Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 401/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 401/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 401/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DECIZIE PENALĂ NR. 401/2015
Ședința publică din data de 17 martie 2015
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: V. V. A.
JUDECĂTOR: L. H.
GREFIER: C. C.
Ministerul Public-P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj este reprezentat de PROCUROR: S. D.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul B. V. I. A. împotriva sentinței penale nr. 11 din data de 14.01.2015 pronunțată de Judecătoria Z., trimis în judecată pentru săvârșirea în formă continuată a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. și ped. de art. 335 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, totul cu aplicarea art. 5 Cod penal.
La apelul nominal, la a doua strigare, se constată lipsa inculpatului B. I. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentantul Parchetului arată că nu solicită administrarea de noi probe.
Curtea, în baza actelor de la dosar, constată că este competentă material să soluționeze cauza și nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, acordă cuvântul asupra apelului de față.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea apelului ca nefondat, cu consecința menținerii în integralitatea ei a sentinței penale nr. 11 din data de 14.01.2015 pronunțată de Judecătoria Z., ca fiind temeinică și legală.
În susținere, apreciază că fapta comisă de inculpat prezintă un grad de pericol concret relativ ridicat, în special ținând cont de faptul că inculpatul a condus mopedul pe străzi destul de circulate și, deși i s-a adus la cunoștință cu ocazia opririlor în trafic, repetate, de către organele de poliție, faptul că nu are dreptul să conducă mopedul pe drumurile publice, acesta nu s-a conformat și a condus în continuare, fără a obține permis de conducere, dând dovadă de totală desconsiderație față de normele de circulație rutieră și față de pericolul la care se expune pe el și ceilalți participanți în trafic.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 11 din 14.01.2015 a Judecătoriei Z., pronunțată în dosarul nr._, în baza art.335 alin.1 C.pen. cu aplicarea art.35 alin.1 C.pen. cu aplicarea art.5 C. pen., cu aplicarea art.396 alin.10 C.proc.pen. a fost condamnat inculpatul B. I.-A. – fiul lui V.-T. și D.-N., născut la data de 16.07.1993 în mun. Z., jud. S., domiciliat în mun. Z., ., nr.1, ., ., posesor CI . nr._, eliberat de SPCLEP la data de 30.09.2011, CNP_, cetățenie română, studii medii, fără loc de muncă, fără obligații militare, necăsătorit, cu antecedente penale la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere în formă continuată.
În baza art.22 alin.4 raportat la art.22 alin.2 din Legea 187/2012 s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului B. I.-A., prin sentința penală nr.185/23.06.2010 a Judecătoriei Z. pronunțată în dosarul nr.6329/2009 definitivă prin decizia penală 136 din_ a Tribunalului S. și a înlocuit pedeapsa de 6 luni închisoare cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 6 luni.
În baza art.22 alin.4 lit.b din Legea 187/2012 raportat la art.129 alin.2 și alin.5 C.pen. s-a contopit pedeapsa închisorii de 10 luni aplicată în cauză cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 6 luni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa închisorii de 10 luni sporită cu 2 luni, în final 1 an închisoare cu executare în regim de detenție.
În baza art.274 alin.1 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 200 lei s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul S. pentru av. G. A..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.1462/P/2014 din data de 12.08.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Z. a fost trimis în judecată inculpatul B. I.-A. cercetat în stare de libertate sub aspectul săvârșirii în formă continuată a infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută și pedepsită de art. 335 alin. (1) Cod Penal cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod Penal, totul cu aplicarea art. 5 Cod Penal,
Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 14.08.2014 sub nr._ .
În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că în data de 19.06.2013, în jurul orei 19:50, inculpatul B. I.-A., a condus mopedul marca Yamaha, cu nr. de înmatriculare SJ-Bocsa 515, pe . municipiul Z., fără a poseda permis de conducere, aspect probat atât prin declarația acestuia (f.41), cât și prin adresa nr._/11.07.2013 a Instituției Prefectului Județului S. (f.30).
În data de 22.07.2013, fiindu-i solicitate documentele mopedului pe care îl conducea, inculpatul a declarat că le-a pierdut. De asemenea, a precizat că a absolvit cursul de legislație rutieră în anul 2009, dar nu posedă permis și, deși când a mai fost depistat în trafic cu același moped, i s-a adus la cunoștință faptul că nu are dreptul de a-l conduce până nu obține permisul, a decis să îl ia de la reparat și să îl ducă la domiciliul său (f.10-11), aspect ce rezultă și din declarația inculpatului din data de 22.07.2013 (f.16), coroborată cu declarația numitului H. D.-M. (f. 26).
De asemenea, în data de 14.08.2013, fiind din nou oprit în trafic, inculpatul B. I.-A., a declarat că nu are asupra sa niciun document, că motoscuterul are numărul de înmatriculare BOCSA 515, pe care însă l-a pierdut, precum și faptul că nu are permis de conducere, ci doar un atestat, toate acestea regăsindu-se în în declarația acestuia (f.17), în declarația numitei B. S.-D. (f.27), precum și în procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (f.12).
Situația de fapt mai sus menționată este susținută cu următoarele mijloace de probă: procese-verbale de constatare a infracțiunii flagrante (f.9, 10-11, 12); declarație martor Welther A. (f.24-25); declarație martor H. D.-M. (f.26); declarație martor B. S.-D. (f.27); declarații inculpat B. I.-A. (f.16, 17, 20, 22-23, 41); înscrisuri (f.28-35, 40).
Prin încheierea din 18.09.2014, judecătorul de cameră preliminară, în baza art.346 alin.2 Cod procedură penală, a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și în consecință a dispus începerea judecății.
La termenul de judecată din data de 07.01.2015 inculpatul, după ce i-au fost aduse la cunoștință prev. art. 374 alin.4 și art. 396 alin.10 C.p.p., a solicitat ca judecata să fie făcută exclusiv pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, declarând că recunoaște în totalitate faptele așa cum au fost reținute în actul de sesizare (f.69).
În baza cererii formulate de inculpat și admisă de instanță judecata a avut loc potrivit procedurii prev. de art. 375 C.p.p, inculpatul declarând că nu dorește să depună înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 19.06.2013, în jurul orei 19:50, inculpatul B. I.-A., a condus mopedul marca Yamaha, cu nr. de înmatriculare SJ-Bocsa 515, pe . municipiul Z., fără a poseda permis de conducere, aspect probat atât prin declarația acestuia (f.41), cât și prin adresa nr._/11.07.2013 a Instituției Prefectului Județului S. (f.30).
În datele de 22.07.2013 și 14.08.2013 a fost depistat din nou conducând pe drumurile publice, în data de 22.07.2013 pe ., fiind oprit deoarece nu avea montate plăcuțele de înmatriculare, iar în data de 14.08.2013 pe raza comunei Almașu, jud. S., pentru control.
În data de 22.07.2013, fiindu-i solicitate documentele mopedului pe care îl conducea, inculpatul a declarat că le-a pierdut. De asemenea, a precizat că a absolvit cursul de legislație rutieră în anul 2009, dar nu posedă permis și, deși când a mai fost depistat în trafic cu același moped, i s-a adus la cunoștință faptul că nu are dreptul de a-l conduce până nu obține permisul, a decis să îl ia de la reparat și să îl ducă la domiciliul său (f.10-11), aspect ce rezultă și din declarația inculpatului din data de 22.07.2013 (f.16), coroborată cu declarația numitului H. D.-M. (f. 26).
De asemenea, în data de 14.08.2013, fiind din nou oprit în trafic, inculpatul B. I.-A., a declarat că nu are asupra sa niciun document, că motoscuterul are numărul de înmatriculare BOCSA 515, pe care însă l-a pierdut, precum și faptul că nu are permis de conducere, ci doar un atestat, toate acestea regăsindu-se în în declarația acestuia (f.17), în declarația numitei B. S.-D. (f.27), precum și în procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (f.12).
Din declarațiile inculpatului, dar și din adresele nr._/11.07.2013 și_/03.09.2013 ale Instituției Prefectului Județului S., rezultă că inculpatul nu deținea permis de conducere la momentul săvârșirii faptelor.
Această stare de fapt reiese din coroborarea declarațiilor inculpatului de recunoaștere a faptei date în cursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată cu celelalte probe administrate în cursul urmăririi penale.
Având în vedere succesiunea de legi penale în timp intervenită între momentul săvârșirii faptei și cel al judecării acesteia, în analiza privind aplicarea prevederilor art.5 C.pen. și stabilirii legii penale mai favorabile, instanța, analizând și fișa de cazier a inculpatului (f.59), observă că fapta suspusă judecății a fost săvârșită în termenul de încercare a suspendării condiționate dispuse conform art.81, art.110 C.pen.1969, fapt ce implică aplicarea normelor tranzitorii prevăzute de art.22 din Legea 187/2012 de punere în aplicare a Codului penal care fa trimitere la art.129 C.pen.
În aceste condiții, având în vedere Decizia Curții Constituționale 265/2014 care a statuat că prevederile art.5 C.pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, instanța va face aplicarea în cauză a prevederilor Noului Cod penal constatând totodată faptul că prin aplicarea globală a legii noi nu se aduce în concret atingere, în cauza dedusă judecății, principiului aplicării legii penale mai favorabile în ceea ce privește pedeapsa concretă ce urmează a fi aplicată în cauză, întrucât limitele de pedeapsă sunt aceleași în cele două reglementări succesive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere iar în ceea ce privește sancționarea infracțiunii continuate, prevederile art.36 stipulează un regim sancționator mai blând decât cel reglementat de Codul penal 1969.
În drept, fapta inculpatului B. I.-A. care în datele de 19.06._, 22.07.2013 și 14.08.2013, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a condus pe un drum public un vehicul, respectiv un moped, fără a deține permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere săvârșită în formă continuată, prevăzută de art. 335 alin.1 din Codul Penal cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod Penal, totul cu aplicarea art. 5 Cod Penal.
Elementul material al laturii obiective a infracțiunii este reprezentat de acțiunea inculpatului de a conduce mopedul cu numărul de înmatriculare BOCSA 515 pe . municipiul Z., pe . municipiul Z., respectiv pe raza comunei Almașu, jud. S., toate acestea fiind drumuri publice în sensul art. 6 pct. 14 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, fără a deține permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.
Urmarea imediată este reprezentată de crearea unei stări de pericol pentru valoarea socială ocrotită, respectiv siguranța circulației pe drumurile publice, legătura de cauzalitate rezultând ex re, din caracterul de pericol al infracțiunii prevăzute de art. 335 alin.1 din Codul Penal.
Din punct de vedere al laturii subiective, infracțiunea a fost săvârșită cu forma de vinovăție a intenției indirecte, inculpatul prevăzând pericolul pe care îl reprezintă acțiunea sa de a conduce pe drumurile publice un vehicul fără a deține permis de conducere și, deși nu a urmărit, a acceptat producerea unui asemenea rezultat.
Conform prevederilor art.396 alin.2 C.proc.pen, constatând dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat instanța a pronunțat condamnarea acestuia.
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.74 alin.1 Cod penal, criterii de apreciere a gravității infracțiunii săvârșite și periculozității infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Fapta săvârșită de către inculpat, având în vedere criteriile enumerate, prezintă un grad de pericol concret relativ ridicat în special ținând cont de faptul că inculpatul a condus mopedul pe străzi destul de circulate din mun. Z. și deși i s-a adus la cunoștință, cu ocazia opririlor în trafic, repetate, de către organele de poliție, faptul că nu are dreptul să conducă mopedul în cauză, pe drumurile publice, acesta a continuat să conducă pe astfel de drumuri, fără a obține un permis de conducere, dând dovadă de totală desconsiderație față de normele de circulație rutieră și față de pericolul la care se expune și îi expune pe ceilalți participanți la trafic, atâta timp cât nu deține certificarea faptului că are abilitățile necesare și în special cunoștințele cu privire la normele rutiere, necesare pentru a conduce pe drumurile publice un moped.
Instanța a avut totodată în vedere circumstanțele privitoare la conduita și persoana inculpatului, care este în vârstă de 22 de ani, necăsătorit, studii medii și are antecedente penale, aflându-se la data săvârșirii faptei în termenul de încercare de 3 ani și 6 luni al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală sentința penală nr.185/23.06.2010 a Judecătoriei Z. pronunțată în dosarul nr.6329/2009 definitivă prin decizia penală 136 din_ a Tribunalului S., pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat, în timpul minorității.
Pornind de la cele expuse anterior, în ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, instanța a apreciat că, raportat la circumstanțele reale ale faptei, circumstanțele personale ale inculpatului și limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru infracțiunile săvârșite, cu aplicarea prevederilor art.396 alin.10 Cod.proc.pen.,s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere.
Analizând fișa de cazier judiciar a inculpatului (f.59), instanța a observat că acesta a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoarea cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pentru un termen de încercare de 3 ani și 6 luni, prin sentința penală nr.185/23.06.2010 a Judecătoriei Z., pronunțată în dosarul nr.6329/2009 definitivă prin decizia penală 136 din_ a Tribunalului S., pentru săvârșire în timpul minorității a unei infracțiuni de furt în formă continuată.
Termenul de încercare a început să curgă de la data de 19.11.2010, fiind în curs la data săvârșirii infracțiunii din prezenta cauză, respectiv (20.08.2013, data epuizării infracțiunii continuate), motiv pentru care, în baza art.22 alin.4 raportat la art.22 alin.2 din Legea 187/2012 instanța a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului B. I.-A., prin sentința penală nr.185/23.06.2010 a Judecătoriei Z. pronunțată în dosarul nr.6329/2009 definitivă prin decizia penală 136 din_ a Tribunalului S. și a înlocuit pedeapsa de 6 luni închisoare cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 6 luni
În continuare, în baza art.22 alin.4 lit.b din Legea 187/2012 raportat la art.129 alin.2 și alin.5 C.pen. instanța a contopit pedeapsa închisorii de 10 luni aplicată în cauză cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 6 luni, urmând ca inculpata să execute pedeapsa închisorii de 10 luni sporită cu 2 luni, în final 1 an închisoare cu executare în regim de detenție.
Instanța a arătat aici faptul că, potrivit prevederilor art.129 alin.2 lit.b și alin.5 C.pen., incidente în cauză, raportat la prevederile art.22 alin.4 lit.b din Legea 187/2012, aplicarea unui spor de pedeapsă este obligatorie, textul prevăzând expres faptul că: pedeapsa închisorii, se majorează cu o durată egală cu cel puțin o pătrime din durata măsurii educative iar potrivit alin. 5 al aceluiași text de lege: pedeapsa stabilită potrivit dispozițiilor alin.2 lit.b nu poate face obiectul amânării aplicării pedepsei sau al suspendării executării sub supraveghere.
În baza art.274 alin.1 C.proc.pen. instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 200 lei s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul S. pentru av. G. A..
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul B. I.-A., criticând sentința atacată ca fiind netemeinică cu motivarea că pedeapsa aplicată, sub aspectul cuantumului si a modalitătii de executare, este prea severă.
Analizând sentinta penala atacata, în raport cu actele si lucrarile dosarului, precum si din oficiu, potrivit art. 417 al. 2 N.C.proc.pen., sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei deduse judecatii, Curtea constata următoarele:
Instanta de fond a stabilit o situatie de fapt conformă probatoriului administrat în faza de urmarire penala, pe care l-a evaluat în mod just, inclusiv prin raportare la declaratiile inculpatului, care a recunoscut-o întocmai, optând pentru desfasurarea judecatii potrivit procedurii simplificate, bazata pe recunoasterea vinovatiei, în conditiile reglementate de art. 374 al. 4, 375, 377, 396 al. 10 N.C.proc.pen.
Astfel, s-a retinut în mod corect că în datele de 19.06._, 22.07.2013 și 14.08.2013, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a fost surprins în timp ce conducea pe un drum public un vehicul, respectiv un moped, fără a deține permis de conducere.
Din adresele nr._/11.07.2013 și_/03.09.2013 ale Instituției Prefectului Județului S., rezultă că inculpatul nu deținea permis de conducere la momentul săvârșirii faptelor.
Având în vedere situatia de fapt anterior mentionata (necontestata), instanta de fond a stabilit o încadrare juridica legala, în raport cu normele de incriminare incidente.
Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului, Curtea constată, contrar criticii principale formulate de inculpat, ca aceasta a fost în mod corect individualizată, atât sub aspectul duratei, cât si al modalitatii de executare, printr-o evaluare corespunzatoare a tuturor criteriilor prevazute de art.74 C.pen. si tinându-se seama de scopul urmarit prin stabilirea acelor pedepse.
Se impune a sublinia că durata pedepselor si modalitatea de executare trebuie privite din perspectiva art. 3 din Legea nr. 254/2013., referitor la pedeapsă și scopul acesteia.
Potrivit textului legal indicat, scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni trebuie să se realizeze nu doar pentru cel căruia i se aplică o pedeapsă care este menită să asigure constrângerea și reeducarea inculpatului (așa numita “prevenție specială”), ci și pentru ceilalți destinatari ai legii penale- care sub amenințarea cu pedeapsa prevăzută în norma penală își conformează conduita socială la exigențele acesteia (așa numita “prevenție generală”). Scopul imediat al pedepsei se realizează prin funcția de constrângere a pedepsei (care implică o privațiune de drepturi la adresa inculpatului), funcția de reeducare (care implică înlăturarea deprinderilor antisociale ale inculpatului), dar și prin funcția de exemplaritate a pedepsei, care are ca scop determinarea altor posibili subiecți de drept penal să evite săvârșirea de noi infracțiuni, datorită consecințelor la care se expun.
Or, pentru ca pedeapsa să-și realizeze funcțiile și scopul definit de legiuitor, aceasta trebuie să corespundă sub aspectul duratei și naturii sale gravității faptei comise, potențialului de pericol social pe care în mod real îl prezintă persoana inculpatului, dar și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.
Prin urmare este stabilit cu valoare de principiu că atingerea dublului scop educativ și preventiv al pedepsei este esențial condiționată de caracterul adecvat al acesteia, revenind instanței de judecată datoria asigurării unui echilibru real între gravitatea faptei și periculozitatea infractorului, precum și durata și modalitatea de executare a sancțiunii pe de altă parte.
În acest sens, Curtea retine ca pedeapsa respectivă este proportională cu gravitatea faptei savârsite de inculpat si, în acelasi timp, justă în raport cu datele personale favorabile acestuia, remarcând că, deși a înteles sa adopte o conduită procesuală sinceră si cooperantă, manifestata ca atare si în cursul judecatii, acesta a perseverat în comiterea de acte similare, desi a fost atentionat asupra conduitei contrare normelor legale, a mai fost condamnat pentru o infractiune comisă în timpul minoritătii si că a comis prezentele infractiuni în cursul suspendării sub supraveghere, dovedind perseverenta infractională.
Raportat la toate aceste împrejurari faptice obiective, Curtea constata ca aplicarea unei pedepse mai putin severe sub aspectul cuantumului, ar conduce la stabilirea unei sanctiuni disproportionate în raport cu gravitatea faptei si pericolul social al persoanei inculpatului.
Se remarcă si faptul că aspectele invocate de inculpat în favoarea sa au fost retinute și evaluate de către instanta de fond, stabilind pedeapsa la minimul special prevăzut de lege.
Este adevărat că sanctiunea rezultantă este una severă din perspectiva cuantumului si modalitătii de executare, însă pedeapsa finală este urmare a aplicării dispozitiilor penale referitoare la revocarea suspendării sub supraveghere si a aplicării normelor tranzitorii din art.22 alin.4 raportat la art.22 alin.2 din Legea 187/2012 care, cu privire la pedepsele din timpul minoritătii, impun revocarea acestora si înlocuirea pedepsei cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durata egala cu pedeapsa revocată, precum si a dispozitiilor art.129 alin.2 și alin.5 C.pen. care obligă la contopirea măsurii educative cu pedeapsa care a atras revocarea în sensul aplicării pedepsei si a unui spor obligatoriu egal cu cel putin o pătrime din durata măsurii educative, singura modalitate de executare permisă de lege fiind cea a detentiei.
Instanța a reținut corect că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului conduc la concluzia că nu se impune aplicarea de pedepse complementare si accesorii.
Asa fiind, neconstatând existenta unor motive de nelegalitate sau netemeincie în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpat, iar sentința atacată se va mentine în totalitate.
În temeiul art. 275 al. 2 C.proc.pen. se va obligă pe apelant sa plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul B. I.-A. împotriva sentinței penale nr.11 din 14.01.2015 a Judecătoriei Z..
Obligă pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 martie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
V. V. A. L. H.
GREFIER,
C. C.
Dact.L.H./Dact.S.M
4 ex./06.03.2015
Jud.fond. P. D. M.
| ← Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr.... | Spălare de bani. Legea 656/2002 art. 23. Decizia nr. 847/2015.... → |
|---|
