Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 97/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 97/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 17-03-2014 în dosarul nr. 97/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.97/2014
Ședința publică din data de 17 martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. Ș. - judecător
GREFIER: M. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă I.C.C.J. – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial C. reprezentat prin PROCUROR: D. D.
S-a luat spre examinare contestația formulată de P. de pe lângă I.C.C.J. – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial C. împotriva încheierii penale nr.6/I/5 martie_ a Tribunalului C., pronunțată în dosarul_, privind pe inculpatul ROSTAȘI R. A. având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul Rostași R. A., în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu av.C. M., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul Rostași R. A., arată că este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Reprezentantul Ministerului Public depune la dosar motivele contestației formulate și încheierile pronunțate în cauză cu privire la inculpat.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată în scris, desființarea încheierii atacate și, rejudecând cauza, a se dispune menținerea arestului preventiv a inculpatului Rostași R. A. apreciind că încheierea penală atacată este nelegală, netemeinică și nemotivată.
În susținerea contestației solicită a se avea în vedere că temeiurile inițiale care au determinat măsura arestării preventive a inculpatului subzistă în continuare. Din încheierile depuse la dosar dar și din întregul material probator aflat la dosar, rezultă în mod evident atitudinea de presiune psihică pe care inculpatul o exercită asupra părții vătămate precum și colaborarea vizuală prin semne și evident și prin intermediari cu martorii audiați în cauză. De asemenea, solicită a se avea în vedere gravitatea faptelor de care este acuzat inculpatul, circumstanțele concrete ale cauzei și circumstanțele personale ale inculpatului care încă din minoritate are o vastă antecedență penală și care provoacă o reacție extrem de puternică în rândul conștiinței publice.
Mai mult, având în vedere că inculpatul nu are mijloace de subzistență legale, există riscuri serioase că acesta odată pus în libertate să săvârșească noi infracțiuni pentru a-și asigura mijloacele de subzistență.
Solicită a se observa că în încheierea nr.6 prin care se înlocuiește măsura arestării preventive cu controlul judiciar, în partea de dispozitiv unde sunt enumerate datele de identitate ale inculpatului, rezultă că acesta nu are domiciliu, fiind menționat doar că domiciliază în C..
Pentru aceste motive și cele arătate pe larg în memoriu depus la dosar, solicită admiterea contestației și, în consecință, menținerea stării de arest a inculpatului.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul Rostași R. A., solicită respingerea contestației formulată de D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial C. și menținerea ca temeinică și legală a încheierii penale atacate.
În susținerea poziției procesuale arată că la acest moment procesual temeiurile avute în vedere la luarea și menținerea măsurii arestului preventiv, nu mai subzistă și nu au fost indicate temeiuri noi care ar putea justifica menținerea în continuare a măsurii arestului preventiv a inculpatului.
Consideră că înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură mai puțin restrictivă se justifică raportat la momentul procesual în care ne aflăm, la faptul că probatoriul administrat în fața primei instanțe se află într-un stadiu evoluat, la diminuarea pericolului social pe care inculpatul l-a prezentat pentru ordinea publică dată fiind durata de timp scursă de la data arestului preventiv de 9 luni de zile, astfel încât termenul rezonabil este atins.
Apreciază că în mod corect instanța de fond a dat eficiență prevederilor art.202 al.1 N.C.P.P., considerând că măsurile preventive pot fi luate numai dacă există probe sau indicii temeinice noi din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și numai dacă acestea sunt necesare scopului asigurării bunei desfășurări a procesului penal, ori a prevenirii săvârșirii unei noi infracțiuni. Potrivit al.3, este impusă cerința suplimentară a necesității măsurii preventive pentru realizarea scopului pentru care aceasta a fost dispusă dar și a proporționalității acesteia în raport cu gravitatea acuzației aduse inculpatului.
În ceea ce privește temeiul de arestare prev.de art.223 al.2 NCPP., evaluând gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatului prin prisma modului și circumstanțelor de comitere a faptelor dar și a circumstanțelor personale ale acestuia, instanța de fond în motivarea amplă adusă încheierii atacate, a apreciat că măsura arestării preventive este disproporționată, nemaifiind necesară în scopul bunei desfășurări actuale a procesului.
De altfel, instanța de fond în mod corect a analizat declarațiile martorilor audiați, constatându-se că există dubii asupra elementului de constrângere care ar fi avut loc asupra părții vătămate în vederea practicării prostituției, împrejurare care de altfel are consecințe semnificative și în privința evaluării gravității faptei și a măsurii preventive care trebuie reevaluată de către instanță.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea contestației ca nefondată.
Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Inculpatul Rostași R. A., având ultimul cuvânt, solicită respingerea contestației.
CURTEA :
Prin încheierea penală nr. 6 din 5 martie 2014 pronunțată în dosarul nr._ 13 a Tribunalului C., în baza art. 208 alin. 4 C.pr.pen., rap. la art. 242 alin. 2 C. pr.pen., a fost înlocuită măsura arestului preventiv luată față de inculpatul ROSTAȘI R.-A., fiul lui S. și L., născut la data de 18.01.1989 în C.-N., jud. C., domiciliat în C.-N., fără spațiu, posesor al C.I.P. ..C. nr._ eliberată de Poliția municipiului C.-N., CNP_, cetățean român, în prezent deținut în P. G., cu măsura preventivă a controlului judiciar, prev. de art. 202 alin. 4 lit. b C.pr.pen.
În baza art. 215 alin. 1 C. proc. pen. s-a impus inculpatului respectarea următoarelor obligații, pe durata măsurii:
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să informeze de îndată instanța cu privire la schimbarea locuinței;
c) să se prezinte la Poliția Mun. C.-N., conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
În baza art. 215 alin. 2 b, d, f, j C. proc. pen., pe timpul controlului judiciar, s-au impus inculpatului să respecte următoarele obligații:
- să nu se deplaseze pe . Internațional C. –N. (în preajma localului Bruki), zona Calea Turzii- B. N., zona Ștrandului Sun din cartierul G. din C.-N., sau în alte locuri în care este de notorietate că sunt racolați clienți în vederea practicării prostituției;
- să nu se apropie de persoana vătămată E. I., domiciliată în C.-N., .. 65 și de membrii familiei acesteia și nici de martorii C. Garofița, M. I. Mihaly, D. I., A. M. și L. Sunita și să nu comunice cu aceștia în mod direct sau indirect, pe nicio cale;
- să comunice periodic informații relevante despre mijloacele sale de existență;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme;
În baza art. 215 alin. 3 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.
În baza art.275 alin. 3 C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul Ministerului Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.OT., Serviciul Teritorial C. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul ROSTAȘI R.-A., fiul lui S. și L., născut la data de 18.01.1989 în C.-N., jud. C., domiciliat în C.-N., fără spațiu, posesor al C.I.P. ..C. nr._ eliberată de Poliția municipiului C.-N., CNP_, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane în formă continuată, prev. de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și proxenetism, prev. de art. 329 alin. 1 C.pen., ambele cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen., art. 33 lit. a C.pen.
Sub aspectul stării de fapt, în sarcina inculpatului Rostași R.-A. s-a reținut că în perioada august 2012- iulie 2013, în baza unei rezoluții infracționale unice, ar fi racolat-o și găzduit-o pe partea vătămată E. I., ar fi mutat-o pe aceasta la mai multe adrese și prin violență și amenințare ar fi obligat-o pe aceasta să practice prostituția în folosul lui, aducând-o înapoi prin amenințări și violențe ori de câte ori aceasta fugea.
S-a mai reținut în sarcina inculpatului că în perioada sfârșitul lunii mai 2013- 29 iunie 2013 ar fi îndemnat-o pe martora C. Garofița să practice prostituția în folosul lui și ar fi obținut beneficii de pe urma acestei activități.
Tribunalul C. a fost sesizat cu soluționarea cauzei la data de 29 iulie 2013, fiind înregistrată sub nr._ 13, în sistem aleatoriu cauza fiind repartizată pentru termenul din 20 august 2013.
Prin Încheierea f.n de la data de 31.07.2013, instanța a constatat, în temeiul art. 300 ind. 1 C.pr.pen., legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpat, menținând prevenția acestuia.
Ulterior, prin încheierile f.nr. de la data de 17.09.2013, 12.11.2013, 10.12.2013 și respectiv 21.01.2014 instanța a menținut starea de arest preventiv a inculpatului în temeiul art. 300 ind. 2 C.pr.pen. de la 1968.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 208 alin. 4 C.pr.pen., în tot cursul judecății, instanța din oficiu este datoare să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive dispuse față de inculpat.
Conform art. 16 alin. 1 din Legea nr. 255/2013 de punere în aplicare a N.C.P.P., măsurile preventive aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a legii noi continuă și se mențin pe durata pe care au fost dispuse, în condițiile prevăzute de legea veche. La expirarea acestei durate, măsurile preventive pot fi prelungite ori, după caz, menținute, revocate sau înlocuite cu o altă măsură preventivă, în condițiile legii noi.
În conformitate cu dispozițiile art. 202 alin. 1 C.pr.pen., măsurile preventive pot fi luate numai dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și numai acestea sunt necesare scopului asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărire penală sau de la judecată, ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni. Potrivit alin. 3 al art. 202 NCPP, este impusă cerința suplimentară a necesității măsurii preventive pentru realizarea scopului pentru care aceasta a fost dispusă și a proporționalității acesteia cu gravitatea acuzației aduse inculpatului.
În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, noțiunea de suspiciune rezonabilă ca noțiuneautonomă depinde de circumstanțele particulare ale fiecărui caz, însă în esență, faptele pe care se bazează trebuie să fie nu doar sincere și autentice, ci ele trebuie să fie apte a convinge un observator independent că acea persoană este posibil să fi comis respectiva infracțiune (cauzele Fox, Campbell și Hartley contra Marii Britanii și Erdagoz contra Turciei).
Pe de altă parte, pentru a se putea dispune măsura arestării preventive, textul art. 223 NCPP impune suplimentar cerința să existe probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune, precum și cerința să existe cel puțin unul din următoarele situații:
A.. 2: să existe probe că inculpatul ar fi săvărșit o infracțiune de trafic de persoane (…) sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedepasa închisorii de 5 ani sau mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care inculpatul provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Așadar, instanța este chemată să facă analiza legalității și temeiniciei stării de arest preventiv a inculpatului Rostași R. A. în conformitate cu noile criterii impuse de legislația procesual penală intrată în vigoare la data de 01.02.2014, numai în aceste condiții putând fi dispusă menținerea prevenției.
În ceea ce privește cerința existenței unor probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit o infracțiune, instanța a reținut că aceasta este întrunită în cauză, în acest sens fiind probele administrate în faza de urmărire penală și care au stat la baza trimiterii în judecată (respectiv procesele - verbale de investigații; declarația părții vătămate E. I., declarațiile martorilor R. I., Gergit M., M. D. A., G. C., Kalo T. E., Berki S., Argheluș I., Berki P., D. A. V., Elekeș L., T. E. C., Bunacsi M. M., Fiti M. L., C. I. S., C. Luba, Turcă L.,, C. Garofița, C. E., A. M., M. I. Mihaly, M. G. M.; procese verbale de sancțiune contravențională, procesele-verbale de redare a unor convorbiri telefonice, recunoașteri după planșe fotografice; percheziție domiciliară, rapoartele de constatare emise de I.M.L. C., fotografii judiciare privind leziunile provocate părții vătămate, fotografii efectuate de inculpat cu telefonul părții vătămate puse la dispoziție de către aceasta, procese verbale de conducere la fața locului, declarațiile inculpatului de recunoaștere nuanțată a faptelor), probe readministrate în mare parte în cursul cercetării judecătorești (fiind audiați inculpatul, persoana vătămată E. I., precum și martorii R. I., Lakatos M., C. Garofița, E. L., M. G. M., Bunacsi M.-M., M. D. A., T. E. C., G. C., Kalo T. E., Argheluș I., Berki S., C. I. S., Fiți M. L., Gergit M., C. Luba și D. A. V., fiind atașate ordonanțele de luare și respectiv prelungire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu impunerea interdicției de a practica prostituția față de persoana vătămată, ordonanțe date la 14.12.2011 și respectiv 05.01.2012, urmate de luarea aceleiași măsuri prin încheierea dată de instanța Tribunalului C. în dosarul nr._ la data de 29.03.2012, de asemenea atașată în copie prezentului dosar.
În cauză, nu au fost indicate temeiuri noi care ar putea justifica menținerea măsurii preventive privative de libertate, sens în care judecătorul de cameră preliminară va analiza în ce măsură se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv.
Astfel, temeiul de arestare preventivă prevăzut de fostul art. 148 alin. 1 lit. f C.pr.pen. de la 1968 se regăsește în prezent la art. 223 alin. 2 NCPP, fiind în schimb explicitate suplimentar criteriile pe baza cărora se poate reține pericolul pentru ordinea publică pe care lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta-o.
Pe de altă parte, temeiul prevăzut de vechiul art. 148 alin. 1 lit. e C.pr.pen. de la 1968 se regăsește în prezent la art. 223 alin. 1 lit. c C.pr.pen., temei pe care instanța l-a apreciat a nu mai fi de actualitate în condițiile în care persoana vătămată a fost deja audiată nemijlocit în fața instanței, iar martorul direct D. A. V. a dat declarații lămuritoare cu privire la cauza proferării amenințărilor cu incendierea barăcii mamei persoanei vătămate.
În ceea ce privește temeiul de arestare prev. de art. 223 alin. 2 NCPP, evaluând gravitatea faptei reținută în sarcina inculpatului prin prisma modului și circumstanțelor de comitere, dar și a circumstanțelor personale ale acestuia, instanța a apreciat că măsura arestării preventive apare ca fiind în prezent disproporționată, nefiind necesară în scopul bunei desfășurări a procesului penal și nici a prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni (scop reținut pentru luarea inițială a măsurii), în logica de luare graduală a măsurilor preventive apărând ca fiind suficientă asigurării acestui scop măsura preventivă a controlului judiciar.
În acest sens, instanța a reținut, fără a face o analiză detaliată a declarațiilor date de martorii care nu se află în relații de rudenie cu persoana vătămată, că aceștia au făcut afirmații care ridică dubii asupra elementului de constrângere la practicarea prostituției de către persoana vătămată, împrejurare de natură a avea consecințe semnificative asupra evaluării gravității faptei.
Pe de altă parte, nu se poate omite din vedere faptul că, așa cum transpare din declarațiile martorului Gergit M., prezența concubinului persoanei de sex feminin în stradă, în apropierea locului în care aceasta racolează clienți pare a fi un factor de obișnuință la nivelul etniei din care și inculpatul face parte, după cum această îndeletnicire pare a reprezenta un mijloc relativ obișnuit de câștigare a existenței concubinilor.
Nu în ultimul rând, instanța a reținut că inculpatul a dat declarații de recunoaștere nuanțată a săvârșirii faptei, împrejurare de natură a-i profita inclusiv la dozarea măsurii preventive.
Totuși, în scopul bunei desfășurări a procesului penal și pentru a evita eventuale înțelegeri frauduloase în scopul influențării probațiunii care se va administra în cauză, precum și în scopul evitării săvârșirii de noi infracțiuni, instanța înlocui măsura arestului preventiv cu măsura controlului judiciar, cu impunerea unor obligații facultative, de natură a servi scopurilor indicate, respectiv interzicerea contactului inculpatului cu persoana vătămată și membrii familiei acesteia, cu martorii care ar putea fi influențați în declarații, cu martorele care ar putea face obiectul furnizării de venituri inculpatului din practicarea prostituției (în speță L. Sunita și C. Garofița, foste concubine ale inculpatului), precum și interzicerea prezenței inculpatului în zonele unde se practică prostituția, interzicerea accesului inculpatului pe . persoana vătămată și de unde acesta ar putea racola eventuale alte tinere care să practice prostituția în folosul său, să comunice informații relevante privind sursa veniturilor sale de subzistență, precum și interzicerea de a purta orice categorie de arme - pentru a evita materializarea eventualelor accese de violență ale inculpatului.
S-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație P. de pe lângă I.C.C.J. – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial C. solicitând admiterea contestației, desființarea încheierii penale nr. 6/I/5 martie 2014 a Tribunalului C. și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună menținerea arestului preventiv față de inculpatul Rostași R. A..
S-a apreciat că încheierea instanței fondului este profund netemeinică și nelegală, nici împrejurările cauzei și nici conduita procesuală a inculpatului neputând justifica dispoziția de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu o altă măsură preventivă măsură preventivă mai ușoară. Dimpotrivă, evaluarea întregului context al cauzei și coroborarea tuturor împrejurărilor și datelor ce rezultă din probe atât cu privire la fapte cât și la persoana inculpatului, conduc la concluzia menținerii cu necesitate a măsurii arestului preventiv față de inculpatul Rostași R. A., în temeiul dispozițiilor art. 208 alin 4 NCPP coroborat cu dispozițiile art 202 alin 1,3 NCPP și ale art 223 aln 1 lit c și alin 2 NCPP, astfel:
-din probele administrate în cauză rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul Rostași R. A. a săvârșit infracțiunile de trafic de persoane și proxenetism, infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani. În cauză cercetarea judecătorească se află într-un stadiu avansat, din punctul de vedere al acuzării mijloacele de probă relevante pentru susținerea învinuirii fiind deja administrate iar declarațiile relevante pentru susținerea învinuirii fiind deja administrate iar declarațiile părților și declarațiile martorilor confirmă starea de fapt reținută în actul de sesizare, coroborându-se cu celelalte mijloace de probă administrate în fapt de urmărirea penală (procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice, imagini capturate din telefoanele mobile ale inculpatului și persoanei vătămate E. I., constatările IML C. și fotografii judiciare cu urmele leziunilor persoanei vătămate, proces-verbal de conducere efectuată de inculpat).
Cu ocazia luării măsurii arestării preventive față de inculpatul Rostași R. A. s-a reținut incidența temeiului de arestare prev de art 148 lit e Cod procedură penală, temei a cărui subzistență a fost constatată inclusiv cu ocazia verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive efectuată la data de 21 ianuarie 2014. S-a reținut sub acest aspect că inculpatul a proferat amenințări, a exercitat violențe și presiuni asupra persoanei vătămate E. I., conduită care a continuat inclusiv în cursul fazei de judecată, fiind manifestată nu numai în raport de persoana vătămată dar și față de martora Rezmives I., de pildă, toate aceste aspecte rezultând fără dubiu din înseși declarațiile acestor persoane precum și din constatările proprii ale instanței de judecată, cu privire la conduita procesuală a inculpatului, consemnate ca atare în încheierile de ședință, impunând inclusiv necesitatea ascultării separate a părților pentru a preîntâmpina astfel de conduite și fundamentând temerea că, dacă inculpatul a avut o astfel de conduită în timpul și după săvârșirea faptei, în timpul procesului penal și aflat în stare de arest preventiv, cu atât mai mult acest tip de conduită ar putea fi manifestată de către inculpat dacă ar fi lăsat în libertate.
S-a apreciat că aceste aspecte își găsesc corespondent în prevederile art 223 alin 1 lit c NCPP.
S-a mai arătat că inculpatul prezintă un potențial și o perseverență infracțională notabilă, nerecunoscându-și și neasumându-și faptele, nu are nicio calificare profesională, loc de muncă sau sursă de venituri licite, ceea ce îndreptățește temerea că odată lăsat în libertate, și-ar putea relua activitatea infracțională.
Analizând contestația formulată prin prisma motivelor invocate, și a probatoriului administrat până la acest moment, Curtea constată că aceasta este fondată pentru următoarele considerente:
Inculpatul Rostași a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului emis în dosarul nr 125/D/P/2013 al P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.OT., Serviciul Teritorial C. pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de trafic de persoane, prev de art 12 alin 1 din Legea nr. 678/2001, și proxenetism prev de art 329 alin 1 Cod penal, ambele comise în stare de recidivă postcondamnatorie prev de art 37 lit a Cod penal.
În esență, s-a reținut în sarcina inculpatului ca stare de fapt, că în perioada august 2012- iulie 2013 în baza aceleiași rezoluții infracționale, a racolat-o și a găzduit-o pe partea vătămată E. I. și prin violență și amenințare a obligat-o să practice prostituția în folosul lui și a dus-o înapoi ori de câte ori aceasta fugea de el.
De asemenea, în perioada mai-iunie 2013 a îndemnat-o pe martora C. Garofița să practice prostituția și a obținut beneficii materiale de pe urma acestei activități.
Față de inculpat s-a dispus luarea măsurii arestului preventiv prin încheierea penală din 11 iulie 2013 a Tribunalul C., măsură ce a fost prelungită și apoi menținută prin încheierile din 17 septembrie 2013, 12 noiembrie 2013, 10 decembrie 2013 și 21 ianuarie 2014.
La luarea, prelungirea și menținerea arstulu preventiv, până la acest moment s-a constatat că sunt incidente temeiurile de arestare prevăzute de art 148 lit e și f Cod procedură penală.
Aceste dispoziții legale se regăsesc în actuala reglementare la dispozițiile art. 223 alin 1 lit c și respectiv art 223 alin 2 din NCPP.
Contrar celor reținute de către instanța fondului, apreciem că aceste temeiuri subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, aflarea adevărului în prezenta cauză și prevenirea comiterii de noi infracțiuni.
Din probele administrate până în acest moment al procesului respectiv, din declarațiile inculpatului, ale părții vătămate E. I., din raportul de constatare medico-legală din 9 iulie 2013 cu privire la leziunile traumatice suferite de partea vătămată, din certificatul medico-legal din 28 mai 2013 a aceleiași părți vătămate, din procesul verbal de percheziție domiciliară de la domiciliul inculpatului, din fotografiile efectuate de inculpat cu telefonul mobil, în care partea vătămată apare rău lovită, din procesele verbale de constatarea contravențiilor, precum și din depozițiile martorilor audiați Lakatos M., C. Garofița, M. G. M., E. L., Bunacsi maria M., M. D. A., T. E. C., G. C., Kalo T. E., Argheluș I., Berki S., C. I. S., Fiti M. L., Gergic M., C. Liuba, D. A. V. până la acest moment, rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a este cercetat în prezent.
Nu poate fi primită susținerea instanței fondului că temeiul de arestare prev de vechiul art 148 ali 1 lit f Cod procedură penală actualmente 223 alin 1 lit c Cod procedură penală nu mai este de actualitate în contextul în care partea vătămată a fost deja audiată, deoarece procesul penal încă nu s-a finalizat, existând posibilitatea ca partea vătămată să fie audiată și de către instanța de control judiciar, în ipoteza promovării căilor de atac.
De asemenea, nu poate fi primită nici susținerea instanței fondului că măsura arestului preventiv este disproporțională, raportat la acuzațiile formulate în sarcina inculpatului și nu este necesară pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal și a preveni comiterea de noi infracțiuni.
Inculpatul este acuzat de comiterea unor infracțiuni grave, sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, este o persoană cu antecedente penale, pare a fi o persoană extrem de violentă, aspect de altfel necontestat de acesta, recunoscând că în mod repetat a agresat partea vătămată, o persoană care nu este încadrată în muncă și nu a fost niciodată, nu are domiciliu stabil, a fost sancționat contravențional în mod repetat pentru tulburarea ordinii și liniștii publice, a suferit trei condamnări anterioare pentru comiterea unor infracțiuni de furt și are o atitudine necorespunzătoare față de prezentul proces. (vezi declarația dată în fața instanței).
Art. 223 alin 2 arată că măsura arestului preventiv a inculpatului poate fi luată pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, inculpatul presupunându-se că sub pretextul unei relații sentimentale cu partea vătămată E. I., a constrâns-o pe aceasta la practicarea prostituției, a anturajului și a mediului din care provine, un mediu tarat în care fapte similare nu sunt sancționate sub nicio formă ci din contră sunt încurajate, fiind un modus vivendi, a antecedentelor penale a lipsei de școlarizare, și a lipsei unui loc de muncă inculpatul nefiind încadrat în muncă, niciodată, deși are în prezent 25 de ani.
În contextul în care din probele administrate până în acest moment, a rezultat că se încearcă pe diverse căi influențarea părții vătămate, apreciem că doar măsura arestului preventiv este în măsură să asigure buna desfășurare a procesului penal, în scopul aflării adevărului în prezenta cauză.
De asemenea, având în vedere antecedentele penale ale inculpatului, raporturile sale cu partea vătămată și lipsa unui loc de muncă apreciem că acesta nu prezintă niciun fel de garanție că odată lăsat în libertate, nu ar încerca să influențeze partea vătămată și alți martori din prezentul proces, și să comită alte fapte penale.
Apreciem că nu a fost depășită nici durata rezonabilă a măsurii arestului preventiv, inculpatul fiind arestat din 11 iulie 2013 și având în vedere complexitatea cauzei datorată numărului mare de martori ce se impun a fi audiați pentru a afla adevărul, martori de etnie rommă, care își schimbă frecvent domiciliul.
Pentru aceste considerente constatând fondată contestația formulată de către iau din practica o va admite, va desființa în întregime încheierea contestată, și va menține starea de arest a inculpatului conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 206 alin 6 coroborat cu art 425/1 alin 7 pct 2 lit a Cod procedură penală admite contestația formulată de către P. DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE –D.-SERVICIUL TERITORIAL C. împotriva încheierii penale nr. 6/I/5martie 2014 a Tribunalului C. pe care o desființează în întregime și pronunțând o nouă hotărâre:
Menține starea de arest a inculpatului ROSTAȘI R. A., fiul lui S. și L. născut la 18 ianuarie 1989 în C.-N., CNP_, deținut în prezent în P. G., în baza art. 208 alin 4 raportat la art 362 Cod procedură penală.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din FMJLC pentru av C. M..
Cheltuielile judiciare avansate de stat cu prezenta contestație rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de azi, 17martie 2014.
PREȘEDINTEGREFIER
M. ȘORTANMARIANA B.
Red. M.Ș./M.N.
3 ex./19.03.2014
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
