Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 107/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA

Curtea de Apel CONSTANŢA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 107/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 13-07-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR. 107/MP

Ședința publică de la 13 Iulie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. I.

Judecător D. I. N.

Cu participare: Grefier – M. V.

Ministerul Public prin procuror R. G. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

S-a luat în examinare apelul penal declarat împotriva sentinței penale nr. 423 din data de 27.03.2015 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr. _ de P. de pe lângă Judecătoria C. privind pe inculpatul P. L., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prev. de art. 233 alin.1 - 234 alin. 1 lit. d CP. prin rechizitoriul nr._/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C..

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 09.07.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea la data de 13.07.2015, când a pronunțat următoarea decizie:

CURTEA,

Asupra apelului penal de față, reține următoarele:

Prin sentința penală nr.423/27.03.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, s-a hotărât:

În baza art. 386 C.p.p., dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului P. L., din infracțiunea de tâlhărie calificată, prev. de art. 233 alin. 1 - 234 alin. 1 lit. d C. pen. în infractiunea de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b C. pen.

În baza art. 396 alin. 6 C.p.p. rap. la art. 16 alin. 1 lit. g C.p.p. în ref. la art. 231 alin. 2 C. pen., dispune încetarea procesului penal cu privire la inculpatul P. L. (fiul lui N. și O., născut la 01.06.1975, în Mun. C., domiciliat în Orașul Năvodari, ., ., ap 30, CNP_), privind săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b C. pen., ca urmare a împăcării.

În baza art. 404 alin. 4 lit. b C. proc. pen. rap. la art. 399 alin. 1 C. proc. pen. în ref. la art. 241 alin. 1 lit. b C. proc. pen., constată încetată de drept măsura controlului judiciar luată față de inculpat.

Ia act că persoana vătămată A. A.-G. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d C.p.p. obligă pe inculpatul P. L. la plata sumei de 1.000 lei iar pe persoana vătămată A. A.-G., prin reprezentant legal A. M., la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 272 C. proc. pen., onorariile avocaților din oficiu U. C.-I., în cuantum de 200 lei și B. F.-D., în cuantum de 150 lei (faza de urmărire penală) precum și onorariul avocatului din oficiu Sfircea O., în cuantum de 150 lei (faza de judecată), se avansează din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C..

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

I.Situația de fapt și încadrarea juridică reținută prin rechizitoriu

Prin rechizitoriul nr._/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., înregistrat pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P. L., pentru săvârșirea infracțiunii de „tâlhărie calificată", prev. de art. 233 alin. (1) - 234 alin. (1) lit. d) CP.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut în sarcina inculpatului P. L. că la data de 16/17.11.2014, în jurul orei 3⁰⁰, în timp ce se afla la domiciliul martorului L. R. din cartier Depozit Lemne, 1-a lovit pe acesta în zona feței cu pumnul în urma unui conflict spontan declanșat pe fondul unei datorii, ca apoi în momentul în care persoana vătămată A. A.-G., în vârsta de 11 ani, a sunat de pe telefonul mobil marca Nokia la nr. unic de urgențe 112, inculpatul, prin smulgere, a sustras terminalul mobil de la aceasta pentru a o împiedica sâ anunțe organele de poliție cu privire la . suferită de martorul L. R., ca ulterior să plece cu telefonul mobil sustras.

În cursul urmăririi penale, au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare din data de 17.11.2014, ora 3²⁵, declarație persoană vătămată A. A.-G., declarație martor L. R., declarație martor A. M., proces-verbal de cercetare la fața locului și planșă-foto, declarații inculpat P.-L..

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 10.03.2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

II.Desfășurarea cercetării judecătorești:

În cursul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul P. L., persoana vătămată A. A.-G. precum și martorii L. R. și A. M..

A fost atașată fișa de cazier judiciar a inculpatului.

În ședința de judecată din data de 23.03.2015, după punerea în discuție a schimbării încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de tâlhărie calificată în infracțiunea de furt calificat, reprezentanții legali ai persoanei vătămate minore A. A.-G., martorii L. R. și A. M., au declarat că s-au împăcat cu inculpatul P. L. pentru comiterea faptei deduse judecății.

La rândul său, inculpatul P. L. a arătat că s-a împăcat cu persoana vătămată.

III.Situația de fapt reținută de către instanță:

Analizând materialul probator administrat în cauză în faza de urmărire penală precum și în cursul cercetării judecătorești, instanța retine următoarea situație de fapt:

La data de 16.11.2014, în jurul orei 22³⁰, inculpatul P. L. s-a deplasat la locuința martorului L. R. din Cartierul Depozit de Lemne din Orașul Năvodari, unde acesta locuiește alături de martora A. M. și persoana vătămată A. A.-G..

Întrucât era ziua de naștere a martorului L. R. (concubinul martorei A. M.), acesta i-a oferit inculpatului P. L. bere și țuică pentru a celebra acest moment.

În timp ce aceștia consumau băuturi alcoolice, între cei doi s-a declanșat un conflict spontan, generat de activitatea prestată de către martorul L. R. la ferma de animale administrată de către inculpat. În acest context, inculpatul P. L. a început să îl lovească cu pumnul în zona feței pe martorul L. R..

Fiind trezită din somn de zgomotul altercației, persoana vătămată A. A.-G., în vârstă de 11 ani, a coborât din pat și a mers către inculpat pentru a-l împiedica să îl mai lovească pe martorul L. R..

Deoarece inculpatul nu a încetat agresiunile împotriva martorului L. R., persoana vătămată A. A.-G. a luat telefonul mobil marca Nokia ce se afla la încărcat pe un scaun și a apelat numărul unic pentru apeluri de urgență 112. Observând acest lucru, inculpatul P. L. a mers către persoana vătămată A. A.-G., căreia i-a smuls telefonul din mâna stângă pentru a o împiedica să anunțe organele de poliție. În continuare, inculpatul a introdus telefonul mobil în buzunarul de la geacă, părăsind imobilul cu terminalul mobil asupra sa.

Situația de fapt reținută de instanță rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă:

- declarația persoanei vătămate minore A. A.-G.:”În noaptea de 16/17.11.2014, nu știu ora exactă, dar m-am trezit din somn în țipete. Am văzut pe tatăl meu L. R. și pe șeful lui de la stâna cu capre P. L. cum se băteau. Am văzut cum P. L. îl lovea pe tatăl meu... am coborât din pat și am tras de bluza acestuia să nu-l mai lovească pe tatăl meu... Eu văzând că P. L. nu se potolește am mers, am luat telefonul mobil marca Nokia ce aparține tatălui meu și care se afla pe un scaun la încărcat bateria..., am format pe telefon 112 și a răspuns o voce de femeie și am spus că vreau poliția și salvarea. Nu am mai apucat să mai vorbesc la telefon că l-am văzut lângă mine pe P. L. care mi-a spus că nu am voie să sun la 112, mi-a smuls telefonul din mâna stângă și care se afla la ureche. Am văzut cum P. L. a băgat telefonul în buzunarul de la geacă pe partea stângă și a plecat .”(fila 17 dup)

Persoana vătămată minoră A. A.-G. a expus în fața instanței de judecată aceeași situație de fapt pe care a relatat-o în faza de urmărire penală.

- declarația martorei A. M.:”În timp ce aceștia consumau băuturi alcoolice am auzit cum cei doi aveau discuții contradictorii, fapt pentru care eu eram atentă la ceea ce făceau și ce vorbeau... Numitul P. L. a început să-l lovească cu pumnii în zona capului, strângându-l de gât, afirmând că îl omoară și îl îngroapă în casă, iar pe mine că o să dispar de pe fața pământului. În acest timp am văzut pe fiica mea, A. A.-G. cum a coborât din pat, a mers la P. L., l-a tras de haine să nu-l mai lovească pe tatăl său. Minora, văzând că P. L. continuă să-l lovească pe tatăl său, a mers și a luat telefonul mobil marca Nokia..., a apelat prin 112, am auzit cândfiica spunea Poliția și Salvarea, la care am văzut cum P. L. a mers la fiica mea ..., i-a smuls telefonul din mâna stângă. Precizez că telefonul se afla la urechea fiicei mele în timp ce i l-a smuls iar P. L. după ce avea asupra sa telefonul a spus fiicei mele să nu mai dea telefon, după care a părăsit încăperea cu telefonul mobil marca Nokia ce aparține concubinului meu.”(fila 23 dup)

- procesul-verbal din data de 17.11.2014, ora 03²⁵, din care rezultă că în momentul în care organele de poliție au ajuns la domiciliul persoanei vătămate minore, martora A. M. le-a relatat următoarele:”Azi, fiind ziua soțului meu, numitul L. R., acesta a consumat băuturi alcoolice împreună cu numitul P. L., care în urma unor discuții contradictorii l-a lovit cu pumnii spărgându-i arcada la ochiul drept. Fiica mea în vârstă de 11 ani a sunat la 112 în momentul când a văzut că tatăl ei, numitul L. R. sângerează. În momentul când fiica mea, A. A.-G. vorbea la telefon cu poliția, numitul P. L. i-a luat telefonul din mână și l-a băgat la el în buzunar după care a plecat la locuința lui.”(fila 13 dup)

În faza de urmărire penală, martorul L. R. a declarat că nu cunoaște dacă inculpatul P. L. a luat telefonul marca Nokia din locuința sa, susținând că se afla sub influența băuturilor alcoolice.(fila 21 dup)

În fața instanței de judecată, martorii A. M. și L. R., fără niciun fel de justificare plauzibilă, au revenit asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală.

Astfel, martorul L. R. a declarat că inculpatul P. L. a părăsit domiciliul său fără să ia vreun bun iar martora A. M. a susținut că inculpatul P. L. a lovit-o pe persoana vătămată minoră pentru ca aceasta să nu dea telefon la poliție, moment în care telefonul ar fi căzut din mâna acesteia, după scaun, loc în care martora l-a găsit după aproximativ o săptămână de la incident.

Declarațiile martorilor L. R. și A. M., date în cursul cercetării judecătorești, vor fi înlăturate ca nesincere de instanța de judecată, fiind date pro causa, cu scopul evident de a-l deculpabiliza pe inculpatul P. L..

În ceea ce-l privește pe inculpatul P. L., acesta nu a recunoscut sustragerea telefonului mobil marca Nokia. Alegațiile inculpatului sunt contrazise însă de ansamblul materialului probator administrat în cauză și analizat anterior.

În baza art. 396 alin. 2 C. proc. pen., instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpatul P. L..

IV.Încadrarea juridică a faptei și soluția instanței:

Deși instanța a reținut în esență aceeași situație de fapt precum cea expusă în rechizitoriu, se constată că încadarea juridică din actul de sesizare nu este cea corectă, pentru considerentele care succed.

Infracțiunea de tâlhărie este o infracțiune complexă ce constă în furtul(simplu sau calificat) săvârșit prin întrebuințarea de violențe sau amenințări ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra sau furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea.

De asemenea, obiectul juridic principal îl constituie relațiile sociale relative la protecția dreptului de proprietate, a posesiei sau detenției iar cel secundar constă în relațiile sociale care ocrotesc libertatea psihică a persoanei sau integritatea corporală a acesteia.

Din perspectiva laturii subiective, infracțiunea de tâlhărie poate fi comisă numai cu intenție directă, calificată prin scop.

Astfel, trebuie să existe atât scopul însușirii bunului sustras cât și exercitarea amenințărilor sau violențelor în scopul luării ori păstrării bunului.

Or, în cauza de față, din actele dosarului a rezultat fără putere de tagadă că acțiunea violentă a inculpatului, de smulgere a telefonului din mâna persoanei vătămate, nu a avut drept scop însușirea bunului deținut de persoana vătămată ci numai împiedicarea minorei de a folosi telefonul pentru apelarea numărului unic de urgențe 112.

De alfel, inclusiv pe calea raționamentului logic, ar fi greu de conceput că inculpatul P. L., care este în vârstă de 39 ani și se află la primul conflict cu legea penală, fiind totodată și administratorul fermei la care își desfășoară activitatea martorul L. R. ar fi luat în mod spontan hotărârea de a-și însuși un bun de o valoare derizorie (un telefon mobil marca Nokia, model vechi, parțial funcțional).

Într-o speță similară din perspectiva analizei laturii subiective a infracțiunii de tălhărie, Curtea Supremă de Justiție, prin decizia nr. 642/2001 a reținut: ”în cazul în care făptuitorul lovește persoana vătămată ca urmare a unor neînțelegeri anterioare, după care își însușește un obiect al acesteia căzut pe jos în cursul agresiunii, faptele constituie infracțiunile de vătămare corporală și furt, iar nu aceea de tâlhărie, de vreme ce întrebuințarea violenței nu s-a făcut în scopul sustragerii bunului, ci din răzbunare.”

În consecință, nu suntem în prezența infracțiunii de tâlhărie calificată deoarece actul violent al smulgerii, prin care persoana vătămată a fost deposedată de telefonul mobil, nu s-a realizat în scopul însușirii bunului ci, așa cum s-a arătat anterior, pentru a o împiedica pe minoră să contacteze organele de poliție și salvarea în legătură cu . exercitată anterior de inculpatul P. L. asupra martorului L. R..

Cu toate acestea, consecutiv momentului în care inculpatul P. L. a deposedat-o pe persoana vătămată minoră de telefonul mobil, în baza unei rezoluții spontane, acesta și-a însușit bunul respectiv, cu scopul evident de a infirma susținerile persoanei vătămate A. A.-G. și ale mamei sale, martora A. M., care sesizaseră organele de poliție, fapte care caracterizează conținutul constitutiv al infracțiunii de furt calificat.

În consecință, instanța, în baza art. 386 C.p.p., va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului P. L., din infracțiunea de tâlhărie calificată, prev. de art. 233 alin. 1 - 234 alin. 1 lit. d C. pen. în infractiunea de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b C. pen.

Sub aspect obiectiv, fapta inculpatului P. L., care la data de 16/17.11.2014, în jurul orei 3⁰⁰, în timp ce se afla la domiciliul martorului L. R. din cartier Depozit Lemne, 1-a lovit pe acesta în urma unui conflict spontan, iar în momentul în care persoana vătămată A. A.-G., în vârsta de 11 ani, a sunat de pe telefonul mobil marca Nokia la nr. unic de urgențe 112, prin smulgere i-a luat acesteia terminalul mobil din mână pentru a o împiedica sâ anunțe organele de poliție cu privire la . suferită de martorul L. R., și ulterior și-a însușit telefonul mobil sustras pentru a îngreuna aflarea adevărului în cauză, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b C. pen.

Sub aspect subiectiv, inculpatul a acționat cu intenție directă, cf. art. 16 alin. 3, lit. a C. pen..

Potrivit art. 159 alin. 1 și alin. 3 C. pen. împăcarea este o cauză care înlătură răspunderea penală și poate interveni numai până la citirea actului de sesizare a instanței, în cazul în care punerea în mișcare a acțiunii penale s-a făcut din oficiu, dacă legea o prevede în mod expres.

În situația de față însă, raportat la încadrarea juridică reținută prin rechizitoriu(tâlhărie calificată), inculpatul P. L. și persoana vătămată minoră A. A.-G. nu au putut face uz de această instituție procesuală în termenul imperativ de decădere impus de art. 159 alin. 3 C. pen.

Cu toate acestea, la termenul de judecată din data de 23.03.2015, după ce instanța a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de tâlhărie calificată în infracțiunea de furt calificat, reprezentanții legali ai persoanei vătămate minore A. A.-G., martorii L. R. și A. M., au declarat că s-au împăcat cu inculpatul P. L. pentru comiterea faptei deduse judecății.

La rândul său, inculpatul P. L. a arătat că s-a împăcat cu persoana vătămată.

Având în vedere natura juridică a împăcării, cauză care înlătură răspunderea penală și impediment la punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale, instanța urmează să ia act de manifestarea de voință a acestora și în baza art. 396 alin. 6 C.p.p. rap. la art. 16 alin. 1 lit. g C.p.p. în ref. la art. 231 alin. 2 C. pen., va dispune încetarea procesului penal cu privire la inculpatul P. L., privind săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b C. pen., ca urmare a împăcării.

În baza art. 404 alin. 4 lit. b C. proc. pen. rap. la art. 399 alin. 1 C. proc. pen. în ref. la art. 241 alin. 1 lit. b C. proc. pen., va constata încetată de drept măsura controlului judiciar luată față de inculpat.

Va lua act că persoana vătămată A. A.-G. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Împotriva sentinței penale nr.423/27.03.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ , a declarat apel, în termen legal, P. de pe lângă Judecătoria C.. Apelul vizează soluția de încetare a procesului penal sub aspectul infracțiunii de furt calificat. Sub acest aspect, se arată că în mod greșit prima instanță a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, având în vedere că infracțiunea dedusă judecății s-a consumat astfel cum reiese și din situația de fapt reținută în rechizitoriu, conform căreia inculpatul i-a smuls din mână minorei telefonul mobil.

Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate de P. de pe lângă Judecătoria C., precum și din oficiu, Curtea constată că apelul este nefondat.

În baza propriei analize asupra materialului probator administrat pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, Curtea reține următoarele:

Întrucât era ziua de naștere a martorului L. R. (concubinul martorei A. M.), acesta i-a oferit inculpatului bere și țuică.

Fiind trezită din somn de zgomot, persoana vătămată A. A.-G., în vârstă de 11 ani, a coborât din pat și a mers către inculpat pentru a-l împiedica să îl mai lovească pe martorul L. R..

Relevante sub aspectul reținerii situației de fapt descrise anterior sunt următoarele mijloace de probă:

- declarația persoanei vătămate A. A.-G., care în mod constant a arătat că noaptea de 16/17.11.2014 s-a trezit din somn, întrucât în casă se auzeau țipete și a observat că tatăl său și inculpatul se băteau. A încercat să aplaneze conflictul, trăgându-l de bluză pe P. L. dar, văzând că acesta nu se potolea, a luat telefonul mobil marca Nokia ce aparține tatălui său, a format numărul 112. Deși a răspuns o femeie, nu a reușit să vorbească la telefon, întrucât inculpatul i-a spus că nu are voie să sune la 112, i-a smuls telefonul din mâna stângă și a plecat;

- declarația martorei A. M., care a relatat că în timp ce inculpatul îl lovea și îl amenința pe L. R., A. A.-G. a coborât din pat, a mers la P. L., l-a tras de haine să nu-l mai lovească pe tatăl său. Ulterior, a mers și a luat telefonul mobil marca Nokia, a apelat prin 112, însă inculpatul i-a smuls fiicei sale telefonul din mâna stângă, după care a părăsit încăperea;

-declarațiile martorului L. R., care a confirmat susținerile soției și fiicei sale;

Fiind audiați în faza de judecată, martorii A. M. și L. R. au revenit asupra declarațiilor inițiale, precizând, în esență, că inculpatul a părăsit locuința fără să ia vreun bun.

Curtea apreciază, ca și instanța de fond, că depozițiile celor doi martori din fața instanței sunt subiective și nesincere. Revenirea asupra declarațiilor din faza de urmărire penală nu este obiectiv argumentată, explicațiile nu au o justificare reală, celelalte mijloace de probă administrate în cauză fiind în concordanță cu declarațiile date de martori în faza de urmărire penală. Totodată, trebuie precizat că declarațiile din faza de urmărire penală au fost scrise și semnate de martori și conțin aspecte detaliate cu privire la împrejurările în care a avut loc incidentul din noaptea de 16.11.2014.

Examinând motivele invocate de P. de pe lângă Judecătoria C., Curtea reține că în speță nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, din perspectiva laturii subiective a infracțiunii.

Tâlhăria este o infracțiune complexă, elementul material fiind format din două activități infracționale-pe de o parte, furtul simplu sau calificat, iar pe de altă parte, constrângerea prin violență sau amenințare ori punerea unei persoane în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra pentru săvârșirea furtului, păstrarea bunului sustras sau pentru asigurarea scăpării făptuitorului.

Într-adevăr, astfel cum arată P. de pe lângă Judecătoria C. în susținerea motivelor de apel și cum a statuat în mod constant și practica judiciară în materie, smulgerea telefonului mobil din mâna persoanei vătămate constituie o însușire prin întrebuințarea de violențe, actul smulgerii fiind un mijloc violent de a înfrânge voința victimei, ia nu o simplă luare din posesie, neviolentă, a lucrului.

Însă, în dezvoltarea motivelor de apel se omite analiza laturii subiective a infracțiunii de tâlhărie, prin raportare la situația concretă ce a rezultat din ansamblul probator administrat pe parcursul procesului penal.

Din această perspectivă, Curtea evidențiază că pentru întrunirea elementelor constitutive trebuie să existe scopul însușirii pe nedrept a bunului sustras. Constituie infracțiunea de furt luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept. Așadar, rezultă că obiectul material al infracțiunii de tâlhărie îl constituie un bun sustras prin acte de constrângere, iar pe plan subiectiv, făptuitorul urmărește să intre în posesia acelui bun cu scopul de a dispune de el, fără drept.

În speță, este incontestabil că inculpatul a intrat în posesia telefonului mobil prin exercitarea unor acte de violență asupra persoanei vătămate A. A. G.. Referitor la scopul luării bunului, din declarațiile persoanei vătămate, ce se coroborează cu depozițiile martorilor A. M. și L. R., reiese fără dubiu că inculpatul nu a urmărit aproprierea bunului, ci împiedicarea minorei de a apela serviciul de urgență 112 pentru a reclama incidentul care a avut loc în locuința martorului L. R..

Nu trebuie omis nici faptul că telefonul mobil a fost remis chiar de către inculpat angajatului său, martorul L. R., astfel că nu se poate susține că s-a urmărit însușirii bunului.

Pentru aceste considerente, în temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva sentinței penale nr.423/27.03.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .

Conform art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor ămâne în sarcina acestuia.

În baza art.272 Cod procedură penală onorariile apărătorilor desemnați din oficiu-avocat Margaritti E.-50 lei și avocat Stamule M.-195 lei, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva sentinței penale nr.423/27.03.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .

Conform art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

În baza art.272 Cod procedură penală onorariile apărătorilor desemnați din oficiu-avocat Margaritti E.-50 lei și avocat Stamule M.-195 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13.07.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

A. I. D. I. N.

GREFIER,

M. V.

Jud. fond: D. G. P.

Jud. red. dec: A. I.

2ex. / 20.07.2015

← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 97/2015....		Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 630/2015.... →

Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 107/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 107/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA