Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 550/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 550/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 27-06-2013 în dosarul nr. 10113/212/2012/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 550/P
Ședința publică din data de 27.06.2013
Completul de judecată compus din:
Președinte – A. I.
Judecător – D. I. N.
Judecător – C. D.
Grefier – D. V.
Ministerul Public a fost reprezentat prin Procuror – D. I.
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor penale declarate de către asiguratorul S.C. C. A. S.A. și părțile civile C. I., C. E., C. E., S. A. și M. Iucsel, împotriva sentinței penale nr.2 din data de 04.01.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, privind pe inculpatul M. D. - CNP_, fiul lui Ș. și E., născut la data de 10.06.1934 în ., domiciliat în ., jud. C., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.178 alin.1, 2 cod penal, art.184 alin.2 și alin.4 cod penal (două fapte și art.184 alin.1 și alin.3 cod penal, toate cu aplic. art.33 lit.b) cod penal.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 20.06.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea recurentului asigurator să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 27.06.2013, dată la care a pronunțat următoarea decizie penală:
CURTEA
Deliberând în secret asupra recursurilor penale de față, a pronunțat următoarea hotărâre:
Procedura
În termenul legal, asigurătorul . Sibiu,părțile civile C. I., C. E., C. E., S. A. și M. Iucsel au declarat recurs împotriva sentinței penale nr.2 din data de 04.01.2013 pronunțată în dosarul penal nr._, de Judecătoria C..
În fapt
I.circumstanțele cauzei
Prin sentința penală nr.920/01.08.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ 12, s-a dispus condamnarea inculpatului M. D. la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea, în concurs ideal, a unei infracțiuni de „ucidere din culpă” și a trei infracțiuni de „vătămare corporală din culpă’, iar față de situația că soluționarea laturii civile a cauzei necesita administrarea probelor cu martori și înscrisuri, în vederea dovedirii pretențiilor formulate ceea ce ar fi condus la întârzierea soluționării laturii penale în cadrul căreia inculpatul a uzat de procedura simplificată prevăzută de art.3201 cod procedură penală, a dispus, după punerea în discuția contradictorie a părților, disjungerea laturii civile a cauzei, formându-se prezentul dosar, pentru care a acordat termen în ședința publică din data de 21.09.2012.
În considerentele hotărârii, instanța a reținut că elementul material al laturilor obiective ale infracțiunilor prevăzute de art.178 alin.1, 2 cod penal, art.184 alin.2 și alin.4 cod penal, art.184 alin.2 și alin.4 cod penal și art.184 alin.1 și alin.3 cod penal, s-a realizat prin activitatea inculpatului M. D., care la data de 03.01.2011, în timp ce conducea autoturismul marca Dacia 1310 L cu nr. de înmatriculare CT-POX pe DN 3 pe direcția Ciocârlia - Murfatlar, iar la Km 239 + 411 m, din cauza neadaptării vitezei la condițiile de drum caracterizate prin gheață și zăpadă pe carosabil, a pierdut controlul direcției și a pătruns pe contrasens, intrând în coliziune cu autoturismul marca Tico cu nr. de înmatriculare_, rezultând decesul victimei C. Aihan, vătămarea corporală a părții vătămate C. I., vătămarea corporală a părții vătămate M. I. ale cărui leziuni i-au pus în pericol viața și vătămarea corporală a părții vătămate S. A..
Urmările imediate au fost reprezentate de decesul victimei C. Aihan - pentru infracțiunea prevăzută de art.178 alin.1, 2 cod penal, de leziunile traumatice suferite de partea civilă C. I., care au necesitat pentru vindecare un număr de 3 luni de îngrijiri medicale și partea civilă M. I., care au necesitat pentru vindecare 25 de zile de îngrijiri medicale, leziunile punându-i viața în primejdie - pentru infracțiunea prevăzută de art.184 alin.2 și alin.4 cod penal și de leziunile suferite de partea civilă S. A., leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 45 zile de îngrijiri medicale -pentru infracțiunea prevăzută de art.184 alin.1 și alin.3 cod penal.
Legătura de cauzalitate dintre activitatea inculpatului și urmările imediate rezultă din concluziile raportului de medico-legal de necropsie nr.11/A3/2011/21.01.2011 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală C., filele 25-26, potrivit cu care moartea victimei C. Aihan, a fost violentă, ea datorându-se anemiei acute grave consecutive hemoragiei interne grave prin ruptură de aortă toracală și că leziunile de violență au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri dure și au legătură directă cu cauza morții, precum și din concluziile raportului de expertiză medico-legală nr.21/Al rutier/2011/30.06.2011, raportului de constatare medico-legală nr.17/Al rutier/2011/11.02.2011 și raportului de constatare medico-legală nr.16/A1 rutier/2011/22.07.2011 emise de Serviciul Județean de Medicină Legală C., concluzii potrivit cu care leziunile traumatice suferite de părțile civile s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure și pot data din 03.01.2011.
În privința laturii subiective, culpa inculpatului în săvârșirea faptelor a rezultat din împrejurarea că acesta, manifestând neatenție în conducerea autoturismului și intrând într-o depășire, pe un drum acoperit parțial de zăpadă și gheață, nu a prevăzut că la încercarea de revenire pe sensul de mers și la controlarea autovehiculului ar putea să întâmpine dificultăți, deși trebuia și putea să prevadă că propria conduită la volan ar putea produce un eveniment rutier care să pună în pericol viața și sănătatea pasagerilor din autovehiculul pe care-l conducea, precum și a altor pasageri din vehiculele care participau la trafic.
Analizând mijloacele de probă administrate cu privire la latura civilă, prin sentința penală nr.2 din data de 04.01.2013 pronunțată în dosarul penal nr._, Judecătoria C. a hotărât:
„În baza art.14 și 15 și art.346 alin.1 cod procedură penală raportat la art.998 și următoarele cod civil, ( în ce privește răspunderea inculpatului) și coroborate cu art.49 și 53 -54 din Legea nr.136/1995 (în ce privește pe asigurător), admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de Urgență C., cu sediul în municipiul C., ., jud.C. și obligă inculpatul M. D., alăturat cu asiguratorul de răspundere civilă S.C. C. A. S.A., (acesta în limitele plafonului prevăzut lege și de ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor) la plata sumei de 2920,52 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor medicale pentru spitalizarea părții civile S. A., la plata sumei de 3338,24 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor medicale pentru spitalizarea părții civile C. I. și la plata sumei de 3672 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor medicale pentru spitalizarea părții civile M. Iucsel.
În baza art.14 și 15 și art.346 alin.1 cod procedură penală raportat cu art.998 – art.999 cod civil ( în ce privește răspunderea inculpatului) și coroborate cu art.49 și 53 -54 din Legea 136/1995, art.13 și 14 din Ordinul nr._/2006 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor și Decizia nr.1/28.03.2005 (în ce privește pe asigurător), admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. I. și obligă inculpatul M. D., alături de asigurătorul de răspundere civilă obligatorie S.C. C. A. S.A., (acesta în limitele plafonului prevăzut lege și de ordinul nr._/2006 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor), la plata sumei de 10.000 euro și 3717 lei, reprezentând despăgubiri materiale și a sumei de 70.000 euro în echivalent în lei la data plății efective, potrivit cursului oficial BNR, reprezentând daune morale.
În baza art.998 cod civil raportat la art.1169 cod civil, respinge, ca nefondate, celelalte pretenții formulate de partea civilă C. I..
În baza art.14 și 15 și art.346 alin.1 cod procedură penală raportat cu art.998 – art.999 cod civil ( în ce privește răspunderea inculpatului) și coroborate cu art. 49 și 53 -54 din Legea 136/1995, art. 13 și 14 din Ordinul nr._/2006 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor și Decizia nr. 1/28.03.2005 (în ce privește pe asigurător), admite în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile C. E. și C. E. și obligă inculpatul M. D., alături de asigurătorul de răspundere civilă obligatorie S.C. C. A. S.A., (acesta in limitele plafonului prevăzut lege și de ordinul nr._/2006 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor), către partea civilă C. E. la plata sumei de 25.000 euro, iar către partea civilă C. E. la plata sumei de 15.000 euro în echivalent în lei la data plății efective, potrivit cursului oficial BNR, reprezentând daune morale.
În baza art.998 cod civil raportat la art.1169 cod civil, respinge, ca nefondate, celelalte pretenții formulate de partea civilă C. E. și C. E..
În baza art.14 și 15 și art.346 alin.1 cod procedură penală raportat cu art.998 – art.999 cod civil ( în ce privește răspunderea inculpatului) și coroborate cu art. 49 și 53 -54 din Legea 136/1995, art. 13 și 14 din Ordinul nr._/2006 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor și Decizia nr. 1/28.03.2005 (în ce privește pe asigurător), admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. A. și obligă inculpatul M. D., alături de asigurătorul de răspundere civilă obligatorie S.C. C. A. S.A., (acesta in limitele plafonului prevăzut lege și de ordinul nr._/2006 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor), la plata sumei de 20.000 lei, reprezentând despăgubiri materiale și a sumei de 50.000 euro în echivalent în lei la data plății efective, potrivit cursului oficial BNR, reprezentând daune morale.
În baza art.998 cod civil raportat la art.1169 cod civil, respinge, ca nefondate, celelalte pretenții formulate de partea civilă S. A..
În baza art.14 și 15 și art.346 alin.1 cod procedură penală raportat cu art.998 – art.999 cod civil ( în ce privește răspunderea inculpatului) și coroborate cu art. 49 și 53 -54 din Legea 136/1995, art. 13 și 14 din Ordinul nr._/2006 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor și Decizia nr. 1/28.03.2005 (în ce privește pe asigurător), admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă M. Iucsel și obligă inculpatul M. D., alături de asigurătorul de răspundere civilă obligatorie S.C. C. A. S.A., (acesta in limitele plafonului prevăzut lege și de ordinul nr._/2006 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor), la plata sumei de 10.000 lei, reprezentând despăgubiri materiale și a sumei de 15.000 euro în echivalent în lei la data plății efective, potrivit cursului oficial BNR, reprezentând daune morale.
În baza art.998 cod civil raportat la art.1169 cod civil, respinge, ca nefondate, celelalte pretenții formulate de partea civilă M. Iucsel.
În baza art.193 alin.1 și 2 cod procedură penală, obligă inculpatul la plata a sumei de 1541 lei, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de partea civilă C. I..”
Pentru pronunțarea hotărârii, instanța a reținut următoarele:
În fața instanței de judecată, în conformitate cu prevederile art.15 alin.2 cod procedură civilă, partea vătămată M. I. s-a constituit parte civilă cu suma de_ lei reprezentând despăgubiri pentru daune materiale și cu suma de 200.000 Euro reprezentând despăgubiri pentru daunele morale, astfel cum rezultă din cererea și înscrisurile anexate la filele 20-31 din dosarul cauzei.
Fii C. E. și C. E. s-au constituit părți civile cu suma de 200.000 Euro, reprezentând despăgubiri pentru dauna morală suferită ca urmare a pierderii tatălul lor, victima C. Aihan, astfel cum rezultă din cererea și înscrisurile anexate la filele 32-35 din dosarul cauzei.
În fața instanței de judecată s-a constituit parte civilă și partea vătămată C. I., cu privire la dublul prejudiciu rezultat din vătămarea integrității sale corporale și din moartea soțului, cu suma de 600.000 Euro reprezentând despăgubiri morale și 60.000 lei, pentru daunele materiale, astfel cum rezultă din cererea și înscrisurile anexate la filele 36-79 din dosarul cauzei.
Și partea vătămată S. A. s-a constituit parte civilă cu suma de_ lei reprezentând despăgubiri pentru daune materiale și cu suma de 200.000 Euro reprezentând despăgubiri pentru daunele morale, astfel cum rezultă din cererea și înscrisurile anexate la filele 80-124 din dosarul cauzei.
La data de 05.06.2012 și S. C. Județean de Urgență C. formulează constituire de parte civilă, fila 137 dosar instanță, cu suma de 2920,52 lei, reprezentând cheltuielile de spitalizare efectuate cu partea vătămată S. A. în perioada 03.01-10.01.2011, cu suma de 3338,24 lei, reprezentând cheltuielile de spitalizare efectuate cu partea vătămată C. I. în perioada 03.01-17.01.2011, cu suma de 3672 lei, reprezentând cheltuielile de spitalizare efectuate cu partea vătămată M. Iucsel în perioada 03.01-20.01.2011.
Conform raportului medico-legal de necropsie nr.11/A3/2011/21.01.2011 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală C., filele 25-26, în urma accidentului rutier a rezultat decesul victimei C. Aihan, moartea acestuia fiind violentă, ea datorându-se anemiei acute grave consecutive hemoragiei interne grave prin ruptură de aortă toracală și că leziunile de violență au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri dure și au legătură directă cu cauza morții.
Conform raportului de expertiză medico-legală nr.21/Al rutier/2011/30.06.2011 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală C., fila 40, în urma accidentului partea vătămată C. I. a suferit un traumatism de membru inferior drept, cu fractură de femur drept, leziuni produse prin lovire cu și de corpuri dure, care au necesitat pentru vindecare 3 luni de îngrijiri medicale.
Partea vătămată M. I. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 25 de zile de îngrijiri medicale, leziunile punându-i viața în primejdie prin insuficiență respiratorie acută, consecutivă pneumotoraxului bilateral, conform Raportului de constatare medico-legală nr.17/Al rutier/2011/11.02.2011 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală C., filele 46-47, iar partea vătămată S. A. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 45 zile de medicale conform Raportului de constatare medico-legală nr.16/A1 rutier/2011/22.07.2011 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală C., fila 55.
La data producerii accidentului, 03.01.2011, inculpatul M. D. conducea autoturismul marca Dacia 1310 cu număr de înmatriculare_ . În conformitate cu dispozițiile Legii nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, pentru autoturismul condus de inculpat s-a încheiat un contract pentru răspundere civilă obligatorie, iar dovada încheierii acestui contract se face cu polița de asigurare ./17/_ nr._, cu valabilitate de la 24.09.2010 până la 23.03.2011 (fila 93 din dosarul de urmărire penală). Contractul de asigurare a fost încheiat cu S.C. C. A. S.A.
Potrivit dispozițiilor art.998 Cod civil (în vigoare la data producerii accidentului de circulație): «orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.» Iar potrivit art. 999 cod civil: «Omul este responsabil nu numai de prejudiciul cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa.»
În practica judiciară s-au cristalizat principiile răspunderii civile delictuale, iar pentru angajarea răspunderii unei persoane este necesar ca anumite condiții să fie îndeplinite. Acestea sunt: existența unui prejudiciu; existența unei fapte ilicite; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul creat unei persoane; vinovăția.
De asemenea, practica judiciară a fost aceea, care, în interpretarea dispozițiilor art.998 -999 Cod civil a stabilit cu valoare de principiu că acoperirea prejudiciului cauzat unei persoane trebuie să fie integrală, efectivă și justă și se întinde atât asupra prejudiciului material actual, cert, prejudiciului viitor cert, cuantificabil, cât și asupra prejudiciului moral încercat de cel prejudiciat.
Cu privire la acțiunea civilă exercitată de partea civilă C. I.:
Conform declarațiilor martorilor audiați pe latură civilă la solicitarea părții civile, H. S. și I. D., la data producerii accidentului de circulație, partea civilă C. I., în vârstă de 47 de ani, era soția victimei C. Aihan, care a decedat în urma evenimentului rutier la vârsta de 48 de ani, avea cu acesta doi copii de 22, respectiv 25 de ani, dintre care primul era student, formau împreună o familie armonioasă, în care soțul se ocupa de întreținerea soției și a copiilor, deținând o societate comercială. În urma accidentului, atât soția supraviețuitoare, cât și fii defunctului au rămas fără sprijinul soțului, respectiv tatălui lor.
Din cuprinsul acelorași declarații de martori care se coroborează cu înscrisul de la fila 51 d.inst., rezultă că partea civilă, în urma accidentului, a suferit o . intervenții chirurgicale urmare a fracturii de femur drept operate, i-a fost extras materialul de osteosinteză în anul 2012, rămânând cu sechele funcționale constând în lombalgii, mers șchiopătat mai ales din cauza inegalității dintre membrele inferior, cel drept fiind cu 3 cm mai scurt decât stângul, a efectuat terapie de recuperare la Eforie și Techirghiol, recomandându-i-se evitarea efortului fizic prelungit și recuperări în continuare constând în masaj și exerciții fizice.
Conform raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză, C. I., a prezentat la data de 03.01.2011 un traumatism de membru inferior drept cu fractură de femur operat, pentru a cărui vindecare au fost apreciate ca fiind necesare cca. trei luni de îngrijiri medicale.
Raportat la probele și datele existente în cauza de față și susținerile părții civile C. I., instanța reține că pretențiile formulate sunt justificate, dar nu la nivelul solicitat.
În privința prejudiciului material, din înscrisurile existente la dosar administrate în cadrul probei cu înscrisuri relative la latura civilă, rezultă că partea civilă C. I. a efectuat cheltuieli de ordin material cu medicamente atât în perioada spitalizării, cât și ulterior acesteia, cheltuieli de transport cu deplasările în vederea efectuării operațiilor, controalelor și recuperărilor; cheltuieli pentru înmormântarea și pomenirea soțului său conform tradiției etniei din care făcea parte.
Toate aceste cheltuieli au fost dovedite de partea vătămată cu înscrisurile depuse la dosarul de fond filele 56-68 și cu martori și totalizează suma de 3717 lei și 10.000 de euro. Prin urmare, această sumă va fi acordată părții civile, cu titlu de prejudiciu material.
Cu privire la prejudiciu moral, deși nu se poate cuantifica bănește suferința și durerea unei persoane, în mod cert gravitatea și intensitatea durerii fizice resimțite, cu siguranță, de partea civilă urmare a intervențiilor la care a fost supusă, răsfrângerea acestora asupra stării emoționale și psihice a acestei persoane, repercusiunile faptei de care se face vinovat inculpatul asupra situației și statusului social și familial al părții vătămate, etc. vor fi avute în vedere la stabilirea sumei globale ce se va acorda cu acest titlu.
Potrivit probelor administrate, partea vătămată a suferit un prejudiciu semnificativ prin leziunile provocate de acțiunea inculpatului. Se poate observa din raportul de expertiză și din înscrisurile medicale că au necesare pentru vindecare 3 luni de îngrijiri medicale, această parte vătămată a rămas cu un picior mai scurt cu 3 cm, că partea vătămată a fost spitalizată o perioadă îndelungată de timp, că a fost supusă unor intervenții chirurgicale succesive, că a fost imobilizată la pat, că ulterior s-a deplasat cu cadrul și cârjele, că a fost supusă unui tratament de recuperare, că a fost și va fi și pe viitor împiedicată să participe la viața socială conform standardelor pe care viața sa le avea anterior evenimentului a cărei victimă a fost, că nu mai beneficiază pe viitor de sprijinul moral și material al partenerului său de viață cu care avea doi copii și care a decedat în urma evenimentului rutier.
Cu aceste precizări, instanța a apreciat că se impune acordarea sumei de 70 000 euro, în echivalent în lei la data plății efective, potrivit cursului oficial BNR, cu titlu de daune morale, ca urmare a dublului prejudiciu moral suferit de partea civilă, atât ca urmare a traumei suferite în urma accidentul rutier, cât și ca urmare a suferinței încercate prin pierderea soțului său.
Așadar, în baza art. 14 și 15 și art.346 alin.1 cod procedură penală raportat cu art.998 - 999 C. civ. ( în ce privește răspunderea inculpatului) și coroborate cu art. 49 și 53 -54 din Legea 136/1995, Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor și Decizia nr.1/28.03.2005 (în ce privește pe asigurător), se impune admiterea în parte a acțiunii civile formulată de partea civilă C. I., obligând inculpatul, alături de asigurătorul de răspundere civilă obligatorie S.C. C. A. S.A., (acesta in limitele plafonului prevăzut lege și de ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor), la plata sumei de 3717 lei și 10.000 euro, reprezentând despăgubiri materiale și a sumei de 70.000 euro, în echivalent în lei la data plății efective, potrivit cursului oficial BNR, reprezentând daune morale.
Cu privire la acțiunea civilă exercitată de S. C. de Urgență Județean C., din înscrisurile depuse la dosar rezultă că acțiunea civilă a acestei părți civile este dovedită.
Cu privire la acțiunea civilă exercitată de părțile civile C. E. și C. E..
Din declarațiile martorilor audiați pe latură civilă la solicitarea acestor părți civile, I. L. și Stăjeru R., rezultă că acesta la data producerii accidentului de circulație, părțile civile C. E., student în vîrstă de 22 de ani și C. E., în vârstă de 25 de ani, erau fii defunctului C. Aihan, că între tată și fii exista o strânsă relație, care a fost destrămată prin dispariția tatălui lor.
Ținând cont de vârsta victimei - 47 de ani, dar și de vârsta celor două părți civile, de relația tată-fii, de faptul că in urma decesului tatălui lor, părțile civile au fost extrem de afectate, că acestea au rămas fără sprijinul moral și material al tătălui lor, care nu le mai poate fi alături în momentele semnificative prin care vor trece în viață, cum rezultă din declarațiile administrate în cauză, instanța apreciază că o sumă de 15.000 euro, pentru parte civilă C. E. și suma de 25.000 euro pentru C. E. este de natură a complini suferința încercată de acestea ca urmare a decesului tatălui lor. Instanța a stabilit o sumă mai mare pentru cea de-a doua parte civilă, observând faptul că acesta era în continuarea studiilor, fiind student și ar fi beneficiat din partea tătălui său, dacă acesta ar fi fost în viață, de un sprijin deosebit.
Față de acțiunea civilă exercitată de partea civilă S. A.:
Din declarațiile martorilor audiați pe latură civilă la solicitarea acestei părți civile, S. V. și S. R. - filele 35, 36, și din înscrisurile depuse la filele 52-55, 62-63, partea civilă S. A. a lucrat ca și conducător auto la . începând cu data de 01.06.2007 și până la data de 16.04.2011, când au încetat relațiile de muncă la această societate din cauza faptului că titularul contractului a fost declarat inapt din punct de vedere oftalmologic pentru a conduce autovehicule (contractul individual de muncă înregistrat la ITM sub nr._/05.06.2007, decizia nr.2/16.04.2011, certificat medical din 19.04.2011).
La data de 28.08.2012 s-a emis pe numele său certificatul de încadrare în grad de handicap 0 aflat la fila 23, în care se menționează că handicapul este permanent.
Conform raportului de constatare medico-legală efectuat în cauză și înscrisurilor aflate la filele 80-127 dosar lat.pen., numitul S. A. prezenta leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri dure în data de 03.01.2011, traumatismul ocular intervenind după o intervenție chirurgicală efectuată în 02.07.2010, în cadrul căreia s-a efectuat transplant de cornee la ochiul drept și agravând leziunile deja existente, concluzionându-se că partea civilă a necesitat 45 de zile de îngrijiri medicale.
În urma traumatismului suferit la ochiul drept prin accident, partea civilă a fost internată în S. C. Județean de Urgență C. în perioada 03.01-10.01.2011 cu diagnosticul de plagă corneeană cu hernie de membrane, timp în care a fost operat la ochiul drept, practicându-se rezecția irisului și necesitând ulterior tratament cu antibiotice și antiinflamatoare.
La data de 10.06.2011, aceeași parte civilă a fost supusă unei noi intervenții chirurgicale în cadrul clinicii aparținând . din Oradea, în care i s-a implantat un cristalin artificial, intervenție care a necesitat cheltuieli în cuantum de 1270 euro (consult-70 euro și operație 1200 euro- filele 84, 85, factură fiscală –fila 119, bon fiscal –fila 120 dosar latură penală)
Din declarațiile martorilor și înscrisurile de la dosar rezultă că anterior accidentului de circulație în care a fost implicată, partea civilă avea o viață socială obișnuită, având diverse relații de prietenie, stare de sănătate normală, ulterior a devenit introvertit, necomunicativ, manifesta nesiguranță și lipsă de încredere în sine, aspecte care au condus, se pare, la o tentativă autolitică, dispoziție depresivă, incoerență ideoverbală, idei delirante de culpabilitate, urmate de internarea sa în Clinica de Psihiatrie a Spitalului Județean C. începând cu 20.12.2011 pentru o perioadă de trei săptămâni, cu diagnosticul de tulburare depresivă majoră, episod sever cu elemente psihotice.
În privința prejudiciului material, din probatoriul existent la dosar, rezultă că partea civilă a efectuat cheltuieli de ordin material cu medicamente atât în perioada spitalizării, cât și ulterior acesteia, cheltuieli de transport cu deplasările la Oradea în vederea efectuării de investigații, operație, controale- toate acestea ridicându-se la suma de_ lei, prin urmare, această sumă va fi acordată părții civile, cu titlu de daune materiale
Țînând cont de vârsta părții civile la data evenimentului rutier- 41 de ani, de faptul că ulterior acestuia viața de familie și socială a fost puternic afectată, având repercusiuni și în prezent, cum partea civilă nu mai poate exercita activitatea de șofer profesionist în urma handicapului permanent dobândit și implicit nu mai poate contribui la bunăstarea sa și a familiei sale, având din această pricină sentimente de inutilitate și neputință care l-au afectat și din punct de vedere psihic, instanța apreciază că acordarea sumei de_ euro, în echivalent în lei la data plății efective, potrivit cursului oficial BNR, cu titlu de daune morale, este de natură a oferi părții civile un confort material și să suplinească suferințele la care a fost supus.
Relativ la acțiunea civilă exercitată de partea civilă M. Iucsel:
La momentul producerii accidentului, această parte civilă în vârstă de 36 de ani, conducea autovehiculul în care inculpatul a intrat urmare a pierderii controlului direcției de mers, suferind în urma evenimentului un traumatism toracic cu fractură de coastă și pneumotorax bilateral, fiindu-i pusă viața în pericol prin insuficiență respiratorie acută și necesitând cca.25 de zile de îngrijiri medicale.
Astfel cum rezultă din declarațiile celor doi martori, cât și din înscrisurile depuse la dosar, această parte a fost internată în S. Județean C. 17 zile, timp în care a fost supus unei intervenții chirurgicale, iar atât în spital, cât și la domiciliu a efectuat cheltuieli cu medicamentele, mâncarea și transportul în jurul sumei de_ lei, motiv pentru care această sumă va fi acordată cu titlu de daune materiale.
Apreciind ca semnificative suferințele prin care această parte a trecut, neputând respira singur, neputându-se mișca în primele zile care au urmat intervenției chirurgicale, se impune acordarea sumei de_ euro, în echivalent în lei la data plății efective, potrivit cursului oficial BNR, cu titlu de daune morale.
Trebuie să facă o . precizări cu privire la fundamentarea răspunderii civile a inculpatului și a asigurătorului de răspundere civilă.
Așa cum a fost expus anterior, pentru autoturismul condus de inculpat, la data producerii accidentului de circulație, exista un contract de asigurare valabil pentru acea dată.
Potrivit dispozițiilor art.49 din legea 136/1995, în forma în vigoare la data producerii accidentului: „Asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule.
Potrivit art.50 alin.1 din același act normativ: „Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri”.
Iar, potrivit art.51 alin.1:” Despăgubirile, astfel cum sunt prevăzute la art. 49 și 50, se acordă și în cazul în care cel care conducea autovehiculul, răspunzător de producerea accidentului, este o altă persoană decât asiguratul”.
Relevant este și art.54 alin.1: « Despăgubirile se stabilesc în conformitate cu art. 49 pe baza convenției dintre asigurat, persoana păgubită și asigurător ori, în cazul în care nu s-a realizat înțelegerea, prin hotărâre judecătorească.
În cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați.”
Prin urmare, între asigurat și asigurător se încheie un contract, în baza căruia asigurătorul preia riscul producerii unui prejudiciu de către asigurat sau de un asimilat al acestuia și se obligă să repare acest prejudiciu, în condițiile prevăzute de lege și contract, dacă asiguratul plătește prima de asigurare la care s-a obligat. Răspunderea asigurătorului este contractuală și se naște prin ivirea situației riscului asigurat și producerea unui prejudiciu și nu creează a stare de solidaritate între inculpat și asigurător, în ce privește despăgubirile civile acordate celor prejudiciați.
Asigurătorul va răspunde potrivit contractului încheiat cu asiguratul său, dar în limita plafonului stabilit conform legii, prin ordin al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor și nu în baza temeiului răspunderii civile delictuale, statuat prin dispozițiile art. 998 -999 Cod civil, iar plafonul maxim se regăsește înscris chiar pe polița de asigurare.
Prin coroborarea normelor invocate mai sus rezultă că în ce privește pe asigurător se instituie o răspundere civilă alături de inculpat și nu în solidar cu acesta, iar părțile civile exercită drepturile lor direct împotriva asigurătorului, în limitele obligației acestuia.
Evident această răspundere se va angaja numai în condițiile angajarii în prealabil a răspunderii civile a inculpatului.
Pentru rezolvarea dificultății aplicării acestor dispoziții legale în cadrul procesului penal, Înalta Curte de Justiție și Casație a stabilit prin decizia dată în interesul legii nr.1/28.03.2005 «că societatea de asigurare va participa, în procesul penal, în calitate de asigurător de răspundere civilă”. Prin această decizie cu caracter obligatoriu pentru instanțele de judecată, conform art. 414 indice 5 alin.4 Cod proc.pen., asigurătorul de răspundere civilă obligatorie a fost atras în procesul penal cu această calitate.
Prin urmare, inculpatul va răspunde pentru prejudiciul creat părților vătămate și civile în temeiul art.998 -999 cod civil, iar asigurătorul va răspunde alături de inculpat în temeiul Legii nr.136/1995, în limita plafonului maxim de despăgubiri stabilit prin ordin al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
Prin preluarea riscului producerii unui eveniment cauzator de prejudicii materiale și morale, asigurătorul va plăti în locul inculpatului cuantumul despăgubirilor stabilite de instanță, iar în cazul reparația depășește plafonul maxim ceea ce depășește va fi plătit de inculpat.
Instanța a apreciat că sunt îndeplinite toate condițiile pentru angajarea răspunderii patrimoniale a inculpatului, așa cum au fost enumerate anterior - existența unui prejudiciu; existența unei fapte ilicite; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul creat unei persoane; vinovăția inculpatului.
Fapta ilicită constă în aceea că inculpatul nu a respectat dispozițiile legale privitoare la desfășurarea unei activități, reglementate prin OUG nr.195/2002 și prin regulamentul de aplicare a acestui act normativ. Prin această faptă cu caracter ilicit a provocat un prejudiciu patrimonial și nepatrimonial părților civile, care trebuie acoperit sau ale cărui efecte trebuie înlăturate, pe cât posibil, prin repunerea în situația anterioară sau prin compensare;legătura de cauzalitate a fost dovedită prin probele administrate, iar în ce privește vinovăția, potrivit art. 998 – 999 răspunderea civilă delictuală poate fi angajată, chiar și în condițiile culpei celei mai simple.
Răspunderea civilă a inculpatului fiind dovedită, în cauză vor deveni aplicabile dispozițiile Legii 136/1995, iar asigurătorul trebuie obligat, în temeiul răspunderii contractuale, să plătească părților civile sumele ce le-au fost acordate, cu titlu de despăgubiri materiale și morale, în limita plafonului maxim prevăzut de lege.
II. Recursul, cale de atac exercitată sentinței instanței de fond
II.1.Împotriva hotărârii instanței de fond, în termenul legal, au declarat recurs părțile civile C. I., C. E., C. E., S. A. și M. Iucsel și asigurătorul de răspundere civilă . Sibiu.
Prin avocat C. F., recurenții părți C. I., C. E., C. E., S. A. și M. Iucsel au solicitat admiterea recursului în ceea ce privește latura civilă a cauzei pentru obligarea inculpatului alături de asigurătorul de răspundere civilă, la plata în integralitate a despăgubirilor civile solicitate cu titlu de daune morale și daune materiale.
Recursul asigurătorului a vizat cuantumul exagerat al daunelor morale acordate de către prima instanță, în raport cu principiul proporționalității și rezonabilității.
II.2.procedura în recurs este consemnată în încheierea de înregistrare și redare a dezbaterilor din 20.06.13, parte integrantă a prezentei hotărâri.
Legislație aplicabilă
Cod procedură penală
Art. 14
Obiectul și exercitarea acțiunii civile
Acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum și a părții responsabile civilmente.
Acțiunea civilă poate fi alăturată acțiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă.
Repararea pagubei se face potrivit dispozițiilor legii civile:
a) în natură, prin restituirea lucrului, prin restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, prin desființarea totală ori parțială a unui înscris și prin orice alt mijloc de reparare;
b) prin plata unei despăgubiri bănești, în măsura în care repararea în natură nu este cu putință.
De asemenea, se acordă despăgubiri bănești pentru folosul de care a fost lipsită partea civilă.
Acțiunea civilă poate avea ca obiect și tragerea la răspundere civilă pentru repararea daunelor morale, potrivit legii civile.
Art. 346
Rezolvarea acțiunii civile
În caz de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal, instanța se pronunță prin aceeași sentință și asupra acțiunii civile.
Când achitarea s-a pronunțat pentru cazul prevăzut în art. 10 alin. 1 lit. b^1) ori pentru că instanța a constatat existența unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei sau pentru că lipsește vreunul dintre elementele constitutive ale infracțiunii, instanța poate obliga la repararea pagubei materiale și a daunelor morale, potrivit legii civile.
Nu pot fi acordate despăgubiri civile în cazul când achitarea s-a pronunțat pentru că fapta imputată nu există, ori nu a fost săvârșită de inculpat.
Instanța penală nu soluționează acțiunea civilă când pronunță achitarea pentru cazul prevăzut în art. 10 alin. 1 lit. b) ori când pronunță încetarea procesului penal pentru vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. f) și j), precum și în caz de retragere a plângerii prealabile.
Cod civil
art.998 - „orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a cauzat a-l repara”
art.999 - „omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa și din acela cauzat prin neglijența sau imprudența sa.”
III.Aprecierea Curții
Examinând hotărârea prin prisma criticilor formulate de către recurenți și din oficiu în limitele art.3856 cod procedură penală, Curtea constată:
Potrivit dispozițiilor art.14-art.346 cod procedură penală, art.998 cod civil, nașterea atât a dreptului persoanei vătămate de a cere repararea prejudiciului cât și, corelativ, a obligației autorului faptei ilicite (infracțiunii) de a-l repara presupune în mod necesar existența unui prejudiciu.
Alăturată acțiunii penale, acțiunea civilă are ca scop repararea prejudiciilor generate prin infracțiune persoanelor vătămate constituite părți civile.
În cauză, s-au constituit părți civile:M. I. cu suma de_ lei daune materiale și cu suma de 200.000 Euro daunele morale, fiii victimei C. E. și C. E. cu suma de 200.000 Euro daune morale, partea vătămată C. I., cu suma de 600.000 Euro despăgubiri morale și 60.000 lei daune materiale, partea vătămată S. A. cu suma de_ lei daune materiale și cu suma de 200.000 Euro daunele morale.
Pentru stabilirea cuantumului daunele morale, instanța ține seama de natura prejudiciului psihic suferit, întinderea acestuia în timp, intensitatea durerii așa încât să se asigure o reparație echitabilă a suferințelor produse părților civile;ori, este evident că raportat la gravitatea leziunilor suferite de cele trei părți civile M. I., C. I., S. A. concretizate în numărul de zile de îngrijiri medicale ce au fost necesare pentru vindecarea acestora, tratamentele medicale minuțioase în condiții de internare, la lipsirea pentru o lungă perioadă de posibilitatea de a participa la viața socială și de a se bucura direct și efectiv de binefacerile acestei participări, eforturile pe care trebuie să le facă în urma sechelelor rămase după vindecare (corpul nemai fiind același după o asemenea traumă), sumele de 15.000 euro (pt. M.), 70.000 euro (pt. C.), 50.000 euro (pt. S.), sunt de natură să acopere prejudiciul moral produs părților civile așa încât nu se impune majorarea cuantumului daunelor acordate.
Mai mult suma de 70 000 euro, în echivalent în lei la data plății efective, potrivit cursului oficial BNR, cu titlu de daune morale pentru partea civilă C. I. este ușor exagerată chiar dacă se are în vedere dublul prejudiciu moral suferit atât ca urmare a traumei suferite în urma accidentul rutier, cât și ca urmare a suferinței încercate prin pierderea soțului său.
Fii victimei, părțile civile C. E. și C. E. au suferit o acută durere psihică prin pierderea intempestivă a tatălui lor, ireparabilă, dar care se va atenua în timp, pentru care au dreptul la o reparație echitabilă; suma de 25.000 euro cu titlu de daune morale este de natură să compenseze durerea suferită de cei doi fii.Cum, nu este un criteriu determinant pentru prejudiciul moral suferit de părțile civile C. E. și C. E., se impune majorarea cuantumului daunelor morale pentru partea civilă C. E. la nivelul sumei de 25.000 euro;faptul că partea civilă C. E. este în continuarea studiilor nu poate diferenția durere psihică suferită de ambii fii prin pierderea tatălui lor.
În cauză, daunele materiale pentru toate părțile civile s-au acordat pe baza înscrisurilor doveditoare, martorilor, niciunul dintre recurenți nereușind să probeze cuantumul pretențiilor materiale formulate.
Prin urmare, recursurile declarate în cauză de către asigurător și partea civilă C. E. sunt fondate, vor fi admise, în baza art.38515 pct.2 lit.”d” cod procedură penală, se va casa sentința atacată și, rejudecând, se va proceda la reducerea cuantumului daunelor morale cuvenite părții civile C. I. la 35 000 euro sau echivalentul în lei la data plății -daune morale, respectv la majorează cuantumul despăgubirilor civile de la 15 000 euro pt. partea civilă C. E. la 25 000 euro sau echivalentul în lei la data plății- daune morale raportat la gravitatea prejudiciului psihic suferit de fiecare.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii în măsura în care nu contravin prezentei.
Criticile formulate de părțile civile C. I., M. I., S. A. și C. E. fiind neîntemeiate, în baza art.38515 pct.1 lit.”b” cod procedură penală, se vor respinge recursurile declarate de acestea.
În baza art. 192 alin.2 cod procedură penală, părțile civile C. I., M. I., S. A. și C. E. vor fi obligate la plata sumei sumei de câte 350 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515 pct.2 lit.”d” cod procedură penală, admite recursurile declarate de partea civilă C. E. și asigurătorul S.C. „C. A..” S.A. Sibiu, împotriva sentinței penale nr.2 din data de 04.01.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, casează hotărârea atacată și, rejudecând:
Reduce cuantumul despăgubirilor civile de la 70 000 euro pt. partea civilă C. I. la 35 000 euro sau echivalentul în lei la data plății -daune morale.
Majorează cuantumul despăgubirilor civile de la 15 000 euro pt. partea civilă C. E. la 25 000 euro sau echivalentul în lei la data plății- daune morale.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii în măsura în care nu contravin prezentei.
În baza art.38515 pct.1 lit.”b” cod procedură penală, respinge recursurile declarate de părțile civile C. I., M. I., S. A. și C. E., împotriva sentinței penale nr.2 din data de 04.01.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
În baza art.192 alin.(2) cod procedură penală, obligă pe recurenții C. I., M. I., S. A. și C. E. la plata sumei de câte 350 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
Conform art.309 alin. ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.Definitivă.Pronunțată în ședință publică, azi, 27.06.2013.
pt.Președinte, pt.Judecători,
A. I. D. I. N.,
lipsă de la instanță semnează, C. D.
conf. art.312 cod procedură lipsă de la instanță semnează,
penală, conf. art.312 cod procedură penală,
vicepreședinte instanță vicepreședinte instanță
N. S.
N. S.
pt.Grefier,
D. V.
lipsă de la instanță semnează,
conform art.312 cod procedură penală,
grefier șef secție
C. S.
Red. fond Jud. A.M. L.
Red.dec.:jud.A.I./3 ex./16.07.13
| ← Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
