Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 685/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 685/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 1932/254/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 685/P
Ședința publică de la 30 iunie 2015
Completul compus din:
Președinte – D. I. N.
Judecător – A. I.
Cu participare Grefier – M. V.
Ministerul Public prin procuror R. G. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat în examinare apelul penal declarat împotriva sentinței penale nr. 44/24.02.2015 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul penal nr._ de inculpatul I. O., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de dispozițiile art. 86 alin. 1 din O.U.G. 195/2002, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25.06.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea la data de 30.06.2015, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA,
Asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.44/24.02.2015, pronunțată de Judecătoria M. în dosarul penal nr._, s-a hotărât:
În baza art. 86 al. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată, cu reținerea art. 5 C.pen și aplic. art. 396 al. 10 C.pr.pen.
Condamnă pe inculpatul I. O., fiul lui A. și G., născut la data de 03.06.1983 în M., jud. C., domiciliat în M., .. C7, ., jud. C., având CNP_, la pedeapsa închisorii de 10 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere.
În baza art. 36 al. 1 C.pen, rap. la art. 34 lit. b C.pen.
Contopește pedeapsa aplicată în prezenta cauză cu pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 67/05.02.2013 a Tribunalului C., urmând să i se aplice pedeapsa cea mai grea de 1 an și 2 luni închisoare, la care se adaugă un spor de o lună.
În final inculpatul va executa pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare.
Anulează vechiul mandat și dispune emiterea unui nou mandat.
În baza art. 36 al. 3 C.pen, deduce din pedeapsa aplicată durata pedepsei executate în baza sentinței penale nr. 67/05.02.2013 a Tribunalului C., respectiv de la 29.10.2011 la 23.03.2012 și de la 29.05.2014 la 14.10.2014.
În baza art. 274 al 1 C.pr.pen.
Obligă pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 500 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria M. sub nr. 3441/P/2013 la data de 01.08.2014 și înregistrat pe rolul Judecătoriei M. sub nr._ la data de 07.08.2014, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului I. O., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal și clasarea cauzei privind fapta de furt în scop de folosință prevăzută de art. 230 alin. 1 Cod penal comisă de I. O., întrucât lipsește plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
În fapt, în actul de sesizare s-a reținut că, la data de 25.10.2013, în jurul orelor 1520, lucrătorii Poliției Municipiului M., aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe . M., au oprit în trafic un autovehicul marca Mercedes cu numărul de înmatriculare_, ce se deplasa pe . prezența martorului asistent F. A. M., au stabilit identitatea conducătorului auto în persoana inculpatului I. O..
Cu prilejul verificării actelor de identitate și a documentelor autoturismului, lucrătorii de poliție au constatat că inculpatul nu poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, fapt confirmat ulterior prin adresa nr._ din 28.10.2013 a Serviciului Rutier C. – C. Implementări Abateri.
Din cercetările efectuate s-a stabilit că, în ziua de 25.10.2013, proprietarul autoturismului S. Iusein Sinan, aflându-se în casa de pariuri Stanley Bet, i-a împrumutat cumnatului său, R. R., autoturismul, pentru a rezolva niște probleme. În jurul orelor 1600, acesta s-a întors la casa de pariuri, parcând autoturismul în fața magazinului Vodafone. În momentul în care se îndrepta spre casa de pariuri, l-a întâlnit pe inculpatul I. O. și, știind că acesta îl cunoaște pe proprietarul autoturismului, i-a înmânat cheile de contact și l-a rugat să le restituie lui Iusein Sinan.
Cu prilejul audierii inculpatului, acesta a declarat că, după ce a primit cheile de la autoturism, s-a întâlnit cu numita F. A. M., căreia i-a propus să meargă la un local să consume o cafea. Apreciind că distanța pe care urma să o parcurgă era scurtă, a luat decizia de a se deplasa cu autoturismul_, vrând să o impresioneze pe numita F. A. M.. În momentul în care a ajuns la restaurantul „Christofor P.” și a parcat autoturismul a sosit un echipaj de poliție, ocazie cu care s-a constatat că nu posedă permis de conducere.
Martora F. A. M. a declarat că s-a întâlnit în fața magazinului Vodafone cu I. O. și, la propunerea acestuia, s-a urcat în autoturismul_, despre care aflase de la inculpat că este al unui prieten și împreună s-au deplasat către restaurantul „Christofor P.”, la scurt timp sosind și organele de poliție.
Pe parcursul cercetărilor a fost audiat și proprietarul autoturismului_, S. Iusein Sinan, care a declarat că nu formulează plângere penală față de numitul I. O. privind săvârșirea infracțiunii de furt de folosință.
Din cuprinsul fișei de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta a mai fost anterior condamnat, ultima dintre acestea fiind prin sentința penală nr. 67/05.02.2013 pronunțată de Tribunalul C., definitivă prin decizia penală nr. 1833/28.05.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la 1 an și 2 luni închisoare.
Situația de fapt sus-menționată se susține, potrivit mențiunilor din cuprinsul rechizitoriului, cu următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare a faptei din data de 25.10.2013, adresa nr._/28.10.2013 a Inspectoratului de Poliție al Județului C. – Serviciul Rutier, CD conținând înregistrarea video din 25.10.2013 – caseta B1353, declarații de martori și declarații de învinuit și inculpat.
În ședința publică din 13.01.2015, instanța a încuviințat cererea formulată de apărătorul ales al inculpatului și a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din fapta prevăzută de dispozițiile 335 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal în fapta prevăzută de dispozițiile art. 86 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 și aplicarea vechiului Cod penal ca lege mai favorabilă, cu reținerea dispozițiilor art. 5 Cod penal, având în vedere că, în cauză, instanța urmează să aplice regulile privitoare la existența concursului de infracțiuni, dată fiind condamnarea anterioară.
Pentru a dispune schimbarea încadrării juridice a faptei, instanța a reținut că, în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile în cazul modalității de individualizare a executării pedepsei, reglementarea din art. 34 și urm. din Cod penal de la 1968 este mai favorabilă față de regulile aplicabile concursului de infracțiuni, prevăzute de dispozițiile art. 39 și urm. Noul Cod penal.
Potrivit deciziei Curții Constituționale nr.265/06.05.2014, publicată în Monitorul Oficial nr.372/20.05.2014, dispozițiile art.5 Cod penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
Analizând global incidența dispozițiilor art.5 Cod penal în raport de condițiile de sancționare penală și de tragere la răspundere penală a inculpatului, instanța a constatat că legea penală mai favorabilă este Codul penal în vigoare la data săvârșirii faptei.
În ședința publică din 13.01.2015 inculpatul I. O. s-a prezentat în fața instanței de judecată și, în prezența apărătorului ales, a arătat că recunoaște în totalitate fapta ce i-a fost reținută în sarcină prin actul de sesizare al instanței și solicită ca judecata să aibă loc potrivit dispozițiilor art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, fiind de acord să presteze o muncă nerenumerată în folosul comunității în situația în care va fi găsit vinovat.
În conformitate cu dispozițiile art. 375 alin. 1 Cod procedură penală, instanța a procedat la audierea inculpatului, declarația fiind consemnată și anexată la dosarul cauzei, fila 62.
La solicitarea instanței, Biroul executări penale din cadrul Tribunalului C. a depus la dosar adresă prin care a precizat cât reprezintă restul de pedeapsă neexecutat din pedeapsa de 1 an și 2 luni aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 67/05.02.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._/118/2011, definitivă prin decizia penală nr. 1833/28.05.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, instanța reține că situația de fapt prezentată în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria M. corespunde realității.
Astfel, inculpatul I. O. a declarat în fața instanței că recunoaște fapta ce i-a fost reținută în sarcină, în actul de sesizare, înțelegând să se prevaleze de dispozițiile art. 375 alin. 1 Cod procedură penală.
Prin rezoluția din data de 25.10.2013 a Poliției municipiului M. – Biroul Rutier s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpat, sub aspectul comiterii infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, activitate ce a fost confirmată de procuror prin rezoluția din data de 28.10.2013 (fila 15 din dosarul de urmărire penală).
La data de 29.07.2014 s-a procedat la audierea inculpatului I. O. de către procuror, dată la care i s-a prezentat materialul de urmărire penală, împrejurare în care inculpatul a declarat că dorește să se prevaleze de dispozițiile art. 83 alin. 1 lit. a Cod procedură penală în sensul de a nu mai da nicio declarație cu privire la fapta pe care recunoaște că a săvârșit-o și o regretă (fila 81 din dosarul de urmărire penală).
Cu privire la persoana inculpatului, din analiza actelor dosarului instanța reține și împrejurarea că a avut o conduită sinceră pe parcursul procesului penal, manifestând regret față de fapta comisă.
Având în vedere situația de fapt anterior reținută, instanța apreciază că fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.
Astfel, fapta inculpatului I. O. care, în data de 25.10.2013, a condus pe drumurile publice autoturismul marca Mercedes având numărul de înmatriculare_, fără a poseda permis de conducere pentru nici o categorie de vehicul, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 86 alin. 1 din O.U.G. 195/2002, aplicabile în speță prin prisma art. 3 din Noul Cod penal, fiind legea în vigoare la data săvârșirii infracțiunii, iar legea nouă nu are caracterul unei legi penale mai favorabile.
Elementul material al laturii obiective s-a realizat prin activitatea inculpatului care a condus autoturismul marca Mercedes având numărul de înmatriculare_, pe drumurile publice, fără a poseda permis de conducere, fapt dovedit prin declarația învinuitului I. O., precum și cu adresa nr._ din 28.10.2013 emisă de Serviciul Rutier C. – C. Implementări Abateri.
Referitor la urmarea imediată, ca element al laturii obiective, fiind vorba de infracțiune de pericol, aceasta este prezumată de lege, astfel încât este suficientă dovedirea săvârșirii de către inculpat a faptei incriminate de legea penală pentru a se subînțelege starea de pericol pentru siguranța traficului rutier și pietonal, stare generată de activitatea inculpatului.
În ceea ce privește latura subiectivă, intenția inculpatului de a săvârși fapta reiese din împrejurarea că, deși știa că nu posedă permis de conducere, a decis totuși să conducă autoturismul pe drumurile publice.
Față de considerentele anterior expuse, instanța apreciază că prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul a fost răsturnată prin probe certe, astfel cum impun dispozițiile art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, și că sunt întrunite condițiile legale pentru condamnarea acestuia pentru comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză.
Din analiza fișei de cazier judiciar a inculpatului I. O. (fila 20 din dosar) instanța reține împrejurarea că acesta a mai fost anterior condamnat, ultima dintre acestea fiind prin sentința penală nr. 67/05.02.2013 pronunțată de Tribunalul C., definitivă prin decizia penală nr. 1833/28.05.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 371 alin. 1 din Noul Cod penal, art. 77 alin. 1 lit. a din Noul Cod penal cu aplicarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 71 alin.1 Cod penal, art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, art.64 alin. 1 lit. b Cod penal.
Inculpatul a fost arestat la data de 29.10.2011, în baza mandatului de arestare preventivă nr. 93/29.10.2011, emis de Tribunalul C. și eliberat la data de 23.03.2012. Inculpatul a fost arestat din nou la data de 29.05.2014 în baza mandatului de arestare preventivă nr. 167/29.05.2014 emis de Tribunalul C. și eliberat la data de 14.10.2014, rămânând un rest de pedeapsă neexecutat de 144 de zile.
La individualizarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere atât criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal de la 1969, respectiv gradul de pericol social al faptei, limitele de pedeapsă prevăzute de Codul penal și de O.U.G. nr. 195/2002, cât și dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, potrivit cu care inculpatul beneficiază de o reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.
Astfel, instanța constată că legiuitorul însuși a conferit infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 86 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 un grad ridicat de pericol social generic, pe de o parte prin sancționarea acesteia numai cu închisoarea, iar, pe de altă parte, prin stabilirea limitelor pedepsei între 1 și 5 ani închisoare.
Fapta comisă de inculpat a prezentat pericol social concret, deoarece conducerea unui vehicul fără a avea aptitudinile și abilitățile psihice și fizice necesare, abilități atestate de existența unui permis de conducere valabil categoriei din care face parte vehiculul condus de inculpat, pun în pericol atât siguranța traficului rutier, cât și a celui pietonal.
Față de considerentele anterior expuse, instanța apreciază că prin conținutul său concret și prin atingerea gravă adusă valorilor sociale ocrotite de O.U.G. nr. 195/2002, fapta săvârșită de inculpat prezintă gradul de pericol social ce caracterizează infracțiunea pentru care a fost cercetat în prezenta cauză.
Având în vedere poziția procesuală exprimată de inculpat, în sensul că recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina acestuia, instanța va face aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și va reduce limitele pedepselor ce vor fi aplicate inculpatului cu o treime.
Pentru considerentele expuse și, ținând seama de criteriile avute în vedere la individualizarea pedepsei, instanța apreciază că o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege, astfel cum a fost redusă ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 396 Cod procedură penală, este suficientă și de natură a-l reeduca pe inculpat.
Astfel, instanța îl va condamna pe inculpatul I. O., în baza art. 86 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 republicată, cu reținerea art. 5 Cod penal și aplicarea art. 396 alin. 10 din Noul Cod de procedură penală, la pedeapsa închisorii de 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere.
Față de împrejurarea că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost cercetat în prezenta cauză în concurs cu infracțiunea pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. nr. 67/05.02.2013 pronunțată de Tribunalul C., în baza art. 36 alin. 1 Cod penal raportat la art. 34 lit. b Cod penal, instanța va contopi pedeapsa aplicată inculpatului în prezenta cauză cu pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 67/05.02.2013 a Tribunalului C., urmând să i se aplice pedeapsa cea mai grea de 1 an și 2 luni închisoare, la care se adaugă un spor de o lună, urmând ca acesta să execute în final pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare.
Instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 36 alin. 3 Cod penal și va deduce din pedeapsa aplicată durata pedepsei executate în baza sentinței penale nr. 67/05.02.2013 a Tribunalului C., respectiv de la 29.10.2011 la 23.03.2012 și de la 29.05.2014 la 14.10.2014.
Ca modalitate de executare a pedepsei aplicate inculpatului I. O., pentru atingerea scopului pedepsei prevăzut de art. 52 Cod penal și ținând cont și de criteriile avute în vedere la individualizarea acesteia, precum și de faptul că cea mai mare parte din pedeapsă a fost executată în baza mandatului de executare anterior, instanța apreciază că se impune ca restul de pedeapsă să fie executat în regim de detenție.
Împotriva sentinței penale nr.44/24.02.2015, pronunțată de Judecătoria M. în dosarul penal nr._, a declarat apel, în termen legal, inculpatul I. O., solicitând reducerea pedepsei aplicate de către prima instanță, prin înlăturarea sporului de pedeapsă aplicat de către prima instanță, precum și aplicarea unei modalități de executare neprivative de libertate.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, Curtea constată că apelul inculpatului I. O. este nefondat.
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, confirmată de probe, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului, pronunțând în mod judicios o soluție de condamnare, fiind îndeplinite cerințele art.396 alin.2 Cod de procedură penală.
Prezent personal în fața primei instanțe, inculpatul a arătat că dorește ca judecata să se facă potrivit art.374 alin.3 Cod procedură penală, a recunoscut în totalitate săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, declarând că își însușește probele administrate în faza de urmărire penală.
Din coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale rezultă că la data de 25.10.2013, în jurul orei 1520, lucrătorii Poliției Municipiului M., aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe șoseaua Constanței din municipiul M., au oprit în trafic un autovehicul marca Mercedes cu numărul de înmatriculare_, ce se deplasa pe . prezența martorului asistent F. A. M., au stabilit identitatea conducătorului auto în persoana inculpatului I. O..
Cu ocazia verificărilor efectuate s-a constatat că inculpatul nu poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule (adresa nr._ din 28.10.2013 a Serviciului Rutier C. – C. Implementări Abateri).
Situația de fapt nu a fost contestată în prezenta cale de atac, astfel că nu se impun precizări suplimentare cu privire la împrejurările comiterii faptei.
Curtea constată că prima instanță a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, atât a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor ce vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare privative de libertate, prin prisma funcțiilor unei asemenea sancțiuni.
În procesul de individualizare a pedepsei trebuie avute în vedere criteriile statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 Cod penal din 1968, gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, atât a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor ce vizează strict persoana acestuia.
Pentru a-și îndeplini funcțiile, pedeapsa trebuie să corespundă, sub aspectul duratei și naturii (privativă sau neprivativă de libertate), atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Funcțiile de constrângere și reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o individualizare care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Trebuie subliniat și faptul că exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni. Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin pedeapsa aplicată, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului. Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală.
Curtea evidențiază că fapta inculpatului a creat un potențial pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice, întrucât acesta a condus autoturismul pe un segment de drum circulat, la o oră de vârf, deși nu poseda cunoștințele și abilitățile necesare conducerii autovehiculelor pe drumurile publice.
În ceea ce privește antecedența penală, inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de furt calificat. Totodată, deși a mai beneficiat de clemența organelor judiciare, fiindu-i aplicată o sancțiune administrativă pentru săvârșirea unei fapte prevăzute de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002, inculpatul nu a conștientizat consecințele faptelor comise și a perseverat în comiterea de abateri la regimul rutier.
Prin urmare, având în vedere perseverența infracțională în săvârșirea de infracțiuni, în mod temeinic prima instanță a apreciat că se impune sporirea pedepsei rezultante, a cărei executare efectivă poate contribui la realizarea scopului preventiv și educativ al pedepsei.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul I. O. împotriva sentinței penale nr.44/24.02.2015, pronunțată de Judecătoria M. în dosarul penal nr._ .
Conform art.275 alin.2 Cod procedură penală inculpatul va fi obligat la plata sumei de 600 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul I. O. împotriva sentinței penale nr.44/24.02.2015, pronunțată de Judecătoria M. în dosarul penal nr._ .
Conform art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 600 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30.06.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. I. N. A. I.
GREFIER,
M. V.
Jud. fond: A. C. D.
Jud. red. dec: A. I.
2ex. / 06.07.2015
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... | Omorul (art. 174 C.p.). Decizia nr. 575/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
