Verificare măsuri preventive. Art.205 NCPP. Încheierea nr. 103/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 103/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 20-03-2014 în dosarul nr. 103/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE DE MINORI
DOSAR NR._ /a1
Operator de date cu caracter personal 8428
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.103/2014
Ședința publică din data de 20 martie 2014
JUDECĂTOR CAMERĂ PRELIMINARĂ: A. D. L.
GREFIER: G. I.-B.
Ministerul Public reprezentat prin A. S. – procuror,
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj
S-a luat spre examinare contestația declarată de către inculpatul D. L. Ș., împotriva încheierii penale nr.53/C/12.03.2014 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Cluj prin care s-a menținut măsura preventivă a arestării luată față de inculpat.
La apelul nominal se prezintă inculpatul D. L. Ș., în stare de arest preventiv, asistat de către apărător ales avocat C. G. C. din cadrul Baroului Cluj cu delegație la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Inculpatul arată că își însușește contestația formulată de către apărătorul său ales .
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Apărătorul ales al inculpatului solicită instanței să constate că încheierea penală nr.53/C din data 12.03.2014 a Tribunalului Cluj, este netemeinică.
Arată că, temeiurile care au stat la baza arestării preventive, la acest moment nu mai subzistă și pe cale de consecință se impune înlocuirea acestei măsuri cu una mai puțin severă, și anume, cea prev. de art.202 alin.4 Cod procedură penală privind arestul la domiciliu. Precizează că urmărirea penală a fost încheiată, inculpatul a fost trimis în judecată, iar la acest moment toate probele au fost administrate, există la dosarul cauzei, astfel că, nu se mai poate impieta buna desfășurare a procesului penal. Inculpatul încă de la prima declarație a recunoscut fapta pe care a săvârșit-o. Arată că, în încăierare a avut loc un schimb de lovituri între participați și în aceasta situația inculpatului i-a aplicat părții vătămate o singură lovitură cu toporul pe care l-a avut asupra sa. Inculpatul nu a avut intenția de a lovi partea vătămată, a recunoscut și a regretat acest fapt. Îngrijirile medicale de care a avut nevoie partea vătămată pentru leziunile suferite au fost de 57-60 de zile, astfel că, în acest moment partea vătămată se află înafara oricărui pericol. Nu există pericolul ca procesul penal să fie influențat sau ca inculpatul să săvârșească noi fapte penale. Având în vedere persoana inculpatului, faptul că acesta are o familie legal constituită și are un domiciliu stabili, consideră că inculpatul îndeplinește toate condițiile pentru a se lua față de el o măsură mai puțin severă și anume arestul la domiciliu.
Reprezentanta Ministerului Public, în art.202 Noul Cod de Procedură penală se arată că o măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației. Instanța de fond a ținut cont de aceasta proporționalitate întrucât inculpatul este acuzat pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, victima fiind o persoană în vârstă, o persoană fără posibilitate de a se apăra. Cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu este neîntemeiată, deoarece victima locuiește în vecinătatea imobilului în care locuiește inculpatul, iar cele două familii sunt în conflicte mai vechi, de aceea nu este indicat acest arest la domiciliu pentru că acest conflict se poate perpetua inclusiv prin acte de violență. Apreciază că, hotărârea tribunalului ca fiind legală, solicită respingerea contestației.
În replică, apărătorul ales al inculpatului arată că arestul la domiciliu este o măsură suficientă luată față de inculpat. Este adevărat că victima locuiește în apropierea casei inculpatului, însă, arestul la domiciliu îi interzice acestuia să părăsească domiciliul. Arată că victima a fost cea care a provocat scandalul și care a provocat numeroase alte scandaluri în localitatea în care domiciliază, existând pe numele acesteia mai multe dosare penale.
Inculpatul având ultimul cuvânt arată că îi pare rău de cele întâmplate, solicită să fie judecat în stare de libertate.
JUDECĂTOR CAMERĂ PRELIMINARĂ
Prin încheierea penală nr. 53/C din 12.03.2014 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ în temeiul art. 348 rap. la art. 207 al. 4 și la art. 203 al. 5 Cod Procedură Penală s-a menținut măsura preventivă a arestării luată față de inculpatul D. L. Ș., fiul lui Ș. și J., născut la data de 05.05.1985 în Cluj-N., CNP_.
În baza art. 275 al. 3 Cod Procedură Penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj emis la data de 07.03.2014 în dosarul de urmărire penală nr. 136/P/2014, și înregistrat la Tribunalul Cluj la data de 11.03.2014 sub nr. unic de dosar_ 14, a fost trimis în judecată inculpatul D. L. Ș., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 al. 1 lit. i din Codul Penal din 1969 (în prezent fapta încadrându-se în dispozițiile art. 32, art. 33 al. 2 și art. 188 al. 1 și 2 din Noul Cod Penal).
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut prin actul de sesizare, în principal, că inculpatul, în data de 14 ianuarie 2014, în jurul orei 8:30, pe fondul unui conflict spontan declanșat pe un drum situat în apropierea locuinței persoanei vătămate B. S., i-a aplicat acesteia o lovitură de topor în regiunea capului, cauzându-i astfel leziuni ce necesită 65-70 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, și punându-i în primejdie viața.
Prin Încheierea Penală nr. 4/C/15.01.2014 a Tribunalului Cluj, față de inculpat s-a luat măsura preventivă a arestării pentru un termen de 29 de zile, încheiere ce a rămas definitivă prin Încheierea Penală nr. 77/R/16.01.2014 a Curții de Apel Cluj.
Prin încheierea penală nr. 23/C/10.02.2014 s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului pentru un termen de 30 de zile, această hotărâre rămânând definitivă prin Încheierea Penală nr.4/2014 a Curții de Apel Cluj.
În conformitate cu articolul 348 Cod de Procedură Penală, judecătorul de cameră preliminară se pronunță, la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, menținerea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive, iar în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 207.
Articolul 207 Cod de Procedură Penală dispune ca, atunci când procurorul a procedat la trimiterea în judecată a inculpatului față de care s-a dispus o măsură preventivă, rechizitoriul, împreună cu dosarul cauzei, se înaintează judecătorului de cameră preliminară de la instanța competentă, cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea duratei acesteia, iar în termen de 3 zile de la înregistrarea dosarului, judecătorul de cameră preliminară verifică din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii preventive. Când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat, iar atunci când constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive și nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere revocarea acesteia și punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Prin urmare, în cauză a fost necesar să se verifice dacă se mențin temeiurile ce au justificat luarea măsurii arestării preventive sau dacă nu cumva au apărut temeiuri noi.
În conformitate cu art. 202 Cod de Procedură Penală măsura preventivă a arestării preventive, se ia dacă această măsură preventivă este necesară pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 Cod de Procedură Penală.
Potrivit textului de lege mai sus enunțat, măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni. De asemenea este necesar ca orice măsură preventivă care se ia față de un suspect sau inculpat, să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
Verificând condițiile de mai sus, tribunalul a constatat că față de inculpat există probe din care rezultă o puternică bănuială de comitere a faptei de care este acuzat. Aceste probe constau în declarațiile inculpatului, proces verbal de cercetare la fața locului și planșele foto aferente, rapoarte de constatare medico-legală, declarațiile, persoanei vătămate precum și declarațiile date de aceasta în calitate de parte civilă, procese verbale, alte înscrisuri, declarații de suspecți, mijloace materiale de probă.
Pe de altă parte, instanța a apreciat că asigurarea bunei desfășurări a procesului penale este pe deplin garantată, dacă inculpatul este menținut în stare de arest preventiv, în condițiile în care, fapta de comiterea căreia este bănuit inculpatul este de o gravitate aparte, el acționând împotriva unei femei în vârstă, lipsită de apărare, în contextul unui conflict spontan și verbal cu aceasta, folosind un obiect extrem de vulnerant.
În altă ordine de idei, inculpatul, așa cum a subliniat chiar apărătoarea sa, nu realizează pe deplin consecințele acțiunilor sale probabile, deoarece în zona în care locuiește inculpatul, implicarea persoanelor în varii conflicte violente nu reprezintă ceva ieșit din comun, ci, dimpotrivă, o stare de normalitate.
Instanța a mai subliniat că deși inculpatul are un domiciliu stabil, o familie legal constituită, ceea ce ne-ar determina să credem că s-ar putea lua față de acesta măsura arestării la domiciliu, totuși crede că această măsură nu este potrivită, în contextul în care persoana vătămată locuiește în vecinătatea inculpatului, iar între familiile acestora există un mai vechi conflict, mocnit sau fățiș, așa încât luarea unei măsuri preventive ce l-ar plasa pe inculpatul în imediata apropiere a gospodăriei persoanei vătămate, ar putea da naștere la noi conflicte.
Pentru considerentele de mai sus, tribunalul, în temeiul art. 348 rap. la art. 207 al. 4 și la art. 203 al. 5 Cod Procedură Penală a menținut măsura preventivă a arestării luată față de inculpatul R. M..
În baza art. 275 al. 3 Cod Procedură Penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație inculpatul D. L. Ș. solicitând admiterea acesteia și înlocuirea măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu, pe considerentul că urmărirea penală a fost finalizată, inculpatul a recunoscut fapta și nu are antecedente penale.
Contestația formulată în cauză este nefondată.
Potrivit prevederilor art.202 Noul Cod de Procedură penală o măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației. Judecătorul de cameră preliminară a apreciat în mod corect că în cauză este întrunită această condiție a proporționalității întrucât inculpatul este acuzat de tentativă la infracțiunea de omor calificat, victima fiind o persoană în vârstă, fără posibilitate de a se apăra. Fapta în sine prezintă o gravitate extremă iar lăsarea în libertate a inculpatului ar fi de natură să genereze un sentiment de insecuritate în colectivitatea din care cei doi fac parte.
Cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu este neîntemeiată, deoarece victima locuiește în vecinătatea imobilului în care locuiește inculpatul, iar cele două familii sunt în conflicte mai vechi, de aceea nu este indicată această măsură deoarece acest conflict se poate perpetua inclusiv prin acte de violență.
Pe cale de consecință, în baza art.203, 205 Cod procedură penală Curtea va respinge ca nefondată contestația declarată de către inculpatul D. L. Ș. împotriva încheierii penale nr. 53/12.03.2014 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
În baza art.203, 205 Cod procedură penală respinge ca nefondată contestația declarată de către inculpatul D. L. Ș. (fiul lui Ș. și J., născut la data de 05.05.1985 în Cluj-N., CNP_, aflat în Penitenciarul G.) împotriva încheierii penale nr. 53/12.03.2014 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Cluj.
Obligă pe contestatorul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în camera de consiliu, în data de 20 martie 2014.
JUDECĂTOR CAMERĂ PRELIMINARĂ,GREFIER,
A. D. L. G. I.-B.
Red.A.D.L./dact.L.C.C.
3 ex./9.05.2014
Jud.fond: L. A. C.
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Trafic internaţional de droguri. Legea 143/2000 art. 3. Decizia... → |
|---|
