

La dozarea sancțiunilor ce i se vor aplica inculpatului B. R. D. instanța a luat în considerare limitele de pedeapsă din legile speciale și din partea specială a Codului Penal, gradul de pericol social al infracțiunilor pentru care acesta este cercetat, deosebit de ridicat, în condițiile în care inculpatul a constituit practic un clan mafiot care a acționat fără scrupule, propășindu-și propriile interese materiale, în detrimentul libertății unor persoane, care au fost aduse practic în stare de sclavie, a fost șeful grupului infracțional, determinând membrii acestuia să acționeze după un plan bine stabilit și în baza unor roluri precis determinate. Periculozitatea acțiunilor inculpatului și ale membrilor grupului pe care-l cârmuia rezultă, fără putință de tăgadă, din modul în care inculpatul a înțeles să procedeze la recuperarea părții vătămate A. A. C., asumându-și un conflict armat, deschis cu grupul rival, în plină stradă. Instanța a ținut seama și de persoana inculpatului, care este recidivist, având în vedere că prin sentința penală nr. 1071/06.07.2006 a Judecătoriei C.-N. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și uzurpare de calități oficiale fiind liberat condiționat la 21.12.2007 cu un rest de 428 de zile (vol. II fila 181), astfel că sunt incidente prevederile art. 37 lit. b C. pen. de asemenea inculpatul B. R. D. s-a sustras atât de la urmărire penală cât și de la judecată.

Sintetizând toate cele de mai sus, tribunalul a aplicat inculpatului B. R. D. pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 al. 1 și 3 din l. 39/2003, cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. b și 39 al. 4 Cod Penal.

În baza art. 53 pct.2 lit.a Cod Penal, rap. la art. 64 lit.a, b și e Cod Penal, 65 al.2 și 3 și 66 Cod Penal s-a interzis inculpatului drepturile de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de a fi tutore sau curator pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii. Instanța a apreciat că prin modul în care inculpatul a acționat acesta nu este demn de a exercita drepturile mai sus arătate.

De asemenea s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată prev. de art. 12 al. 1, al. 2 lit. a din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, și cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. b și 39 al. 4 Cod Penal.

S-a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism în formă continuată, prev. de art. 329 al. 1, al. 2 teza I Cod Penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 și art. 37 al. 1 lit. b și 39 al. 4 Cod Penal.

Având în vedere că toate aceste infracțiuni au fost comise de către inculpat înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele, sunt incidente prevederile art. 33 lit. a Cod Penal referitoare la concursul real de infracțiuni, astfel că în temeiul art. 33 lit. a Cod Penal tribunalul a constatat că infracțiunile de mai sus au fost comise în condițiile concursului real de fapte, iar în baza art. 34 lit. b Cod Penal va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 10 ani pe care o va spori cu 1 an, ținând seama de gravitatea, în ansamblu a faptelor deduse judecății, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 11 ani închisoare cu executare în regim de detenție.

În privința inculpatului L. S. A. instanța a avut în vedere cam aceleași elemente de individualizare, cu precizarea că, în ceea ce privește gradul concret de pericol social al infracțiunilor reținute în sarcina sa, rolul inculpatului, în cadrul grupului infracțional, a fost mai redus, executând doar activități de supraveghere și, la un moment dat, de transport a persoanelor exploatate, ceea ce instanța a considerat o circumstanță de atenuare a răspunderii penale, conform art. 74 al. 2 Cod Penal. De asemenea trebuie reținut că nu a exercitat violențe asupra vreuneia dintre persoanele exploatate, însă a pus la cale o asociere cu inculpații B. I. P. și Achimas S. M., precum și cu numiții Bozsodi E. și I. R., în scopul de a exploata mai eficient activitatea de prostituție desfășurată de fiecare dintre prietenele lor în parte. Ținând seama și de datele ce caracterizează persoana inculpatului, instanța va reține că inculpatul a recunoscut doar trunchiat faptele de comiterea cărora este acuzat, a încercat să influențeze aflarea adevărului, prin determinarea martorelor F. M. R. și Kerekes R. C. de a declara în favoarea sa, nu are antecedente penale, însă așa cum reiese din propriile declarații, a comis diverse furturi prin mai toate țările Europei.

Raportat la aceste considerente instanța a aplicat inculpatului pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de grup infracțional, prev. de art. 8 rap. la art. 2 lit. a teza a II-a din L. 39/2003 și la art. 323 Cod Penal.

De asemenea, instanța a aplicat inculpatului mai sus amintit pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 al. 1 și 3 din L. 39/2003, cu aplicarea art. 74 al. 2 Cod Penal și 76 al. 1 lit. b Cod Penal. Instanța a coborât sub minimul prevăzut de lege această sancțiune, în condițiile în care s-a reținut că, contribuția redusă a inculpatului la activitatea desfășurată de grupul infracțional reprezintă o circumstanță atenuantă, astfel că a dobândit eficiență în condițiile art. 76 al. 1 lit. b Cod Penal.

S-a aplicat aceluiași inculpat L. S. A. pedeapsa de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism în formă continuată, prev. de art. 329 al. 1, al. 2 teza a II-a (și nu teza I cum din eroare apare în rechizitoriu) Cod Penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal.

Instanța a reținut teza a II-a a textului legal mai sus arătat, și nu teza I, fără a pune în discuție acest aspect, deoarece nu este vorba despre o schimbare a încadrării juridice, fiind vorba doar despre o eroare materială din partea procurorului, în condițiile în care, descriind pe scurt fapta, a arătat elementele constitutive de la teza a II-a și nu de la teza I.

Deoarece faptele au fost comise de către inculpat înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele, s-a facut aplicarea prevederilor art. 33 lit. a Cod Penal referitoare la concursul de infracțiuni, și instanța va constata că acestea sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b Cod Penal va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 4 ani închisoare cu executare în regim de detenție.

În temeiul art. 35 al.3 Cod penal s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

Inculpatul L. S. A. a fost reținut, prin ordonanța procurorului pentru un termen de 24 de ore, începând cu data de 31.01.2012, iar prin încheierea penală nr. 9/C/01.02.2012 a Tribunalului C. s-a dispus arestarea sa preventivă pentru un termen de 29 de zile. Prin încheierea penală nr. 21/C/27.02.2012 a Tribunalului C. a fost prelungită măsura arestării preventive a inculpatului cu o durată de 30 de zile, urmând să expire la data de 30.03.2012. Tribunalul C. a fost sesizat cu soluționarea cauzei, la data de 26.03.2012, după acest moment fiind verificată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului L. S. A. în condițiile legii, măsură ce a fost menținută până la data de 17.12.2012, când inculpatului i s-a înlocuit măsura arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, prin decizia penală nr. 1808/2012 a Curții de Apel C., ca urmare a admiterii recursului inculpatului împotriva încheierii penale fără număr din data de 10.12.2012 a Tribunalului C., prin care s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și aceasta a fost menținută.

D. consecință, în baza art. 88 Cod Penal tribunalul a scăzut din durata pedepsei pronunțate, timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului L. S. A. începând cu data de 31.01.2012 și până la data de 17.12.2012.

La individualizarea sancțiunii aplicabilă inculpatului B. I. P. instanța a ținut seama de aceleași criterii avute în vedere și în cazul celorlalți doi inculpați, cu specificarea că inculpatul este recidivist, având în vedere că a fost condamnat prin sentința penală nr. 357/2005 a Judecătoriei C.-N. la pedeapsa rezultantă 3 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea mai multor infracțiuni de ultraj și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, fiind arestat la 01.09.2005 și liberat condiționat la 08.02.2008, cu un rest de 385 de zile. Așadar, față de acesta sunt aplicabile prevederile art. 37 lit. b C.pen. De asemenea inculpatul a negat total comiterea faptelor.

Prin urmare instanța a aplicat pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de grup infracțional, prev. de art. 8 rap. la art. 2 lit. a teza a II-a din L. 39/2003 și la art. 323 Cod Penal, cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. b și 39 al. 4 Cod Penal. Aceluiași inculpat instanța i-a aplicat pedeapsa de 4 ani și 4 luni pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism în formă continuată, prev. de art. 329 al.1, al. 2 teza a II (și nu teza I cum din eroare apare în rechizitoriu) Cod Penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. b și 39 al. 4 Cod Penal.

Deoarece faptele au fost comise de inculpat înainte de a fi judecat definitiv pentru vreun a din ele, instanța a facut aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal, întrucât sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b Cod Penal a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 4 ani și 4 luni închisoare cu executare în regim de detenție.

În temeiul art. 35 al.3 Cod Penal s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

Ținând seama de aceleași elemente de individualizare care au fost trecute în revistă și în ceea ce-l privește pe inculpatul B. I. P., cu mențiunea că inculpatul a fost condamnatul prin sentința penală nr. 1730/2004 a Judecătoriei C.-N. la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare pentru comiterea mai multor infracțiuni la regimul circulației, fiind arestat la 30.06.2005 și liberat condiționat la 20.04.2007, cu un rest de 436 de zile, instanța a aplicat inculpatului Achimas S. M. pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de grup infracțional, prev. de art. 8 rap. la art. 2 lit. a teza a II-a din L. 39/2003 și la art. 323 Cod Penal, cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. b și 39 al. 4 Cod Penal.

De asemenea i-a aplicat inculpatului pedeapsa de 4 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism în formă continuată, prev. de art. 329 al.1, al. 2 teza a II (și nu teza I cum din eroare apare în rechizitoriu) Cod Penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. b și 39 al. 4 Cod Penal.

Întrucât infracțiunile sunt concurente, conform art. 33 lit. a Cod Penal instanța a constatat că aceste infracțiuni sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b Cod Penal a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 4 ani și 4 luni închisoare cu executare în regim de detenție.

În temeiul art. 35 al.3 Cod Penal s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

În legătură cu sumele ce sunt necesar a fi confiscate de la inculpați și care au fost dobândite prin comiterea faptelor, având în vedere întregul material probator, din care a rezultat exact sumele de bani câștigate de fetele pe care inculpații le exploatau, precum și faptul că inculpatul B. R. D., în calitatea sa de lider al grupului infracțional organizat, avea o cotă și din câștigurile zilnice a fetelor pe care nu le exploata în mod direct, în acest sens fiind declarațiile numitului O. T. și ale martorei H. C., precum și perioada de timp pe parcursul căreia tinerele au fost exploatate de către inculpați, în baza art. 19 din Legea 678/2001 rap. la art. 118 lit. e C.pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul B. R. D. a sumei de 40.000 euro sau echivalentul acesteia în lei, calculat la cursul BNR din ziua confiscării.

Având în vedere aceleași criterii, în baza art. 329 al. 4 Cod Penal a dispus confiscarea specială de la inculpatul L. S. A. a sumei de 6.000 euro sau echivalentul în lei, calculat la cursul BNR din ziua confiscării, dobândită din comiterea infracțiunii de proxenetism, de la inculpatul B. I. P. a sumei de 5.500 euro sau echivalentul în lei, calculat la cursul BNR din ziua confiscării, dobândită din comiterea infracțiunii de proxenetism, de la inculpatul A. S. M. a sumei de 4.000 euro sau echivalentul în lei, calculat la cursul BNR din ziua confiscării, dobândită din comiterea infracțiunii de proxenetism.

Partea vătămată A. A. C. s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 euro (vol. I fila 109), și ținând seama de modul în care a fost racolată, prin inducere în eroare, de modul în care inculpatul B. R. D. a înțeles să o exploateze, la un moment dat obligând-o să consume substanțe psihotrope, și lipsind-o practic de libertate, iar atunci când partea vătămată a fugit, a adus-o înapoi, după care a recurs la violențe aproape extreme pentru „disciplinarea” acesteia, de perioada de timp pe parcursul căreia partea vătămată a fost exploatată, instanța apreciază că acțiunea civilă formulată de către partea civilă este admisibilă în totalitate, astfel că în temeiul art. 346 al. 1 rap. la art. 14 al. 3 lit. b Cod Procedură Penală și la art. 998 din vechiul Cod Civil va obliga inculpatul B. R. D. să plătească în favoarea părții civile A. A. C. suma de 10.000 euro sau echivalentul în lei, calculat la cursul BNR din ziua efectuării plății, cu titlu de daune morale.

În baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit. d Cod Penal instanța a achitat pe inculpații L. S. A. și A. S. M., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 al. 1, al. 2 lit. a din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, pentru că faptele nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, cu motivarea reținută ceva mai sus.

În temeiul art. 189 Cod Procedură Penală s-au stabilit onorarii pentru apărătorii desemnați din oficiu pentru inculpatul B. R. D., în sumă de 225 lei (diferența până la 300 lei fiind acordată prin încheierea ședinței publice din data de 26.04.2012, și pentru partea vătămată A. A. C. în sumă de 150 lei, sume ce se vor avansa din Fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești în favoarea Baroului C. – doamnelor av. Vomir Bizo D. și respectiv D. I..

Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen legal P. de pe lângă ÎCCJ, D. S.T. C. și inculpații L. S. A., B. R. D., B. I. P. și A. S. M..

Parchetul de pe lângă ÎCCJ, D. S.T. C. a solicitat desființarea hotărârii și judecând să se dispună condamnarea inculpaților L. S. A. și A. S. M. pentru comiterea infracțiunilor de trafic de persoane cu referire la victimele S. D. și F. M. R. pentru care instanța de fond a pronunțat o hotărâre de achitare și de asemenea să se majoreze pedepsele aplicate inculpaților B. I. P., L. S. și A. S. M..

În motivarea apelului, D. a arătat că instanța de fond a interpretat în mod greșit probatoriul administrat în cauză, solicitând în acest sens a se avea în vedere declarațiile martorei S. D. A., ale părinților acesteia S. G.D. și S. E. precum și declarațiile inculpaților L. S. și A. S., cu care se confirmă împrejurarea că în luna septembrie 2011, în timp ce se aflau în Olanda împreună cu martorele F. M. R. și Kerekeș R. C., aceștia din urmă le-a găzduit pe învinuita R. V. și numita S. D. pe timp de 1 săptămână în scopul exploatării sexuale.

De asemenea, s-a susținut că din declarațiile martorilor S. D. și Rechițan I. rezultă modalitatea și condițiile în care a fost recrutată victima S. D. de către numita R. V., împrejurările în care a fost transportată în Olanda și găzduită în locuința inculpaților în scopul exploatării sale, precum și condițiile revenirii în țară.

În consecință, susținerile victimei S. D. privind modul de racolare de învinuita R. V. prin inducerea în eroare cu privire la asigurarea unui loc de muncă în Olanda și apoi transportarea acesteia în Olanda și găzduirea de către inculpați în scopul exploatării sexuale s-au dovedit în cauză, iar fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane săvârșită de cei doi inculpați.

Cu privire la individualizarea pedepselor, s-a solicitat ca în urma înlăturării circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului L. S. A. și ținând cont de starea de recidivă a inculpaților A. S. și B. I. P. să se majoreze pedepsele aplicate acestora, având în vedere modalitatea de comitere a faptelor, pericolul acestora și conduita inculpaților în timpul procesului cu referire la inculpații A. S. și B. I., care nu și-au respectat obligațiile impuse pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara.

Inculpatul L. S. A. a solicitat desființarea hotărârii și judecând, să se dispună achitarea sa pentru toate infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.

În motivarea apelului s-a arătat că în ceea ce privește infracțiunea prev.de art.323 C.pen. cu ref.la art.8 din Legea 39/2003, a intervenit dezincriminarea, întrucât această infracțiune nu se mai regăsește în disp.art.367 alin.1 din NCP, prin care s-a introdus noțiunea de grup infracțional organizat, ce presupune mai mult decât o asociere în vederea comiterii de infracțiuni, respectiv o structură organizatorică, un lider, atribuții clare ale membrilor grupului după cum s-a arătat în doctrina și practica judiciară.

S-a susținut de asemenea, că nu s-a dovedit că inculpatul L. S. A. a sprijinit grupul infracțional condus de inculpatul B. R. D. și cum anume a făcut-o și nici asocierea inculpaților B. I. P., A. S. M. cu Boszodi E. și I. R. pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, chiar admițând că cei doi inculpați împreună cu L. S. s-au deplasat în Olanda în perioade diferite unde au locuit pentru scurt timp, fiecare însoțit de prietena sa care se prostitua.

Faptul că inculpatul nu a avut nicio contribuție și nu a sprijinit grupul infracțional pentru practicarea prostituției a rezultat din declarațiile numitelor F. M. R. și Kerekes R. C., acestea susținând că în Olanda activitatea de prostituție a fost organizată legal, iar supravegherea lor nu era necesară de alte persoane decât bodyguarzii proprii ai firmelor care închiriază vitrinele, precum și de către poliție.

Inculpații B. I. P. și A. S. M. au solicitat desființarea sentinței și judecând, să se dispună în temeiul art.16 alin.1 lit.b C.pr.pen. rap.la art.4 și art.5 NCP, achitarea lor de sub învinuirea de a fi săvârșit infracțiunea prev.de art.323 C,.pen. rap.la art.8 din Legea 39/2003 întrucât infracțiunea nu mai este prevăzută de legea penală intrată în vigoare la 01 februarie 2014, iar faptele de care sunt acuzați nu întrunesc condițiile de existență ale altei infracțiuni, intervenind astfel dezincriminarea.

S-a mai solicitat a se dispune încetarea procesului penal față de inculpați pentru comiterea infracțiunii de proxenetism prev.de art.329 alin.1 și 2 teza a II-a C.pen. din 1968 (art.213 alin.1 NCP) întrucât nu sunt îndeplinite condițiile art.9 alin.2 NCP referitoare la dubla incriminare a faptei în legislația română și olandeză.

În subsidiar s-a solicitat a se dispune în temeiul art.16 alin.1 lit.b NCPP, achitarea pentru săvârșirea celor două infracțiuni pentru care au fost trimiși în judecată, întrucât faptele nu sunt prevăzute în legea penală în vigoare la 01.02.2014.

În motivarea apelului, în ceea ce privește infracțiunea prev.de art.8 rap.la art.2 lit.a din Legea 39/2003 și art.323 C.pen. din 1968, s-a arătat că aceasta nu mai este incriminată ca infracțiune distinctă în noul cod penal, nefiind întrunite condițiile prev.de art.367 alin.6 din acest cod, deoarece asocierea dintre inculpații B. I., A. S. M., L. S. A., Boszodi E. și I. R. nu a reprezentat un grup structurat și nu a avut un lider, aspecte reținute chiar și de către P..

Referitor la infracțiunea de proxenetism prev.de art.329 alin.1 și 2 teza a II-a cu aplic.art.41 alin.2 C.pen. și art.37 lit.b C.pen. regăsită în art.213 alin.1 din NCP, se arată că în condițiile în care această faptă nu se regăsește în legislația olandeză în aceeași modalitate și nu există dubla incriminare, nu se poate dispune o soluție de condamnare, deoarece legea penală română nu se aplică faptelor săvârșite în afara teritoriului național de către un cetățean român decât dacă pedeapsa este mai mare de 10 ani sau există dubla incriminare. Astfel legislația olandeză în art.273 f din codul penal olandez prevede ca o condiție a existenței infracțiunii de proxenetism, ca persoana care este determinată la practicarea prostituției să nu fi împlinit vârsta de 18 ani, celelalte situații suprapunându-se peste textele legale ce reglementează traficul de persoane și în legea română.

Cu privire la soluția pronunțată de instanța de fond s-a arătat că în mod greșit s-a reținut vinovăția inculpaților, deoarece din probele administrate în cauză, nu rezultă că aceștia să fi transportat, găzduit sau supravegheat pe numitele F. M. R., Kerekes R. C., S. E. C. și Mihaly C. A., singurele aspecte care sunt certe fiind acela că inculpații au locuit cu prietenele lor, respectiv S. E. și Mihaly A., iar la un moment dat A. a locuit cu prietena sa S. E. în același imobil cu inculpatul L. S. și prietena acestuia, F. M. R..

În ceea ce privește acuzația de tragere de foloase de pe urma practicării prostituției de către inculpatul B. P. cu referire la Mihaly C. A. și de inculpatul A. S. M. referitor la S. E. C., s-a arătat că decizia de a practica prostituția a aparținut martorei Mihaly C. A., iar inculpatul B. P. se gospodărea cu aceasta, însă realiza propriile venituri din cumpărarea și revânzarea unor autoturisme. Este real că s-au trimis mai multe sume de bani de către martora Mihaly C. A. prin transfer pe numele inculpatului, însă acestea au fost trimise pentru familia acesteia, care nu avea cunoștință despre activitățile de prostituție desfășurate de martoră.

De asemenea, inculpatul A. S. s-a gospodărit cu numita S. E. C., care îi era prietenă și din probele administrate nu se poate deduce că a tras foloase de pe urma practicării prostituției, singura declarație în acest sens fiind a martorei S. D. C., care conține nenumărate inadvertente contrare modului real în care s-au desfășurat evenimentele.

Inculpatul B. R. D. a solicitat desființarea sentinței și judecând, să se aplice procedura simplificată în ceea ce-l privește și reîncadrând faptele pentru care a fost trimis în judecată în infracțiunile prev.de art.367 alin.1 NCP și prev.de art.213 NCP să se procedeze la reindividualizarea și redozarea pedepselor, în sensul reducerii acestora.

În motivarea apelului s-a arătat că în mod greșit instanța de fond nu a făcut aplicarea disp.art.3201 C.pr.pen. deși la dosar s-a depus un înscris notarial de recunoaștere a vinovăției, înscris ce a fost autentificat și care corespunde dispozițiilor legale pentru a fi aplicabil textul referitor la reducerea cu 1/3 a limitelor pedepsei.

În același timp, se justifică reducerea pedepselor ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile raportat la noile limite de pedeapsă și aplicarea disp.art.3201 C.pr.pen.

Prin decizia penală nr. 158/A/07.03.2014 a Curții de Apel C., pronunțată în dosar nr._ , s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen. s-au admis apelurile declarate de inculpații B. R. D., B. I. P., A. S. M. și L. S. A. și de D. Serviciul Teritorial C. împotriva sentinței penale nr. 302 din 15 iulie 2013 a Tribunalului C. care a fost desființată cu privire la incidența legii penale de dezincriminare, a legii penale mai favorabile, încadrarea juridică a faptelor și individualizarea pedepselor aplicate inculpaților și judecând:

I.În baza art.367 alin.1 N.C.pen. cu aplic. art.41 alin.1 Ncpen, cu aplic. art.396 pct.10 C.pr.pen. și art.5 C.pen. a fost condamnat inculpatul B. R. D. la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.66 lita, b și f NC.pen, prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art.7 alin.1 și 3 din legea nr.39/2003 cu aplic. art.37 lit.b C.pen.

În baza art.210 lit.a C.pen. cu aplicarea art. 41 alin 2 din C.pen. din 1969, art.41 alin.1 din N.C.pen, cu aplic. art.396 pct.10 C.pr.pen. și art.5 C.pen., a fost condamnat același inculpat la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. art.66 lit.a, b și f N.C.pen, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.12 alin.1, alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplic. art.41 alin.2 C.pen. și 37 lit. b C.p din 1969.

În baza art.213 alin.1 C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.pen. din 1969, art.41 alin.1 N.C.pen, art.396 pct.10 C.pr.pen. și art.5 C.pen a fost condamnat același inculpat la 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.66 lit.a, b și f NC.pen, prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art.329 alin.1, alin.2 teza I, art.41 alin.2, art.37 lit.b C.pen. din 1969.

În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b C.pen. din 1969 au fost contopite pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să o execute pe cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. art.66 lit a, b și f N.C.pen.

S-a făcut aplicarea art.65 rap. la art.66 lit.a, b și f C.pen.

II. În baza art. 16 lit.b C.pr.pen. rap. la art.4 N.C.pen a fost achitat inculpatul L. S. A. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzută. de art.8 rap. la art.2 lit.a teza II-a din Legea nr.39/2003 și art.323 C.pen., ca efect al intervenirii unei legi penale de dezincriminare.

În baza art.213 alin.1 C.pen, cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.pen. din 1969, art.77 lit.a C.pen. și art.5 C.pen. a fost condamnat inculpatul L. S. A. la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.66 lit.a, b și d C.pen. prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art.329 alin.1, alin.2 teza II, art.41 alin.2.

A fost înlăturată aplicarea art.74 alin.2 din Codul penal din 1969.

S-a făcut aplicarea art.65 rap. la art. 66 lit. a, b, d C.pen.

III. În baza art. 16 lit.b C.pr.pen. rap. la art.4 N.C.pen a fost achitat inculpatul B. I. P. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzută. de art.8 rap. la art.2 lit.a teza II-a din Legea nr.39/2003 și art.323 C.pen., și art.37 lit.b C.pen.ca efect al intervenirii unei legi penale de dezincriminare.

În baza art.213 alin.1 C.pen, cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.pen. din 1969 și art.77 lit.a N.C.pen art.41 alin.1 NCpen. și art.5 NC.pen. a fost condamnat inculpatul B. I. P. la 3 ani și 2 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.66 lit.a, b și d C.pen. prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art.329 alin.1, alin.2 teza II, art.41 alin.2.

S-a făcut aplicarea art.65 rap. la art. 66 lit. a, b, d C.pen.

IV. În baza art. 16 lit.b C.pr.pen. rap. la art.4 N.C.pen. a fost achitat inculpatul A. S. M. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzută de art.8 rap. la art.2 lit. a teza II-a din Legea nr.39/2003 și art.323 C.pen. și art.37 lit.b C.pen. ca efect al intervenirii unei legi penale de dezincriminare.

În baza art.213 alin.1 C.pen, cu aplic. art. 41 alin.2 din C.pen. din 1969, art.77 lit.a N.C.pen. art.41 alin.1 N.C.pen. și art.5 N.C.pen. a fost condamnat inculpatul A. S. M. la 3 ani și 2 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b și d C.pen. prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 329 alin.1, alin.2 teza II, art.41 alin.2.

S-a făcut aplicarea art.65 rap. la art. 66 lit. a, b, d C.pen.

A fost menținut restul dispozițiilor din hotărârea atacată.

S-a stabilit onorariu avocat oficiu în sumă de 150 lei (avocat I. D.) și 300 lei (avocat M. V. G.), în favoarea Baroului C., onorariu ce se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut următoarele:

Prima instanță, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească a reținut în mod corespunzător starea de fapt, stabilindu-se în mod corect că în perioada din toamna anului 2009, până în vara anului 2010, inculpații L. Siviu A., A. S. M. și B. I. P. s-au asociat împreună cu numiții Bozsodi E. și I. R. în scopul săvârșirii infracțiunii de proxenetism și au comis aceste infracțiuni, inculpatul L. Siviu A., prin aceea că a transportat, găzduit, supravegheat pe F. M. R., Kerekes R. C., S. E. C., Mihaly C. A., Varhov L. A., M. C. A. și a beneficiat de foloase materiale din activitatea de prostituție desfășurată în Olanda de F. M. R. și Kerekes R. C., inculpații A. S. M. și B. I. P., prin faptul că a transportat, găzduit, supravegheat pe F. M. R., Kerekes R. C., S. E. C., Mihaly C. A., și au beneficiat de foloase de pe urma activității de prostituție desfășurată de către S. E. C. și, respectiv Mihaly C. A..

Astfel, în cursul anului 2009, la invitația numitului Bozsodi E., zis C., a cărui prietenă C. N. se prostitua în vitrinele din Olanda, B. I. P. a propus prietenei sale Mihaly C. A. să meargă în Olanda și aceasta din urmă să practice prostituția, astfel că s-au deplasat împreună în localitatea Alkmaar cu autoturismul condus de M. R., fiind găzduiți de Bozsodi E.. În aceste condiții, Mihaly C. A. a practicat prostituția din vara anului 2009 până în toamna aceluiași an și din aprilie 2010 până în toamna anului 2010, bani din care s-au întreținut și a trimis și în țară diferite sume pe numele inculpatului. În aceeași perioadă, respectiv anul 2009, inculpatul B. I. i-a contactat și pe inculpații L. și A. chemându-i în Olanda. Ulterior, i-a transportat pe inculpatul L. S. și pe prietena acestuia F. M. R., iar la scurt timp a venit și inculpatul A. și prietena sa S. E.. Cele două, sub îndrumarea lui Mihaly A. au practicat prostituția la vitrinele din Olanda, sumele de bani obținute, de cca 1500-2000 euro pe lună (400-500 euro pe noapte) fiind folosite în comun sau în anumite situații transferate în conturile inculpaților, așa cum reiese din motivarea hotărârii instanței de fond. Totodată, inculpatul L. a asigurat transportul verișoarei prietenei sale, numita Kerekes R. C., trimițând bani pentru ca aceasta să se deplaseze în Olanda, aceasta desfășurând la rândul să activități de prostituție.

Prin urmare, în mod corect s-a reținut săvârșirea de către inculpați a infracțiunii de proxenetism în formă continuată în forma reglementată în Codul penal din 1968 în dispozițiile art.329 alin.1, alin.2 teza a II-a C.pen. din 1968, faptă ce se regăsește în prezent în dispozițiile art.213 alin.1 NC.pen. în modalitatea înlesnirii practicării prostituției sau obținerea de foloase materiale de pe urma practicării prostituției.

Ținând cont de faptul că inculpații au facilitat deplasarea din România în Olanda a persoanelor care au practicat prostituția, că o parte din sumele de bani au fost transferate în conturi din țară pe numele inculpaților, se poate reține că infracțiunea de proxenetism s-a comis atât pe teritoriul țării ai căror cetățeni sunt, cât și pe teritoriul Olandei și nu se justifică verificarea dublei incriminare, în conformitate cu art. 9 alin.2 N.C.pen, apreciindu-se că legea penală română se aplică faptelor săvârșite de inculpați.

Având în vedere însă că inculpații s-au asociat ocazional și nu au format un grup structurat, coordonat și organizat în sensul dispozițiilor art.367 alin.6 NCpen., s-a apreciat că această activitate, deși a existat în fapt, nu se regăsește în dispozițiile art.367 alin.1 C.pen. referitoare la infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, iar cum infracțiunea prev. de art.323 C.pen. din 1968 nu mai are o reglementare distinctă, articolul 8 din Legea nr.39 din 1968 fiind abrogat, se consideră că sunt incidente dispozițiile art.4 NC.pen., în cazul inculpaților intervenind o lege penală de dezincriminare.

Potrivit art.2 din Legea nr.39/2003, prin grup infracțional organizat de înțelegea grupul structurat format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține în mod direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material, nu constituie grup infracțional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.

Art.2 din legea mai sus menționată a fost modificat în sensul că, prin grup infracțional organizat se înțelege grupul definit în art.367 alin.6 din Codul penal, respectiv grupul structurat format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni.

Din cele de mai sus rezultă că legiuitorul a înțeles să incrimineze în art.367 NCpen doar infracțiunea prev. de art.7 din Legea nr.39/2003, respectiv inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, iar în ceea ce privește infracțiunea prev. de art.8 din aceeași lege, privind inițierea sau constituirea or aderarea sau sprijinirea unui grup care nu este un grup infracțional organizat, aceasta este dezincriminată.

Cu toate acestea, reținând săvârșirea faptei împreună de trei sau mai multe persoane, în sarcina inculpaților a fost reținută agravanta prevăzută de art.77 lit.a din N.C.pen.

Referitor la inculpatul B. R. D. s-a reținut în mod corect, pe baza probelor administrate în cauză că din luna iunie 2010, a constituit un grup infracțional organizat din care au făcut parte inculpații O. T., P. N., A. C. F., Sepsi P. D., M. V. G., sprijiniți de inculpatul L. S. A., cu scopul exploatării activității de prostituție a numitelor H. C. I., Holcan N., A. A. C., K. R. P., M. C. A., Varhov L. A..

De asemenea, în perioada 2009 - 2011, a găzduit-o prin violență și aservire pe persoana vătămată K. R. P. în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției și împreună cu inculpații P. N. și M. V. G., în perioada iunie - august 2010 a transportat-o și găzduit-o pe partea vătămată A. A. C. în Olanda, în scopul exploatării prin prostituție, împreună cu ceilalți membrii ai grupului infracțional a supravegheat-o pe aceasta pe durata practicării acestei activități, împreună cu aceștia a căutat-o atunci când partea vătămată a fugit și a amenințat-o pentru a o determina să se întoarcă în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției.

Totodată, în anul 2009 a recrutat-o pe numita K. R. P. în vederea practicării prostituției, a transportat-o pe aceasta în Olanda iar în perioada iunie 2010 - mai 2011 le-a primit pe H. C. I., Holcan N., Varhov L. A., M. C. A. în Olanda, le-a supravegheat pe acestea din urmă, precum și pe K. R. P. și A. A. C., pe durata practicării prostituției și a beneficiat de foloase materiale de pe urma activității lor.

Starea de fapt a fost recunoscută de către inculpat care, deși nu a fost prezent la proces a transmis instanței un înscris notarial autentificat și apostilat în Olanda din care rezultă în mod neechivoc faptul că își recunoaște vinovăția, își însușește toate probele administrate în cursul urmăririi penale și dorește să fie judecat în baza procedurii simplificate, reglementată în disp. art.320 ind.1 C.pr.pen. din 1969, actualmente în art.374 alin.4 C.pr.pen.

Față de actul depus, văzând că identitatea inculpatului și semnătura acestuia este certificată de către notarul din Olanda, iar declarația a fost autentificată și apostilată, nu există dubii în ceea ce privește manifestarea sa de voință și prin urmare, acesta trebuie să beneficieze de dispozițiile referitoare la reducerea pedepsei în caz de recunoaștere a vinovăției.

Prin urmare, reținând că vinovăția sa a fost în mod cert dovedită, prin probele administrate în cauză, coroborate cu recunoașterea faptelor așa cum au fost reținute în rechizitoriu, starea de fapt expusă pe larg de instanța de fond fiind însușită integral de instanța de apel, iar în urma intrării în vigoare a noului cod penal, s-a impus aplicarea legii penale mai favorabile ca urmare a schimbării încadrării juridice a faptelor, în sarcina inculpatului s-a reținut săvârșirea infracțiunilor prev. de art. art.367 alin.1 N.C.pen. cu aplic. art.41 alin.1 NCpen, prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art.7 alin.1 și 3 din legea nr.39/2003 cu aplic. art.37 lit. b C.pen.; infracțiunea prev. de art.210 lit. a C.pen. cu aplicarea art. 41 alin 2 din C.pen. din 1969, art.41 alin.1 din N.C.pen, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.12 alin.1, alin.2 lit. a din Legea nr.678/2001 cu aplic. art.41 alin.2 C.pen. și 37 lit. b C.p din 1969. și infracțiunea prev. de art.213 alin.1 C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.pen. din 1969, art.41 alin.1 N.C.pen, prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art.329 alin.1, alin.2 teza I, art.41 alin.2, art.37 lit.b C.pen. din 1969.

Cu privire la infracțiunea de sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003 și regăsită în noul cod penal în disp. art.367 alin.1, reținută în sarcina inculpatului L. S., Curtea a constatat că în mod corect instanța de fond a stabilit pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale că în perioada 2009 — 2011 a sprijinit grupul infracțional condus de inculpatul B. R. D., din care au mai făcut parte O. T., M. V., P. N., Circov I., A. C. F., Sepsi P. D., în scopul exploatării activității de prostituție desfășurată de numitele H. C. I., Holcan N., A. A. C., K. R. P., M. C. A., Varhov L. A.. Inculpatul efectuând activități de supraveghere a fetelor care se prostituau sau desfășurând alte activități de sprijinire a celorlalți pentru aceeași activitate, cunoscând componența grupului, scopul în care acesta s-a constituit, precum și activitățile concrete ale acestuia, și anume comiterea unor infracțiuni de proxenetism.

Față de considerentele mai sus expuse, Curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen., a admis apelurile declarate de inculpații B. R. D., B. I. P., A. S. M. ȘI L. S. A. și de D. Serviciul Teritorial C. împotriva sentinței penale nr. 302/15 iulie 2013 a Tribunalului C. pe care a desființat-o și pronunțând o nouă hotărâre în baza art. 16 lit.b C.pr.pen. rap. la art.4 N.C.pen i-a achitat pe inculpații L. S. A., B. I. P., A. S. M. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzută. de art.8 rap. la art.2 lit. a teza II-a din Legea nr.39/2003 și art.323 C.pen., ca efect al intervenirii unei legi penale de dezincriminare.

Referitor la încadrarea juridică a faptelor, prin prisma noului cod penal și a aplicării legii penale mai favorabile pe instituții autonome, precum și cu privire la individualizarea pedepselor, aplicarea dispozițiilor în caz de recunoaștere a vinovăției, în sarcina inculpatului B. R. D. s-a reținut infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art.367 alin.1 N.C.pen. cu aplic. art.41 alin.1 Ncpen, cu aplic. art.396 pct.10 C.pr.pen. și art.5 C.pen. prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art.7 alin.1 și 3 din legea nr.39/2003 cu aplic. art.37 lit. b C.pen. și văzând criteriile de individualizare prev. de art.74 N.C.pen. și anume: modalitatea de comitere a faptei, intervalul de timp pe care s-a desfășurat activitatea sa, implicarea în cadrul grupului infracțional, calitatea de lider, scopul urmărit, și anume obținerea de foloase materiale din activitatea de prostituție, dar și împrejurarea că și-a recunoscut vinovăția, s-a dispus condamnarea sa la o pedeapsă de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.66 lit. a, b și f NC.pen.

De asemenea, pe baza acelorași criterii de individualizare, văzând circumstanțele reale și personale, numărul actelor materiale, a persoanelor exploatate în interesul său, și față de starea de fapt mai sus expusă, reținând că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane comisă în formă continuată, aplicând legea nouă care prevede pedepse mai reduse, dar și legea veche în legătură cu reținerea formei continuate, în baza art.210 lit. a C.pen. cu aplicarea art. 41 alin 2 din C.pen. din 1969, art.41 alin.1 din N.C.pen, cu aplic. art.396 pct.10 C.pr.pen. și art.5 C.pen., a fost condamnat la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. art.66 lit. a, b și f N.C.pen, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.12 alin.1, alin.2 lit. a din Legea nr.678/2001 cu aplic. art.41 alin.2 C.pen. și 37 lit. b C.p din 1969.

În baza art.213 alin.1 C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.pen. din 1969, art.41 alin.1 N.C.pen, art.396 pct.10 C.pr.pen. și art.5 C.pen a fost condamnat același inculpat la 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.66 lit. a, b și f NC.pen, prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art.329 alin.1, alin.2 teza I, art.41 alin.2, art.37 lit. b C.pen. din 1969.

În baza art.33 lit. a, art.34 lit. b C.pen. din 1969 au fost contopite pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să o execute pe cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. art.66 lit. a, b și f N.C.pen. Se va face aplic. art.65 rap. la art.66 lit. a, b și f C.pen. privind pedepsele accesorii.

În sarcina inculpatului L. S. A., față de starea de fapt mai sus expusă s-a reținut săvârșirea infracțiunii de proxenetism și în baza art.213 alin.1 C.pen, cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.pen. din 1969, art.77 lit. a C.pen. și art.5 C.pen., raportat la criteriile de individualizare prev. de art.74 C.pen., respectiv, modalitatea de comitere, scopul urmărit, urmările produse, conduita procesuală și persoana sa, s-a dispus condamnarea la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.66 lit. a, b și d C.pen. prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art.329 alin.1, alin.2 teza II, art.41 alin.2.

De asemenea, așa cum s-a arătat mai sus, vinovăția inculpatului s-a dovedit și în ceea ce privește infracțiunea prev de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003 și regăsită în noul cod penal în disp. art.367 alin.1, în legătură cu care, curtea apreciază că nu se justifică reținerea unor circumstanțe atenuante, în sensul dispozițiilor prev. de art.74 alin.2 C.pen, față de implicarea inculpatului în săvârșirea mai multor infracțiuni în aceeași perioadă de timp, conduita sa procesuală, însă având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de noul cod penal, s-a apreciat că pedeapsa aplicată de instanța de fond poate fi menținută, dispunându-se contopirea acesteia cu pedeapsa aplicată prin prezenta decizie, în baza dispozițiilor art.33 lit. a, 34 lit. b din Codul penal anterior și astfel va executa 3 ani și 2 luni închisoare.

Față de starea de fapt reținută, în baza art.213 alin.1 C.pen, cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.pen. din 1969 și art.77 lit. a N.C.pen și art.41 alin.1 NCpen. și art.5 NC.pen., ținând cont de criteriile de individualizare prev. de art.74 C.pen. au fost condamnați inculpații B. I. P. și A. S. M. la câte 3 ani și 2 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.66 lit. a, b și d C.pen. prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art.329 alin.1, alin.2 teza II, art.41 alin.2 cu aplicarea art.65 rap. la art. 66 lit. a, b, d C.pen.

Referitor la soluția de achitare dispusă de instanța de fond cu privire la inculpații L. S. A. și A. S. M., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 al. 1, al. 2 lit. a din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, pentru că faptele nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, Curtea a apreciat soluția ca fiind temeinică și legală, iar sub acest aspect apelul parchetului este nefondat, întrucât nu există probe certe de vinovăție în sensul constrângerii de către aceștia a numitelor S. D. A. și F. M. R. în vederea practicării prostituției, singura declarație a martorei S. D. A., necoroborându-se cu alte mijloace de probă, fiind contrazisă chiar de părinții acesteia și conține în același timp și aspecte contradictorii.

De asemenea, martora Kerekes R. C., verișoara numitei F. M. R. arată că aceasta din urmă a plecat de bună voie în Olanda și a practicat prostituția.

Pe de altă parte, F. M. R., era prietena inculpatului L. S. A. și după cum s-a arătat mai sus, au plecat împreună în Olanda unde, fără a fi constrânsă, a practicat prostituția, împărțind foloasele obținute cu prietenul său, cu care s-a și căsătorit ulterior.

Cu privire la celelalte dispoziții din hotărâre, referitoare la confiscarea sumelor de bani, ce reprezintă folosul obținut de inculpați din activitatea de proxenetism, se constată că acestea corespund probelor de la dosar și sunt legale, astfel că nu se justifică modificarea sentinței sub acest aspect.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație condamnatul A. S. M., prin care a solicitat admiterea contestației, desființarea în parte a sentinței penale atacate și rejudecarea apelului formulat în ce privește condamnarea dispusă de Curtea de Apel C. pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism reținută în sarcina inculpatului A. S. M..

Inculpatul a apreciat că în cauză sunt întrunite elementele dispunerii unei soluții de încetare a procesului penal în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de proxenetism.

Prin decizia penală nr. 158/2014 s-a admis apelul inculpaților și al parchetului, dispunându-se desființarea în parte a sentinței penale atacate în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, reindividualizarea pedepsei și aplicarea legii penale de dezincriminare.

Decizia Curții de Apel C. a fost atacată doar în ceea ce privește pedeapsa la care a fost condamnat contestatorul pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism.

Având în vedere noile modificări legislative, respectiv principiul personalității legii penale și dispozițiile art. 213 C.pen. care incriminează infracțiunea de proxenetism, contestatorul apreciază că această modificare îi este favorabilă, deoarece în decizia pronunțată în apel s-a apreciat că în cauză ar fi incident principiul teritorialității legii penale, iar nu cel al personalității, acesta a contestat incidența principiului personalității legii române, care a fost tranșată la Tribunalul C..

Referitor la transferurile de bani făcute de S. C., nu s-a făcut dovada că aceștia proveneau din practicarea prostituției.

Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea contestației, rejudecarea apelului în ceea ce privește infracțiunea de proxenetism, urmând să se pronunțe o soluție de încetare a procesului penal în baza art. 16 alin. 1 lit. e C.pr.pen.

Contestația în anulare formulată de condamnatul A. S. M., nu este întemeiată pentru următoarele motive:

Prin sentința penală nr. 302/15 iulie 2013 a Tribunalului C. a fost condamnat contestatorul A. S. M., în baza art. 8 rap. la art. 2 lit. a teza a II-a din Legea nr. 39/2003 și la art. 323 Cod Penal, cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. b și 39 al. 4 Cod Penal, la pedeapsa de: 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de grup infracțional.

În temeiul art. 329 al.1, al. 2 teza a II –a Cod Penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, art. 37 al. 1 lit. b și 39 al. 4 Cod Penal, la pedeapsa de: 4 (patru) ani și 4 (patru) luni pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism în formă continuată.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a Cod Penal, rap. la art. 64 lit. a și b Cod Penal, 65 al.2 și 3 și 66 Cod Penal i s-au interzis contestatorului drepturile de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 33 lit. a Cod Penal s-a constatat că aceste infracțiuni sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b Cod Penal i s-a aplicat contestatorului pedeapsa cea mai grea și anume aceea de: 4 (patru) ani și 4 (patru) luni închisoare cu executare în regim de detenție.

În temeiul art. 35 al.3 Cod Penal i s-a aplicat contestatorului, alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 al.1 Cod Penal i s-a interzis contestatorului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercitarea dreptului prev. de art. 64 lit. a teza a II-a Cod Penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice.

În temeiul art. 357 al. 2 lit. b Cod Procedură Penală s-a menținut față de contestator măsura obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței de judecată până la rămânerea definitivă a cauzei.

În baza art. 329 al. 4 Cod Penal s-a dispus confiscarea specială de la contestatorul A. S. M. a sumei de 4.000 euro sau echivalentul în lei, calculat la cursul BNR din ziua confiscării, dobândită din comiterea infracțiunii de proxenetism.

Împotriva acestei sentințe contestatorul a formulat apel prin care a solicitat încetarea procesului penal cu privire la comiterea infracțiuni de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. 1 și 2 vechiul C.pen. (art. 213 alin. 1 NCP), întrucât nu ar fi întrunite condițiile prevăzute de art. 9 alin. 2 NCP referitoare la dubla incriminare a faptei în legislația română și olandeză.

Prin decizia contestată de condamnat în prezenta cauză s-a reținut că, săvârșirea de către contestator a infracțiunii de proxenetism în formă continuată prevăzută de dispozițiile art. 329 alin. 1 și 2 din vechiul C.pen., se regăsește în dispozițiile art. 213 alin. 1 NCP în modalitatea înlesnirii practicării prostituției sau obținerea de foloase materiale de pe urma acestei activități.

Luând în considerare faptul că, contestatorul a facilitat deplasarea din România în Olanda a persoanelor care au practicat prostituția, acestea fiind racolate pe teritoriul României, că o parte din sumele de bani obținute din practicarea prostituției de către persoanele transportate de contestator în Olanda, au fost transferate în România pe numele contestatorului, infracțiunea de proxenetism s-a comis atât pe teritoriul României a cărei cetățean este contestatorul, cât și pe teritoriul Olandei, sens în care nu se justifică verificarea dublei incriminări în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. 2 NCP, iar legea penală română se aplică faptelor săvârșite de contestator.

Pe de altă parte, potrivit art. 426 lit. b C.pr.pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal.

Contestatorul a invocat în apel cauza de încetare a procesului penal, care a fost analizată de către instanța de apel, astfel că, acesta nu poate solicita încetarea procesului penal pentru aceleași motive care au fost analizate în soluționarea apelului promovat de contestator împotriva sentinței penale pronunțate de instanța de fond.

Având în vedere că, contestatorul a comis fapta de proxenetism atât pe teritoriul României, prin racolarea fetelor care au fost transportate în Olanda în vederea practicări prostituției, cât și pe teritoriul Olandei prin practicarea prostituției de către fetele racolate de contestator și trimiterea unor sume de bani în România în contul contestatorului, sens în care nu se impune verificarea dublei incriminări, așa cum în mod întemeiat a reținut Curtea de Apel C. în considerentele deciziei contestate de condamnat, motive pentru care contestația în anulare formulată de condamnatul A. S. M. împotriva deciziei penale nr. 158/07.03.2014 a Curții de Apel C. urmează să fie respinsă, ca nefondată.

Potrivit art. 275 alin. 2 C.pr.pen., urmează să fie obligat contestatorul să plătească în favoarea statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul A. S. M. deținut în penitenciarul G. împotriva deciziei penale nr.158 din 7 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel C..

Obligă contestatorul să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 29 iulie 2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

V. C. V. G. M. B.

Red.VG/dact.MS

2 ex./31.07.2014

Jud.fond: M.D.M.

← Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 976/2014....		Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 71/2015.... →

Traficul de persoane. Legea 678/2001 art. 12. Decizia nr. 666/2014. Curtea de Apel CLUJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Traficul de persoane. Legea 678/2001 art. 12. Decizia nr. 666/2014. Curtea de Apel CLUJ