Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 206/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 206/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 06-03-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 206/P
Ședința publică de la 6.03.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. U.
Judecător E. C. M.
Grefier I. C.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror L. S.
Pe rol judecarea apelului penal declarat de inculpatul S. C. – domiciliat în Năvodari, ., .. B, ., împotriva sentinței penale nr. 397/23.06.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._, având ca obiect Lg. 241/2005, Lg.31/1990.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19.02.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 6.03.2015, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Asupra apelului penal de față;
Prin sentința penală nr. 397/23.06.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._, s-au hotărât următoarele:
„În baza art.9 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.5 Cod.pen., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în modalitatea omisiunii, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate:
Condamnă pe inculpatul S. C. la pedeapsa de 2(doi) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod penal 1969 pe o perioadă de un an după executarea pedepsei principale.
În baza art.272 alin.2 din Legea nr.31/1990 cu aplicarea art.5 Cod.pen., pentru săvârșirea infracțiunii constând în folosirea, cu rea-credință, a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu:
Condamnă pe inculpatul S. C. la pedeapsa de 1(unu) an închisoare.
În baza art.33 lit.a Cod penal 1969 rap. la art.34 alin.1 lit.b Cod penal 1969 și art.35 alin.1 Cod penal 1969 cu aplicarea art.5 Cod.pen.:
Contopește pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea; în final, inculpatul S. C. execută pedeapsa de 2(doi) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod penal 1969 pe o perioadă de un an după executarea pedepsei principale.
În baza art.71 Cod penal 1969
Interzice inculpatului S. C. exercițiul drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod penal 1969.
În baza art.88 Cod penal 1969
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S. C. perioada reținerii de la data de 06.11.2013 la data de 07.11.2013.
În baza art.81 Cod penal 1969
Dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului S. C..
În baza art.82 Cod penal 1969
Stabilește termen de încercare de 4(patru) ani, termen compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate la care se adaugă un interval de timp de 2(doi) ani.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal 1969 care prevăd consecințele ce decurg din săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În baza art.71 alin.5 Cod penal 1969
Pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei se suspendă și executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului.
În baza art.397 alin.1 Cod.proc.pen. rap. la art.19 Cod.proc.pen.
Obligă inculpatul S. C. la plata, către partea civilă A.N.A.F. prin D.G.R.F.P. G. – A.J.F.P. C., a următoarelor sume de bani: 8.459 reprezentând impozit pe veniturile din salarii la care se adaugă dobânzi în cuantum de 2.757 lei și penalități de întârziere în cuantum de 1.460 lei; 9.104 lei reprezentând contribuție asigurări sociale reținută de la asigurați la care se adaugă dobânzi în cuantum de 2.583 lei și penalități de întârziere în cuantum de 2.082 lei; 6.205 lei reprezentând contribuție asigurări sănătate reținută de la asigurați la care se adaugă dobânzi în cuantum de 1.993 lei și penalități de întârziere în cuantum de 1.087 lei și 595 lei reprezentând contribuție fond șomaj reținută de la asigurați care se adaugă dobânzi în cuantum de 266 lei și penalități de întârziere în cuantum de 107 lei, precum și la plata dobânzilor și a penalităților de întârziere calculate până la achitarea integrală a acestor sume de bani.
În baza art.274 alin.1 Cod.proc.pen.
Obligă inculpatul S. C. la plata sumei de 1700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.”
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
„Prin rechizitoriul nr.624/P/2013, din data de 09.12.2013, al Parchetului de pe lângă Tribunalul C. cu nr. din data de s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005 și folosirea cu rea-credință a bunurilor societății în folos propriu prev. de art.272 alin.2 din Legea nr.31/1990 cu aplicarea art.33 lit.a și b Cod.pen.
Prin actul de inculpare s-a reținut următoarea situație de fapt:
Lucrătorii de poliție din cadrul IPJ C., Serviciul de Investigare a Fraudelor, s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că numitul S. C., administrator al societății comerciale ., a vândut un autotractor plus semiremorca aparținând societãții, în anul 2010, către numitul V. I..
Totodatã, s-a constatat cã sumele de bani încasate și evidențiate conform facturilor fiscale și chitanțelor aferente, nu au fost înregistrate in evidența contabilă a societății, in scopul sustragerii de la plata impozitelor și taxelor aferente venitului realizat, cãtre bugetul de stat.
S-a procedat la înregistrarea dosarului de urmãrire penalã și efectuarea de cercetãri fațã de inculpat prin prisma celor douã infracțiuni sus-enunțate.
La data de 04.11.2013, s-a dispus începerea urmăririi penale față de numitul S. C. sub aspectul săvârșirii de evaziune fiscalã și folosirea cu rea-credințã a bunurilor societãții în interes propriu, fiind estimat un prejudiciu pe linia evaziunii fiscale de 20.583 lei, iar în defavoarea societãții comerciale ca atare în echivalentul valorii bunurilor înstrãinate.
Cercetările efectuate în cauză au constatat urmãtoarea stare de fapt: :
În data de 15.03.2010, invocând existența unor probleme financiare deosebite, inculpatul S. C., acționând în calitate de administrator la ., procedează la vânzarea unei autoutilitare plus a unei semiremorci, ambele fiind bunuri ce aparțineau societății înseși, către numitul V. I..
S-a condiționat operațiunea de faptul plãții prin transfer bancar printr-un cont aparținând persoanei fizice, deoarece cumpãrãtorul dorea să le achiziționeze ca persoana fizică și nu ca societate, aspect cu care inculpatul nu a fost de acord.
Dacã aceastã operațiune se efectua corect, nu exista nici o problemã, însã, așa cum se va explicita, inculpatul a dispus de bunurile societãțiii ca și cum ar fi fost ale lui persoanale.
Acesta a insistat cãtre cumpãrãtor ca plata pentru bunuri să se facă in numerar, fapt care s-a și întâmplat.
La data de 15.03.2010 a avut loc tranzacția, fiind emise 2 facturi fiscale de către . prin reprezentant S. C. - in valoare totală de 69.980 lei precum și 2 chitanțe de plată, înregistrate cu nr. 543 /15.03.2010 și 544/15.03.2010 .
Însã, în pofida obligațiilor legale, în contabilitatea societății nu au fost înregistrate aceste operațiuni, din culpa inculpatului/administrator S. C., din punct de vedere fiscal acest fapt având ca și scop și consecințã evitarea plății datoriilor către bugetul consolidat al statului.
În vederea administrării probatoriului, s-a procedat la solicitarea unui control tematic de către reprezentanți din cadrul ANAF-AIF-SAF C. - la ., urmare cãruia, la data de 19.11.2012 este intocmit Procesul Verbal de verificare și constatare de către inspectorii fiscali, mijloc legal de probã în procesul penal.
Astfel, s-a stabilit cã, în urma omisiunii inregistrării in evidențele contabile ale . a operațiunii comerciale de vânzare a unei autoutilitare și a unei semiremorci, oeprațiune efectuatã pentru suma de 69.980 lei, s-a creat un prejudiciu la bugetul de stat in cuantum de 20.583 lei reprezentând impozit pe profit - 9409 lei și TVA de 11.173 lei.
Este de reținut cã suma obținutã din vânzarea bunurilor societare a fost însușitã de inculpat în interes propriu.
Ca urmare a faptelor reținute, patrimoniul . SRL a fost diminuat cu valoarea bunurilor vândute de către inculpatul S. C..
În același timp, vânzarea celor două bunuri din patrimoniul societății, ca și operațiune, nu a respectat legislația în vigoare privind evidențierea în contabilitatea societății a oricăror operațiuni comerciale.
În ceea ce privește răspunderea pentru prejudiciul stabilit, în ambele direcții de anchetã, în mod evident aceasta revine administratorului societății, inculpatul S. C..
Cele reținute mai sus se susțin cu următoarele mijloace de probă: procesul verbal de sesizare din oficiu, din data de 22.04.2013, adresa nr.RS40740/29.05.2013 emisă de SPIT C., copiile facturilor fiscale nr.545/15.03.2010 și nr.544/15.03.2010, copiile chitanțelor nr.543/15.03.2010 și nr.544/15.03.2010, procesul verbal din data de 09.11.2012 întocmit de inspectori din cadrul DGFP – SAF – AIF C., nota explicativă dată de inculpat, nota de constatare din data de 10.07.2013 întocmită de Garda Financiară C., ordonanța nr.4752/P/2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C., procesul verbal din data de 15.04.2013, plângerea penală și declarațiile numitului V. I., declarațiile inculpatului
În faza de cercetare judecătorească instanța a procedat la audierea martorului din lucrări V. I. și a martorului propus în apărare V. L. și administrarea probei cu înscrisuri.
Inculpatul S. C. nu a dat declarație în faza de cercetare judecătorească, însă a fost audiat cu privire la învinuirea ce i se reține în sarcină în cursul urmăririi penale.
Astfel în cursul urmăririi penale, inculpatul S. C. a declarat că, în anul 2008, în calitate de administrator al societății ., a achiziționat pe numele acesteia un cap tractor marca VOLVO și o remorcă aferentă; în anul 2010, a înstrăinat capul tractor și remorca numitului V. I., sens în care a emis două facturi și două chitanțe, respectiv facturile . nr.545/15.03.2010 și . nr.544/15.03.2010 și chitanțele . nr.543/15.03.2010 și . nr.544/15.03.2010. A susținut inculpatul că la momentul emiterii celor două facturi și chitanțe, nu a primit de la martorul V. I. nicio sumă de bani, întrucât în anul 2009 luase de la actuala soție a acestuia, cu titlu de împrumut, suma de 8000 de euro cu camătă.
În continuare, inculpatul a arătat că nu a evidențiat în contabilitate suma de 8000 de euro, întrucât o luase în nume propriu în data de 22.09.2009, sumă de bani pe care a folosit-o însă pentru repararea mașinilor.
În ceea ce privește procesul verbal încheiat cu ocazia controlului efectuat de către organele fiscale, ocazie cu care s-a constatat că nu fuseseră evidențiate în contabilitate cele două facturi și chitanțe, stabilindu-se un prejudiciu în dauna statului în cuantum de 20.583 lei, inculpatul a declarat că nu l-a contestat întrucât cele consemnate în cuprinsul acestuia corespund realității.
A mai arătat inculpatul că nu a avut cunoștință de faptul că în momentul înstrăinării unui bun ce aparținea societății, în calitatea sa de administrator avea obligația de a evidenția în contabilitate venitul obținut și bunul înstrăinat.
Cu ocazia audierii în data de 07.11.2013 inculpatul a recunoscut că nu a evidențiat în contabilitatea societății, al cărei administrator este, operațiunea de vânzare a capului tractor și a remorcii, arătând că banii obținuți i-a folosit în interes propriu, reparând mașinile pentru a-și putea continua afacerea. Referitor la prejudiciul constatat de organele fiscale a precizat că nu-l contestă.
Martorul V. I. audiat în cursul urmăririi penale a declarat că a fost în relații de prietenie cu inculpatul S. C., administrator al .. Întrucât acesta întâmpina probleme financiare în administrarea societății, în urma unei înțelegeri, a achiziționat de la societatea acestuia un auto tractor marca VOLVO pentru care i-a achitat suma de 49.980 lei și o semiremorcă marca SCHMITZ pentru care i-a plătit suma de 20.010 lei, conform facturilor . nr.545 din data de 15.03.2010 și . nr.549 din data de 15.03.2010 și chitanțelor . nr.543 din data de 15.03.2015 și . nr.544 din data de 15.03.2010.
Deși i-a spus inculpatului că plata o va face prin bancă, acesta i-a spus că dorește ca plata să fie efectuată numerar, martorul arătând că a dat curs solicitării acestuia plătindu-i numerar sumele de bani conform chitanțelor. Deși martorul i-a spus inculpatului că în mod normal suma de bani obținută trebuie evidențiată în contabilitatea societății, acesta i-a spus că dorește să evite poprirea conturilor bancare de către stat.
Întrucât la momentul achiziționării nu deținea un loc de parcare, având în vedere relația de prietenie cu inculpatul, a convenit cu acesta ca cele două vehicule să fie parcate la societatea sa o scurtă perioadă de timp. După două luni de zile i-a solicitat inculpatului să-i restituie cele două vehicule, însă acesta l-a rugat să i le mai lase pentru a se folosi de ele, solicitare cu care a fost de acord. Ulterior, însă, când i-a cerut inculpatului să i le restituie acesta a refuzat, invocând diverse motive și întrucât nu a reușit să rezolve această problemă pe cale amiabilă a formulat plângere penală împotriva acestuia.
Tot în cursul urmăririi penale martorul a mai arătat că în timpul unor discuții purtate cu inculpatul S. C. în vederea recuperării celor două vehicule achiziționate, acesta a precizat, de fată și cu numitul Genuchi C. L., că facturile și chitanțele emise nefiind înregistrate în contabilitate nu au valoare juridică.
Și în fata instanței martorul V. I. a declarat că în data de 15.03.2010 a cumpărat în nume propriu de la ., al cărei administrator era inculpatul Saiz C., un cap tractor și o semiremorcă, pentru care s-au emis facturi și chitanțe, plătind suma de aproximativ 70.000 lei în numerar la solicitarea expresă a inculpatului. A arătat martorul că inculpatul a vândut cele două vehicule întrucât avea nevoie de bani. În urma unor discuții inculpatul i-a spus că dorește să evite o poprire a conturilor societății, aflând ulterior că acesta a fost motivul pentru care nu a înregistrat suma de bani obținută în contabilitate.
Cu privire la susținerea inculpatului, martorul a arătat că într-adevăr i-a împrumutat acestuia diferite sume de bani, pe care i le-a restituit în parte, precizând însă că nu este real că în contul unei astfel de datorii nu i-ar fi plătit nicio sumă de bani la achiziționarea celor două vehicule. A mai precizat martorul că această susținere a inculpatului este motivată de faptul că între ei au intervenit o . discuții urmare a refuzului acestuia de a-i restitui vehiculele cumpărate, fiind nevoit să apeleze la ajutorul organelor de politie.
Referitor la contractul de împrumut existent la dosar martorul a susținut că nu-și mai amintește data când a fost încheiat, însă în perioada mai – iunie 2010 a arătat că i-a împrumutat inculpatului aproximativ 8800 de euro.
Martorul V. L., propus în apărare de inculpat, a declarat că a lucrat ca șofer la .. În anul 2009 a fost la notar cu V. I. unde s-a încheiat un contract de vânzare cumpărare în baza căruia inculpatul S. C. i-a vândut acestuia un tir, pentru care s-a plătit suma de 10.000 de euro.
A mai arătat martorul că în acea ocazie s-a încheiat și o factură între . și soția martorului V. I. pentru un împrumut luat de inculpat în sumă de 10.000 de euro.
A susținut martorul că de fapt contractul de vânzare cumpărare a tirului s-a încheiat între . și martorul V. I. și prin urmare și pe factură figurau aceleași părți.
Având în vedere aceste contradicții, martorul V. L. a ținut să precizeze că între inculpatul S. C. și martorul V. I. a avut loc o înțelegere verbală, conform căreia acesta din urmă îi plătea inculpatului suma de 10.000 de euro pentru vânzarea tirului, dar de fapt era vorba despre un împrumut pe care inculpatul trebuia să-l restituie în timp.
A mai susținut martorul că de abia după doi ani V. I. a solicitat să-i fie restituit tirul.
Analizând declarația dată de martorul V. L., prin prisma probelor administrate în cauză instanța constată că aceasta nu confirmă susținerile inculpatului pentru următoarele considerente:
Deși în cauză este vorba despre o tranzacție, respectiv vânzarea cumpărarea unui cap tractor și a unei semiremorci, intervenită între inculpat și martorul V. I. în luna martie 2010, prețul fiind de aproximativ 8000 de euro, în declarația sa martorul V. L. se referă la un contract încheiat în anul 2009, privind vânzarea unui tir cu suma de 10.000 de euro.
În cuprinsul aceleiași declarații martorul a susținut că în aceeași zi în care s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare a tirului s-a încheiat și o factură între . și martorul V. I. pentru un împrumut luat de inculpat în cuantum de 10.000 de euro de la soția martorului.
În acest sens, se constată că la dosar s-au depus contractul de împrumut autentificat sun nr.1959/22.09.2009 la BNP Ș. M. L., din care rezultă că numita M. G., actuala soție a martorului V. I., i-a împrumutat inculpatului S. C. suma de 11.000 de euro, echivalentul a 46.860 lei, sumă ce trebuia restituită la data de 23.11.2009.
La aceeași dată s-a încheiat factura . nr.541/22.09.2009, în baza căreia . vindea numitei M. G. o autoutilitară în valoarea de 49.000 lei.
Prin urmare, declarația martorului V. L. se referă la tranzacții, respectiv contract de împrumut a sumei de 11.000 de euro și vânzare cumpărare a unei autoutilitare, care au avut loc în anul 2009 și care nu au nicio legătură cu tranzacția, respectiv vânzarea cumpărarea unui cap tractor și a unei semiremorci de către martorul V. I. cu suma de 8000 de euro care a avut loc în luna martie 2010.
S-au mai depus la dosar contractul de împrumut autentificat sub nr.472/22.02.2010 la BNP C. și A. din care rezultă că martorul V. I. i-a împrumutat inculpatului S. C. suma de 7200 de euro cu termen de restituire la data de 21.05.2010, precum și contractul de împrumut autentificat sub nr.471/12.03.2010 la BNP Ș. M. L. conform căruia V. I. le-a împrumutat numitului Stambuli C. și inculpatului S. C. suma de 8800 de euro cu termen de restituire la data de 12.05.2010.
Existenta acestor contracte de împrumut, în lipsa altor înscrisuri, nu fac dovada că inculpatul în contul sumelor de bani împrumutate, a fost nevoit să vândă martorului V. I. capul tractor și semiremorca, fără să primească contravaloarea acestora.
Având în vedere cele expuse instanța va înlătura ca nesincere declarațiile inculpatului S. C., în condițiile în care acesta nu a dovedit că nu ar fi încasat suma de 8000 de euro din vânzarea capului tractor și a semiremorcii, sumă pe care nu a evidențiat-o în contabilitate, deși avea această obligație.
Instanța nu poate primi apărarea inculpatului S. C. potrivit căreia nu a avut cunoștință de faptul că în momentul înstrăinării unui bun ce aparținea societății, în calitatea sa de administrator avea obligația de a evidenția în contabilitate venitul obținut și bunul înstrăinat.
Astfel, după cum se arată în procesul verbal din data de 09.11.2012 încheiat de către inspectorii din cadrul DGFP-SAF-AIF Constanta, cu ocazia efectuării controlului inopinat la ., prin nota explicativă dată în data de 08.11.2012 de către inculpatul S. C., administratorul societății, se notifică referitor la neînregistrarea în evidenta contabilă a facturilor fiscale faptul că „a omis, s-au pierdut”, de asemenea, se menționează referitor la încasarea cu chitanțe fiscale a contravalorii mijloacelor fixe vândute „nu am încasat nici un ban de la numitul V. I. reprezentând contravaloarea facturilor”.
Se arată în continuare că motivațiile invocate de reprezentantul societății nu pot fi luate în considerare întrucât în conformitate cu prevederile art.6 din Legea nr.81/1992:
- orice operațiune economico financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ;
- documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și acelor care le-au înregistrat în contabilitate.
Totodată, conform prevederilor art.10 din Legea nr.81/1992 alin.1 răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele prevăzute la art.1 alin.1-4 revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării entității respective, în speță inculpatului S. C. în calitate de administrator statutar.
În condițiile în care inculpatul a omis să evidențieze în contabilitate suma de 8000 de euro obținută în urma vânzării mijloacelor fixe arătate și în lipsa unor dovezi din care să rezulte că acesta ar fi folosit suma respectivă în interesul societății, concluzia nu poate fi decât că inculpatul a folosit suma de bani obținută într-un scop contrar intereselor societății pe care o administra.
În drept
Faptele învinuitului S. C., administrator al ., care, la data de 15.03.2010, i-a vândut numitului V. I., două bunuri aparținând societății, contra sumei de 69.980 lei, sumă pe care acesta a folosit-o contrat intereselor societății, operațiuni care nu au fost înregistrate în contabilitate, cauzând astfel bugetului de stat un prejudiciu de 20.583 lei, reprezentând impozit pe profit - 9409 lei și TVA de 11.173 lei, iar societății echivalentul bunurilor înseși, în realizarea unei rezoluții infracționale unice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de:
- evaziune fiscală în modalitatea omisiunii, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, prev. de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005 și
- folosirea cu rea-credință a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu, prev. de art. 272 alin.2 din Legea nr. 31/1990.
Întrucât inculpatul a săvârșit cele două infracțiuni mai înainte să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele în cauză sunt incidente dispozițiile prev. de art.33 lit.a Cod penal 1969 privind concursul de infracțiuni.
În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, având în vedere că infracțiunile reținute au fost săvârșite de inculpat anterior intrării în vigoare a actualului cod penal, art.5 alin.1 prevede că în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Referitor la aplicarea acestor dispoziții legale, prin decizia nr.265/2014 a Curții Constituționale s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art.5 Cod penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
Având în vedere cele expuse, în condițiile în care inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea în concurs a două infracțiuni, sub aspectul calculării pedepsei rezultante legea penală mai favorabilă în prezenta cauză este codul penal din 1969.
Astfel, dispozițiile art.34 alin.1 lit.b din Cod penal 1969 prevăd că în caz de concurs de infracțiuni când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani, în timp ce dispozițiile art.39 alin.1 lit.b din actualul cod penal prevăd că în caz de concurs de infracțiuni când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
Rezultând cu certitudine că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, impunându-se tragerea la răspundere penală a acestuia, la stabilirea și aplicarea pedepselor instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare, prev. de art.72 Cod.pen. Individualizarea pedepsei este principiu de bază al dreptului penal, ce constă în adaptarea pedepsei și a executării ei la cazul concret și la persoana infractorului, astfel încât să se asigure scopul și să se realizeze finalitatea răspunderii penale, conform gravității infracțiunii, pericolului social concret al acesteia, situației personale a infractorului și periculozității lui.
Funcțiile de constrângere și reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Infracțiunile săvârșite de inculpat prezintă pericol social, raportat la natura acestora, la împrejurările și modalitatea concretă în care a acționat inculpatul, care o omis evidențierea în contabilitate a operațiunii de vânzare a mijloacelor fixe și a sumei de bani obținute, în acest mod prejudiciind bugetul de stat.
Pe de altă parte, în ceea ce privește datele ce caracterizează persoana inculpatului, reținem că din fișa de cazier judiciar rezultă că fată de acesta s-a mai pus în mișcare acțiunea penală la data de 26.11.2013 în dosarul nr.1869/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanta pentru infracțiunea prev. de art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal 1969; totodată, acestuia i-au fost aplicate în două rânduri sancțiuni administrative, respectiv amendă, prin ordonanța nr.6781/P/2010 din 19.12.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanta pentru art.12 alin.5 din OG nr.15/2002 modificată raportat la art.282 alin.1 și 2 Cod penal 1969 și prin ordonanța nr._/P/2012 din 04.04.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanta pentru art.217 alin.1 Cod penal 1969.
În raport de cele expuse mai sus inculpatului nu i se vor putea aplica ca sancțiuni decât pedepse cu închisoarea, într-un cuantum care să răspundă cerințelor prev. de art.52 Cod penal 1969, privind scopul preventiv educativ.
Totodată, inculpatului i se va aplica și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod penal 1969 pe o perioadă de un an după executarea pedepsei principale, pedeapsă prevăzută de lege pentru infracțiunea de evaziune fiscală.
Fiind reținute în cauză dispozițiile art.33 lit.a Cod penal 1969, urmează ca în baza art.34 alin.1 lit.b Cod penal 1969 și art.35 alin.1 Cod penal 1969 cu aplicarea art.5 Cod.pen., inculpatul S. C. să execute pedeapsa cea mai grea.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei rezultante aplicate, având în vedere toate elementele care circumstanțiază persoana și atitudinea inculpatului, atât anterior comiterii infracțiunii, cât și ulterior, în cursul procesului penal, precum și faptul că acesta este tânăr, nu are antecedente penale, considerăm că aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării acesteia, în condițiile art.81 Cod penal 1969, este în măsură să contribuie la reeducarea acestuia și să-i ofere șansa de a se reintegra în colectivitate.
Prin urmare, în baza art. 81 Cod penal 1969 cu aplicarea art.5 Cod.pen. se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului S. C..
În baza art.82 Cod penal 1969 se va stabili termen de încercare de 4(patru) ani, termen compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate la care se adaugă un interval de timp de 2(doi) ani.
Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal 1969 care prevăd consecințele ce decurg din săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În baza art.71 Cod penal 1969 se va interzice inculpatului S. C. exercițiul drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod penal 1969, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal 1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei se suspendă și executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului.
În baza art.88 Cod penal 1969 se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S. C. perioada reținerii de la data de 06.11.2013 la data de 07.11.2013.
În cursul procesului penal partea civilă A.N.A.F. prin D.G.R.F.P. G. – A.J.F.P. C. a formulat pretentii civile în cuantum de 36.698 lei, după cum urmează: 8.459 reprezentând impozit pe veniturile din salarii la care se adaugă dobânzi în cuantum de 2.757 lei și penalități de întârziere în cuantum de 1.460 lei; 9.104 lei reprezentând contribuție asigurări sociale reținută de la asigurați la care se adaugă dobânzi în cuantum de 2.583 lei și penalități de întârziere în cuantum de 2.082 lei; 6.205 lei reprezentând contribuție asigurări sănătate reținută de la asigurați la care se adaugă dobânzi în cuantum de 1.993 lei și penalități de întârziere în cuantum de 1.087 lei și 595 lei reprezentând contribuție fond șomaj reținută de la asigurați care se adaugă dobânzi în cuantum de 266 lei și penalități de întârziere în cuantum de 107 lei.
Suma de_ lei solicitată cu titlu de pretenții civile reprezintă totalul obligațiilor restante actualizate la data de 17.10.2013, astfel cum sunt prevăzute în evidenta SFO Năvodari, pe baza declarațiilor fiscale depuse de contribuabil și a plăților efectuate de acesta.
Totodată, în baza art.119-120 din OG nr.92/2003 s-a solicitat obligarea la plata accesoriilor (dobânzi și penalități de întârziere)ce vor fi calculate de organele fiscale până la achitarea integrală a sumelor precizate.
După cum am arătat mai sus, în declarațiile date în cursul urmăririi penale inculpatul nu a contestat pretențiile civile formulate în cauză de partea civilă.
Constatând că pretențiile civile formulate în cauză sunt întemeiate, în baza art.397 alin.1 Cod.proc.pen. rap. la art.19 Cod.proc.pen., va obliga inculpatul S. C. la plata, către partea civilă A.N.A.F. prin D.G.R.F.P. G. – A.J.F.P. C., a următoarelor sume de bani: 8.459 reprezentând impozit pe veniturile din salarii la care se adaugă dobânzi în cuantum de 2.757 lei și penalități de întârziere în cuantum de 1.460 lei; 9.104 lei reprezentând contribuție asigurări sociale reținută de la asigurați la care se adaugă dobânzi în cuantum de 2.583 lei și penalități de întârziere în cuantum de 2.082 lei; 6.205 lei reprezentând contribuție asigurări sănătate reținută de la asigurați la care se adaugă dobânzi în cuantum de 1.993 lei și penalități de întârziere în cuantum de 1.087 lei și 595 lei reprezentând contribuție fond șomaj reținută de la asigurați care se adaugă dobânzi în cuantum de 266 lei și penalități de întârziere în cuantum de 107 lei, precum și la plata dobânzilor și a penalităților de întârziere calculate până la achitarea integrală a acestor sume de bani.
În baza art.274 alin.1 Cod.proc.pen. va obliga inculpatul S. C. la plata sumei de 1700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.”
În termen legal, împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul S. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele cuprinse în partea introductivă a prezentei decizii.
La Curtea de Apel Constanta cauza a fost înregistrată sub același număr.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale nr. 397/23.06.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ prin prisma criticilor aduse de apelant și sub toate aspectele prev. de art. 417 al. 1,2 cod pr. penală, curtea constată următoarele:
Printr-o analiză temeinică și o apreciere judicioasă a probatoriului administrat atât în cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești, prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt, vinovăția inculpatului, dând faptelor comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare dovezilor din dosar.
Din perspectiva situației de fapt, curtea constată că în mod corect prima instanță a reținut că, la data de 15.03.2010, inculpatul S. C., acționând în calitate de administrator la ., a procedat la vânzarea unui cap tractor a unei semiremorci, bunuri ce aparțineau societății, către numitul V. I..
Deși cumpărătorul a cerut ca operațiunea de plată să se facă prin transfer bancar printr-un cont aparținând persoanei fizice, întrucât cumpãrãtorul dorea să le achiziționeze ca persoana fizică și nu ca societate, inculpatul nu a fost de acord și a insistat ca plata pentru bunuri să se facă in numerar, ceea ce s-a și întâmplat.
Astfel că, la data de 15.03.2010 a avut loc tranzacția, fiind emise 2 facturi fiscale de către . prin reprezentant S. C. - in valoare totală de 69.980 lei precum și 2 chitanțe de plată, înregistrate cu nr. 543/15.03.2010 și 544/15.03.2010, care nu au fost înregistrate în contabilitatea societății din culpa inculpatului/administrator S. C. cu scopul de a evita plăta datoriilor către bugetul consolidat al statului și pentru a folosi contravaloarea bunurilor înstrăinată în interesul personal al administratorului societății.
În acest sens, în mod corect s-au avut în vedere următoarele mijloace de probă, coroborate: procesul verbal de sesizare din oficiu, din data de 22.04.2013, adresa nr.RS40740/29.05.2013 emisă de SPIT C., copiile facturilor fiscale nr.545/15.03.2010 și nr.544/15.03.2010, copiile chitanțelor nr.543/15.03.2010 și nr.544/15.03.2010, procesul verbal din data de 09.11.2012 întocmit de inspectori din cadrul DGFP – SAF – AIF C., nota explicativă dată de inculpat, nota de constatare din data de 10.07.2013 întocmită de Garda Financiară C., ordonanța nr.4752/P/2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C., procesul verbal din data de 15.04.2013, plângerea penală și declarațiile numitului V. I., declarațiile inculpatului, martorul din lucrări V. I. și martorul propus în apărare V. L. și administrarea probei cu înscrisuri și contractele de împrumut nr. 472 din 22.02.2010 la BNP C. și A. și nr. 471/12.03.2010 la BNP S. M. L..
În mod corect prima instanță a înlăturat ca nesincere DECLARAȚIILE INCULPATULUI S. C. care a susținut că nu a vândut părții vătămate un cap tractor și o semiremorcă, ci ar fi încheiat un contract de împrumut.
Dimpotrivă, probele dosarului dovedesc fără echivoc că inculpatul S. C., în calitate de administrator al ., a vândut la data de 15.03.2010 numitului V. I. un cap tractor și o semiromorcă care aparținea societății la prețul de_ lei cumpărătorului ca bunurile achiziționate să fie păstrate o perioadă de timp în locul de parcare al vânzătorului, acesta le-a folosit, iar ulterior când cumpărătorul a solicitat predarea acestora, a refuzat să o facă, motiv pentru care cumpărătorul V. I. a formulat plângere penală împotriva inculpatului.
În acest sens, relevantă este declarația martorului V. I., care relatează atât la urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, că la data de 15.03.2010 a cumpărat în nume propriu de la ., administrată de inculpatul S. C., un autotractor marca Volvo, pentru care a achitat suma de 49.980 lei și o semiremorcă marca Shimtz pentru care s-a plătit suma de 20.010 lei în numerar la solicitarea expresă a inculpatului, care a motivat că nu dorește ca prețul vânzării să fie achitat prin transfer bancar, întrucât urmărește să evite o poprire a conturilor societății.
De altfel, chiar inculpatul, audiat în cursul urmăririi penale, a declarat că în anul 2010 a înstrăinat capul tractor și o semiremorca (pe care le cumpărase in 2008 pe numele societății), numitului V. I., ocazie cu care a emis facturile . nr. 545/15.03.2010 și FCT nr. 544/15.03.2010 și chitanțele . nr. 545/-15-03-2010 și C. nr. 544/15.03.2010, fără a primi vreo sumă de bani de la cumpărător întrucât îi datora soției acestuia suma de 8000 euro, pe care i-a împrumutat in anul 2009 cu camătă.
Mai susține inculpatul că nu a înregistrat in contabilitate aceasta suma deoarece o împrumutase in nume personal, dar a folosit-o pentru a repara mașinile.
Prin declarația data de 7.11.2013 în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut că nu a evidențiat în contabilitatea societății cele 2 facturi si chitanțele aferente care atestau operațiunile de vânzare cumpărare a autovehiculelor menționate, banii obținuți folosindu-i în interes propriu pentru as repara mașinile si a-și putea continua in acest fel afacerea.
Potrivit procesului verbal încheiat la data de 9.11.2012, de către inspectorii din cadrul DGFP-SAF-AIF Constanta cu prilejul efectuării controlului inopinat la ., s-a constatat că inculpatul a omis să înregistreze în contabilitate contravaloarea celor două bunuri aparținând societății și vândute numitului V. I., stabilindu-se un prejudiciu în valoare de 20.583 lei pe care inculpatul a declarat că nu l-a contestat întrucât cele consemnate sunt reale.
În mod corect a reținut prima instanță că în cauză nu este vorba de încheierea unui contract de împrumut în referire la cele două autovehicule, întrucât din contractul de împrumut autentificat sub nr. 472 din 22.02.2010 la BNP C. și A. rezultă că martorul l-a împrumutat pe inculpatul S. C. cu suma de suma de 7.200 euro pe care urma să-i restituie la data de 21.05.2010.
De asemenea, din contractul de împrumut autentificat nr. 471/12.03.2010 la BNP Ș. M. L. reiese că martorul V. I. le-a împrumutat numiților Stambuli C. și inculpatului S. C. suma de 8.800 euro cu termen de restituire la data de 12.05.2010.
Ori, existența contractelor de împrumut menționate nu dovedește că inculpatul în contul sumelor de bani împrumutate a fost nevoit să înstrăineze martorului V. I. semiremorca și capul tractor, fără să primească în schimb prețul acestora.
În cauză rezultă cu certitudine, că cele două autovehicule au fost înstrăinate contra sumei de 69.980 lei, sumă pe care inculpatul a folosit-o în interes personal, cauzând bugetului de stat un prejudiciu de 20.583 lei, din care 9409 lei impozit pe profit și 11.173 lei TVA.
Constatând incidența disp. art. 396 al. 2 cod pr. penală, în sensul că mai presus de orice îndoială rezonabilă faptele deduse judecății există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat, întemeiat prima instanță a pronunțat o hotărâre de condamnare a inculpatului pentru infracțiunile prev. de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.5 Cod.pen. și art.272 alin.2 din Legea nr.31/1990 cu aplicarea art.5 Cod.pen.
Câtă vreme în cauză acuzarea a reușit să răstoarne prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul potrivit legii, prin probe certe, sigure, care nu lasă loc îndoielii, critica inculpatului privind greșita sa condamnare, în modalitățile arătate prin motivele de apel, nu este întemeiată.
Ca atare în cauză nu se justifică achitarea inculpatului în nici una din cele trei modalități solicitate.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a disp. art. 72 cod penal din 1968.
S-au avut în vedere dispozițiile părții generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în legea specială, gradul de pericol social al faptei, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendare condiționată a executării conf. art. 81 cod penal din 1969, este atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare aptă să îndeplinească cerințele impuse de art. 52 cod penal din 1969 privind scopul și funcțiile pedepsei, de constrângere, reeducare a inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către acesta.
Critica inculpatului este întemeiată cu privire la acțiunea civilă din cauză.
În mod greșit prima instanță a dispus obligarea inculpatului S. C. la plata către partea civilă ANAF a următoarelor sume: 8.459 lei reprezentând impozit pe veniturile din salarii la care se adaugă dobânzi în cuantum de 2.757 lei și penalități de întârziere în cuantum de 1.460 lei; 9.104 lei reprezentând contribuție asigurări sociale reținută de la asigurați la care se adaugă dobânzi în cuantum de 2.583 lei și penalități de întârziere în cuantum de 2.082 lei; 6.205 lei reprezentând contribuție asigurări sănătate reținută de la asigurați la care se adaugă dobânzi în cuantum de 1.993 lei și penalități de întârziere în cuantum de 1.087 lei și 595 lei reprezentând contribuție fond șomaj reținută de la asigurați care se adaugă dobânzi în cuantum de 266 lei și penalități de întârziere în cuantum de 107 lei, precum și la plata dobânzilor și a penalităților de întârziere calculate până la achitarea integrală a acestor sume de bani.
Din adresa nr._/17.01.2014 emisă de ANAF – DGFP C., înaintată instanței, rezultă că aceasta a formulat cerere de constituire de parte civilă cu suma de 36.698 lei, reprezentând restanțe aferente perioadei 06.2010 – 06.2013, dată după care nu au mai fost depuse declarații aferente contribuțiilor cu stopaj la sursă, fiind depășit termenul de 30 de zile de la reținerea sumelor pe statul de plată de la salariați, inclusiv în cazul debitelor lunii iunie 2013, concluzionând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de disp. art. 6 din Legea 241/2005.
Ori, în cauză, inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunile prev. de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.5 Cod.pen., evaziune fiscală, în modalitatea omisiunii, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate și art.272 alin.2 din Legea nr.31/1990 cu aplicarea art.5 Cod.pen., pentru săvârșirea infracțiunii constând în folosirea, cu rea-credință, a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu, și nu pentru infracțiunea de reținere și nevărsare cu intenție a impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă infracțiunea prev. în art. 6 din Lg. 241/2005.
Ca atare, curtea constată că, în cauză, ANAF – DGFP C. nu s-a constituit parte civilă cu privire la prejudiciul cauzat de inculpat prin infracțiunile deduse judecății.
D. urmare, curtea, în baza art.421 alin.1 pct.2 lit. a cod procedură penală, va admite apelul formulat de apelantul inculpat S. C. împotriva sentinței penale nr.397/23.06.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._,
În baza art.423 alin.2 cod procedură penală, va desființa în parte sentința penală nr.397/23.06.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ și rejudecând va înlătura obligarea inculpatului S. C. de la plata următoarelor sume de bani: 8.459 lei reprezentând impozit pe veniturile din salarii la care se adaugă dobânzi în cuantum de 2.757 lei și penalități de întârziere în cuantum de 1.460 lei; 9.104 lei reprezentând contribuție asigurări sociale reținută de la asigurați la care se adaugă dobânzi în cuantum de 2.583 lei și penalități de întârziere în cuantum de 2.082 lei; 6.205 lei reprezentând contribuție asigurări sănătate reținută de la asigurați la care se adaugă dobânzi în cuantum de 1.993 lei și penalități de întârziere în cuantum de 1.087 lei și 595 lei reprezentând contribuție fond șomaj reținută de la asigurați care se adaugă dobânzi în cuantum de 266 lei și penalități de întârziere în cuantum de 107 lei, precum și la plata dobânzilor și a penalităților de întârziere calculate până la achitarea integrală a acestor sume de bani.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe care nu sunt contrare prezentei decizii.
În baza art.275 alin.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 alin.1 pct.2 lit. a cod procedură penală,
Admite apelul formulat de apelantul inculpat S. C. împotriva sentinței penale nr.397/23.06.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._,
În baza art.423 alin.2 cod procedură penală,
Desființează în parte sentința penală nr.397/23.06.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ și rejudecând dispune:
Înlătură obligarea inculpatului S. C. de la plata următoarelor sume de bani: 8.459 lei reprezentând impozit pe veniturile din salarii la care se adaugă dobânzi în cuantum de 2.757 lei și penalități de întârziere în cuantum de 1.460 lei; 9.104 lei reprezentând contribuție asigurări sociale reținută de la asigurați la care se adaugă dobânzi în cuantum de 2.583 lei și penalități de întârziere în cuantum de 2.082 lei; 6.205 lei reprezentând contribuție asigurări sănătate reținută de la asigurați la care se adaugă dobânzi în cuantum de 1.993 lei și penalități de întârziere în cuantum de 1.087 lei și 595 lei reprezentând contribuție fond șomaj reținută de la asigurați care se adaugă dobânzi în cuantum de 266 lei și penalități de întârziere în cuantum de 107 lei, precum și la plata dobânzilor și a penalităților de întârziere calculate până la achitarea integrală a acestor sume de bani.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe care nu sunt contrare prezentei decizii.
În baza art.275 alin.3 cod procedură penală,
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă,
Pronunțată în ședință publică, azi 06.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. U. E. C. M.
GREFIER,
I. C.
Jud. fond. I.R.
Red.jud.dec. M.U.
5 ex./24.06.2015
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 56/2015.... | Îndreptare eroare materială. Art.278 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
