Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 630/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 630/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 24-06-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 630/P
Ședința publică de la 24 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Judecător C. J.
Cu participare: Grefier de ședință A. B.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel C. a fost reprezentat de procuror J. V. P.
S-a luat în examinare apelul penal declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA C., privind pe intimatul – inculpat Brinză F., arestat în altă cauză, trimis in judecata sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 335 alin.l cu aplic, art.44 alin.l Cod penal și art.5 Cod penal, împotriva sentinței penale nr. 224 din data de 25.02.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 18 iunie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, a stabilit pronunțarea cauzei la data de 23 iunie 2015 și a amânat-o la data de 24 iunie 2015, când a pronunțat următoarea decizie;
C U R T EA
Dosar nr._
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 224/25.02.2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, s-au hotărât următoarele:
,, In baza art.386 NCPP schimba incadrarea juridica in art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.40 Cod penal vechi si art.5 NCP.
In baza art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.40 Cod penal vechi si art.5 NCP si art.375 NCPP condamna inculpatul B. F., fiul lui I. si E., nascut la 1.10.1989, CNP_, domiciliat in ., ..10,jud.Constanta pentru infractiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana ce nu poseda permis de conducere la pedeapsa de 1 an inchisoare.
In baza art.40 Cod penal vechi contopeste pedeapsa pentru noua infractiune cu pedeapsa anterioara de 1 an si 3 luni inchisoare aplicata prin sentinta penala nr.858/20.08.2014 definitiva la 7.10.2014, aplicand inculpatului B. F. pedeapsa cea mai grea de 1 an si 3 luni inchisoare.
Pedeapsa se executa in regim de detentie potrivit art.57 Cod penal vechi.
În baza art.71 C.pen. cu aplicarea art.5 Noul cod penal si art.12 din Legea nr.187/2012 interzice B. F. drepturile prevăzute de art.64 lit.a, teza a doua și lit. b C. pen. pe durata executării pedepsei.
In baza art.272 NCPP dispune avansarea onorariului aparatorilor din oficiu din fondurile Min.Justitiei astfel: 200 lei pentru av.H. A. si 200 lei pentru av.Palcau Laurian.
In baza art.274 NCPP obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare in suma de 600 lei catre stat.
Cu apel in 10 zile de la comunicarea copiei minutei.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.02.2015.,,
Pentru a pronunța sentința penală menționată, prima instanță deliberâd, a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.875/P/2013 inculpatul BRINZĂ F., arestat în altă cauză, a fost trimis in judecata sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 335 alin.l cu aplic, art.44 alin.l Cod penal și art.5 Cod penal,
In acul de sesizare a instantei s-a retinut ca in seara zilei de 17.11.2013 organele de poliție judiciară din cadrul Serviciului Teritorial al Politiei de Frontieră Constanta, aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe raza municipiului C., au procedat la oprirea în trafic pe . autoturismului marca Audi A4, cu numărul de înmatriculare_, la volanul căruia se afla inculpatul B. F., despre care erau deținute date și informații că nu posedă permis de conducere a autovehiculelor pe drumurile publice( procesul-verbal de constatare a infracțiunii de la fila nr. 7).
Inculpatul domiciliază în ., .. 10, județul C., este deținătorul autoturismului marca Audi A4, cu numărul de înmatriculare_, pe care 1-a achiziționat în anul 2012, fără însă a perfecta actele translative de proprietate și nu deține permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule.
La data de 17.11.2013 inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului personal și s-a deplasat din localitatea L. în municipiul C., iar pe când circula pe . sensul de deplasare dinspre . . oprit regulamentar de un echipaj de poliție din cadrul Gărzii de Coastă C. - Serviciul Teritorial al Poliției de Frontieră C., B.C.M.I.I.T., care i-au solicitat documentele pentru control.
In aceste împrejurări inculpatul a pus la dispoziție cartea de identitate și certificatul de înmatriculare al autoturismului, declarând în mod sincer că nu posedă permis de conducere pe drumurile publice pentru nici o categorie de autovehicule, de față fiind și martora T. D. C., care din întâmplase se afla în zonă în momentul respectiv.
Audiată fiind, martora declară că în seara zilei de 17.11.2013, în jurul orelor 19,00, se deplasa la volanul autoturismului marca Honda, cu numărul de înmatriculare_ pe . municipiul C., în fața căreia circula autoturismul marca Audi A4, care la un moment dat a fost oprit în mod regulamentar de un echipaj de poliție din cadrul Serviciului Teritorial al Poliției de Frontieră C..
Intrucât se afla în imposibilitatea de a-și continua parcursul datorită faptului că pe sensul de mers pe partea stângă se aflau mai multe autoturisme parcate, martora a mers către lucrătorii de poliție pentru a se interesa de cauza pentru care nu-și poate continua deplasarea, de la care a înțeles că aceștia se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu și au constatat săvârșirea unei infracțiuni, în sensul că, conducătorul autoturismului marca Audi A4 nu poseda permis de conducere pe drumurile publice. Precizează martora aspectul potrivit cu care a fost de față când conducătorul auto despre care ulterior a aflat că se numește
Prin adresa nr._/20.11.2013 Instituția Prefectului Județului Constanta - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor C. a comunicat că inculpatul B. F. nu figurează în evidențe cu permis de conducere pentru nici o categorie de vehicule.
Cu prilejul consemnării declarației de suspect a numitului B. F. ( filele nr. 59-60), acesta a recunoscut în totalitate fapta comisă în condițiile mai sus prezentate, precizând totodată că a absolvit cursurile unei școli auto, a susținut în trei rânduri examenul pentru obținerea permisului de conducere, dar de fiecare dată a fost declarat respins.
La data de 26.01.2015 inculpatul a solicitat aplicarea procedurii recunoasterii invinuirii.
Analizand probele administrate in faza de urmarire penala si detaliate mai sus, instanta constata ca este dovedita existenta infractiunii si savarsirea sa cu vinovatie de catre inculpat.
Fapta inculpatului B. F., constând în aceea că, la data de 17.11.2013, în jurul orelor 19,00, a fost depistat de către organele de poliție judiciară pe . municipiul C. în timp ce conducea autoturismul marca Audi A4, înmatriculat sub numărul_, deși nu poseda permis de conducere, întrunește elementele conținutului constitutiv al infracțiunii prev. de art. 335 alin.l Cod penal, cu aplic. art. 44 alin.l Cod penal și art.5 alin.l Cod penal.
Avand in vedere ca legea veche este mai favorabila inculpatului sub aspectul regimului sanctionator al concursului de infractiuni, raportat la pluralitatea intermediara de infractiuni, in baza art.386 NCPP instanta va schimba incadrarea juridica in art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.40 Cod penal vechi si art.5 NCP.
Inculpatul B. F. este necăsătorit, stagiul militar nesatisfacut, studii liceale, fară ocupație, fără loc de muncă, domiciliat în . penale, în momentul urmaririi penale aflându-se în executarea pedepsei de 1 an și 3 luni închisoare la Penitenciarul Poarta Albă.
La individualizarea pedepsei instanta a făcut aplicarea art.72 Cod penal vechi, respectiv limitele de pedeapsa, gradul de pericol social redus al faptei savarsite, avand in vedere imprejurarile concrete ale savarsirii si faptul ca s-a prezentat la concursul pentru obtinerea permisului de conducere, dar a fost respins, starea pluralitatii de infractiuni prevazuta de art.40 Cod penal vechi, avand in vedere ca inculpatul a savarsit infractiunea din 17.11.2013 inainte de inceperea executarii pedepsei anterioare de 1 an si 3 luni inchisoare aplicata prin sentinta penala nr.858/20.08.2014 definitiva la 7.10.2014.
Pentru aceste considerente, in baza art.386 NCPP instanta a schimbat incadrarea juridica in art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.40 Cod penal vechi si art.5 NCP.
In baza art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.40 Cod penal vechi si art.5 NCP si art.375 NCPP a condamnat inculpatul B. F. pentru infractiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana ce nu poseda permis de conducere la pedeapsa de 1 an inchisoare.
In baza art.40 Cod penal vechi a contopit pedeapsa pentru noua infractiune cu pedeapsa anterioara de 1 an si 3 luni inchisoare aplicata prin sentinta penala nr.858/20.08.2014 definitiva la 7.10.2014, aplicand inculpatului B. F. pedeapsa cea mai grea de 1 an si 3 luni inchisoare.
Pedeapsa se executa in regim de detentie potrivit art.57 Cod penal vechi.
În baza art.71 C.pen. cu aplicarea art.5 Noul cod penal si art.12 din Legea nr.187/2012 va interzice B. F. drepturile prevăzute de art.64 lit.a, teza a doua și lit. b C. pen. pe durata executării pedepsei.
In baza art.272 NCPP va dispune avansarea onorariului aparatorilor din oficiu din fondurile Min.Justitiei astfel: 200 lei pentru av.H. A. si 200 lei pentru av.Palcau Laurian.
In baza art.274 NCPP va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare in suma de 600 lei catre stat.
Împotriva sentinței penale nr. 224/25.02.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, a declarat apel P. de pa lângă Judecătoria C., care în esență a solicitat reexaminarea sentinței penale apelate, din punct de vedere al aplicării instituției schimbării juridice prev. de art. 386 C. Pr. P.., și al reținerii stării de recidivă prev. de art.37 lit. a cod penal.
Examinând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate de parchet, precum și din oficiu, conform art. 420 C. Pr. P.., curtea constată că apelul formulat este fondat:
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt și vinovăția inculpatului B. F., fiind îndeplinite condițiile pentru pronunțarea unei soluții de condamnare. De altfel, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, solicitând judecarea potrivit procedurii prevăzută de art. 375Cod procedură penală privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii, exclusiv pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, care în speța prezentă oferă elemente suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.
Sub aspectul stării de fapt se constată că inculpatul B. F.
la data de 17.11.2013, în jurul orelor 19,00, a fost depistat de către organele de poliție judiciară pe . municipiul C. în timp ce conducea autoturismul marca Audi A4, înmatriculat sub numărul_, deși nu poseda permis de conducere, iar fapta întrunește elementele conținutului constitutiv al infracțiunii prev. de art. 335 alin. l Cod penal.
În privința primului motiv de apel Curtea precizează:
Conf. art. 386 C. pr. pen.
,,Dacă în cursul judecății se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanța este obligată să pună în discuție noua încadrare și să atragă atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea judecății, pentru a-și pregăti apărarea.
Dacă noua încadrare juridică vizează o infracțiune pentru care este necesară plângerea prealabilă a persoanei vătămate, instanța de judecată cheamă persoana vătămată și o întreabă dacă înțelege să facă plângere prealabilă. În situația în care persoana vătămată formulează plângere prealabilă, instanța continuă cercetarea judecătorească,în caz contrar dispunând încetarea procesului penal.,,
Schimbarea incadrarii juridice in cursul judecatii, obliga instanta de judecata sa puna in discutie noua incadrare si sa atraga atentia inculpatului ca are dreptul sa ceara lasarea cauzei mai la urma sau, eventual, amanarea judecatii, pentru a-si pregati apararea.
Din verificarea actelor aflate la dosarul cauzei, rezultă că la data de 26.01.2015, cauza a fost soluționată, inculpatul B. F., a fost ascultat de instanța de fond și a solicitat judecarea conform procedurii simplificate, conf. art. 375 C.proc.pen..
La aceiași dată s-a pus în discuție cererea, care a și fost admisă de instanță dar deși apărătorul inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare, nu a existat o discuție contradictorie a părților și nici nu s-a atras atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea judecății, pentru a-și pregăti apărarea.
Pentru aceste considerente apelul procurorului este fondat.
În ceea ce privește motivul de apel privind recidiva postcondamnatorie Curtea precizează :
Curtea, constată că în conformitate cu art.104 din Legea nr.255/2013 privind Legea de punere în aplicare a C.proc.pen. la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr.135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală.
Conform art.246 din Legea nr.187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr.286/2009 privind Codul Penal.
Referitor la modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile (art.5 C.pen.), se constată că prin decizia nr. 265/6 mai 2014, publicată în M.Of. nr. 372/20.05.2014, Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În considerente deciziei, Curtea Constituțională a reținut că, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală.
De asemenea, în legătură cu decizia nr.2 din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Curtea Constituțională a constatat că odată cu publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr.2 din 14 aprilie 2014 a instanței supreme încetează în conformitate cu prevederile art.147 alin.4 din Constituție și cu cele ale art.4771 din C.proc.pen.
În aceeași măsură, instanța de contencios constituțional a impus modalitatea de aplicare a deciziei Curții Constituționale de către instanțele de judecată, arătând că art.5 alin.2 C.pen. nu sunt incidente ca efect al pronunțării prezentei decizii, întrucât, în acest caz, Curtea nu declară neconstituțională o prevedere legală, astfel că nu se produc consecințe asupra existenței normative în ordinea juridică a prevederii supuse controlului, ci se stabilește doar, pe cale de interpretare, un unic înțeles constituțional al art.5 din Codul penal.
Față de acestea, având în vedere că potrivit art. 147 alin. 4 din Constituție deciziile Curții Constituționale sunt definitive și general obligatorii, Curtea constată că singura modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile în cauza de față este prin stabilirea, în mod concret, a mecanismului de răspundere penală conform ambelor coduri și de a aplica inculpatului mecanismul răspunderii penale cel mai favorabil.
Identificarea legii penale mai favorabile se face din perspectiva a patru criterii: condițiile de incriminare, cerințele privind tragerea la răspundere penală, condițiile de sancționare și consecințele condamnării.
Aplicarea interpretării legii penale mai favorabile presupune operațiuni de verificare a dispozițiilor ambelor legi pentru fiecare instituție în parte și o comparare finală, o evaluare și o alegere a uneia din cele două legi ca fiind mai favorabilă.
Însă, totodată, potrivit deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale și în conformitate cu teoria aplicării unitare a legii mai favorabile, Curtea apreciază, că legea penală mai favorabilă pentru inculpat este codul penal din 1969 în raport de starea de recidivă postcondamnatorie, prev. de art.37lit. a cod penal 1969, față de pedeapsa de 9 luni închisoare, cu aplicarea art.81 cod penal 1969, pe durata unui termen de încercare de 2ani si 9 luni inchisoare aplicata prin sentinta penala nr.539/30.04.2012,a Judecătoriei C., definitiva,prin nerecurare și de regimul concursului de infracțiuni, prezenta faptă fiind concurentă cu infracțiunea prev. de art.134 din Legea nr. 295/2004, pentru care a fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare prin sentinta penala nr. 1291/31.10.2013,a Judecătoriei C., definitive prin Decizia Penală nr.93/23.02.2014 a Curții de Apel C., când s-a dispus și revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 9 luni închisoare, cu aplicarea art.81 cod penal 1969 aplicata prin sentinta penala nr. 539/30.04.2012,a Judecătoriei C., definitiva,prin nerecurare și cumularea pedepselor, iar inculpatul urma să execute 1 an și 3 luni închisoare.
Este evident că disp. art.33 și 34 cod penal 1969, în situația aplicării disp. art. 15 alin.2 din. Legea nr.187/2012 și art.83 alin.1 cod penal 1969, privind revocarea suspendării condiționate a pedepsei, sunt în ansamblu, mult mai favorabile inculpatului B. F..
Cu toate că menține sistemul contopirii juridice pentru sancționarea concursului de infracțiuni, noul Cod penal prevede obligativitatea aplicării la pedeapsa cea mai grea a unui spor fix de pedeapsă reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite pentru infracțiunile concurente.
Prevederea în cuprinsul legii a cuantumului sporului de pedeapsă nu mai permite instanței de judecată să aprecieze, de la caz la caz, în funcție de numărul și gravitatea infracțiunilor concurente și de datele care îl caracterizează pe inculpat asupra necesității și, mai ales, cuantumului sporului de pedeapsă.
Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei, în mod corect instanța de fond s-a raportat la toate regulile ce caracterizează aplicarea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 Cod penal 1969, dispozițiile din partea generala a Codului Penal privind infracțiunea consumată; limitele de pedeapsă prevăzute în partea speciala, închisoare de la 1an la 5 ani sau amendă; evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale, conducere fără permis a unui autoturism în locuri intens circulate dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, atât a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor ce vizează strict persoana acestuia, recidivist postcondamnatoriu.
În aprecierea gravității faptei, curtea are în vedere și frecvența ridicată a acestui gen de infracțiuni, ceea ce impune o sancționare corespunzătoare, pentru a descuraja pe viitor asemenea conduite periculoase pentru siguranța circulației pe drumurile publice și evitarea producerii unor evenimente rutiere, care în multe situații se produc pe fondul lipsei cunoștințelor de conducere a autoturismului.
Față de aceste aspecte, Curtea apreciază că judecătorul fondului a făcut o corectă interpretare și aplicare a legii penale prin stabilirea unei pedepse orientate spre minim, de 1 an închisoare privativă de libertate, de natură să determine în conștiința inculpatului, respectarea valorilor sociale și a normelor de drept, în vederea unei reinserții sociale reale.
În consecință în mod corect instanța de fond a reținut legea penală în vigoare până la data de 01.02.2014, mai favorabilă, dar se impunea în baza art. 386 C.proc.penală schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 40 C.penal vechi și art. 5 C.penal în infracțiunea prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a C.penal 1969 și art. 5 C.penal. cu reținerea stării de recidivă postcondamnatorie prev. de art.37 lit. a cod penal 1969, aplicarea disp. art.83 cod penal 1969, privind revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 9 luni închisoare, deoarece prezenta faptă a fost comisă în termenul de încercare de 2 ani și 9 luni și apoi aplicarea concursului de infracțiuni prev. disp. art.33 și 34 cod penal 1969.
Pentru aceste considerente Curtea, în baza art.421 pct.2 lit. a Cod procedură penală, va admite apelul declarat de apelantul P. de pe lângă Judecătoria C., împotriva sentinței penale nr. 224/25.02.2015 a Judecătoria C..
Va desființa în parte, sentința penală apelată și, rejudecând:
În baza art. 386 C.proc.penală va schimba încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 40 C.penal vechi și art. 5 C.penal în infracțiunea prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a C.penal 1969 și art. 5 C.penal.
În baza art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a C.penal 1969 și art. 5 C.penal va condamna inculpatul B. F. la pedeapsa de 1 an închisoare.
Va constata că prezenta infracțiunea este comisă în termenul de încercare de 2 ani și 9 luni aplicat prin sentința penală nr. 539/30.04.2012 a Judecătoriei C., definitivă prin nerecurare la data de 15. 05.2012.
În baza art. 83 alin. 1 C.penal 1969 cu aplic. art. 5 C.penal va revoca beneficiul suspendării condiționate aplicat prin sentința penală nr. 539/30.04.2012 a Judecătoriei C., definitivă prin nerecurare la data de 15. 05.2012 pe care o adaugă la pedeapsa de 1 an închisoare și aplică inculpatului B. F. pedeapsa rezultantă de 1 an și 9 luni închisoare.
În baza art. 33 alin.1 lit. a și art. 34 alin. 1 lit. b C.penal 1969 cu aplicarea art.5 C.penal va contopi pedepsele rezultante de 1 an și 9 luni închisoare și 1 an și 3 luni închisoare și va aplica inculpatului B. F., pedeapsa cea mai grea de 1 an și 9 luni închisoare.
În baza art. 88 C.penal 1969 va deduce din pedeapsa rezultantă de 1 an și 9 luni închisoare aplicată inculpatului B. F., perioada arestului preventiv de la data de 03.02.2014 la data de 07.10.2014.
Va înlătura din sentința penală apelată dispozițiile contrare prezentei decizii și menține celelalte dispoziții.
În baza art. 272 C.proc.penală va dispune avansarea din fondurile MJ a onorariului apărătorului din oficiu - av. M. F. – în favoarea Baroului C..
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 pct.2 lit. a Cod procedură penală, admite apelul declarat de apelantul P. de pe lângă Judecătoria C., împotriva sentinței penale nr. 224/25.02.2015 a Judecătoria C..
Desființează în parte, sentința penală apelată și, rejudecând:
În baza art. 386 C.proc.penală schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 40 C.penal vechi și art. 5 C.penal în infracțiunea prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a C.penal 1969 și art. 5 C.penal.
În baza art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a C.penal 1969 și art. 5 C.penal condamnă inculpatul B. F. la pedeapsa de 1 an închisoare.
Constată că prezenta infracțiunea este comisă în termenul de încercare de 2 ani și 9 luni aplicat prin sentința penală nr. 539/30.04.2012 a Judecătoriei C., definitivă prin nerecurare la data de 15. 05.2012.
În baza art. 83 alin. 1 C.penal 1969 cu aplic. art. 5 C.penal revocă beneficiul suspendării condiționate aplicat prin sentința penală nr. 539/30.04.2012 a Judecătoriei C., definitivă prin nerecurare la data de 15. 05.2012 pe care o adaugă la pedeapsa de 1 an închisoare și aplică inculpatului B. F. pedeapsa rezultantă de 1 an și 9 luni închisoare.
În baza art. 33 alin.1 lit. a și art. 34 alin. 1 lit. b C.penal 1969 cu aplicarea art.5 C.penal contopește pedepsele rezultante de 1 an și 9 luni închisoare și 1 an și 3 luni închisoare și aplică inculpatului B. F., pedeapsa cea mai grea de 1 an și 9 luni închisoare.
În baza art. 88 C.penal 1969 deduce din pedeapsa rezultantă de 1 an și 9 luni închisoare aplicată inculpatului B. F., perioada arestului preventiv de la data de 03.02.2014 la data de 07.10.2014.
Înlătură din sentința penală apelată dispozițiile contrare prezentei decizii și menține celelalte dispoziții.
În baza art. 272 C.proc.penală dispune avansarea din fondurile MJ a onorariului apărătorului din oficiu - av. M. F. – în favoarea Baroului C..
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Conform art.400 alin. 3 Cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.06.2015.
PREȘEDINTE, pt. Judecător,
C. D. C. J.
aflat în C.O, cf art.406 Cod pr. pen.
semnează Președintele Completului
Grefier,
A. B.
Jud. fond C I B.
Red. dec. Jud. C.D.
2ex/ 08.0.7.2015
| ← Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 107/2015.... | Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 632/2015. Curtea de... → |
|---|
