Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 10/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 10/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 15-05-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 10/P
Ședința publică de la 15 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. D. M.
Judecător - C. C.
Cu participarea: Grefier - C. A.
Ministerul Public prin procuror N. Z. din cadrul P.I.C.C.J. - Direcția Națională Anticorupție – S. Teritorial C.
S-a luat în examinare apelul penal formulat împotriva sentinței penale nr.23 din 21.01.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ de:
- P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, S. Teritorial C. și inculpații:
- I. R. - fiul lui Iasar si Sucurie, N.11.06.1975, in M., jud. Constanta, cetățean roman, studii 8 clase, administrator, necasatorit-concubinaj, cu antecedente penale, CNP-_, în prezent deținut în cadrul Penitenciarului Poarta Albă, jud. C., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.244 alin.1 Cod penal cu aplic. art.5 alin.1 Cod penal, șantaj, prev. de art.131 din Legea 78/2000 rap. la art.207 alin.1 si 3 Cod penal cu aplic. art.77 lit.a Cod penal si art.5 alin.1 Cod penal, ambele cu aplic. art.38 alin.1 Cod penal si art.10 din Legea 187/2012;
- S. I. S. – fiul lui S. si T., N.27.05.1975, in Mun. M., cetățean roman, studii 4 clase, fără ocupație, fără loc de munca, cu antecedente penale, CNP-_, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la șantaj, prev. de art.48 Cod penal rap. la art.131 din Legea nr.78/2000 rap. la art.207 alin.1 si 3 Cod penal cu aplic. art.77 lit.a Cod penal;
- D. V. – fiul lui M. si S., n. 20.01.1980, in Mun. M., jud. Constanta, cetățean roman, studii 4 clase, fără ocupație, fără loc de munca, necăsătorit, cu antecedente penale, CNP-_, în prezent deținut în cadrul Penitenciarului Poarta Albă, jud. C., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la șantaj, prev. de art.48 Cod penal, rap. la art.131 din Legea nr.78/2000 rap. la art.207 alin.1 si 3 Cod penal cu aplic. art.77 lit.a Cod penal si art.5 alin.1 Cod penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14 mai 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 15 mai 2015, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față:
Prin sentința penală nr.23/21.01.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._, în baza art.396 alin.6, în referire la art.16 lit. g Cod procedură penală, s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului I. R., pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.244 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal, ca urmare a împăcării cu partea civila V. C..
În baza art.131 din Legea nr.78/2000, raportat la art.207 alin.1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art.77 lit. a Cod penal și art.5 Cod penal a fost condamnat inculpatul I. R., pentru infracțiunea de șantaj, la pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 lit. a și b Cod penal, pe o durată de 2 ani.
În baza art.65 Cod penal, s-a dispus interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a și lit. b Cod penal, ca pedeapsa accesorie.
S-a dispus ca pedeapsa principală a închisorii să fie executată în regim de detenție, potrivit art.60 Cod penal.
În baza art.72 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii de la 20.02.2014 și până la data de 21.02.2014 și a arestării preventive de la 26.02.2014 la 02.04.2014 și de la data de 17.11.2014 la zi.
În baza art.399, în referire la art.208 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpatul I. R..
În baza art.26 Cod penal, în referire la art.131 din Legea nr.78/2000, raportat la art.194 alin.1 Cod penal 1969 și art.75 lit. a Cod penal 1969, cu aplicarea art.5 Cod penal, au fost condamnați inculpații D. V. și S. I. S., pentru infracțiunea de șantaj în forma complicității, la câte o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare, cu executare în regim de detenție, potrivit art.57 din Codul penal 1969.
S-a constatat că inculpatul D. V. este arestat în altă cauză.
În baza art.71 Cod penal din 1969, s-a interzis inculpaților exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a doua și lit. b Cod penal 1969.
În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului S. I. S. durata reținerii de la 20.02.2014 și până la data de 21.02.2014.
S-a luat act că persoana vătămată V. C. a renunțat la pretențiile civile formulate în cauză.
În baza art.397 Cod procedură penală, s-a dispus ridicarea măsurii asiguratorii a sechestrului instituit asupra imobilului situat în Municipiul M., Cartier Dobrogea I, . -10/3, în suprafață de 2000 mp, cu număr cadastral_, aparținând inculpatului I. R..
În baza art.274 alin.2 Cod procedură penală, s-a dispus obligarea inculpatului I. R. la plata sumei de 2000 lei, precum și obligarea inculpaților S. I. S. și D. V. la plata a câte 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 18.03.2013, numitul V. C. a sesizat I.P.J. C., cu o plângere îndreptată împotriva inculpatului I. R., arătând că începând cu anul 2008 a primit de la acesta din urmă, cu titlu de împrumut, diverse sume de bani pentru care a fost nevoit să achite dobânzi cămătărești. Atât V. C., cât și soția sa V. M., au declarat că în anul 2011 inculpatul le-a acordat un nou împrumut, în sumă de 30.000 euro, cu o dobândă de 10% pe lună (vol.1, fila 7 și vol.4, fila 31 DUP).
Pentru a garanta îndeplinirea obligației de restituire a împrumutului, inculpatul i-a cerut părții civile să constituie o ipotecă asupra unei pensiuni, ce o deținea in proprietate, situată pe malul Portului Turistic M., solicitare acceptată de către partea civilă.
Astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, ipoteca a fost constituită în favoarea concubinei inculpatului, M. A. (vol.1, fila 7 și vol.1, filele 64 -65 DUP).
După acordarea acestui împrumut și după constituirea garanției reale imobiliare arătate, inculpatul I. R. a fost arestat, astfel încât V. C. nu a mai plătit o perioadă de timp ratele stabilite, însă curând după liberarea inculpatului, când i-au fost pretinse din nou ratele, partea vătămată s-a găsit în imposibilitatea de a achita împrumutul, iar cei doi au stabilit să îi vândă inculpatului pensiunea asupra căreia constituise ipoteca (vol.1, fila 7 și vol.4, fila 31 verso DUP). În acest sens, concubina inculpatului a dat o declarație pe proprie răspundere, prin care a solicitat radierea ipotecii instituite de soții V. asupra pensiunii situate în Portul Turistic M., iar ulterior, soții V. au vândut imobilul respectiv fiului inculpatului I. RIAT (vol.1, filele 38, 62-63 DUP).
Astfel cum rezultă din declarațiile numitului V. C. și cele ale soției acestuia, precum și din celelalte înscrisuri aflate in dosarul de urmărire penală, valoarea imobilului tranzacționat depășea cu mult valoarea împrumutului, chiar și în condițiile unei subevaluări din partea inculpatului, motiv pentru care numitul I. R. a fost de acord cu mai multe contraprestații proprii. Astfel, în schimbul pensiunii, inculpatul a renunțat la datoria pe care partea civilă V. C. o avea față de el, a transmis dreptul de proprietate asupra unui teren situat în . achitat echivalentul în lei a sumei de 19.000 euro în contul martorei V. M. (vol.1, filele 8,31 verso și 59, precum și vol.5, fila 42 DUP)
Astfel cum rezultă din declarațiile date în calitate de parte civilă de V. C. și depozițiile martorei V. M., inculpatul I. R. a promis că va da și un autoturism marca „Mercedes Benz” Clasa S, evaluat, de comun acord cu partea civilă, la suma de 33.000 euro. (vol.1, fila 8 și vol.4, fila 31 DUP).
Susținerile celor două persoane, cu privire la promisiunea formulată de inculpat, referitoare la transmiterea autoturismului, sunt confirmate de împrejurarea că inculpatul i-a dat părții civile, în original, cartea de identitate a autoturismului (vol.1, fila 38 DUP).
De precizat este că, în calitate de proprietar al acestui autoturism, figura S.C. LAMBADA RIAT S.R.L., societate al cărei asociat unic este I. IAȘAR, tatăl inculpatului. Chiar și în aceste condiții, inculpatul a dispus de bunurile acestei societăți, în al cărui nume este inclus prenumele fiului său.
Astfel, în curtea locuinței inculpatului a fost găsit un alt autoturism de lux, marca RANGE ROVER, înmatriculat tot pe numele S.C. LAMBADA RIAT S.R.L., iar în interiorul locuinței și al autoturismului au fost găsite mai multe înscrisuri legate de activitatea firmei arătate (vol.3, filele 4-6, 9-39 DUP).
Cu toate acestea, inculpatul a refuzat să încheie un contract de vânzare-cumpărare pentru autoturismul marca „Mercedes Benz”, Clasa S, invocând lipsa certificatului fiscal (vol.1, fila 8 verso DUP).
Existența unei înțelegeri între inculpat și numitul V. C., cu privire la autoturismul respectiv rezultă și din discuțiile înregistrate de acesta din urmă la momentul purtării unor convorbiri telefonice (vol.1, filele 11 verso, 12 verso, 16 verso DUP).
Inculpatul I. R. a refuzat ulterior să le mai transmită celor doi autoturismul în litigiu, afirmând că dăduse acest bun martorului C. M..
Totodată, inculpatul i-a îndemnat pe soții V. să se adreseze martorului, care ar fi urmat să le dea suma de 33.000 euro, la cât fusese evaluat autoturismul respectiv.
Potrivit declarațiilor date de V. C., în calitate de parte civila și ale martorei V. M., martorul C. M. le-a achitat suma de 13.000 euro, urmând ca diferența de 20.000 euro să o primească într-un interval de 6 luni.
În luna septembrie a anului 2012, când partea civilă i-a cerut inculpatului restul de bani, acesta din urmă a amenințat-o și i-a spus că nu îi va mai da nici o sumă de bani. În luna octombrie 2013, partea civilă a plecat la muncă în Danemarca, revenind în M. în luna februarie 2014.
În primăvara anului 2013, inculpatul i-a transmis părții civile, prin intermediul mai multor persoane, să îi restituie cartea de identitate a autoturismului (vol.1, fila 9 DUP).
Partea civilă a mai declarat că, la sfârșitul anului 2012, în contextul în care insista pentru a-și primi banii care i se cuveneau de la inculpat, acesta din urmă l-a amenințat cu săvârșirea unor acte de violență, de față fiind și martorii O. C. și A. L. C..
În luna septembrie 2012, inculpatul a aflat că partea civilă sesizase organele de poliție, motiv pentru care a început să exercite presiuni asupra sa, pentru a-și retrage această plângere. Această situație a continuat până la sfârșitul lunii octombrie – începutul lunii noiembrie, iar pentru a o determina să își retragă plângerea, inculpatul a proferat în continuare amenințări cu săvârșirea de acte de violență la adresa părții civile.
În continuare, în același scop, inculpatul i-a dat părții civile și un microbuz marca „Mercedes”, evaluat la 3.500 euro, dar care în realitate valora 2.400 euro, precum și un autoturism marca „VW GOLF”, evaluat la suma de 1.500 euro, dar care valora în realitate 400 euro.
Totodată, inculpatul i-a promis părții civile că îi va achita suma datorată, însă acest lucru nu s-a întâmplat.
Discuțiile purtate cu inculpatul au fost înregistrate de către V. C. cu propriul telefon mobil, înregistrările fiind depuse la dosar la data de 13.01.2014 (vol.1, filele 39-40 DUP).
Partea civilă a mai declarat că, la una dintre aceste discuții au participat și inculpații S. I. S. și D. V., care l-au sprijinit pe inculpatul I. R. și au încercat și ei să îl convingă să renunțe la plângerea formulată împotriva acestuia din urmă.
Prezența celor doi coinculpați a fost una de natură a-l intimida, deoarece cunoștea despre aceștia că sunt persoane violente, cunoscute cu antecedente penale, apropiați de-ai inculpatului I. R. (vol.5, fila 73,).
Acțiunile conjugate ale celor trei inculpați i-au provocat persoanei vătămate o stare de temere, pentru sine și pentru soția sa, în condițiile în care el muncea în principal în Danemarca, iar soția sa rămânea singură în M. și suferea de mai multe afecțiuni medicale (vol.5, fila 74 DUP).
Martora V. M. a declarat că din cauza amenințărilor exercitate asupra soțului ei de către inculpat, a persoanei acestuia din urmă și a persoanelor din anturajul său, a încercat stări puternice de temere și nesiguranță care persistă și în prezent (vol.1, fila 17 DUP). La dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri medicale din care rezultă că martora suferă de mai multe boli grave (vol.5, filele 76-86 DUP).
La rândul său, martorul A. L. C. a declarat în cursul urmăririi penale că a aflat de la partea civilă despre contractul încheiat cu inculpatul I. R. și despre împrejurarea că acesta din urmă îi mai datora suma de 20.000 euro. Martorul a mai arătat că în luna decembrie 2012 se afla împreună cu partea civilă și cu martorul O. C. în fața unei săli de jocuri. Aici, V. C. s-a întâlnit cu inculpatul I. R. și i-a solicitat acestuia să îi plătească sumele pe care i le datora. Inculpatul a refuzat expres să facă acest lucru și chiar l-a amenințat cu săvârșirea de acte de violență. Martorul a arătat că inculpatul are reputația unui individ violent și a adăugat că după această întâlnire, partea civilă era deopotrivă speriată și supărată (vol.1, filele 18 – 19 și vol.4, filele 18-23 DUP).
Declarații asemănătoare a dat și martorul O. C. A., care a arătat că inculpatul i-a reproșat părții civile că aceasta susținea existența unei datorii între ei, după care a amenințat-o că o va bate.
Chiar și acest martor a confirmat reputația de persoană violentă a inculpatului I. R. (vol.1, fila 21 și vol.5, filele 54-55 DUP).
Martorul C. M. a negat că ar fi cumpărat autoturismul marca „Mercedes” de la I. R. și a arătat că inculpatul i-a închiriat această mașină, context în care a solicitat doar schimbarea numărului de înmatriculare. De asemenea, martorul a declarat că a vândut inculpatului un autoturism marca „BMW”, pe care acesta i l-a dat părții civile în contextul unor relații comerciale dintre ei și a adăugat că el nu a dat nici o sumă de bani părții civile (vol.4, filele 7-9 DUP).
Între martorul C. M. și inculpat există o relație de prietenie și de colaborare, care pot constitui explicația pentru aceste declarații.
Martorul S. L. a declarat că în luna aprilie a anului 2013 a dobândit de la inculpatul I. R. un autoturism marca „Mercedes Benz” - Clasa S, plătind în schimb suma de 12.000 lei. Potrivit declarațiilor martorului, proprietarul autoturismului era S.C. LAMBADA RIAT S.R.L., iar actului de vânzare-cumpărare a fost încheiat în decembrie 2013, când a fost plătită și ultima rată a prețului, de 6.000 lei.
Martorul a mai declarat că în luna aprilie 2013 a primit de la inculpat talonul autoturismului, iar în luna decembrie 2013 a primit de la acesta și cartea de identitate, cunoscând ca avea de recuperat o datorie de la inculpat, legată de autoturismul respectiv (vol.4, filele 10-16 DUP).
Martorul a depus la dosar și o copie a facturii care atestă transmiterea dreptului de proprietate asupra autoturismului. Conform acestui înscris, întocmit la data de 16.12.2013, S.C. LAMBADA RIAT S.R.L. a vândut soției martorului autovehiculul arătat în schimbul sumei de 12.000 lei (vol.4, fila 17 DUP).
Deoarece cartea de identitate a vehiculului prezentată de martorul S. L. constituie un duplicat al originalului, au fost solicitate relații la Instituția Prefectului județului C. - S. Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor. Pe această cale, s-a comunicat că la data de 06.06.2013 a fost eliberată cartea de identitate a vehiculului .-_ de către R.A.R. C., ca duplicat al cărții de identitate a vehiculului ._, declarată pierdută (vol.5, fila 120 DUP). De asemenea, reprezentanții S.C. LAMBADA RIAT S.R.L. au formulat o declarație pe proprie răspundere, din care rezultă că originalul cărții de identitate a vehiculului fusese pierdut, iar un anunț în acest sens a fost publicat în Monitorul Oficial al României (vol.5, filele 128-129 DUP).
Martorul F. C. D. a mai arătat că, la începutul lunii iunie a anului 2013, a fost sunat de inculpatul I. R., care i-a solicitat să îl ajute în eliberarea unui duplicat al cărții de identitate a autoturismului său, marca „Mercedes” - Clasa S și a precizat că știa această mașină încă de când inculpatul o adusese din Germania, tot el fiind cel care o înmatriculase prima dată în România. Martorul a precizat că el a fost cel care a semnat împuternicirea în numele administratorului S.C. LAMBADA RIAT S.R.L., după care a desfășurat activitățile care se impuneau pentru emiterea duplicatului, cu precizarea că acest înscris l-a predat personal inculpatului (vol.5, filele 176-177 DUP).
La data de 13.01.2014, partea civilă V. C. a depus la dosarul cauzei un suport optic care conține înregistrări efectuate de el cu telefonul mobil, având ca obiect discuțiile purtate cu inculpații I. R., D. V. și S. I. S. (vol.1, filele 39 – 49 DUP), înregistrările confirmând săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și a celei de șantaj.
Astfel, deși inițial I. R. a negat existența unei datorii pe care el ar fi avut-o față de partea civilă, ulterior o recunoaște, însă afirmă că nu o va mai achita, deoarece partea civilă se adresase organelor de poliție: „Eu n-am, mă, să-ți dau nici un ban, o sa ai mari probleme cu mine ... Trebuia să aștepți să-ți iei banii, dacă tu ai ales miliția, cu toate cheltuielile pe care o să le fac la miliție, o să mi le plătești tu, și stai să vezi, câți fac eu la miliție!! Stai să mă cheme pe mine la miliție! ...”.
Inculpatul I. R. a recunoscut atât tranzacția având ca obiect autoturismul marca Mercedes, cât și existența datoriei, dar și a intenției sale de a nu o achita:
„I. R.” – Ce bani să ți se dea, mă??
„V. C.” – Pe mașină, am mers pe mâna ta și am făcut hârtii la Mercedes.
„I. R.” –Știi ce-ți fac eu acuma, că te-ai dus la miliție? Stai că am formulat eu la procuror ție că... (neinteligibil) ... am cartea la mașină ilegal, ascultă la mine, tu nu ai ce să-mi faci mie, eu am ce să îți fac ție, toate cheltuielile le plătești, că eu o să merg cu avocații după mine, n-ai ce să-mi faci, cine te-a trimis pe tine la poliție nu ți-a zis astea?
„V. C.” - Poate am greșit, eu vreau decât banii!!
„I. R.” – Tu trebuia să îți vezi de treaba ta, frumos, nu puneai botu la toți care au crezut că mă face pe mine!!
„V. C.” – Păi toți au zis că nu-mi dai banii, Sile, M....
„I. R.” –Da, eu am zis că nu-ți mai dau banii, m-ai supărat și nu-ți dau banii!
„V. C.” – Eu am fost corect cu tine.
„I. R.” – Băi, și eu am fost corect cu tine, dacă te-ai dus și ai depus plângere, bravo ție!! Ai ales calea cea mai bună?
„I. R.” – Trebuia să aștepți, mă, să îți iei banii!
„V. C.” – Păi, mi-ai zis să aștept și n-am așteptat?
„I. R.” – Trebuia să aștepți, deci tu ai ales calea asta! Acum socoteala mea e cu tine. Ai venit să-ți dau eu bani când tu ești dator.
...................................................................................................................................
„I. R.” – Tu crezi că e cel mai bine calea asta! Ai ales! Stai să vezi ce câte o să tragi tu, cât o să te plimb eu pe tine și ce o să îți fac eu ție!
„V. C.” – Băi moșule, ascultă puțin, am și eu doi copii acasă, am o femeie bolnavă! Mi-am pierdut vila! Ți-am dat-o, dar, eu banii care i-am luat de la tine, acolo i-am băgat, moșule!
.....................................................................................................................................
„V. C.” –Și banii pe „S”?(autoturismul marca Mercedes Benz, clasa S, promis de inculpat părții civile – n.n.)
„I. R.” –Lasă, mă, că n-am să-ți dau nici un ban, ai înțeles? Dacă erai ok poate luai niște bani, dacă n-ai fost, asta e!!
„V. C.” – Păi am mers pe mâna ta, dacă am făcut acte pe „S” trebuia să iau țeapă?
„I. R.” –Trebuia să ai răbdare la Venus când ai venit la mine, ți-am zis să ai răbdare.
„V. C.” –Păi cum, că m-ai înjurat și ai plecat.
„I. R.” –Păi dacă am spus, ai răbdare, tu o arzi aiurea cu mine...
„V. C.” – Păi a trecut un an de atunci.
„I. R.” –Trebuia să ai mai multă răbdare, dacă aveai, dacă aveai răbdare atuncea îți luai banii, acum dacă ai ales să mergi la miliție, ai zis că e calea cea mai bună, stai să vezi ce-ți fac!!
...........................................................................................................................
De asemenea, în cuprinsul discuțiilor, inculpatul I. R. îi cere insistent și amenințător părții civile să dea declarații care să lase fără efect plângerea formulată împotriva sa:
„I. R.” –Trebuia să ai mai multă răbdare, dacă aveai, dacă aveai răbdare atuncea îți luai banii, acum dacă ai ales să mergi la miliție, ai zis că e calea cea mai bună, stai să vezi ce-ți fac!!
„V. C.” – Păi, stai, moșule, ca să ne înțelegem atunci, merg să-mi retrag plângerea, nu mai pot, haide, înțelege-mă că am ajuns la disperare!
„I. R.” –Băi, ascultă-mă puțin, eu cu miliția îți fac buton invers ție, tot unde te-ai dus eu îți fac manevră, fraiere, că și tu ai ars lumea.
„V. C.” – Păi știu că ai putere.
„I. R.” –Eu pot să fac manevră, eu pot să dau bani cu femeile mele că eu le fut pe alea, dar eu sunt băiat nu sunt pervers, eu îți fac manevră cu camere de urmărire, tu ești prea mic să mă faci pe mine! Deci, eu te dau acuma la miliție, nebunule, că eu oricum am scos toate actele la mașină, tu n-ai niciun act, tu îmi deții mie actu`, să vezi ce manevră îți fac, să vezi tu, că nu știu după cine te-ai luat. Tu dacă veneai și-ți vedeai de treabă, tu erai bine.
„V. C.” – Cum mă, moșule, când tu mă ameninți. Mi-ai spus ce mi-ai spus.
„I. R.” –Nu, ți-am spus doar că vorbești mult cu gaborii și ți-am zis nu mai vorbești aiurea și taci dracu din gură că dacă te-ai .... (neinteligibil).. . să pus mâna pe niște bani pe cine știe unde. Știu tot ce faci, l-ai băgat pe V., stai.
............................................................................................................................
„V. C.” – Păi ăla mi-a zis, dă-i mă, cartea lu ăla că a început să vorbească.
„Iuzei R.” – Păi și ce a zis, mă, la miliție? Tu crezi că mă dădea în primire?
„V. C.” – Ai dreptate aicea, dar n-am încotro, am ajuns la disperare!
„I. R.” –Stai să mă cheme miliția să vezi ce-ți fac eu!! Tu nu ți-ai imaginat că nu are ce să îmi facă miliția?
„V. C.” – Păi am ajuns la disperare, zi și mie ce să fac!
„I. R.” – Eu nu vreau să ajungi să pățești tu ceva rău.
......................................................................................................................................
„I. R.” –Lasă, mă, că știu eu de unde ai luat bani și tot tu dormi pe tine, tu nu știi că tot ce se învârte în orașu` ăsta trece și pe la mine?
„V. C.” –Păi eu acum ce fac, am venit de atâtea ori la tine m-ai amenințat.
„I. R.” –Păi dacă vorbești mult și nu-ți vezi de treaba ta te ameninț. Crezi că mi-e frică de miliție? Dacă mi-e frică.....
......................................................................................................................................
„V. C.” – Am probleme, dă-mi banii, dă-mi câte puțin din bani să-mi văd de ale mele.
„I. R.” – Cătă,du-te și retrage-ți plângerea și vii și discutăm și rezolvăm treaba ușor - ușor, rezolvăm treaba, acuma dacă te duci și retragi plângerea, vii, îți dau un microbuz, și-l vinzi.
„V. C.” – Moșule, tu ai mai trecut prin astea, eu nu, eu dacă fac chestia asta fără să fiu sigur de ceva...
„I. R.” – Păi, bă, dacă eu îți spun așa mi-ai spus și atunci și am crezut. Atunci când ai venit m-ai enervat, ți-am zis să stai, „ai răbdare că se rezolvă”. Tu, nu și nu... Nu era atuncea, că le aveam și eu pe ale mele, dar ți-am zis că se rezolvă.
„V. C.” – Dă-mi și mie ceva că nu mă mai prezint... nu mă mai duc.
„I. R.” – Tre să te duci, să te prezinți să retragi plângerea, că eu îți fac manevră. Tu chiar dacă te duci, chiar dacă nu te duci, ei oricum n-au ce să-mi facă, tot pentru tine n-o să fie bine. Ne târâm, îți spun de pe acuma, o să îți fac urât eu, bă!! Du-te și retrage-ți plângerea!! Am un același microbuz care ți-am dat, 2001 sau 2003.
.....................................................................................................................................
„V. C.” – Păi dă-mi un două mii, un trei mii, dă-mi ceva!
„I. R.” – N-am acuma două, trei mii de euro, poate fac ceva și îți dau. Eu ți-am spus să nu zici că nu vreau să îți fac ceva bani, sau să te mint, că-ți dau mâine mașina și poate îți dau și niște bani și o vinzi repede, dacă aștepți să o vând eu și-ți dau banii. Poate tu vrei, dar eu nu vreau să pierd la ea. Ai înțeles?.. (neinteligibil)...și îți mai dau și asta și niște bani imediat acuma cât de curând!... Că îți dau cinci sute, că îți dau o mie, o mie cinci sute, nu știu! Dar două, trei mii nu pot să ți dau acuma! Ai înțeles? Și-ți dau și eu, ușor, ușor, ușor, ușor, am făcut o combinație, scap și eu de belea și încerc să îți dau toți banii.
„V. C.” – Azi m-am întâlnit și cu S., l-am întrebat, bă, tu cum ai luat mașina asta?
„I. R.” – Ce treabă ai, bă, tu, e combinația mea, n-are nicio treabă!! Poți să te duci tu unde vrei! Să faci ce vrei cu mașina aia, mașina e pe numele meu, e a mea și fac ce vreau cu ea..
Din cuprinsul acestei discuții rezultă și împrejurarea că inculpatul vânduse autoturismul promis părții civile martorului S. L., ceea ce coroborează declarațiile acestuia din urmă.
Aceeași împrejurare rezultă și din cuprinsul unei discuții ulterioare, purtate între V. C. și inculpatul D. V.:
„V. C.” – Nu mă frate! Mă știi pe mine să nu vorbesc frumos? Uite astăzi m-am întâlnit Cu S.!
„D. V.” – Care S.?
„V. C.” – S.!... Cu mașina! M-a întrebat... Măi Cătăline? Uite ! Bine! I-am zis... mă uit la tine și a început să vadă.. știi.. și m-a întrebat ce am mai făcut... ce să fac! I-am zis: B_ ! zic... Ce acte ai mă tu la mașina asta? Eram și cu nevastă mea....
„D. V.” – Da...
„V. C.” – Păi am certificatul, frate! Păi și cartea și astea? Că nu le am! A! Da! Bine mă, am zis. D. aia l-am întrebat câți bani ai dat pe mașină? Păi am dat douăzeci și ceva de mii de euro și mai am să-i dau săptămâna care vine patru mii de euro! Eu ce să mai zic după faza asta, V.?
„D. V.” – Nu știu! ? Nu știu despre ce e vorba! ? Nu știu exact ce s-a întâmplat acolo? Nu știu? Eu știu că nu i-a dat nici un ban!
„V. C.” – În fine... eu îți zic ce mi-a zis S.!
„D. V.” – Nu știu, poate și S. mănâncă rahat, că (neinteligibil)... S. dacă n-are să dea treizeci, cincizeci de mii nu doarme bine pe pernă, la rândul lui! Înțelegi? Și așa mai departe... și nu pot să-mi permit să vorbesc mai departe... că nu știu, în primul rând...
În continuare, inculpatul îi dă părții civile sfaturi amănunțite despre modul în care trebuie să declare astfel încât demersurile judiciare declanșate împotriva sa să devină ineficiente:
„I. R.” – N-ai înțeles, tu nu trebuie să dai explicații la nimeni.
„V. C.” – Păi și cum să fac?
„I. R.” – Domnule, eu vreau să îmi retrag plângerea. Nu tre` să dai la nimeni nimica.
„V. C.” – Păi o să mă întrebe, ce faci, de ce vrei să retragi plângerea?
„I. R.” – Mă, tu te duci acolo: mă, nene, noi o să purtăm o discuție cu el, noi suntem neamuri turci! Vreau să îmi văd de treaba mea, avem, suntem neamuri, suntem alea, m-am luat după alții, cum vrei tu, dacă ai înțeles?
„V. C.” – Păi eu asta te întreb. Tu ai trecut prin așa ceva, eu nu.
„I. R.” – Băi, nene, tu poți să te duci mâine, îți retragi plângerea, ai înțeles? Te duci frumos, îți retragi, spui că vreau să nu mai am treabă, da? Spui că vrei să retragi plângerea. Dacă te întreabă de ce, spui că: Domnule, când l-ați chemat pe V. s-a aflat, au aflat neamurile noastre, niște turci, că noi suntem turci. Au venit la vorbit și ne-au chemat. Ne-a făcut scandal, adică neamurile, m-a chemat pe mine, l-a chemat pe V. și au venit și certuri în familie și nu mai vreau. Vreau să-mi retrag plângerea! Vreau să-mi văd de treaba mea! Așa spui! Ai înțeles? Spui că înțeles familie între ei, nu mai vreau.
„V. C.” – Da, mă, zic că a venit unchii mei, au țipat la mine...
„I. R.” – Da, mă, neamurile, că noi suntem între noi și nu mai vreau, atâta tot, ai înțeles? De.. (neinteligibil)... ți-am zis. S. că vrei să retragi.
„V. C.” – Nu merge cum am făcut verbal cu V.?
„I. R.” – Nu, tre` să scrii cu mâna ta, nu mai am nicio problemă, am fost influențat, familiile nu au știut în ce poziție suntem și s-a ajuns la bătrânii noștri și o dai într-un fel, ai înțeles? Mâine vii, poimâine eu îți dau mașina, ți-o dau și poate între timp fac niște bani și îți dau. Da?
„V. C.” – Bine, mă, moșule, dar așa rămâne, cum am vorbit, că dacă mă duc acuma să îmi retrag plângerea, tu iar îmi faci probleme.
În discuție au intervenit și inculpații S. I. S. și D. V., care i-au cerut și ei părții civile să își retragă plângerea, sfătuind-o ce anume să declare, respectiv că formularea plângerii a fost rezultatul unor neînțelegeri familiale, dar și că nu va suferi alte consecințe defavorabile din partea inculpatului I. R. dacă va proceda astfel:
„V. C.” – Păi o să mă întrebe de ce îți retragi plângerea?
„S. S.” – Băi tu trebe să mergi acolo, mă...nu la telefon...
„V. C.” – da mă, mă duc!
„I. R.” – Mă nene spui că suntem turci și vreau să îmi văd de treaba mea… că nu mai am treabă...
„D. V.” – Nu că nu mai are treabă, mă! Domne, vreau să îmi retrag plângerea! Așa să spună...
„I. R.” – De ce?
„D. V.” – Domnule, suntem neamuri, suntem între noi!...
„V. C.” – Și dacă îmi retrag plângerea și... sper că așa rămâne! Nu îmi faci ca tura trecută...
„S. S.” – Ce ai mă ești nebun!?
„V. C.” – Păi, băi Sinane, ce... am mai trecut prin asta...
„S. S.” – Ai mă ce dracu!
„I. R.” – Tu să nu vii de pe o zi pe alta să îți dau banii...
„S. S.” – Păi asta e, ce dracu vii...
„I. R.” – Am să îți dau banii...
„S. S.” – Mă ți-i dă într-un termen mai lung, dar ți-i dă...
„D. V.” – Lasă mă că e bine așa ...câte puțin... Asta e!
„V. C.” – Vezi că îl sun pe V. mâine și spun ce am rezolvat!
„D. V.” – Dacă vrei merg eu cu tine, mă!
„I. R.” –Mergi Cătăline, dar dai scris!
De asemenea, inculpații D. V. și S. I. S. îl liniștesc pe V. C., spunându-i că dacă își va retrage plângerea, I. R. îi va plăti datoria, în rate și într-un termen mai lung, afirmând că au discutat cu el pe această temă:
„D. V.” – La 10 mergem, Eu am vorbit Cătă, exact ce mi-ai spus tu i-am zis și eu! Știi, bă nene zic, e de-al nostru, e păcat!
„V. C.” – Dar nu putea așa de la început să facă?
„D. V.” – Bă Cătă hai să îți spun ceva!...
„S. S.” – Am vorbit mă și eu și V. cu el!
„D. V.” – Eu am venit am vorbit cu el, era și S. acolo, a zis și el două cuvinte...
„V. C.” – Acum să văd ce îi zic în p*** mea?!
„D. V.” – Am vorbit și noi cu el, i-am zis și noi ieri, i-a mai zis și ăsta, eu m-am gândit să iasă... într-un fel să-ți fie ție bine! Înțelegi? Că nu-mi place mie să stau că te târâi de pe o zi pe alta...
„S. S.” – Da...
„D. V.” – Ei știi cum e!? Nu poate să ardă pe nimeni până la urmă.. știi cum e...
„V. C.” – Așa e..
„D. V.” – Ai înțeles...
„S. S.” – Da... îți dă mă R. dacă a zis că îți dă, îți dă...
„D. V.” – Îți dă, eu când vorbesc cu el ceva, adică S. știe, nu mai cred în... Cătă.. iei câte un pic mai greu... Cătă, dar îți iei, înțelegi.. Că îți iei mâine o mie, că îți mai iei peste o săptămână două trei mii, aste e! Cum se mișcă și el! Că vrei să-ți spun ceva? Că toate bubele se sparg la el în cap! Eu știu ce zic și avocații noștri și .. (neinteligibil) lui nu știu care trag de el... eu am avut discuții acuma, uite! S. știe... la instanța asta care am fost... înțelegi? B. rău! B. rău de tot! M-a amenințat judecătoarea în fel și chip, aia oricum nu mă vede bine...
Totodată, în cadrul acestei discuții, inculpatul S. I. a pretins și foloase pentru sine și pentru coinculpatul D. V., în schimbul pretinselor activități în favoarea lui V. C., efectuate pe lângă inculpatul I. R.:
S. S.” – Și noi de la cine mâncăm o ciorbă? Cătă, nouă nimica...?
„V. C.” – Stai mă liniștit, ce dracu! O să îți dau și ție acolo...
„S. S.” – Te-am văzut acolo, mi-ai spus atâtea probleme, am zis că să mă duc să vorbesc cu R....
„V. C.” – Sinane eu de câte ori am primit, am dat, uite întreabă-l și pe V.?!
„D. V.” – Nu-i băiat rău el, dacă ia bani...
......................................................................................................................................
„S. S.” – I-am zis mă și eu, că ai probleme mari cu nevastă-ta, copilul a dat-o în disperare... dă-i acolo cât ai! Dă-i! Că n-are bani, zicea! Dă-i ceva! Dacă n-ai bani, am vorbit eu cu el, de două, trei ori. I-am zis că tu nu vrei să faci rău la nimeni. Ai înțeles?
„V. C.” – Păi cine vrea mă Sinane! Dacă omul nu înțelege, (neinteligibil)...ce să mai fac frate! Eu n-am făcut rău la nimeni și nici nu vreau să fac rău!
„S. S.” – da! Am vorbit eu cu el, pe mine să nu mă uiți, știi... Spun...
„V. C.” – Nu te uit, mă! Stai liniștit!
„S. S.” – Păi cât îmi dai?
„V. C.” – Să văd dacă-l dau în trei mii de euro! Da nu știu dacă-l dau în banii ăștia?
„S. S.” – Și pe mine mă premiezi? Da?
„V. C.” – Da mă! Nu te uit!
„S. S.” – Să nu vii cu un milion, două, trei din alea... (neinteligibil)...și spun eu.... (neinteligibil)... dacă s-a vorbit de față cu mine, să moară fii-miu că îi spun!
......................................................................................................................................
Ulterior, după ce inculpatul I. R. a aflat că numitul V. C. nu își retrăsese plângerea, a început să exercite amenințări din ce în ce mai violente asupra ei:
„I. R.” – Cătă, nu ți-ai retras plângerea?
„V. C.” – Cum, mă, frate, eu nu mă... (neinteligibil)...
„I. R.” – Dacă vrei să fie bine, facem să fie bine, dacă nu, mă, vorbim, mie nu îmi convine să mergi la două capete cu mine. Cartea e acolo la miliție, eu am văzut dosarul, am verificat acuma, d-aia ți-am zis să vii mai târziu. Că verific eu, poate nu te duci!! Cartea e acolo, dosarul e acolo, într-adevăr ai sunat și ai spus că vrei să îți retragi plângerea.
.....................................................................................................................................
„I. R.” – Dosarul este, n-ai retras. Eu îți spun atâta, du-te retrage-ți, dacă vrei să fie bine cu mine! Dacă nu, ne luptăm în continuare!!
.....................................................................................................................................
„I. R.” – Eu nu fac, mă nimica, eu atâta îți spun, Cătă, nu merge la două capete că te distrug, să n-am parte de ... (neinteligibil)... te distrug pe viață!Cu mine nu îți merge! Dacă mergi la intimidare cu mine și să mergi așa că merge să faci prăduială, îți spun că o să fie urâtă! Cu mine ori mergi într-un fel...
......................................................................................................................................
„I. R.” – Da? Nu mergi cu mine la joacă, că dacă ajungi să mergi la joacă cu mine, o să fie urâtă!
......................................................................................................................................
„I. R.” – Nicio problemă, eu într-o zi, două verific totul!! Și tu, într-o zi două, vreau să văd că se închide dosarul! Te duc acuma și îți dau mașina! Tu să nu crezi pe mine nu mă sperie nimeni!
„V. C.” – Păi, hai, să ne ținem de cuvânt, ce interes am eu?
„I. R.” – Tu să nu mergi cu mine la două capete! Te-ai dus să spui și de terenurile care ți le-am dat? Pe mine mă doare în p***, eu atunci dovedesc banii, o sută patruzeci de mii. Tu ai cum să dovedești? Ascultă, eu dacă ajung la poliție o sa ai mari probleme cu mine, cu toate alea că ai spus că ți-a dat treisprezece mii, nu ți-a dat niciun ban M., că merg cu probe pe mână și te fac și pe urmă o să fie de rău și pentru tine, îți spun eu!
„V. C.” – Ce interes am eu să nu îmi iau banii?
„I. R.” – Nu știu ce ai făcut, te duci, îți retragi plângerea și iei cartea înapoi!
......................................................................................................................................
„I. R.” – Eu îți spun așa! Du-te și retrage-ți plângerea ca să fie bine, du-te și ia mașina! V. unul să-ți dea microbuzul, da? Și când vin, te duci să îți facă acte! Azi! În seara asta! Eu nu știu ce faci tu...
„V. C.” – Ascultă-mă puțin, faptul că m-am înțeles cu tine, eu mi-am retras plângerea.
„I. R.” – Mă, eu vreau să îți retragi plângerea, nu să mergi la două capete cu mine, la momeala! Că îți spun așa: nu o să îți dau nici un ban și o să îți fac belea mare și o să te și distrug și te bat de îți rup mâinile și picioarele și mă duc singur și mă dau în primire! Că te rup pe viață, îți spun eu! Că te pun în căruț cu rotile! Să n-am parte de ce am mai scump! Dacă mergi la jmecherie cu mine, îți rup picioarele și mă duc și mă predau eu singur și te bat în mijlocul străzii! Te bat eu și îți tai și tendoanele și mă duc eu și mă predau la vătămare corporală deci dacă tu mergi cu mine la jmecherie îți fac manevră! Te fac!
Din cuprinsul înregistrărilor puse la dispoziție de V. C. rezultă, de asemenea că, între inculpatul I. R. și martorul C. M. există o relație de prietenie, ultimul informându-l pe cel dintâi cu privire la stadiul cercetărilor din dosar și la declarațiile pe care le-a dat în fața organelor de poliție:
„I. R.” – Păi am trimis avocații să verifice dosarul ăsta. Cum, dacă lu M. azi i-a luat declarație? Cum?
„V. C.” – Păi de M. mi-au spus că îl cheamă.
„I. R.” – Păi cum îl cheamă pe M. la un dosar care e închis? Tu ai luat cartea mea de la mașină de acolo?
......................................................................................................................................
„V. C.” – Moșule, stai un pic, m-ai trimis, m-ai pus, acuma ce facem?
„I. R.” – Stai că eu verific, tu să nu crezi că eu nu, tu ai zis ok, vezi că eu merg pe barba ta. Eu am verificat, într-adevăr, ai fost, ai vorbit că vrei să retragi... Cătă, uite ce zice eu: te duci, îți retragi plângerea, azi am sunat și pe M. și avocații, nu mai vreau să verific, să fie ok!!.
În termen legal împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – S. Teritorial C., criticând-o sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului I. R. și aplicării greșite a legii penale mai favorabile față de inculpații D. V. și S. I. S., având drept consecință aplicarea unor pedepse nelegale în raport cu aceștia.
De asemenea, împotriva aceleiași sentințe penale a declarat apel inculpatul I. R., solicitând, cu privire la infracțiunea de șantaj, înlăturarea dispozițiilor art.131 din Legea nr.78/2000, achitarea sa, în temeiul art.16 lit. d Cod procedură penală, sub aspectul acestei infracțiuni și achitarea, sub aspectul infracțiunii de înșelăciune, în temeiul art.16 lit. b Cod procedură penală.
În subsidiar, cu privire la infracțiunea de șantaj, inculpatul solicită reducerea pedepsei spre minimul special prevăzut de lege.
În termen legal, împotriva aceleiași sentințe penale, au declarat apel inculpații S. I. S. și D. V., solicitând achitarea lor, în baza art.16 lit. c Cod procedură penală, iar în subsidiar aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic, pentru motivele expuse în scris și dezvoltate oral la termenul de judecată din 14.05.2015.
Analizând actele și lucrările dosarului, examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate, în raport de criticile formulate și din oficiu, Curtea constată că situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost în mod corect stabilite, în urma unui examen amănunțit al probelor aflate la dosar, ce ilustrează, mai presus de orice dubiu rezonabil, că faptele descrise prin rechizitoriu există, constituie infracțiuni și au fost comise cu intenție de către inculpați, potrivit încadrării juridice stabilite de prima instanță.
Deși inculpatul I. R. a susținut atât la judecata în fond, cât și în apel că dispozițiile din legea specială nu sunt incidente în prezenta cauză, Curtea observă că prevederile cuprinse în art.1 din Legea 78/2000, pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, nu sunt aplicabile doar persoanelor învinuite de săvârșirea faptelor incriminate prin legea specială, ci și celor care, fără a avea această calitate, sunt implicate, prin poziția pe care o ocupă, în comiterea unor astfel de fapte, chiar și în calitatea lor de subiecți pasivi.
De altfel, dispozițiile art.131 din Legea nr.78/2000 prevăd că în cazul infracțiunii de șantaj, incriminată de art.207 Cod penal, în care este implicată o persoană dintre cele prevăzute la art.1, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.
Astfel, în rândul subiecților enumerați de art.1 din Legea nr.78/2000, se află și persoanele care îndeplinesc, permanent sau temporar, potrivit legii, o funcție sau o însărcinare, în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influența, în cadrul serviciilor publice, regiilor autonome, societăților comerciale, companiilor naționale, societăților naționale, unităților cooperatiste sau al altor agenți economici.
Or, așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, inculpatul I. R. este asociat unic și administrator al Întreprinderii Individuale I. R. și administrează în fapt S.C. LAMBADA RIAT S.R.L., firmă al cărei asociat unic este tatăl său și în a cărei denumire este inclus prenumele fiului său, utilizând bunurile acestei firme, dispunând de ele și ocupându-se de plata datoriilor sale, după cum rezultă din înscrisurile găsite în interiorul autoturismului și locuinței inculpatului.
La rândul său, partea civilă V. C. este asociat și administrator în cadrul S.C. AYMAR REAL S.R.L. și, după cum rezultă din probele administrate în cauză, participă în mod activ și nemijlocit la administrarea acesteia, luând decizii în numele societății, stabilind direcția ei și dispunând de încasări.
Prin urmare, incidența legii speciale a fost corect reținută, dintr-o dublă perspectivă, atât prin raportare la poziția inculpatului, cât și la poziția părții civile, ambii îndeplinind în cadrul agenților economici respectivi o funcție sau o însărcinare, în accepțiunea Legii nr.78/2000, act normativ aplicabil nu doar subiecților activi calificați, ci și persoanelor ce nu dețin această calitate.
Această concluzie nu poate fi infirmată de conținutul art.2 din lege, așa cum inculpatul susține, întrucât deși exigențele de conduită profesională nu sunt aplicabile decât persoanelor bănuite de comiterea unor infracțiuni de corupție, scopul legii nu se circumscrie doar faptelor comise de persoanele care îndeplinesc funcții și exercită atribuții sau însărcinări speciale, ci și celor care comit fapte în legătură cu persoanele enumerate de text.
Referitor la existența infracțiunii de înșelăciune, prima instanță a pronunțat în mod corect o soluție de încetare a procesului penal, ca efect al împăcării părților, contestarea de către inculpat a existenței faptei nelăsând loc unei contrare, fie și în condițiile în care judecătorul fondului nu era ținut de împăcarea părților, putând pronunța achitarea, ca soluție prevalentă celei de încetare a procesului penal.
Încă din faza de urmărire penală inculpatul I. R. a negat acuzația de înșelăciune, precizând că a cumpărat pensiunea părții civile, dar că a achitat integral prețul, fără a-i promite autoturismul marca „Mercedes” sau contravaloarea acestuia, că nu îi datorează părții civile vreo sumă de bani și că nu a amenințat-o sau agresat-o pe aceasta în vreun fel. Cu toate acestea, existența unei înțelegeri între inculpat și partea civilă, referitoare la autoturismul marca „Mercedes”, rezultă nu doar din declarațiile părții civile și cele ale martorilor S. L. și V. M., ci și din cuprinsul și înregistrărilor audio ale discuțiilor dintre inculpat și partea civilă.
O altă probă a acestei înțelegeri o reprezintă deținerea de către partea civilă a cărții de identitate a autovehiculului, în original, urmată de obținerea de către societatea controlată de inculpat a unui duplicat, în baza unei declarații neadevărate, necesar înstrăinării autoturismului către martorul S. L..
Pe de altă parte, în măsura în care partea civilă nu ar fi fost indusă în eroare, nici nu se întrevede scopul discuțiilor dintre aceasta și inculpați și nici motivul pentru care inculpatul I. R. ar fi recurs la presiuni, pentru care partea civilă să renunțe la demersurile de recuperare a datoriei de 20.000 euro.
De asemenea, nu doar din această perspectivă, dar și sub aspectul infracțiunii de șantaj, înregistrarea discuției dintre partea civilă și inculpatul I. R. este lipsită de orice echivoc, în ceea ce privește existența amenințărilor, obiectul vizat, numărul și intensitatea lor.
Este, astfel, de observat că în cursul judecății partea civilă V. C. a arătat că nu dorește să mai aibă vreo calitate în prezenta cauză și că nu mai are nici un fel de pretenții civile de la inculpați, motiv pentru care s-a luat act de renunțarea sa la calitățile de parte civilă și persoană vătămată, dispunându-se audierea în calitate de martor. În declarația dată în această calitate, V. C. a arătat că s-a împăcat cu inculpatul, așa cum reiese din declarația notarială depusă la dosar, precizând că cererea de constituire ca parte civilă din faza urmăririi penale se referă la pretențiile civile formulate în raport cu infracțiunea de înșelăciune, pentru fapta de șantaj neînțelegând să formuleze pretenții, motiv pentru care nici nu se consideră vătămat în cauză. Partea civilă a mai precizat că este îi este rudă îndepărtată inculpatului I. R., că era în relații foarte bune cu acesta, dar că a reacționat foarte repede și apoi i-a părut rău. În esență, a mai precizat că deși a luat bani cu camătă de la inculpați, nu se consideră șantajat și amenințat de aceștia, întâlnindu-se cu ei doar pentru a se împăca.
Ulterior acestui moment, V. C. a făcut un acord de recunoaștere a vinovăției în dosarul înregistrat pe rolul D.N.A. - S. Teritorial C. sub nr.204/P/2014, în care fusese cercetat penal pentru comiterea infracțiunilor de mărturie mincinoasă și favorizarea infractorului.
În acest dosar fuseseră interceptate convorbirile din mediul ambiental purtate de partea civilă cu ofițerul de poliție judiciară la data de 20.11.2014, în care arată că nu i-au plăcut întrebările procurorului și judecătorului, că s-a înțeles cu oamenii să-i dea banii și nu a pretins nimic în plus, că mai înainte a stat de vorbă cu fratele inculpatului, acesta i-a spus să îi ajute, să se țină de cuvânt și să scoată șantajul, pentru că inculpatul I. R. va merge oricum la pușcărie.
În acest context, așa cum prima instanță reține, se poate lesne explica declarația susținută de partea civilă în fața instanței penale, lipsa de interes din partea acesteia având ca explicație și faptul că și-a primit banii pentru care a recurs la demersurile judiciare, astfel încât, într-un atare context, a promis că îl va ajuta pe inculpatul I. R..
Această concluzie este susținută și de declarația dată în fața instanței de martora V. M., care și-a menținut depoziția de la urmărirea penală, în sensul că ea și soțul său, V. C., au luat bani cu camătă de la I. R., respectiv suma de 30.000 euro, garantând cu o pensiune în portul turistic M..
Această sumă nu a putut fi plătită și atunci s-a făcut un contract de vânzare-cumpărare, urmând ca inculpatul să mai dea o sumă de bani. Inițial a fost dată o sumă de 13.000 euro, un autoturism marca „Mercedes” și mai erau necesari niște bani, însă soțul său nu a mai primit nimic, a fost amenințat și atunci a mers la poliție. În luna martie 2014, soțul său a mai primit un teren și o sumă de bani. Nu exista posibilitatea restituirii banilor, decât prin vânzarea pensiunii și aceasta pentru că inculpatul nu a mai vrut să mai aștepte. Nu li s-au dat banii la timp, respectiv cei 20.000 euro și din acest motiv și-au pierdut apartamentul situat în M..
Martora a mai arătat că pe inculpatul D. V. îl știe ca fiind prieten cu soțul său, iar pe celălalt inculpat nu îl cunoaște. A avut teamă când a început să fie amenințat soțul său. Banii și terenurile date nu acopereau prețul imobilului, deoarece aceasta valora 350.000 euro, însă a fost de acord să încheie acea vânzare-cumpărare cu I. R., pentru ca nu cumva să nu mai ia nimic, cei doi fiind presați să semneze contractul.
Soțul său a mai fost amenințat și după ce a făcut plângere la poliție, cerându-i-se să își retragă plângerea, pentru că o să i se dea banii, însă acest lucru nu s-a întâmplat până în luna martie 2013.
Martorii A. L., O. C., S. L., C. M. și F. C. confirmă situația de fapt prezentată, menținându-și în mare parte declarațiile date în faza de urmărire penală.
Pe baza tuturor probelor administrate în cauză, rezultă că fapta inculpatului I. R., care, în luna noiembrie 2013, a exercitat amenințări cu acte de violență asupra părții civile V. C., cu scopul de a o determina să renunțe la demersurile prin care încerca să recupereze de la el, pe căi legale, datoria de 20.000 euro, care provenea dintr-o . raporturi civile și să dea declarații, care să lipsească de eficiență, sub aspect penal și civil, plângerea formulată împotriva lui, sub aspectul infracțiunii de înșelăciune, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj, prevăzută de art.131 din Legea nr.78/2000, raportat la art.207 alin.1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art.77 lit. a Cod penal și art.5 alin.1 Cod penal.
Actele de amenințare au fost exercitate de inculpat cu scopul de a o intimida pe partea civilă și de a o determina să nu mai continue demersurile începute în fața organelor judiciare, iar ca o consecință a acestui fapt inculpatul ar fi avut și beneficiul de a rămâne în patrimoniul său cu suma de 20.000 euro, pe care o mai datora persoanei cu care a contractat, conform înțelegerii, chiar dacă acel contract s-a încheiat cu o altă persoană decât inculpatul, respectiv concubina acestuia. Urmarea imediată a faptei a constat în încălcarea libertății psihice a părții civile, iar între acest rezultat și fapta reținută în sarcina inculpatului a existat o legătură de cauzalitate.
În mod evident, nerespectându-și obligația de a-i avansa părții civile o sumă de bani în contul diferenței de acoperit de pe urma imobilului dobândit, inculpatul este vinovat și de comiterea infracțiunii de înșelăciune, deoarece partea civilă nu ar mai fi contractat în măsura în care ar fi cunoscut că inculpatul ar fi urmat să nu îi mai remită suma de 20.000 euro, un astfel de element fiind esențial în stabilirea acordului inițial de voință.
Cum asupra infracțiunii de înșelăciune părțile au înțeles să se împace, în baza înscrisului notarial depus încă din faza de cameră preliminară, prin reținerea dispozițiilor art.244 alin.1,3 Cod penal, în referire la art.159 din Codul penal, în moc legal și temeinic prima instanță a pronunțat o soluție de încetare a procesului penal pornit față de inculpatul I. R., datorită incidenței dispozițiilor art.5 Cod penal, legea penală nouă fiind legea penală mai favorabilă.
În ceea ce îi privește pe inculpații I. S. S. și D. V., Curtea reține, contrar apărărilor reiterate în apel, că cei doi au acționat în mod conjugat, alături de inculpatul I. R., chiar dacă activitatea lor infracțională a avut o durată mai redusă în timp, aceștia având rolul de a întări convingerea persoanei șantajate că inculpatul I. R., care urmărea descurajarea părții civile și, implicit, obținerea unui beneficiu material, are persoane de sprijinul cărora se bucură, putând să-și pună în aplicare amenințările de care s-a folosit.
Prin urmare, participarea la discuții, însoțirea inculpatului I. R. la întâlnirile V. C. și acțiunea lor de a-i sugera părții civile că ar fi mai bine să ajungă la o înțelegere cu inculpatul I. R. - în contextul în care anterior inculpatul respectiv se adresase părții civile la modul că „îți fac belea mare și o să te și distrug și te bat de îți rup mâinile și picioarele și mă duc singur și mă dau în primire! Că te rup pe viață, îți spun eu! Că te pun în căruț cu rotile! Să n-am parte de ce am mai scump! Dacă mergi la șmecherie cu mine, îți rup picioarele și mă duc și mă predau eu singur și te bat în mijlocul străzii! Te bat eu și îți tai și tendoanele și mă duc eu și mă predau la vătămare corporală deci dacă tu mergi cu mine la șmecherie îți fac manevră! Te fac!” - constituie acțiuni de ajutor și sprijin moral acordat inculpatului I. R., circumscrise complicității.
Așa cum prima instanță remarcă, participația penală a celor doi inculpați trebuie apreciată și în raport de reputația lor negativă în rândul comunității locale, dar și prin prisma faptului că între cei trei există relații de prietenie și rudenie (inculpații I. R. și D. V. fiind veri primari), sunt cunoscuți cu antecedente penale, fiind cercetați sau condamnați pentru infracțiuni de violență și implicați anterior în conflicte violente. Așa cum rezultă din fișele de cazier judiciar, inculpații I. R. și D. V. au fost cercetați și arestați preventiv în cauza înregistrată sub nr.2095/P/2011 pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul C., fiind puși ulterior în libertate și condamnați, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art.1802, art.321 și art.323 Cod penal 1969.
Înlăturând ca neîntemeiate apărările acestor din urmă inculpați, exprimate în cadrul motivelor de apel, Curtea reține însă că implicarea lor redusă în comiterea faptelor, gradul de participație mai mic și intervenția mai puțin energică în discuțiile purtate cu partea civilă justifică reținerea în favoarea acestora a circumstanței judiciare atenuante prevăzute de art.74 alin.2 Cod penal 1968, în acest fel urmând a fi remediată și eroarea instanței de fond de a-i condamna pe inculpați la pedepse nelegale, în urma greșitei aplicări a legii penale mai favorabile.
Într-adevăr, așa cum se remarcă prin apelul Ministerului Public, în aplicarea dispozițiilor art.5 Cod penal, prima instanță nu se putea raporta la dispozițiile de incriminare din Legea nr.78/2000, fără luarea în considerare a limitelor de pedeapsă prevăzute de art.207 din Codul penal, cele două acte normative întregindu-se reciproc și făcând ca limitele speciale ale pedepsei, prevăzute art.131 din Legea nr.78/2000, majorate cu o treime, să se raporteze la noile limite de pedeapsă ale șantajului prevăzute de Noul Cod penal.
În raport cu noile limite de pedeapsă, prevăzute de art.207 alin.1 și 3 Cod penal, respectiv închisoarea de la 2 la 7 ani, legea penală nouă ar fi fost mai favorabilă inculpaților, chiar și în urma majorării acestor limite cu o treime, deoarece legea penală veche sancționa infracțiunea de șantaj cu o pedeapsă de la 7 la 12 ani închisoare, potrivit dispozițiilor anterioare ale art.132 din Legea nr.78/2000.
Cu toate acestea, deși legea penală nouă ar fi permis reținerea în favoarea celor doi inculpați a circumstanței judiciare atenuante prevăzute de art.75 alin.2 lit. a Cod penal, întemeiată pe gradul de contribuție mai mic la săvârșirea faptelor, limitele de pedeapsă s-ar fi redus doar cu o treime, potrivit art.76 Cod penal, efectele prevăzute de legea veche fiind, astfel, mai favorabile inculpaților. Astfel, potrivit art.76 alin.1 lit. b Cod penal 1968, când minimul special al pedepsei închisorii este de 5 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de 1 an.
În aceste condiții, pedepsele aplicate inculpaților D. V. și S. I. S., potrivit legii penale vechi, de numai 1 an și 2 luni închisoare, sunt nelegale, prin aceea că se situează sub minimul special de 7 ani închisoare, prevăzut de art.131 din Legea nr.78/2000, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr.187/2012.
Cu toate acestea, prin reținerea în favoarea inculpaților a dispozițiilor art.74-76 Cod penal 1968, Curtea va da eficiență legii penale anterioare, considerate mai favorabile, urmând ca majorarea pedepselor aplicate tuturor inculpaților, solicitată în apelul Ministerului Public, să opereze în condițiile și limitele de pedeapsă din legea penală anterioară.
Din acest ultim punct de vedere, sunt întemeiate criticile Ministerului Public, pedepsele aplicate inculpaților fiind insuficient dozate, prin aceea că ele nu exprimă îndeajuns gradul de pericol social al faptelor (comise de mai multe persoane împreună, prin folosirea de amenințări) și nici circumstanțele ce caracterizează persoana infractorilor, cunoscuți cu antecedente penale, cercetați penal, arestați și condamnați pentru infracțiuni comise cu violență și tulburarea ordinii și liniștii publice. Mai mult, în privința inculpatului I. R. datele aflate la dosar ilustrează că acesta nu a înțeles mesajul organelor judiciare, implicându-se chiar pe parcursul judecării cauzei într-un conflict, alături de alte persoane din anturajul său, fapt pentru care împotriva sa a și fost dispusă măsura arestării preventivă. În egală măsură, în evaluarea gradului de pericol social al faptelor trebuie avut în vedere și scopul urmărit, acela al recuperării unei importante sume de bani, perseverența inculpaților în comiterea de infracțiuni similare și predispoziția lor în reiterarea unui comportament violent, riscul săvârșirii pe viitor a unor fapte la fel de grave făcând ca pedepsele aplicate să nu-și atingă scopul.
În favoarea inculpatului I. R., Curtea nu va putea reține nici incidența art.19 din Legea nr.682/2002, având în vedere că singurul denunț formulat de acesta și înregistrat pe rolul D.I.I.C.O.T. – S. Teritorial C., la data de 20.04.2015, nu a condus decât la începerea urmăririi penale, nu și la identificarea și tragerea la răspundere penală a unei persoane, învinuite de săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, cercetările penale fiind în desfășurare, iar inculpatul neavând calitatea de martor, în înțelesul art.2 lit. a pct.1 din Legea nr.682/2002, potrivit relațiilor comunicate prin adresa nr.540/II/2/2015 din 08.05.2015.
Pentru considerentele evocate, Curtea, în baza art.421 pct.1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul inculpat I. R., iar în baza art.421 pct.1 lit. a Cod procedură penală va admite apelurile declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – S. Teritorial C. și inculpații S. I. S. și D. V., efectele circumstanțelor atenuante profitând, deopotrivă, inculpaților, prin evitarea aplicării unor pedepse mai mari, potrivit limitelor prevăzute de legea penală veche.
Va desființa sentința apelată și, rejudecând, va majora pedepsele aplicate inculpaților S. I. S. și D. V., sub aspectul infracțiunii prevăzute de art.26 Cod penal 1968, cu referire la art.131 din Legea nr.78/2000, raportat la art.194 Cod penal 1968, cu aplicarea art.75 lit. a Cod penal 1968 și art.5 Cod penal, de la 1 an și 2 luni închisoare la câte 1 an și 10 luni închisoare, prin reținerea art.74 alin.2 și art.76 alin.1 lit. b Cod penal 1968.
Va majora pedeapsa principală aplicată inculpatului I. R., sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art.131 din Legea nr.78/2000, raportat la art.207 alin.1,3 Cod penal, cu aplicarea art.77 lit. a și art.5 Cod penal, de la 3 ani închisoare la 4 ani închisoare.
Va înlătura din cuprinsul sentinței penale apelate dispozițiile contrare deciziei penale de față și va menține celelalte dispoziții.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului I. R. perioada executată prin arest preventiv de la data de 21.01.2015 la zi.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, va obliga pe apelantul inculpat I. R. la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, restul cheltuielilor judiciare avansate în faza apelului vor rămâne în sarcina statului.
În baza art.272 Cod procedură penală, onorariile parțiale de avocați oficiu V. CLARISA, C. A. A. și S. F., în sumă a câte 150 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.1 lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul inculpat I. R., fiul lui Iasar si Sucurie, N.11.06.1975, in M., jud. Constanta, cetățean roman, studii 8 clase, administrator, necasatorit-concubinaj, cu antecedente penale, CNP-_, în prezent deținut în cadrul Penitenciarului Poarta Albă, jud. C., împotriva sentinței penale nr.23/21.01.2015 pronunțată de către Tribunalul C. în dosarul penal nr._ .
În baza art.421 pct.1 lit. a Cod procedură penal, admite apelul declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – S. Teritorial C. și apelanții inculpați S. I. S., fiul lui S. si T., N.27.05.1975, in Mun. M., cetățean roman, studii 4 clase, fără ocupație, fără loc de munca, cu antecedente penale, CNP-_ și D. V., fiul lui M. si S., n. 20.01.1980, in Mun. M., jud. Constanta, cetățean roman, studii 4 clase, fără ocupație, fără loc de munca, necăsătorit, cu antecedente penale, CNP-_, în prezent deținut în cadrul Penitenciarului Poarta Albă, jud. C., împotriva aceleiași sentințe penale.
Desființează sentința penală apelată și, rejudecând, majorează pedepsele aplicate inculpaților S. I. S. și D. V., sub aspectul infracțiunii prevăzute de art.26 Cod penal 1968, cu referire la art.131 din Legea nr.78/2000, raportat la art.194 Cod penal 1968, cu aplicarea art.75 lit. a Cod penal 1968 și art.5 Cod penal, de la 1 an și 2 luni închisoare la câte 1 an și 10 luni închisoare, prin reținerea art.74 alin.2 și art.76 alin.1 lit. b Cod penal 1968.
Majorează pedeapsa principală aplicată inculpatului I. R., sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art.131 din Legea nr.78/2000, raportat la art.207 alin.1,3 Cod penal, cu aplicarea art.77 lit. a și art.5 Cod penal, de la 3 ani închisoare la 4 ani închisoare.
Înlătură din cuprinsul sentinței penale apelate dispozițiile contrare deciziei penale de față și menține celelalte dispoziții.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului I. R. perioada executată prin arest preventiv de la data de 21.01.2015 la zi.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe apelantul inculpat I. R. la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, restul cheltuielilor judiciare avansate în faza apelului rămân în sarcina statului.
În baza art.272 Cod procedură penală, onorariile parțiale de avocați oficiu V. CLARISA, C. A. A. și S. F., în sumă a câte 150 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.05.2015.
Președinte, Judecător,
M. D. M. C. C.
Grefier,
C. A.
Jud.fond A.A.
Red.dec.jud.C.C./9 ex./25.05.2015
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 5/2015. Curtea de Apel... | Infracţiuni la legea privind fondul piscicol, pescuit şi... → |
|---|
