Înlocuirea măsurii preventive. Art. 139 C.p.p.. Decizia nr. 567/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 567/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 18-07-2013 în dosarul nr. 2312/118/2013/a4
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE PENALĂ Nr. 567
Ședința publică de la 18 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. C. M.
Judecător V. L.
Judecător M. D. M.
Grefier A. C.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror – A. V.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de P. DE PE L. TRIBUNALUL C. împotriva încheierii din 12.07.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ 13 privind pe intimatul R. N., fiul lui G. și E., născut la data de 28.09.1975 în mun. C., domiciliat în com. Lumina, . A, jud. Constanta, CNP_, având ca obiect înlocuirea măsurii preventive (art. 139 C.p.p.).
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul, asistat de avocat F. D. M., în substituirea av.D. S. C..
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Intimatul se legitimează cu CI . nr._, CNP_, născut în C..
În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511 cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art. 38513 cod procedură penală.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public, arată că P. de pe lângă Tribunalul C. a declarat recurs împotriva încheierii pronunțată de instanța ce fond, încheiere prin care instanța a considerat că se impune admiterea cererii formulate de inculpatul R. N. de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, dispusă prin decizia Curții de Apel C. pronunțată la 18.04.2013, cu măsura obligării de a nu părăsi țara. A considerat instanța de fond că în raport de cele expuse de inculpat, acesta intenționează să își găsească un loc de muncă, întrucât are dificultăți de ordin financiar, este tatăl a doi copii minori aflați în întreținere, depunând în susținerea cererii la dosar o . adeverințe emise de mai multe societăți comerciale, din care rezultă intenția acestuia de a se angaja la aceste societăți. Apreciază că temeiul inițial care a determinat Curtea de Apel C. să ia față de acest inculpat o altă măsură mai puțin restrictivă de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea subzistă și la acest moment procesual. Și la acel moment instanța a cunoscut faptul că inculpatul are în întreținere doi copii minori și situația financiară a acestuia, și cu toate acestea, având în vedere natura și gravitatea faptelor, contribuția acestuia la derularea activității infracționale, a considerat că dintre măsurile preventive, cea mai adecvată ar fi măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Consideră că cele prezentate de inculpat cu prilejul susținerii cererii formulate nu reprezintă garanții suficiente că acesta nu ar putea periclita buna desfășurare a procesului penal, sunt simple considerații în sensul că urmează a fi angajat la diverse societăți comerciale, dar nu există nici o certitudine în acest sens. Inculpatul poate exercita dreptul la muncă și în localitatea de domiciliu, acolo unde instanța a dispus luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea și a stabilit în sarcina inculpatului o . obligații. La acel moment când s-a dispus luarea unei măsuri mai puțin restrictive de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea, instanța a avut în vedere că există indicii temeinice de săvârșire a faptelor de către inculpat, iar acesta a avut o contribuție importantă prin modul în care a acționat, alături de ceilalți inculpați și a considerat că, față de toate aceste elemente, măsura obligării de a nu părăsi localitatea corespunde exigențelor prevăzute de legiuitor.
Față de toate aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate de instanța de fond și în urma reanalizării tuturor aspectelor și prin prisma actelor depuse de inculpat la dosar, să se pronunțe o hotărâre în sensul menținerii măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.
Având cuvântul pentru intimatul R. N., avocat F. D. M., în baza art.38515 pct.1, lit.b C.pr.penală, solicită respingerea recursului declarat de P. și menținerea, ca legală și temeinică, încheierea recurată. Apreciază că la acest moment se impune schimbarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi țara, față de înscrisurile depuse la dosar, prin care s-a făcut dovada eforturilor constante ale inculpatului de a-și găsi un loc de muncă în localitatea de domiciliu. Localitatea Lumina este o localitate foarte mică, iar înscrisurile depuse la dosar reprezintă numai o parte din societățile la care inculpatul a apelat și la care a solicitat o angajare și și-a depus CV-ul. Arată că inculpatul are calificarea de operator portuar, dar a încercat totuși să muncească angajat ca și muncitor necalificat, însă și dacă ar fi să se angajeze ca șofer, nu poate să facă acest lucru, întrucât un șofer trebuie să fie disponibil să se deplaseze și în afara localității. Situația financiară a inculpatului impune la acest moment schimbarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, iar garanții sunt suficiente cum că buna desfășurare a procesului penal nu va fi afectată, având în vedere că de la data de 18.04.2013 acesta a respectat întocmai obligațiile care i-au fost impuse, obligații care îi vor fi impuse și în continuare. Precizează că de 3 luni de zile inculpatul încearcă să se angajeze, are familie, doi copii minori, rate la bancă, un credit la bancă, astfel încât integrarea sa în societate trebuie să fie susținută, motiv pentru care solicită respingerea recursului declarat de P. și menținerea, ca legală și temeinică, a încheierii recurate.
Având ultimul cuvânt, intimatul R. N. arată că, este de acord cu concluziile apărătorului său. Arată că în această perioadă nu a putut că își ajute familia, copii învață la instituții de învățământ din loc. C., iar perioada până la vacanță a fost extrem de grea. Solicită înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi țara față de neputința financiară în care se află la acest moment, fiind nevoit să îi dea procură soției sale pentru a discuta cu banca modalitățile de rambursare a creditului contractat. Precizează că până la momentul arestării preventive era singurul întreținător al familiei, iar la acest moment soția sa este angajată în calitate de vânzătoare la o societate comercială, dar realizează venituri mici, insuficiente pentru întreținerea familiei și plata creditului. Arată că a depus CV-uri și scrisori de intenție la mai multe societăți, în baza cursurilor de inspector de resurse umane pe care le-a urmat la București. Învederează instanței că a fost angajat la . în calitate de operator dană dispecer și a avut funcție de conducere, dar a pierdut acest loc de muncă.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, prin încheierea din 12.07.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ 13, s-au dispus următoarele:
„Admite cererea formulată de către inculpatul R. N..
În baza art.139 alin.1 C.p.p.:
Înlocuiește măsura obligării inculpatului R. N. de a nu părăsi localitatea de domiciliu dispusă prin decizia nr.288/P din 18.04.2013 a Curții de Apel C. cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Menține obligațiile impuse inculpatului prin decizia penală nr.288/P din 18.04.2013 a Curții de Apel C., și anume:
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la organul de poliție din raza teritorială unde locuiește, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
e) să nu se apropie de martorii și coinculpații din cauză și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
Dispune comunicarea prezentei încheieri instituțiilor prev. de art. 145 alin. 21 C. Pr. P..
În baza art. 145 alin. 22 C.p.p.:
Atrage atenția inculpatului R. N. că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurilor sau a obligațiilor care îi revin, se va lua măsura arestării preventive.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 12.07.2013 a fost înregistrată pe rolul instanței cererea formulată de către inculpatul R. N. prin care a solicitat înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi țara, solicitare motivată de faptul că intenționează să-și găsească un loc de muncă, dat fiind faptul că are dificultăți de ordin financiar și este tatăl a doi copii minori aflat în întreținerea sa.
În dovedirea cererii sale, inculpatul a depus la dosar o adeverințe emise de S.C. L.-Stel S.R.L. Lumina, S.C. Carnob SRL Lumina, S.C.Instal Fix SRL, din care rezultă că inculpatul a solicitat în mai multe rânduri angajarea ca șofer la aceste societăți însă societatea nu a încheiat un contract de muncă cu acesta întrucât aprovizionarea cu marfă presupune deplasarea în afara localității, inculpatul având interdicție în acest senS.
De asemenea, inculpatul a depus la dosar și procura specială prin care a împuternicit-o pe soția sa să formuleze cerere de suspendare a plății pentru creditul contractat la B.R.D..
S-a avut în vedere faptul că inculpatul s-a prezentat la toate termenele de judecată după data punerii sale în libertate, având așadar un comportament procesual corespunzător iar cercetarea judecătorească se apropie de final, astfel încât nu există date că extinderea limitei teritoriale pe care inculpatul nu are dreptul să o depășească ar împiedica în vreun mod buna desfășurare a procesului penal.
Față de aceste considerente și întrucât inculpatul a dovedit cu înscrisuri că solicitarea sa este justificată de necesitatea găsirii unui loc de muncă în condițiile în care are întemeiată o familie, având doi copii minori în întreținere s-a admis cererea formulată și, s-a înlocuit măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu dispusă prin decizia nr.288/P din 18.04.2013 a Curții de Apel C. cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
S-au menținut obligațiile impuse inculpatului prin decizia penală nr.288/P din 18.04.2013 a Curții de Apel C., și anume: să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; să se prezinte la organul de poliție din raza teritorială unde locuiește, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme; să nu se apropie de martorii și coinculpații din cauză și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
În temeiul art. 145 alin. 22 C.p.p., s-a atras atenția inculpatului R. N. că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurilor sau a obligațiilor care îi revin, se va lua măsura arestării preventive.
Împotriva susmenționatei încheieri a formulat recurs P. de pe lângă Tribunalul C. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
În mod greșit instanța de fond a admis cererea inculpatului R. N. de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu cu măsura obligării de a nu părăsi țara, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art.139 alin.1 cod procedură penală.
S-a susținut că temeiul inițial care a determinat Curtea de Apel C. să ia față de acest inculpat o altă măsură mai puțin restrictivă de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea subzistă și la acest moment procesual întrucât s-a cunoscut faptul că inculpatul are în întreținere doi copii minori și situația financiară a acestuia, și cu toate acestea, având în vedere natura și gravitatea faptelor, contribuția acestuia la derularea activității infracționale, a considerat că dintre măsurile preventive, cea mai adecvată ar fi măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
S-a considerat că cele prezentate de inculpat cu prilejul susținerii cererii formulate nu reprezintă garanții suficiente că acesta nu ar putea periclita buna desfășurare a procesului penal, sunt simple considerații în sensul că urmează a fi angajat la diverse societăți comerciale, dar nu există nici o certitudine în acest sens.
Inculpatul poate exercita dreptul la muncă și în localitatea de domiciliu, acolo unde instanța a dispus luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea și a stabilit în sarcina inculpatului o . obligații.
La acel moment când s-a dispus luarea unei măsuri mai puțin restrictive de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea, instanța a avut în vedere că există indicii temeinice de săvârșire a faptelor de către inculpat, iar acesta a avut o contribuție importantă prin modul în care a acționat, alături de ceilalți inculpați și a considerat că, față de toate aceste elemente, măsura obligării de a nu părăsi localitatea corespunde exigențelor prevăzute de legiuitor.
Examinând legalitatea și temeinicia susmenționatei încheieri din perspectiva criticilor formulate, precum și din oficiu, Curtea constată:
În mod corect s-a apreciat de instanța de fond că sunt îndeplinite condițiile impuse de art.139 alin.1 cod procedură penală și art.145 ind.1 cod procedură penală pentru a se dispune înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Reținem că, prin decizia penală nr.288/P din 18.04.2013 a Curții de Apel C. s-a dispus, pentru inculpat, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Fapt necontestat, în perioada celor trei luni de la înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, inculpatul a avut o atitudine procesuală corectă în sensul că s-a prezentat la toate termenele de judecată și și-a îndeplinit obligațiile privind supravegherea sa în mod corect.
Ceea ce s-a schimbat de la momentul luării acestei măsuri este perioada de timp ce a trecut, interval în care inculpatul a demonstrat buna credință și s-a creat prezumția că buna desfășurare a procesului penal nu este împietată prin comportamentul inculpatului.
De asemenea, ceea ce se cunoștea la acel moment era doar situația familială a inculpatului nu și imposibilitatea acestuia de a-și găsi un loc de muncă în vederea susținerii financiare a familiei sale, imposibilitate dovedită de inculpat în prezent prin depunerea la dosarul cauzei a mai multor adrese din care rezultă că, nu este posibilă angajarea sa ca șofer urmare a interdicției inculpatului de a părăsi localitatea de domiciliu, aspect real având în vedere specificul meseriei pe care urmează să o practice inculpatul.
Dreptul la muncă este garantat constituțional, restrângerea acestuia putând avea loc numai pentru apărarea unui interes de ordine publică, ori, în speță, neexistând dovezi că desfășurarea corespunzătoare a procesului penal ar fi afectată, nu se poate interzice inculpatului de a presta o activitate din care să obțină venituri licite pentru întreținerea sa și a familiei sale, cu atât mai mult cu cât menținerea interdicției ar conduce i la afectarea dezvoltării ulterioare a doi minori.
În consecință, Curtea apreciază criticile formulate ca neîntemeiate, fapt pentru care, în baza art.385 ind.15 alin.1 pct.1 lit. b cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de P. de pe lângă Tribunalul C. privind pe inculpatul R. N., împotriva încheierii din 12.07.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ 13.
În baza art.192 alin.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385 ind.15 alin.1 pct.1 lit. b cod procedură penală,
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de P. de pe lângă Tribunalul C. privind pe inculpatul R. N., fiul lui G. și E., născut la data de 28.09.1975 în mun. C., domiciliat în com. Lumina, . A, jud. Constanta, împotriva încheierii din 12.07.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ 13.
În baza art.192 alin.3 cod procedură penală,
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.07.2013.
Președinte,Judecător, Judecător,
E. C. M. V. L. M. D. M.
Grefier,
C. A.
Jud. fond: M.V.
Red. Dec. Jud. E.C.M.
2 ex./22.07.2013
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 949/2013. Curtea de Apel... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 358/2013.... → |
|---|
