Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 266/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 266/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 27-03-2015 în dosarul nr. 40/256/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 266/P
Ședința publică de la 27 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Judecător C. J.
Cu participare – grefier A. B.
- procuror V. J. P.
S-a luat în examinare apelul penal declarat de inculpatul COTET A., fiul lui G. și L., născut la 18.01.1980- domiciliat în C., .. 64, ..A, . penale nr._ din data de 24.11.2014, fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 rep. cu aplicarea art. 37 lit. b C.p.
Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 19 martie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, a stabilit pronunțarea cauzei la data de 26 martie 2015 și a amânat-o pentru 27 martie 2015, când a pronunțat următoarea decizie;
CURTEA
Dosar nr._
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 3697/24.11.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul nr._, s-au hotărât următoarele:
,,În temeiul art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplicarea art.37 lit.b C.P. 1969 și art.5 din N.C.P., art.396 alin.10 C.P.P. condamnă inculpatul C. A., fiul lui G. și L., născut la 18.01.1980, CNP_, la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
În temeiul art.57 C.P.1969, dispune executarea pedepsei într-un loc de deținere.
În temeiul art.71 alin.1 C.P.1969 aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C.P. 1969, pe durata executării pedepsei închisorii.
Obligă inculpatul la 800 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.272 Cod Procedură Penală:
Dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C., a sumei parțiale în cuantum de 100 lei, pentru avocat Rișcă V., conform delegației . nr. 177 din 14.01.2014, cu titlu de onorariu apărător din oficiu.
Cu apel în 10 zile de la comunicarea copiei minutei.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.11.2014..,, .
Pentru a pronunța sentința penală menționată, prima instanță deliberâd, a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 542/P/2013 din 23.12.2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului C. A., fiul lui G. și L., născut la 18.01.1980, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art.86 alin1.din O.U.G. nr.195/2002 rep. cu aplicarea art. 37 lit.b C.P.
În actul de sesizare s-a reținut că la data de 15.06.2013, a condus pe drumurile publice din localitatea Băneasa, județul C. autovehiculul marca Dacia 1300, înmatriculat sub nr._, deși nu poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de depistare/cercetare la fața locului, declarațiile martorilor, proces-verbal de verificare în baza de date M.A.I., declarațiile învinuitului, proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.
Dosarul a fost înregistrat sub nr._ din 06.02.2014 pe rolul Judecătoriei Medgidia, la termenul din 06.02.2014 dispunându-se trimiterea cauzei la camera preliminară.
Prin încheierea Camerei de Consiliu din 02.07.2014, judecătorul de cameră preliminară, în baza art.346 alin.2 C. proc. pen. a constatat legalitatea sesizării instanței, prin Rechizitoriul nr. 542/P/2013 din 23.12.2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. privind inculpatul C. A., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art.86 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 rep. cu aplicarea art.37 lit.b C.P. și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.
A dispus începerea judecății, stabilind termenul de judecată la 23.10.2014 în ședință publică.
În fața instanței inculpatul a dat declarație, a recunoscut comiterea faptelor așa cum au fost reținute în rechizitoriu, a menținut declarațiile date la urmărirea penală și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate la urmărirea penală.
Instanța, având în vedere disp.art.374 alin.4 și 396 alin.10 C.P.P. a fost de acord ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate la urmărirea penală care au fost însușite de inculpat, reținând aceeași situație de fapt fără a mai administra alte probe în fața instanței.
Instanța a reținut în fapt că la data de 15.06.2013, inculpatul a condus pe drumurile publice din localitatea Băneasa, județul C. autovehiculul marca Dacia 1300, înmatriculat sub nr._, deși nu poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
În drept, fapta inculpatului așa cum a fost prezentată, constituie infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, infracțiune prev. de art.86 alin1.din O.U.G. nr.195/2002 rep. cu aplicarea art. 37 lit.b C.P.
Se face aplicarea art.37 lit.b C.P., întrucât inculpatul a mai fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prin Sentința penală nr.36/12.02.2004 a Tribunalului Tulcea, arestat la 21.07.2003, eliberat la 27.12.2006 cu un rest de 205 zile.
Cât privește regimul sancționator, se constată că inculpatul a săvârșit fapta la data de 15.06.2013, sub imperiul Codului penal anterior.
Potrivit art.5, alin.1 C.P., „În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”, iar potrivit art.12, alin.1 din Legea nr.187/2012 (LPACP) „În cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.”
Față de dispozițiile art.246-art.247 din Legea nr.187/2012, instanța a reținut că la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr.286/2009 privind Noul Cod Penal.
Prin urmare, infracțiunea anterior analizată va fi guvernată de Codul penal din 1969 (Legea nr.15/1968, rep.), cu excepția dispozițiilor penale din noua lege mai favorabile inculpatului pe care instanța le va găsi incidente în privința acestor fapte penale.
Pentru determinarea dispozițiilor mai favorabile, se va proceda la privirea comparativă a celor două regimuri sancționatorii ale infracțiunii și a modalităților de individualizare a executării pedepselor, astfel încât se va identifica noul Cod penal ca fiind legea mai favorabilă inculpatului în raport cu pedeapsa aplicabilă.
Starea de recidivă prev. de art.37 lit. a și b din vechiul C.P. este prevăzută în N.C.P. la art.41 iar la art.43 pedeapsa se stabilește prin majorare cu jumătate a limitei speciale prevăzute de lege, în cazul recidivei postexecutorie și prin adăugarea restului neexecutat în cazul recidivei postcondamnatorie, sancționarea fiind mult mai aspră față de vechiul cod penal.
În consecință, inculpatul a fost condamnat prin reținerea stării de recidivă potrivit vechiului Cod Penal la o pedeapsă cu închisoarea între limitele 1 și 5 ani prev. de art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată.
Inculpatul beneficiază de reducerea pedepsei cu 1/3, întrucât și-a recunoscut vinovăția până la începerea cercetării judecătorești.
La individualizarea pedepsei inculpatului instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 C.P. 1969 și anume împrejurările comiterii faptei, că inculpatul a comis fapta după ce a fost liberat condiționat, conducând fără permis și a recunoscut comiterea faptei, astfel că scopul pedepsei poate fi atins prin executarea unei pedepse cu închisoarea, având în vedere starea de recidivă postexecutorie.
Împotriva sentinței penale nr. 3697/24.11.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul penal nr._, a declarat apel
inculpatul C. A., care în esență, a criticat soluția instanței de fond ,doar sub aspectul neaplicării disp. art. 33 și 34 cod penal 1969, privind contopirea pedepselor în cazul concursului de infracțiuni
Inculpatul C. A., a fost prezent la instanța de control judiciar, la toate termenele în ședință publică așa cum rezultă din încheierile de ședință.
Examinând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate de apelant, precum și din oficiu, conform art. 420 C. Pr. P.., curtea constată că apelul declarat, este fondat.
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt și vinovăția inculpatului
C. A., fiind îndeplinite condițiile pentru pronunțarea unei soluții de condamnare. De altfel, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, solicitând judecarea potrivit procedurii prevăzută de art. 375Cod procedură penală privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii, exclusiv pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, care în speța prezentă oferă elemente suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.
Sub aspectul stării de fapt se constată că inculpatul C. A.,
la data de 15.06.2013, a condus pe drumurile publice din localitatea Băneasa, județul C. autovehiculul marca Dacia 1300, înmatriculat sub nr._, deși nu poseda permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule.
Recunoașterile inculpatului apelant, la judecătorul fondului, se coroborează cu următoarele mijloace de probă:
procesul-verbal de depistare/cercetare la fața locului,
declarațiile martorilor D. M. și I. F. R.
proces-verbal de verificare în baza de date M.A.I.,
proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.
În opinia curții, inculpatul a dat dovadă de un comportament deosebit periculos prin conducerea autoturismului cu o valoarea a alcoolemiei de 1.90 gr. 0/00 alcool pur în sânge, punând într-un real pericol siguranța circulației pe drumurile publice.
În aprecierea gravității faptei curtea are în vedere și frecvența ridicată a acestui gen de infracțiuni, ceea ce impune o sancționare corespunzătoare, pentru a descuraja pe viitor asemenea conduite periculoase pentru siguranța circulației pe drumurile publice și evitarea producerii unor evenimente rutiere.
Incriminarea faptei de a conduce autovehicule pe drumurile publice, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita de 0,80 ‰, a fost determinată tocmai de efectele pe care alcoolul le are asupra aptitudinii conducătorului auto de a reacționa în parametrii optimi la situațiile care pot apărea în trafic, în așa fel încât traficul rutier să se desfășoare în condiții de siguranță.
Fapta comisă și urmarea produsă în condițiile mai sus descrise ,conturează un pericol social ridicat al faptei, concretizat în punerea în primejdie a siguranței circulației pe drumurile publice și a vieții și integrității corporale a participanților la traficul rutier, ceea ce justifică aplicarea unei pedepse de 8 luni închisoare, privativă de libertate aplicate de prima instanță, în condițiile în care inculpatul apelant, în vârstă de 35 de ani, studii 8 clase, are loc de muncă, lăcătuș naval, necăsătorit, recidivist în materie, a recunoscut comiterea faptelor, iar pedeapsa aplicată este de natură să determine în conștiința inculpatului C. A., respectarea valorilor sociale și a normelor de drept.
În consecință, instanța de fond a dat eficiență tuturor criteriilor prevăzute la art. 72 Cod penal 1969, privind individualizarea pedepsei, iar pedeapsa aplicată, prin cuantum și mod de executare, este în măsură să realizeze scopul prevăzut de legiuitor, conf. art. 52 cod penal 1969.
Apelul inculpatului C. A., este fondat sub aspectul tratamentului juridic al infracțiunilor comise în concurs real, în stare de recidivă post executorie, reglementate de disp. art.33 alin.1 lit. a și art.34 cod penal alin.1 lit. b cod penal 1969.
Pluralitatea de infractiuni este situatia în care o persoana savârseste doua sau mai multe infractiuni. Astfel exista un singur infractor si mai multe infractiuni savârsite de acesta.
Pentru a fi în prezenta pluralitatii de infractiuni nu intereseaza daca infractiunile au fost definitiv judecate, dacă sunt fapte intentionate sau din culpa si nici momentul savârsirii acestor fapte. Toate aceste elemente sunt importante pentru delimitarea formelor pluralitatii de infractiuni.
Conditiile de existenta a concursului de infractiuni:
1. Sa existe acelasi infractor, adica toate infractiunile sa fie savârsite de aceeasi persoana; asta nu înseamna ca faptele nu pot fi comise în participatie, sau ca autorul nu-si poate schimba calitatea în care participa la comiterea infractiunilor (el poate fi o data autor, apoi instigator, apoi complice etc.).
2. Savârsirea de catre infractor a doua sau mai multe infractiuni: este necesar ca el sa fi comis cel putin doua fapte care întrunesc cele trei conditii pentru a fi infractiuni. În acest sens nu vor constitui concurs de infractiuni faptele comise sub incidenta art. 181 sau cele comise în legitima aparare. Însa, poate intra în structura concursului o infractiune sanctionata de Codul Penal.
Aceste prime doua conditii sunt comune tuturor formelor pluralitatii de infractiuni.
3. Infracțiunile sa fi fost săvârsite înainte de condamnarea definitiva pentru vreuna dintre ele (aceasta conditie e caracteristica doar cț
inculparea aceleeasi persoane pentru doua sau mai multe fapte, sub forma concursului de infractiuni, prima operatie pe care o va realiza judecătorul fondului va fi aceea de a verifica daca se afla in prezenta a doua fapte penale, constituite ca atare, apte de a atrage raspunderea penala in cadrul concursului.
Din copia cazierului judiciar, aflat la dosarul cauzei rezultă că inculpatul apelant C. A., a mai fost condamnat anterior prin sentința penală nr.36/12.02.2004 a judecătoriei Tulcea, definitivă ,prin neapelare la data de 27.02._, la pedeapsa de 4 ani închisoare .Inculpatul s-a liberat condiționat la data de 27.12,2006.
Totodată prin sentința penală nr.302/09.12.2013, a judecătoriei M., definitivă ,prin decizia penală nr. 256/P/10.04.2014 a Curții de apel C. același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art.86 alin1.din O.U.G. nr.195/2002 rep. cu aplicarea art. 37 lit. b cod penal 1969.
Inculpatul C. A., a fost arestat la data de 29.04.2014 și liberat la termen la data de 28.12.2014 .
Deoarece prezenta infracțiune săvârșită la data de 15.06.2013, este concurentă cu infracțiunile comise la data de 01.07.2012,pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr.302/09.12.2013, a judecătoriei M., definitivă ,prin decizia penală nr. 256/P/10.04.2014 a Curții de apel C. la pedeapsa de 8 luni închisoare, rezultă că în cauză se impune aplicarea tratamentului juridic al concursului de infracțiuni reglementat de disp. art.33 alin.1 lit. a și art.34 cod penal alin.1 lit. b cod penal 1969. privind contopirea pedepselor în cazul concursului de infracțiuni.
În consecință, după contopirea pedepselor principale de câte 8 luni închisoare, Curtea, va constata că pedeapsa a fost executată, cu privare de libertate așa cum rezultă din copia cazierului judiciar.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art.421 pct.2 lit. a Cod procedură penală va admite apelul declarat de apelantul inculpat C. A., împotriva sentinței penale nr. 3697/24.11.2014, pronunțată de Judecătoria M., în dosarul penal nr._ .
Va desființa în parte, sentința penală apelată și, rejudecând:
Va constata că prezenta infracțiune ( comisă la data de 15.06.2013) este concurentă cu infracțiunea pentru care s-a dispus aplicarea pedepsei de 8 luni închisoare prin sentința penală nr.302/09.12.2013 a Judecătoriei M. în dosarul nr._ .
În baza art. 33 alin.1 lit. a rap. la art.34 alin.1 lit. b cod penal 1969, cu aplicarea art.5 cod penal va contopi pedepsele principale de 8 luni închisoare și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală apelată, în pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare.
Va constata că pedeapsa a fost executată.
Va înlătura din sentința penală apelată dispozițiile contrare prezentei decizii și menține celelalte dispoziții.
În baza art.275 alin.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 pct.2 lit. a Cod procedură penală admite apelul declarat de apelantul inculpat C. A., împotriva sentinței penale nr. 3697/24.11.2014, pronunțată de Judecătoria M., în dosarul penal nr._ .
Desființează în parte, sentința penală apelată și, rejudecând:
Constată că prezenta infracțiune ( comisă la data de 15.06.2013) este concurentă cu infracțiunea pentru care s-a dispus aplicarea pedepsei de 8 luni închisoare prin sentința penală nr.302/09.12.2013 a Judecătoriei M. în dosarul nr._ .
În baza art. 33 alin.1 lit. a rap. la art.34 alin.1 lit. b cod penal 1969, cu aplicarea art.5 cod penal, contopește pedepsele principale de 8 luni închisoare și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală apelată, în pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare.
Constată că pedeapsa a fost executată.
Înlătură din sentința penală apelată dispozițiile contrare prezentei decizii și menține celelalte dispoziții.
În baza art.275 alin.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Conform art.400 alin. 3 cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, C. D. C. J.
Grefier,
A. B.
Jud.fond E.O.
Red.dec. Jud. C D.
3ex/08.04.2015
| ← Omor calificat (art. 175 C.p.). Decizia nr. 283/2015. Curtea de... | Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr.... → |
|---|
