Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 525/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA

Curtea de Apel CONSTANŢA - Sentințe și decizii penale / 2013

Decizia nr. 525/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 21-06-2013 în dosarul nr. 3779/256/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR. 525/P

Ședința publică din data de 21 iunie 2013

Completul de judecată compus din:

Președinte –M. D. M.

Judecător – M. U.

Judecător – E. C. M.

Grefier – C. C.

Cu participarea Ministerului Public prin procuror A. V. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

S-au luat în examinare recursurile penale formulate împotriva sentinței penale nr. 676 din data de 19 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ de inculpatul

- G. M., CNP –_, fiul lui N. și P., născut la data de 03.02.1964, în municipiul Medgidia, județul C., cu domiciliul în municipiul Medgidia, ..30, județul C., studii superioare, administrator la S.C. B. C. S.R.L. Medgidia, căsătorit, fără antecedente penale, trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia cu nr. 1155/P/2011 din 31 mai 2012 pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale și partea civilă

- S. R. PRIN AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ BUCUREȘTI – cu sediul în București . sector 5.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18 iunie 2013 consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 21iunie 2013.

CURTEA ,

Asupra recursurilor penale de față:

Examinând actele și lucrările dosarului curtea constată că prin sentința penală nr. nr. 676 din data de 19 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ s-a dispus:

„ În baza art. 6 din Legea nr.241/2005 pentru infracțiunea de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă;

Condamnă pe inculpatul G. M., CNP –_, fiul lui N. și P., născut la data de 03.02.1964, în municipiul Medgidia, județul C., cu domiciliul în municipiul Medgidia, ..30, județul C., studii superioare, administrator la S.C. B. C. S.R.L. Medgidia, căsătorit, fără antecedente penale – la pedeapsa de 1.500 (una mie cinci sute) lei amendă.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63¹Cod penal, respectiv asupra posibilității instanței de a înlocui amenda cu închisoarea în cazul neexecutării, cu rea-credință, a pedepsei amenzii.

În baza art.14-16 Cod procedură penală la art.998-999 Cod civil, art.1003 cod civil și art.114-115din O.G. nr.92/2003, republicată;

Obligă pe inculpatul G. M. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. B. C. S.R.L., înregistrată sub nr.J13/630/23.01.1998, CUI_, cu sediul social în municipiul Medgidia, ., județul C. la plata către bugetul general consolidat al statului a sumei de 18.127 lei, din care:

- 5.413 lei - impozit pe veniturile din salarii;

- 6.651 lei - contribuție asigurări sociale reținută de la salariați în cuantum de 6.651 lei;

- 3.400 lei – contribuție asigurări sănătate reținută de la salariați;

- 307 lei – contribuție fond șomaj reținută de la asigurați;

- 2.356 lei – accesorii – dobânzi și penalități calculate pentru neplata acestor sume până la data de 20.06.2011.

Obligă pe inculpatul G. M. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. B. C. S.R.L la plata în continuare a accesoriilor aferente acestor sume (dobânzi și penalități) calculate până la achitarea efectivă a prejudiciului.

În baza art. 353 Cod procedură penală rap. la art.11 din Legea nr. 241/2005;

Menține sechestrul instituit asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului de P. de pe lângă Judecătoria Medgidia prin ordonanța din 11 decembrie 2011 emisă în dosarul nr.1155/P/2011 până la concurența sumei de 30.000 de lei.

În baza art.13 alin.1 din Legea nr.241/2005 în referire la art.12 din Legea nr. 241/2005;

Dispune comunicarea către Oficiului Național al Registrului Comerțului a unei copii a dispozitivului hotărârii judecătorești definitive.

În baza art.191 Cod procedură penală;

Obligă pe inculpatul G. M. către stat la plata sumei de 1.500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare. „

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr.1155/P/2011 din 31 mai 2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului G. M. pentru săvârșirea infracțiunii de reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.

Totodată s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul B. Ș. pentru săvârșirea infracțiunii de reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, întrucât fapta nu a fost săvârșită de către acesta.

S-a reținut în sarcina inculpatului G. M. că în calitate de administrator al S.C. B. C. S.R.L., în perioada mai 2010-iunie 2011, a reținut și nu a vărsat, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență suma de 15.771 lei (fără penalități) reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.

Pe rolul Judecătoriei Medgidia cauza a fost înregistrată sub nr._ din 05.02.2013.

Procedând la judecarea cauzei, instanța a audiat inculpatul și a administrat proba cu expertiza contabilă.

Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoareasituație de fapt:

La data de 24.03.2011, în urma unui control pe linia combaterii evaziunii fiscale, lucrătorii Biroului Investigare a Fraudelor din cadrul Poliției municipiului Medgidia s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că S.C. B. C. S.R.L., prin administratorii B. Ș. și G. M., înregistrează debite față de bugetul de stat, reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă de peste 13.000 lei.

Potrivit procesului verbal de sesizare din oficiu din 24 martie 2011, în acest scop s-au deplasat la sediul S.C. B. C. SRL unde au solicitat administratorilor B. Ș. și G. M. situația impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă, împrejurare în care susnumiții au declarat că înregistrează debite față de bugetul consolidat al statului,

reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, nevirate în termenul legal de 30 de zile, în cuantum de aproximativ 13.000 lei. Au fost ridicate în copie actul constitutiv al societății și certificatul de înregistrare . nr._.

Potrivit art. 14 al actului constitutiv al societății, autentificat prin încheierea nr. 57 din 9 ianuarie 1998, la BNP M. I., S.C. B. C. SRL este administrată de ambii asociați, adică de B. Ș. și de inculpatul G. M..

Conform declarațiilor administratorilor societății, încă de la înființarea acesteia, în fapt, doar inculpatul G. M. s-a ocupat de administrarea societății.

Din adresa nr. 22.071/20.06.2011 a Administrației Finanțelor Publice Medgidia, S.C. B. C. S.R.L., identificată prin CUI_. figura la data de 20.06.2011 cu obligații de plată restante datorate la bugetul general consolidat, pentru surse reținute de angajator, în cuantum de 18.127 lei, însă, din adresa nr._/14.11.2011 emisă de către Administrația Generală a Finanțelor Publice C., rezultă că, în realitate, suma datorată este de 15.771 lei, aceasta fiind constituită din impozit pe venit din salarii, contribuție asigurări sociale, contribuție asigurări de sănătate, contribuție fond șomaj.

Inculpatul G. M., audiat, nu a recunoscut comiterea faptei.

În cursul urmăririi penale, cu privire la debitele înregistrate, a declarat că nu a virat în termen legal sumele datorate întrucât nu a încasat la timp bani de la societățile cărora a prestat servicii. A mai arătat că a avut 4-5 angajați cărora deși le-au fost reținute impozitele, în mod scriptic, pe ștatele de plată, în fapt sumele respective nu au fost deținute de către societate. Totodată, a susținut că în luna mai 2010 societatea a avut încasări de 150 mii lei, însă aceste sume au fost poprite și virate către Administrația Finanțelor Publice ca restanțe TVA, motiv pentru care nu a putut să achite datoriile către bugetul de stat. A mai invocat în apărarea sa faptul că în perioada 2005-2009 societatea pe care o administrează a făcut obiectul unui control de fond al ANAF, iar ca urmare a acestui control i s-au impus societății plăți de 320 mii lei, sumă pe care a contestat-o în instanță la Tribunalul C.. De asemenea, se arată că societatea se află în litigiu cu ANAF și că nu a săvârșit fapta cu intenție. A mai susținut inculpatul că în perioada mai 2010-iunie 2011 a avut rulaj de casă, în sensul că a achiziționat materiale de construcții.

În cursul judecății, inculpatul a declarat că în perioada mai 2010-iunie 2011, societatea a fost în insolvență, astfel că obligația de achitare a impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă revenea administratorului judiciar. A mai arătat că a achitat toate sumele datorate pe perioada cât a administrat societatea. Mai mult de atât, în perioada în care a administrat societatea, a fost indisponibilizat suma de 55.000 lei aflată în contul societății, dar acea sumă a fost virată cu titlul de TVA, și nu cu titlul de datorii cu stopaj la sursă.

Pentru verificarea apărărilor inculpatului, la solicitarea acestuia, prin încheierea din 17.10.2012, instanța a încuviințat efectuarea unei expertize financiar-contabile, având următoarele obiective:

1). să se verifice dacă obligațiile bugetare cu referire la art. 6 din Legea 241/2005 au fost achitate integral de S.C. B. C. S.R.L., până la data de 18.01.2010 ;

2). să se verifice dacă perioada 18.01.2010 (data de deschidere a procedurii insolvenței) 22.11.2010, societatea a fost gestionată de către C. IPURL – administrator judiciar al debitoarei S.C. B. C. S.R.L. și ce plăți a efectuat la bugetul de stat cu referire la art. 6 din Legea 241/2005 ;

3). să se verifice dacă în anul 2011 ANAF-ul a executat creanța de 50.000 lei și întreaga sumă a fost virată la TVA fără a se acoperi stopajul la sursă;

4). să se verifice dacă ANAF a emis titluri executorii pentru recuperarea creanțelor bugetare.

Lucrarea de expertiză dispusă a fost efectuată de expert contabil B. R. (filele 69-73), concluzionându-se următoarele:

1). Cu privire la obiectivul nr.1 – obligațiile bugetare curente cu reținere la sursă reflectate în patrimoniul societății în sumă de 352 lei au fost achitate în perioada de administrare judiciară, în anul 2010, iar la luna decembrie 2009, societatea nu înregistra datorii bugetare restante;

2). Cu privire la obiectivul nr.2 – de la data de 18.01.2010, S.C. B. C. S.R.L. a fost administrată de C. IPURL, în calitate de administrator judiciar, iar în perioada de administrare judiciară, debitoarea a achitat la buget suma de 134.399 lei, inclusiv obligațiile cu stopaj la sursă de 352 lei;

Cu privire la obiectivul nr.3 – în anul 2011, pe bază de titluri executorii emise de ANAF, societatea a achitat la bugetul de stat suma de 54.834 lei cu titlul de TVA, fără a se acoperi obligațiile bugetare cu stopaj la sursă în sumă de 29.181 lei;

Cu privire la obiectivul nr.4 – pentru recuperarea creanțelor bugetare, ANAF a emis două titluri executorii pentru care s-a achitat suma de 55.365 lei (531 lei+54.834 lei).

Potrivit art. 10 alin.1 din Legea 82/1991 a contabilității, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.

Instanța apreciază că apărările inculpatului sunt nefondată și nu vor fi reținute.

Astfel, pe de o parte, forma intenției în reținerea și nevirarea sumelor de bani este dovedită de înscrisurile aflate la dosar, respectiv documentele înaintate organului de urmărire penală de către Inspectoratul Teritorial de Muncă din care reiese că . a avut mai mulți

angajați în perioada mai 2010- iunie 2011, aspect ce reiese și din ștatele de plată atașate.

Pe de altă parte, potrivit documentelor înaintate de către ANAF DGFP C., societatea a rulat sume de bani, astfel: la data de 01.01.2011 și 30.06.2011, societatea figurează cu casă și conturi la bănci în sume de 417.626, 232.304 lei, poziția IV. Totodată, potrivit contului de profit și pierdere, societatea figurează la data de 30.06.2011, la poziția 5.a) cu cheltuieli privind materii prime și materiale consumabile, în sumă de 518.567 lei și 7.633 lei.

Este nefondată și apărarea inculpatului în sensul că a fost în imposibilitatea de a efectua plățile datorate din cauza faptului că i-au fost poprite sume de bani din contul bancar, întrucât, pe de o parte, a avut rulaj de casă, iar pe de altă parte, poprirea îi este imputabilă.

Nici apărarea inculpatului în sensul că pe perioada în care societatea s-a aflat în insolvență judiciară obligația de plată a obligațiilor bugetare revenea administratorului judiciar nu poate fi primită întrucât, după cum rezultă din raportul de expertiză financiar-contabilă efectuat în cauză, în perioada 18.01._10, S.C. B. C. S.R.L. a fost administrată de C. IPURL, în calitate de administrator judiciar, iar în perioada de administrare judiciară, debitoarea a achitat la buget suma de 134.399 lei, inclusiv obligațiile cu stopaj la sursă de 352 lei.

De altfel, după cum rezultă că încheierea nr.196 ..2010 pronunțată de Tribunalul C. – Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în conformitate cu prevederile art.47 alin.1 din Legea nr. 85/1996, nu i-au fost ridicate debitoarei decât dreptul de administrare-constând în dreptul de a-și conduce activitatea, de a-și administra bunurile din avere și de a dispune de ele, subzistând toate celelalte obligații.

Potrivit art.49 alin.1 din Legea nr. 85/1996, „Pe perioada de observație, debitorul va putea să continue desfășurarea activităților curente și poate efectua plăți către creditorii cunoscuți, care se încadrează în condițiile obișnuite de exercitare a activității curente, după cum urmează:

a) sub supravegherea administratorului judiciar, dacă debitorul a făcut o cerere de reorganizare, în sensul art. 28 alin. (1) lit. h), și nu i-a fost ridicat dreptul de administrare;

b) sub conducerea administratorului judiciar, dacă debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare.”

Se observă că legea recunoaște debitorului aflat în insolvență dreptul de a continua desfășurarea activităților curente și de a efectua plăți către creditorii cunoscuți, situație în care este evident că subzistă și obligațiile fiscale corelative desfășurării acestei activități. Or, inclusiv pe perioada de administrare judiciară, S.C. B. C. S.R.L. a continuat să desfășoare activitățile curente.

De altfel, inculpatul nu a făcut dovada că au fost predate administratorului judiciar documentele financiar-contabile ale firmei.

Situația de fapt expusă mai sus și reținută de instanță a fost stabilită pe baza următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de sesizare din oficiu din 24 martie 2011, adresele nr. 22.071/20.06.2011 și nr._/14.11.2011 ale Administrației Finanțelor Publice Medgidia, certificatul de înregistrare și actul constitutiv ale S.C. B. C. S.R.L., adresa nr._/07.11.2011 a Inspectoratului Teritorial de Muncă C., precum și înscrisurile privind situația angajaților firmei, atașate acestei adrese (filele 36-213), coroborate cu declarațiile inculpatului.

Încadrarea juridică:

Fapta inculpatului G. M. care, în calitate de administrator al S.C. B. C. S.R.L., în perioada mai 2010-iunie 2011, a reținut și nu a vărsat, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență suma de 15.771 lei (fără penalități) reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă,întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.

Instanța reține că fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată există, este prevăzută de legea penală și a fost săvârșită de inculpat cu vinovăție în modalitatea intenției directe.

Se apreciază că scopul pedepsei, prev.de art.52 Cod penal, poate fi atins, față de acest inculpat, prin aplicarea unei pedepse cu amenda, orientată spre minimul special prev. de lege,

La individualizarea și dozarea pedepsei ce i se vor aplica inculpatului, vor fi avute în vedere criteriile stabilite de art.72 Cod penal, respectiv: limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, gradul concret de pericol social al acesteia, în raport de împrejurările în care a fost comisă, urmarea produsă, cuantumul prejudiciului și faptul că nu a fost recuperat, dar și datele ce caracterizează persoana și conduita inculpatului, astfel: în vârstă de 48 de ani, căsătorit, studii superioare, administrator al S.C. B. C. S.R.L., fără antecedente penale, cu o conduită sinceră pe parcursul procesului penal.

I se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63¹Cod penal, respectiv asupra posibilității instanței de a înlocui amenda cu închisoarea în cazul neexecutării, cu rea-credință, a pedepsei amenzii.

Acțiunea civilă:

În cursul urmăririi penale, Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C., prin adresa nr.46.190/14.11.2011 s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 18.127 lei, reprezentând impozite și contribuții cu stopaj la sursă datorate până la 20.06.2011, compus din:

- 5.413 lei - impozit pe veniturile din salarii;

- 6.651 lei - contribuție asigurări sociale reținută de la salariați în cuantum de 6.651 lei;

- 3.400 lei – contribuție asigurări sănătate reținută de la salariați;

- 307 lei – contribuție fond șomaj reținută de la asigurați;

- 2.356 lei – accesorii – dobânzi și penalități calculate pentru neplata acestor sume până la data de 20.06.2011.

În cursul judecății, la data de 17.07.2012, Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C., cu adresa nr._/12.07.2012 s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 37.262 lei, reprezentând impozite și contribuții cu stopaj la sursă datorate până la 30.12.2011.

Potrivit dispozițiilor art. 998 Cod civil: „Orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.”, iar potrivit art. 999 Cod civil, „Omul este responsabil nu numai de prejudiciul cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa.”

Principiile răspunderii civile delictuale pentru angajarea răspunderii unei persoane impun ca anumite condiții să fie îndeplinite. Acestea sunt: existența prejudiciului, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, a vinovăției inculpatului în cauzarea prejudiciului, precum și existența capacității delictuale a acestuia.

Acoperirea prejudiciului cauzat unei persoane trebuie să fie integrală, efectivă și justă.

Cuantumul despăgubirilor civile pretinse de partea civilă nu a fost contestat de inculpat.

Cu toate acestea, instanța apreciază că nu se poate dispune decât repararea prejudiciului cauzat de inculpat prin fapta cu care instanța a fost sesizată, respectiv pentru perioada mai 2010-iunie 2011, nu și a prejudiciului comis prin alte fapte ulterioare (perioada iulie 2011-decembrie 2011), neexistând legătură de cauzalitate între fapta ilicită pentru care a fost cercetat inculpatul în prezenta cauză și acest prejudiciu rezultat din eventualele fapte ulterioare.

Fiind întrunite cumulativ cerințele art. 998 Cod civil pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului pentru prejudiciul de 18.127 lei, urmează ca în baza art. 14-16 Cod procedură penală la art.998-999 Cod civil, art.1003 Cod civil și art.114-115 din O.G. nr.92/2003, republicată, să se dispună obligarea inculpatului G. M. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. B. C. S.R.L., înregistrată sub nr.J13/630/23.01.1998, CUI_, cu sediul social în municipiul Medgidia, ., județul C. la plata către bugetul general consolidat al statului a sumei de 18.127 lei, din care:

- 5.413 lei - impozit pe veniturile din salarii;

- 6.651 lei - contribuție asigurări sociale reținută de la salariați în cuantum de 6.651 lei;

- 3.400 lei – contribuție asigurări sănătate reținută de la salariați;

- 307 lei – contribuție fond șomaj reținută de la asigurați;

- 2.356 lei – accesorii – dobânzi și penalități calculate pentru neplata acestor sume până la data de 20.06.2011.

Totodată, va fi obligat inculpatul G. M. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. B. C. S.R.L la plata în continuare a accesoriilor aferente acestor sume (dobânzi și penalități) calculate până la achitarea efectivă a prejudiciului.

Potrivit art. 11 din Legea nr. 241/2005, P. de pe lângă Judecătoria Medgidia a instituit prin ordonanța din 13 decembrie 2011 măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului G. M., măsura fiind adusă la îndeplinire, după cum rezultă din procesul-verbal din 16.11.2011 întocmit de Poliția Municipiului Medgidia (filele 248-250). Cu adresa nr._ din 2011, Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară C. - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Medgidia a comunicat extras de carte funciară care evidențiază notarea sechestrul asigurător instituit.

În baza art. 353 Cod procedură penală rap. la art.11 din Legea nr. 241/2005, se va menține sechestrul instituit asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului de P. de pe lângă Judecătoria Medgidia prin ordonanța din 11 decembrie 2011 emisă în dosarul nr.1155/P/2011 până la concurența sumei de 30.000 de lei.

În baza art.13 alin.1 din Legea nr.241/2005 în referire la art.12 din Legea nr. 241/2005, se va dispune comunicarea către Oficiului Național al Registrului Comerțului a unei copii a dispozitivului hotărârii judecătorești definitive.

În termen legal, împotriva acestei sentințe penale, au declarat recurs inculpatul G. M. și partea civilă S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În susținerile orale, recurentul inculpat G. M. prin apărător ales, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărâri recurate și rejudecând, să se dispună, achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a c.p.p, motivând că în perioada ianuarie 2010 – 28.11.2011, gestiunea a aparținut lichidatorului, care a făcut plăți de un miliard lei, astfel că în contul societății, nu a mai existat disponibil bănesc.

Partea civilă S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală București a criticat soluția fondului, cu privire la greșita soluționare a acțiunii civile, având în vedere că inculpatul nu a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumelor reprezentând accesorii – dobânzi și penalități, prev.de O.G nr.92/2003.

La Curtea de Apel C., sub același nr._ .

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale nr.676/19.03.2013, pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._, prin prisma criticilor aduse de recurenți, precum și sub toate aspectele, prev.de art.385⁶ alin.3 c.p.p., curtea constată următoarele;

Cu privire la recursul formulat de inculpatul G. M..

Curtea constată că, pe baza ansamblului probator administrat în cauză, prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, vinovăția inculpatului, dând faptei comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare dovezilor existente la dosar.

Astfel, sub aspectul situației de fapt, judecătoria Medgidia, a reținut în mod corect că inculpatul G. M. în calitate de administrator al ., în perioada mai 2010 – iunie 2011, a reținut și nu a vărsat cu intenție în cel mult 30 de zile de la scadență, sume reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prejudiciind astfel bugetul de stat.

La stabilirea situației de fapt, s-au avut în vedere următoarele mijloacele de probă coroborate, respectiv: procesul verbal de sesizare din oficiu, întocmit la data de 24.03.2011, certificatul de înregistrare și actul constitutiv al ., adresele nr._ din 20.06.2011 și nr._ din 14.11.2011 ale Administrației Finanțelor Publice Medgidia, adresa nr._ din 07.11.2011 emisă de I.T.M C. înscrisurile privind situația angajaților societății alăturate acestei adrese precum și declarațiile inculpatului, raportul de expertiză întocmit în faza cercetării judecătorești.

Reținând că, în cauză, sunt îndeplinite cerințele art.345 alin.2 c.p.p. în sensul că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, întemeiat, prima instanță a pronunțat o hotărâre de condamnare a acestuia pentru infracțiunea de reținere și nevirare cu intenție în cel mult 30 de zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prev. De art.6 din Legea nr.241/2005, privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.

Contrar apărărilor formulate de inculpat, din probatoriul administrat, rezultă că . figura la data de 01.01.2011 cu casă și conturi la bănci, în valoare de 417.626 lei și 233.304 lei poziția 4 iar la data de 30.06.2011 cu cheltuieli privind materii prime și combustibil în sumă de 518.567 lei și 7.633 lei poziția 5.

De asemenea, în mod corect a fost înlăturată apărarea inculpatului potrivit căreia, pe perioada în care societatea s-a aflat în insolvență judiciară, atribuția de plată a obligațiilor bugetare revenea administratorului judiciar.

Ori, în cauză, din raportul de expertiză financiar-contabilă, reiese că în perioada 18.01.2010 – 22.11.2010, . a fost administrată de C. IPURL – în calitate de administrator judiciar, timp

în care societatea a achitat la bugetul de stat obligații în sumă de 134.399 lei – inclusiv cele cu stopaj la sursă de 352 lei.

Câtă vreme din dosar rezultă că debitorul aflat în insolvență și-a continuat desfășurarea de activități curente, și efectuarea de plăți de către creditorii cunoscuți, acesta, este ținut să îndeplinească și obligațiile fiscale corelative activității desfășurate.

Recursul inculpatului este întemeiat însă din perspectiva obligării greșite a acestuia în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata accesoriilor și penalităților în sumă de 2.536 lei, aferente obligațiilor datorate până la data de 20.06.2011.

De subliniat că, în cazul infracțiunilor de evaziune fiscală prejudiciul cauzat, cuprinde numai echivalentul sumelor datorate bugetului de stat, cu excluderea creanțelor accesorii aferente impozitului sau oricăror alte contribuții.

Acordarea acestor sume, nu se justifică în raport de împrejurarea că partea civilă nu se afla în posesia unui titlu executoriu, asimilabil titlului de impunere fiscală, care să consfințească o creanță certă, lichidă și exigibile de natură a îndreptății calcularea unor creanțe accesorii prin neplata cu întârziere.

Data la care o asemenea creanță dobândește caracter cert, lichid și exigibil, este data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de condamnare, având în vedere că în procesul penal, inculpatul se bucură de prezumția de nevinovăție, și prin urmare, nu se poate concepe că până la acest moment, el datorează vreun debit, căruia să i se alăture creanțe accesorii specifice răspunderii reglementare prin dreptul fiscal.

Ținând seama că, codul de procedură fiscală, este cel care reglementează creanțele accesorii, nu s-ar putea solicita acestea decât în fază de executare silită, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare având în vedere că prevederile speciale în materie nu pot fi extinse pe cale de analogie unui raport de conflict de natură penală.

Potrivit art.119 codul penal fiscal majorările de întârziere, care constituie obligații accesorii, reglementate de art.22 din același cod, se datorează de debitorul fiscal care nu este decât contribuabilul – persoană fizică sau juridică, în speță, calitatea de contribuabil, o are persoana juridică – societatea comercială, iar nu persoana fizică – administratorul acesteia.

Ca atare, nu se poate susține că răspunderea civilă delictuală a inculpatului se grefează pe un nou tip de răspundere, respectiv cea fiscală.

Singurele sume care ar putea însoți creanța principală, sunt cele echivalente dobânzii legale, care se impune a fi acordată în considerarea dispozițiilor art.1088 din Codul Civil, conform cărora, la obligațiile care au ca obiect sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală pentru care creditorul nu este ținut a justifica vreo pagubă.

Adoptarea oricăror soluții contrare, în considerarea caracterului special al creanței fiscale, s-ar constitui într-o diferență nejustificată de tratament

ținând seama că unei categorii aparte de creditori, printre care și statul, i s-ar acorda alte sume decât cele acordate în mod obișnuit în procesul penal, încălcându-se astfel flagrant, principiul egalității persoanelor în fața legii și autorităților publice consfințit de constituție și legea de organizare judiciară (art.2 alin.1 și art.7 din Legea nr.304/2004)

Pentru argumentele expuse, curtea va admite recursul formulat de inculpat, urmând a reforma hotărârea supusă controlului judiciar de față cu privire la aspectul analizat.

În ceea ce privește recursul formulat de partea civilă S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală București

Critica părții civile S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală București, vizează greșita neacordare a accesoriilor de către prima instanță.

Recursul părții civile S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală București, este nefondat pentru considerentele analizate în recursul inculpatului cu privire la soluționarea acțiunii civile, astfel încât instanța nu le va mai relua.

Față de cele ce preced, curtea, în baza art. 385 ind.15 alin.1 pct.1 lit. b cod procedură penală,

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul parte civilă S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței penale nr.676/19.03.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosar nr._ .

În baza art.192 alin.2 cod procedură penală,

Obligă recurentul parte civilă S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.385 ind.15 alin.1 pct.2 lit. d cod procedură penală,

Admite recursul formulat de recurentul inculpat G. M., CNP –_, fiul lui N. și P., născut la data de 03.02.1964, în municipiul Medgidia, județul C., cu domiciliul în municipiul Medgidia, ..30, județul C., studii superioare, administrator la S.C. B. C. S.R.L. Medgidia, căsătorit, fără antecedente penale împotriva sentinței penale nr.676/19.03.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosar nr._ .

Casează, în parte sentința penală nr.676/19.03.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosar nr._ și rejudecând dispune:

Înlătură obligarea inculpatului G. M. în solidar cu partea responsabilă civilmente . la plata sumei de 2356 lei reprezentând accesorii și penalități de întârziere precum și la plata în continuare a acestora până la achitarea efectivă a prejudiciului.

Obligă inculpatul G. M. în solidar cu partea responsabilă civilmente . la plata către partea civilă S. R.

prin Agenția Națională de Administrare Fiscală a dobânzii legale aferentă sumei de 18.127 lei, până la achitarea efectivă a debitului.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe care nu sunt contrare prezentei decizii.

În baza art.192 alin.3 cod procedură penală,

Cheltuielile judiciare avansate de stat în recursul inculpatului G. M. rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

În baza art.385 ind.15 alin.1 pct.1 lit. b cod procedură penală,

În baza art.192 alin.2 cod procedură penală,

Obligă recurentul parte civilă S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.385 ind.15 alin.1 pct.2 lit. d cod procedură penală,

Casează, în parte sentința penală nr.676/19.03.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosar nr._ și rejudecând dispune:

Obligă inculpatul G. M. în solidar cu partea responsabilă civilmente . la plata către partea civilă S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală a dobânzii legale aferentă sumei de 18.127 lei, până la achitarea efectivă a debitului.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe care nu sunt contrare prezentei decizii.

În baza art.192 alin.3 cod procedură penală,

Cheltuielile judiciare avansate de stat în recursul inculpatului G. M. rămân în sarcina statului.

Definitivă,

Pronunțată în ședință publică, azi, 21.06.2013.

Pt.Președinte, Judecător Pt.Judecător

M. D. M. M. UzunăEleni C. M.

Aflat în C.O. aflat în C.O.

semnează conf.art.312 c.p.p. semnează conf.art.312 c.p.p., Președinte Președinte

A. I. A. I.

Pt.Grefier,

C. C.

aflată în C.O.

semnează conf.art.312 c.p.p.

Grefier Secție Penală

I. C.

Jud.fond – A.I.S.

Red.dec.jud. M.U.

Tehnodact.gref.P.S.

3 ex./19.08.2013

← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 358/2013....		Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 95/2013. Curtea de... →

Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 525/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 525/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA