Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 111/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 111/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 17-09-2013 în dosarul nr. 319/36/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 111/P
Ședința publică de la 17 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - D. I. N.
Grefier - C. A.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror I. D.
Pe rol judecarea plângerii penale formulate de petentul G. A. O., domiciliat în Năvodari, ., .. 4, jud. C., împotriva rezoluției nr.71/II/2/2013 din 14.03.2013 a Parchetului de pe lângă Curte a de Apel C., prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, intimați fiind G. F. G. –Comisar la Penitenciarul Poarta Albă și D. G. D. – Comisar Șef la Penitenciarul Poarta Albă.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 04.06.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 12.06.2013 și 26.06.2013, când a pronunțat următoarea încheiere.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față:
Constată că prin rezoluția procurorului dată în dosar nr. 91/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. la data de 28.01.2010 s-a hotărât:
1.Neînceperea urmăririi penale față de numitul D. G. D.
sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 Cod penal și art. 247 Cod penal
2.Neînceperea urmăririi penale față de numitul GIULLIAN(
G. F., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 Co
penal.
Pentru a dispune astfel, procurorul de caz a reținut în ceea ce privește decizia nr. 2/21.01.2010, că la acea dată directorul Penitenciarului de Maximă Siguranță Poarta Albă, jud. C., comisar șef D. G. D. se afla în concediu legal de odihnă, notificarea privind aplicarea sancțiunii destituirea din sistemul Administrației Naționale a Penitenciarelor fiind semnată de către adjunctul directorului Penitenciarului Poarta Albă, comisar GIULLIANO G. F..
Astfel, s-a constatat că pe rolul comisiei de disciplină a unității de penitenciar arătată mai sus, s-a înregistrat o sesizare privind abaterea disciplinară.săvârșită de către subcomisarul G. A.-O., constând în aceea că acesta a refuzat să execute misiunea de șef escortă la instanța de judecată.
Procedând la cercetarea acestei abateri, comisia de disciplină a constatat că, în conformitate cu prevederile art. 71 alin. 3 din Legea nr. 293/2004 și ale art. 27 alin. 2 din Ordinul Ministrului Justiției nr. 2856/2004, subcomisarul G. A.-O. se face vinovat de săvârșirea abaterilor disciplinare prevăz% în art. 69 lit. b din Legea nr. 293/2004, constând în neglijență și superficialitate în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, a dispozițiilor legale sau a celor primite de la șefi ierarhici ori de la autoritățile anume abilitate de lege.
S-a constatat de asemenea, că subcomisarul G. A. O. are antecedente disciplinare, în sensul că a mai primit mai multe sancțiuni disciplinare, respectiv: „mustrare scrisă", „diminuarea drepturilor salariale pentru funcția îndeplinită cu 10% pe o perioadă de 3 luni", „amânarea avansării îi grad profesional pe o perioadă de 2 ani" și „trecerea într-o funcție inferioară până 1; nivelul de bază al gradului deținut", sancțiuni aplicate în luna noiembrie 2009 precum și „mustrare scrisă" aplicată în luna ianuarie 2010.
În acest context comisia de disciplină a hotărât, prin referatul cu nr. C_/21.01.2010, sancționarea lui cu „destituirea din sistemul Administrației Penitenciare", prevăzute de art. 70 lit. f din Legea nr. 293/2004.
Se observă astfel că decizia de aplicare a acestei sancțiuni a fost luată de către comisia de disciplină din cadrul Penitenciarului Poarta Albă și nu de către directorul penitenciarului.
Pe de altă parte, s-a constatat că petentului i s-a adus la cunoștință, prin notificare, decizia comisiei de disciplină, constând în sancționarea sa, iar decizia 1 care face referire petentul se referă la hotărârea conducerii penitenciarului de a i se comunica sancțiunea disciplinară, constând în destituirea din sistemul Administrație Naționale a Penitenciarelor.
In concluzie, se observă că nici directorul Penitenciarului Poarta Albă, comisar șef D. G. D. și nici adjunctul acestuia, comisar GIULLIAN1 G. F. nu au luat vreo decizie, prin care să dispună destituin petentului din sistemul Administrației Naționale a Penitenciarelor.
În ceea ce privește decizia nr. 138/27.11.2009, privind diminuarea drepturilor salariale pentru funcția îndeplinită cu 10% pe o perioadă de 3 luni, s-a constatat că la data de 30.10.2009 comisia de disciplină a Penitenciarului Poarta Albă a primit spre soluționare o sesizare privitoare la săvârșirea unei abateri disciplinare de către subcomisarul G. A.-O., constând în aceea că la de 23.10.2009 acesta, fiind planificat în serviciu ca șef de escortă la Tribunal C. și trebuind astfel să se prezinte în instanță pentru a asigura escorta, absentat nemotivat de la serviciu și din acest motiv nu s-a putut asigura prezența unui ofițer ca șef de escortă.
Prin rezoluția Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. dată în dosar nr. 71/II/2/2013 la data de 14.03.2013 s-a dispus respingerea plângerii formulate de petentul G. A. O.. împotriva rezoluției nr. 91/P/2010 din 28.01.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., ca nefondată.
Împotriva rezoluției procurorului, petentul G. A. O. a formulat plângere la instanță, potrivit procedurii prev. de art.2781 cod procedură penală.
În motivarea plângerii petentul G. A. O. a solicitat ca instanța să aprecieze dacă intimații, în calitatea lor de director de penitenciar, respectiv de împuternicit ca director adjunct al penitenciarului Poarta Albă, au încălcat Ordinul Ministerului Justiției nr.2790 din 08.10.2004, privind aprobarea competențelor de gestiune a resurselor umane ale ministrului justiției, directorului general al A.N.P. și directorilor unităților subordonate, precum și Legea 20 din Legea 293/2004 privind statutul funcționarilor publici din sistemul A.N.P.; petentul a apreciat că acest aspect poate fi analizat și în prezenta cauză, pentru că hotărârile civile nu sunt corecte și legale, adevărul este unul singur, iar cariera de ofițer superior nu poate fi distrusă de abuzul celor doi intimați.
Petentul a mai arătat că deciziile nr.2 din 21.01.2010 și nr.18 din 08.03.2010 au fost emise cu încălcarea art.20 din Legea 293/2004 și a ordinului nr. 2790/2004 al Ministerului Justiției, abrogat în 2011 prin Ordinul Ministerului Justiției nr.1662 din 01.08.2011, când s-au modificat competențele de gestiune. Fiind ofițer, apreciază că emiterea unei decizii de încetare a raporturilor de serviciu aparținea ministrului justiției, nu directorului penitenciarului G. D. D., iar respectarea legilor trebuie să fie obligatorie, indiferent de grad și de funcție.
Petentul G. A. O. a depus la dosar copii de pe 4 decizii ale Curții de Apel București, ca practică judiciară, pentru a se observa că Ordinul Ministerului Justiției nr.2790/2004 era în vigoare la data emiterii deciziilor.
La dosar s-au depus și sentința civilă nr. 545/CA din 31.03.2011, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul C. - secția Comercială, de contencios administrativ și fiscal și decizia civilă nr. 2520/CA a Curții de Apel C. secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Examinând rezoluțiile atacate în raport de motivele plângerii și de probele administrate în cauză, Curtea constată că plângerea formulată de către petentul G. Arthut O., pentru următoarele:
Curtea reține că petentul a sesizat P. de pe lângă Curtea de Apel C. cu o plângere împotriva directorului Penitenciarului Poarta Albă, cms. G. F. GIULLIANO, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C.pen., întrucât a emis decizia nr. 2/21.01.2010 de destituire a petentului din sistemul Administrației Naționale a Penitenciarelor, fără a avea competența legală în acest sens, decizie ce a fost semnată de adjunctul directorului. Cu prilejul audierii de procuror la 16.03.2011, petentul a precizat că solicită extinderea cercetărilor față de cms. șef D. G.-D. întrucât a emis deciziile nr. 138, 139, 140/2009 și 18/2010, prin care i s-au încălcat drepturile petentului (declarație f. 11 verso).
Petentul a mai invocat și faptul că deciziile nr. 138, 139, 140/2009 și 18/2010 emise de directorul Penitenciarului Poarta Albă, cu încălcarea competenței conferite de Legea nr. 293/2004 și Ordinul Ministrului Justiției nr. 2790/2004, nu i-au fost comunicate.
Petentul a formulat și precizări în referire la plângerea penală, înregistrate la P. de pe lângă Curtea de Apel C. la datele de 01.03.2010 și 04.03.2010, prin care a solicitat extinderea cercetărilor penale în cauză și cu privire la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, faptă prev. de disp. art. 247 Cod penal, de către comisarul șef de penitenciare D. G. D., cu privire la emiterea deciziei nr. 138 din 27.11.2009, prin care 1-a sancționat cu diminuarea drepturilor salariale pentru funcția îndeplinită, cu 10% pe o perioadă de 3 luni, decizia fiind emisă cu încălcarea legii, întrucât directorul de unitate nu are în competența sa aplicarea acestei sancțiuni disciplinare împotriva ofițerilor din unitate ci doar împotriva agenților și personalului contractual, această atribuție fiind de competența directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor, precum și cu privire la emiterea deciziilor nr, 139 din 27.11.2009, nr. 140 din 27.11.2009 și nr. 229 din 27.11.2009 și nr. 18 din 08.03.2010, prin care i s-au încălcat unele drepturi.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că în perioada octombrie - decembrie 2009, au fost formulate mai multe sesizări la Comisia de disciplină a Penitenciarului Poarta Albă împotriva subcomisarului G. A. O. pentru săvârșirea de abateri disciplinare, înregistrate sub nr.: C2 6091 1 din 14.10.2009: C2_ din 22.10.2009; C2_ din 27.10.2009; C2_ din 27.10.2009; C2_ din 30.10.2009; C2_ din 03.11.2009; C2_ din 05.11.2009; C2_ din 09.11.2009 și C2_ din 24.12.2009.
Comisia de disciplină a Penitenciarului Poarta Albă, procedând la cercetarea abaterilor disciplinare cu care a fost sesizată, a constatat săvârșirea acestora de către subcomisar G. A. O. și a propus aplicarea de sancțiuni disciplinare pentru fiecare abatere disciplinară, constând în: mustrare scrisă, diminuarea drepturilor salariale pentru funcția îndeplinită cu 10% pe o perioadă de 3 luni, amânarea avansării în grad profesional pe o perioadă de 2 ani și trecerea într-o funcție inferioară până la nivelul de bază a gradului deținut, sancțiuni aplicate în luna noiembrie 2009 și în luna ianuarie 2010.
Curtea constată, din actele existente la dosar, că sancțiunile aplicate subcomisarului G. A. O. au fost în conformitate cu dispozițiile legale în materie, respectându-se drepturile acestuia cu privire la audierea sa și la comunicarea sancțiunii, astfel încât ea să fie contestată în condițiile prevăzute de art. 64 alin. 2 din Legea nr. 293/2004.
Referitor la emiterea deciziei nr. 2 din 21.01.2010, prin care subcomisar G. A. O. a fost destituit din sistemul Administrației Naționale a Penitenciarelor, întrucât a comis abaterile constând în:
- neglijență și superficialitate manifestată în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, a dispozițiilor legale sau a celor primite de la șefii ierarhici ori de la autoritățile anume abilitate de lege, prevăzute în art. 69 lit. b din Legea nr. 293/2004 și nerespectarea obligațiilor prevăzute la art. 69 lit. p în sensul încălcării obligației prevăzute la art. 48 lit. d, respectiv „să execute, cu profesionalism și în termenul stabilit, toate atribuțiile de serviciu stabilite prin fișa postului, precum și dispozițiile date de conducătorii ierarhici,
s-a constatat că, potrivit atribuțiilor, Comisia de disciplină a cercetat abaterile și a propus prin referatul întocmit sancționarea disciplinară a subcomisarului de penitenciare G. A. O. cu destituirea din sistemul Administrației Penitenciare.
În consecință, a fost emisă decizia nr. 2 din 21.01.2010, de către directorul Penitenciarului Poarta Albă, comisar șef de penitenciare D. G. D., prin care la art. 4 s-a dispus destituirea din sistemul Administrației Penitenciare a subcomisarului G. A. O., decizie semnată de adjunctul acestuia, comisar de penitenciare G. F. GIULLIANO.
Decizia nr. 2 din 21.01.2010, a fost înaintată de Penitenciarul Poarta Albă, cu adresa sa nr. CN_ din 26.01.2010, către Direcția Management Resurse Umane – Administrația Națională a Penitenciarelor, pentru a se dispune cu privire la sancțiunea destituirii subcomisarului G. A. O. prin decizia directorului Penitenciarului Poarta Albă.
Nu este întemeiată critica petentul G. A. O. cu referire la necompetența directorulul Penitenciarului Poarta Albă de emitere a deciziei de destituire din sistemul Administrației Penitenciare a subcomisarului G. A. O..
În acest sens, Curtea reține că prin adresa nr. 5268/2010 a Ministrului Justiției, privind competențele de gestiune s-a precizat cu referire la competența de aplicare a sancțiunii de destituire din sistemul Administrației de Penitenciare că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 20 din Legea 293/2004, în forma în vigoare la momentul respectiv, situație față de care s-a concluzionat că directorul unității de penitenciar în care activează subcomisarul este competent să decidă asupra încetării raporturilor de serviciu ale acestuia.
În același sens, prin adresa nr._/DMRU/03.03.2010, a Administrației Naționale a Penitenciarelor s-a adus la cunoștința conducerii Penitenciarului Poarta Albă că începând cu data acestei comunicări, actele administrative de numire și încetare a raporturilor de serviciu pentru ofițeri vor fi întocmite cu respectarea competențelor prevăzute de art. 20 din Legea 293/2004, privind statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Naționale a Penitenciarelor, republicată, după cum urmează:
1. Competența Ministrului Justiției:
- director general;
- director general adjunct;
- director în sistemul administrației penitenciare.
2. Competența directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor:
- ofițerii cu funcții de conducere;
3. Competența directorului de unitate:
- ofițerii cu funcții de execuție.
Față de aceste aspecte, Curtea constată în raport de adresele susmenționate, s-a apreciat în mod temeinic că, directorul Penitenciarului Poarta Albă era competent, în conformitate cu dispozițiile legale susmenționate, să emită decizia nr. din 21.01.2010, de sancționare a subcomisarului G. A. O. cu destituirea din sistemul administrației penitenciarelor.
Întrucât în perioada 18.01 - 05.02.2010 comisarul șef de penitenciare D. G. D., director al Penitenciarului Poarta Albă, se afla în concediu de odihnă, prin decizia zilnică a directorului unității, nr. 9 din 15.01.2010, atribuțiile specifice acestei funcții au fost preluate de comisar de penitenciare G. F. GIULLIANO, împrejurare care justifică semnarea deciziei nr. 2 din 21.01.2010, de către acesta din urmă.
În consecință, Curtea constată că în mod temeinic în rezoluțiile atacate s-a reținut că, având în vedere adresa Direcției C. din Ministerul Justiției nr. 5268/02.03.2010, menționată în adresa directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor nr._/03.03.2010, privind competența directorului de unitate de a emite actele administrative de numire și încetare a raporturilor de serviciu pentru ofițeri, directorul Penitenciarului Poarta Albă, comisar șef de penitenciare D. G. D., a emis decizia nr. 18 din 08.03.2010, prin care, începând cu data de 09.03.2010, i-au încetat raporturile de serviciu subcomisarului de penitenciare G. A.-O., în conformitate cu decizia directorului unității nr. 2 din 21.01.2010, decizia putând fi contestată la Tribunalul C., în termen de 6 luni, potrivit prevederilor art. 11 din Legea nr. 293/2004.
D. urmare, subcomisar G. A.-O. a formulat acțiune la Tribunalul C., prin care a solicitat anularea deciziei nr. 2 din 21.01.2010, prin care a fost destituit din sistemul Administrației Naționale a Penitenciarelor și anularea deciziei nr. 18 din 08.03.2010, prin care s-a dispus încetarea raporturilor de muncă, reintegrarea în funcția deținută anterior, plata drepturilor salariale de care a fost lipsit pe perioada destituirii și plata de daune morale pentru prejudiciul creat.
Curtea mai reține că prin sentința civilă nr. 545/CA din 31.03.2011, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul C. - secția Comercială, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul G. A. O., în contradictoriu cu pârâții Penitenciarul Poarta Albă și directorul Penitenciarului Poarta Albă, D. G. D., ca neîntemeiată, apreciind legală și temeinică decizia nr. 2 din 21.01.2010, menținând și decizia nr. 18 din 08.03.2010 privind încetarea raporturilor de serviciu.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul C. - secția Comercială, de contencios administrativ și fiscal a reținut că Ordinul nr.2790/2004, care reglementează dispoziții contrare cu privire la competența de aplicarea sancțiunilor disciplinare, este un act normativ inferior față de Legea nr.293/2004 și HG nr.1849/2004, sunt incidente în cauză art.4 alin.3 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit căruia „actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă” precum și dispozițiile art.76 din aceeași lege, conform căruia „ordinele, instrucțiunile și alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora”.
Sentința civilă nr. 545/CA din 31.03.2011 a Tribunalului C. a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 2520/CA a Curții de Apel C., ca urmare a respingerii recursului, ca nefondat.
Față de aspectele menționate în hotărârile precizate mai sus, Curtea constată că nu sunt întemeiate criticile petentului G. A. O. cu privire la faptul că deciziile nr.2 din 21.01.2010 și nr.18 din 08.03.2010 au fost emise cu încălcarea art.20 din Legea 293/2004 și a ordinului nr. 2790/2004 al Ministerului Justiției, precum și la practica judiciară a Curții de Apel București, această practică judiciară neputând lipsi de efecte judiciare sentința civilă nr. 545/CA din 31.03.2011, pronunțată în dosarul nr._ de către Tribunalul C. - secția Comercială, de contencios administrativ și fiscal, definitivă prin decizia civilă nr. 2520/CA a Curții de Apel C. pronunțată chiar într-o cauză care îl vizează pe petentul G. A. O., deoarece s-ar încălca principiul stabilității raporturilor juridice.
Față de aspectele expuse, Curtea apreciază că administrarea de către procuror a mijloacelor de probă indicate de către petenți nu este utilă cauzei față de ansamblul probator administrat în cauză, neimpunându-se astfel trimiterea cauzei la procuror potrivit art.278¹ alin.8 lit.b) cod procedură penală.
Față de ansamblul considerentelor expuse, în baza art. 2781 alin. 8 lit. a cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondată plângerea formulată de către petentul G. A. O. împotriva rezoluției procurorului dată în dosar nr. 91/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. la data de 28.01.2010, confirmată prin rezoluția Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. dată în dosar nr. 71/II/2/2013 la data de 14.03.2013, pe care o menține.
În baza art.193 cod procedură penală, petentul G. A. O. va fi obligat la plata sumei de câte 1.000 lei cheltuieli de judecată către fiecare dintre intimații G. F. G. și D. G. D., reprezentând onorariu avocat.
În baza art. 192 alin. 2 cod procedură penală, Curtea va obliga pe petentul G. A. O. la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 2781 alin. 8 lit. a cod procedură penală respinge ca nefondată plângerea formulată de către petentul G. A. O., domiciliat în Năvodari, ., .. 4, jud. C. împotriva rezoluției procurorului dată în dosar nr. 91/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. la data de 28.01.2010, confirmată prin rezoluția Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. dată în dosar nr. 71/II/2/2013 la data de 14.03.2013, pe care o menține.
În baza art.193 cod procedură penală, obligă pe petentul G. A. O. la plata sumei de câte 1.000 lei cheltuieli de judecată către fiecare dintre intimații G. F. G. și D. G. D., reprezentând onorariu avocat.
În baza art. 192 alin. 2 cod procedură penală, obligă pe petentul G. A. O. la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Conform art.309 alin. ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.09.2013.
Președinte,
D. I. N.
Grefier,
C. A.
Red. sent: jud. D.I. N.
2 ex./ 07.10.2013
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 289/2013. Curtea de Apel... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 949/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
