Ultrajul (art. 239 C.p.). Decizia nr. 261/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
Comentarii |
|
Decizia nr. 261/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 27-03-2015 în dosarul nr. 8757/256/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 261/P
Ședința publică de la 27 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Judecător C. J.
Cu participare – grefier A. B.
- procuror V. J. P.
S-a luat în examinare apelul penal declarat de inculpatul S. V., CNP_, fiul lui M. și E., născut la 26.07.1974 în municipiul Medgidia, județul C., domiciliat în sat Faclia, ., ., recidivist trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia nr. 2290/P/2013 din 05.11.2013 pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj prev. de art. 239 alin. 1 și 5 Cod penal, prin amenințare, asupra polițistului D. A. C., ultraj prev. de art. 239 alin. 2 și 5 Cod penal, prin lovire, asupra polițistului D. A. C. și sfidarea organelor judiciare prev. de art. 2721 alin. 2 Cod penal la adresa polițistului D. A. C., împotriva sentinței penale nr.1665 din data de 06 mai 2014, pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr._ .
Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 19 martie 2015 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, a stabilit pronunțarea cauzei la data de 26 martie 2015 și a amânat-o pentru 27 martie 2015, când a pronunțat următoarea decizie;
CURTEA
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 1665/06.05.2014, pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul penal nr._ /2014 s-a hotărât:
„În baza art. 386 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal;
Schimbă încadrarea juridică dată faptelor pentru care inculpatul S. V. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr.2290/P/2013 din 05.11.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia, după cum urmează:
1). din infracțiunea de ultraj prev. de art. 239 alin.1 și 5 Cod penal din 1968 cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a Cod penal din 1968 în infracțiunea de ultraj prev. de art. 257 alin.1 și 4 Cod penal rap. la art. 206 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b Cod penal din 1968;
2). din infracțiunea de ultraj prev. de art. 239 alin.2 și 5 Cod penal din 1968 cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a Cod penal din 1968 în infracțiunea de ultraj prev. de art. 257 alin.1 și 4 Cod penal rap. la art. 193 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b Cod penal din 1968.
În baza art.257 alin.1 și 4 Cod penal rap. la art. 206 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b Cod penal din 1968 pentru infracțiunea de ultraj;
Condamnă pe inculpatul S. V., CNP_, fiul lui M. și E., născut la 26.07.1974 în municipiul Medgidia, județul C., domiciliat în ., ., cetățean român, necăsătorit, fără ocupație, recidivist - la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 257 alin.1 și 4 Cod penal rap. la art. 193 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b Cod penal din 1968 pentru infracțiunea de ultraj;
Condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare.
În baza art. 33 lit.a și 34 lit.b Cod penal din 1968 și art.10 din Legea nr. 187/2013;
Aplică inculpatului S. V. pedeapsa cea mai grea de 8 (opt) luni închisoare.
În baza art. 60 Cod penal;
Dispune executarea pedepsei închisorii în regim de detenție.
În baza art. 12 alin. 1 din Legea nr.187/2012 și art.67 Cod penal rap. la 66 Cod penal;
Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit.a și lit. b Cod penal pe o durata de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 12 alin. 1 din Legea nr.187/2012 și art.65 alin.1 Cod penal;
Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin. 1 lit.a și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art.396 alin.5 rap. la art.16 alin. 1 lit.b Cod procedură penală și art.4 Cod penal;
Achită pe inculpatul S. V. pentru infracțiunea de sfidare a organelor judiciare prev. de art. 2721 alin.2 Cod penal întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.
În baza art. 20 și art.25 Cod procedură penală rap.la art.1357 Cod civil;
Admite – în parte – acțiunea civilă.
Obligă inculpatul către partea civilă D. A.-C. la plata sumei de 3.000 lei cu titlul de daune morale.
În baza art.272 alin.1 Cod procedură penală;
Dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C. a sumei de 200 lei – onorariu avocat din oficiu pentru avocat S. D.-E. – delegație nr.3765/2013.
În baza art.274 alin.1 Cod procedură;
Obligă pe inculpat către stat la plata sumei de 800 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicarea dispozitivului hotărârii”.
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, prima instanță a reținut următoarele :
„Prin rechizitoriul nr.2290/P/2013 din 05.11.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului S. V. pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj prev. de art. 239 alin. 1 și 5 Cod penal din 1968, ultraj prev. de art. 239 alin. 2 și 5 Cod penal din 1968 și sfidarea organelor judiciare prev. de art. 2721 alin. 2 Cod penal din 1968, fiecare cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal din 1968, toate cu aplic. art. 33 lit. a și b Cod penal din 1968.
S-a reținut în sarcina inculpatului că la data de 19 mai 2013, în jurul orei 20.00, i-a adresat injurii polițistului D. A. C., aflat în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, iar în momentul când polițistul a vrut să îl imobilizeze, inculpatul S. V. l-a îmbrâncit pe polițist și a reușit să scape, fugind în curtea locuinței sale de unde a proferat timp de aproximativ jumătate de oră injurii la adresa polițistului D. A.-C., însoțite de amenințarea verbală cu moartea, amenințarea prin aruncarea unei pietre și a unei bucăți de gard în direcția acestuia, respectiv amenințarea că îl va omorî pe polițist cu o furcă, amenințări de natură să îl alarmeze, având în vedere antecedente penale ale inculpatului.
Pe rolul Judecătoriei Medgidia cauza a fost înregistrată sub nr._ din 11.11.2013.
Procedând la judecarea cauzei, instanța a audiat inculpatul, partea vătămată și martorii C. M.-C., S. M., C. I., S. P. G., C. A..
Din materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 19 mai 2013, în jurul orei 20.00, lucrătorii de poliție D. A. C. și C. I., aflați în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, se deplasau cu autospeciala MAI pe . Faclia, unde locuiește inculpatul S. V., pentru a verifica o reclamație făcută de S. M., tatăl acestuia, în sensul că fusese agresat de fiul său. La un moment dat, când autoturismul a ajuns în dreptul locuinței inculpatului S. V., acesta le-a făcut semn polițiștilor să oprească, iar când partea vătămată D. A.-C. l-a întrebat pe inculpat motivul pentru care l-a agresat pe tatăl său, inculpatul S. V. i-a adresat injurii polițistului.
Partea vătămată a vrut să îl imobilizeze, însă inculpatul S. V. l-a îmbrâncit și a reușit să scape, avantajat și de conformația fizică, a fugit în curtea locuinței sale de unde a început să profereze injurii la adresa polițistului D. A.-C., însoțite de amenințarea verbală cu moartea, amenințarea prin aruncarea unei pietre și a unei bucăți de gard în direcția acestuia, precum și prin amenințarea că îl va omorî pe polițist cu o furcă.
Din procesul-verbal de sesizare din oficiu din 19 mai 2013 coroborat cu declarația părții vătămate D. A.-C. - agent șef adjunct în cadrul Postului de Poliție Saligny, cu declarația martorului C. I. - agent principal de poliție în cadrul Poliției de Frontieră Cernavodă, a rezultat că la data de 19 mai 2013, în jurul orei 20.00, cei doi polițiști se aflau la postul de Poliție Saligny, împreună cu reprezentantul C.N. Transelectrica – Sucursala C. - C. M., urmând a executa misiune de prevenire a furturilor de componente de pe stâlpii de linie electrică din cadrul Transelectrica, aspect ce reiese și din planificarea lucrătorilor Secției 6 Poliție Rurală Cernavodă din data de 17 mai 2013
În momentul în care părăseau postul de poliție pentru a executa misiunea, s-a prezentat la postul de poliție martorul S. M., în vârstă de 69 de ani, pe care polițiștii nu îl cunoșteau personal. Acesta le-a adus la cunoștință faptul că fiul său, S. V., aflat sub influența băuturilor alcoolice, a vrut să plece cu mașina dar, întrucât acesta nu avea permis, tatăl său nu i-a permis acest lucru, moment în care S. V. a devenit agresiv, l-a lovit și i-a luat telefonul tatălui său pentru ca acesta să nu sune la 112. Totodată, le-a spus polițiștilor că îi este frică să se întoarcă acasă.
Pentru aceste motive, au hotărât să amâne misiunea pentru scurt timp șI l-au condus pe S. M. la domiciliul său din ., cu acordul lui S. M., au intrat în curte unde au găsit-o pe concubina lui S. V., martora Ș. P. G.. Aceasta, la vederea polițiștilor, i-a înmânat telefonul lui S. M., spunând că și l-a uitat acasă. Polițiștii l-au îndemnat pe S. M. să rămână acasă și revină a doua zi la post să depună plângere.
Martorul a răspuns că nu vrea să rămână acasă întrucât îi este frică de fiul său care este foarte violent și a făcut pușcărie pentru viol și alte infracțiuni cu violență. În aceste împrejurări, polițiștii l-au luat pe martorul S. M. la post pentru a depune plângere. După ce au ajuns la postul de poliție, martorul S. M. s-a răzgândit și a zis că nu dorește să îl bage la pușcărie pe S. V., motiv pentru care nu a formulat plângere, a spus că revine a doua zi la post și a plecat pe jos către casă.
După un timp scurt, echipa de poliție s-a pus în mișcare, cu autoturismul poliției de frontieră, către locul misiunii care trecea prin fața casei lui S. V.. Pe drum, partea vătămată D. A. C. le-a spus colegilor de echipă să meargă din nou la locuința inculpatului S. V. pentru a se asigura că este în regulă.
La aproximativ 3-4 metri de locuința inculpatului, echipajului de poliție i-a sărit în fața mașinii un bărbat care și-a pus mâinile pe capotă ca să fie sigur că vor opri mașina. Conform susținerilor ocupanților autovehiculului de poliție, geamurile autoturismului erau deschise și se auzea ce vorbea persoana respectivă. Acestă persoană a afirmat cu o voce tare că el este S. V., le-a reproșat că au intrat la el în curte, prin folosirea unor expresii obscene, susținând că “eu sunt pușcăriaș, nu mi-e frică de gardă”.
Ocupând locul din partea dreaptă față a mașinii și observând că acel bărbat ( despre care a rezultat că este inculpatul) este violent, partea vătămată D. A. C. a coborât din mașină cu scopul de a îl imobiliza pe inculpat. Văzând că polițistul se îndreaptă către el, inculpatul S. V. luat-o la fugă. Partea vătămată a reușit să îl ajungă în fața curții, l-a apucat pentru un moment de mână, însă inculpatul S. V. l-a îmbrâncit, fiind de statură mare, după care a fugit în curte.
Partea vătămată D. A. C. a susținut că respectiva curte era asigurată cu o poartă metalică prevăzută cu un arc, iar inculpatul S. V. a pătruns cu putere pe poarta metalică, a arcuit poarta din balamale cu intenție, cu ambele mâini, pentru a îl lovi cu poarta pe polițist, însă când poarta s-a balansat înapoi, spre interiorul curții, l-a lovit pe S. V. în zona feței.
După ce a intrat în curte, inculpatul S. V. s-a urcat pe gard în partea stângă a porții, iar partea vătămată D. A. C. s-a retras către mașină și nu a intrat în curtea acestuia. De acolo, S. V. a început să îl amenințe cu moartea pe el și pe familia lui, apoi a adresat injurii atât polițistului personal, cât și la adresa instituției poliției. Văzând că nu îi răspunde la provocări și că îi spunea doar să iasă afară să meargă la post, inculpatul a început să arunce înspre partea vătămată cu bucăți din gard și pietre și să scuipe în direcția în care se afla acesta. În aceste împrejurări, partea vătămată D. A. C. s-a îndreptat către gard, iar prin gard a pulverizat spre inculpat spray lacrimogen pentru a-l calma.
Inculpatul S. V. nu s-a calmat, ci i-a spus părții vătămate că va aduce o furcă și îl va omorî cu ea. A coborât, s-a dus în curte, dar partea vătămată nu l-a văzut să vină cu ceva. Preventiv, partea vătămată a scos arma din dotare, respectiv un pistol Carpați, pe care însă nu l-a folosit, l-a ținut doar în mână, apoi l-a introdus la loc în teacă. Inculpatul S. V. a început să îl amenințe pe polițist că va plăti un avocat, respectiv pe avocata Bătrânoiu E., cu care lucrează de 15 ani, va mitui medicii de la medicină legală să își scoată zile de îngrijiri medicale și îi va cere daune de o sută de mii euro și îl va dezbrăca și pe polițist cum i-a mai dezbrăcat și pe alții.
La acest eveniment a asistat și martorul C. M., de la C.N. Transelectrica-Sucursala C. și S. M. care se afla lângă mașina de poliție, fără a interveni vreunul în nici un fel.
Se mai precizează că a fost înaintat raport șefului ierarhic, D. A., care a trimis o echipă la fața locului. Arată partea vătămată că timp de aproximativ 30 de minute inculpatul l-a înjurat încontinuu și i-a spus că el a făcut multă pușcărie din cauză că din când în când bătea gardienii și mascații.
Din momentul în care inculpatul S. V. a intrat în curte, partea vătămată D. A. C. a pornit înregistrarea pe telefonul personal.
Din transcrierea înregistrării audio efectuate de polițistul D. A. C. cu telefonul personal, înregistrată pe suportul optic CD - RIDATA silver blue, . -_ ( filele 41-43 dosar urmărire penală), necontestată, rezultă că inculpatul i-a adresat părții vătămate și membrilor familiei acestuia (soție, copii, părinți) injurii, cuvinte obscene și amenințări directe cu moartea și cu comiterea de alte violențe fizice atât la adresa polițistului, cât și a membrilor familiei sale.
Potrivit susținerilor părții vătămate, că în tot acest timp vecinii au fost martori, însă tuturor le este frică de inculpatul S. V..
Declarațiile părții vătămate D. A. C. și ale martorului C. I. se coroborează cu declarația martorului C. M.-C. care confirmă îmbrâncirea agentului de poliție D. A. C., proferarea de injurii la adresa polițistului, aruncarea cu pietre, amenințarea cu moartea.
De asemenea, tatăl inculpatului, martorul S. M., prin declarația dată în cursul urmăririi penale, confirmă cele de mai sus.
Martorii B. I., Ș. M. și M. P., audiați în cursul urmăririi penale, au afirmat că nu au asistat la eveniment.
În ceea ce privește apărarea inculpatului, instanța reține că în cursul urmăririi penale, acesta nu a putut fi audiat în calitate de învinuit, întrucât a părăsit România împreună cu concubina sa, martora Ș. P. G..
Audiat olograf, inculpatul S. V. arată că la data de 19 mai 2013, în jurul orei 20.30, s-a luat la ceartă cu tatăl său pe seama unei sume de bani, moment în care tatăl său s-a enervat și l-a lovit cu pumnul în cap. Arată că i-a rupt ochelarii tatălui său, întrucât erau cumpărați de el. Arată că la domiciliu a venit domnul D. A., polițist de la Saligny, însoțit de un polițist de frontieră și încă un bărbat îmbrăcat civil. Susține că polițistul a intrat în curte singur și în timp ce discuta cu el, i-a dat în zona feței cu spray iritant, după care l-a lovit de două ori cu pumnul în zona capului, iar el a fugit în curte și doar l-a înjurat. Arată că nu l-a amenințat și nici nu l-a scuipat pe polițist. În același sens a declarat inculpatul și în cursul judecății. Suplimentar, acesta a afirmat că a obținut un certificat medico-legal pentru leziunile produse de partea vătămată.
Mama inculpatului, martora S. E., audiată în cursul urmăririi penale, arată că în seara respectivă se afla la domiciliu și l-a văzut pe fiul ei că se certa în stradă cu un polițist pe care nu îl cunoaște. Arată că fiul ei a intrat în curte, iar polițistul a intrat după el și i-a pulverizat spray în zona feței, după care i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii în zona capului, după care a scos pistolul din dotare și a vrut să tragă în el, dar i-au căzut gloanțele.
Concubina inculpatului, martora Ș. P. G., audiată atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, susține ipoteza mamei inculpatului.
Martorul C. A., vecin cu inculpatul, audiat în cursul judecății în apărarea acestuia, arată că a văzut din curtea sa, aflată la o distanță de cca. 35 de metri de curtea locuinței inculpatului ( la doua case distanță) cum partea vătămată a tras zăvorul cu care era asigurată poarta curții în care era inculpatul, a scos ceva din buzunar și a îndreptat spre inculpat, după care inculpatul a căzut la pământ.
Declarațiile inculpatului și cele ale mamei și concubinei acestuia, precum și cele ale martorului C. A., în sensul că partea vătămată a intrat în curtea locuinței inculpatului și că l-a agresat pe acesta nu vor fi reținute de instanță, fiind apreciate nesincere și date în considerarea relațiilor apropiate dintre inculpat și aceste persoane. De altfel, instanța nu a fost învestită și cu vreo faptă presupus a fi comisă de partea vătămată împotriva inculpatului.
Situația de fapt expusă mai sus și reținută de instanța a fost stabilită pe baza următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal din 19 mai 2013, declarațiile părții vătămate D. A. C., raportul privind folosirea forței șI a mijloacelor din dotare, planificarea lucrătorilor cu care vor acționa în perioada 17-19.05.2013 împreună cu reprezentanți ai Transelectrica, fișele de intervenție la eveniment, declarațiile martorilor B. I., Ș. M., C. M.-C., M. P., S. E., S. M., Ș. P.-G., C. A., raportul din 19.05.2013 al martorului C. I. și declarațiile martorului C. I., procesul-verbal din 22.05.2013, procesul-verbal de transcriere a înregistrării audio efectuate de polițistul D. A. C. cu telefonul personal, înregistrată pe suportul optic CD - RIDATA silver blue, . -_, procesul-verbal din 28.08.2013, coroborate cu declarațiile inculpatului”.
Împotriva sentinței penale a formulat apel inculpatul S. V., care a învederat faptul că nu el a fost acela care a folosit acte de violență, ci dimpotrivă, partea vătămată a folosit spray–ul lacrimogen din dotare, după care s-a deplasat la SJML pentru a i se elibera certificat medico – legal.
De asemenea, inculpatul S. V. a susținut că partea vătămată a venit la inculpat acasă și pentru că acesta nu era la domiciliu, s-a deplasat la sediu poliției unde se prezentase tatăl său pentru a face o reclamație, pe care însă nu a mai formulat-o întrucât, între timp, cei s-au împăcat. Pe cale de consecință nu s-au comis acte de violență și a solicitat achitarea.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor formulate și din oficiu, conform art. 408 C. pr. pen., Curtea constată că apelul formulat de către apelantul inculpat S. V. este nefondat.
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului S. V., fiind îndeplinite condițiile impuse de art. 396 alin. 2 C. pr. pen. pentru pronunțarea unei soluții de condamnare.
Sub aspectul stării de fapt se constată că, la data de 19 mai 2013, în jurul orei 20.00, inculpatul S. V. a adresat injurii polițistului D. A. C., aflat în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, iar în momentul când polițistul a vrut să îl imobilizeze, inculpatul S. V. l-a îmbrâncit pe polițist și a reușit să scape, fugind în curtea locuinței sale de unde a proferat timp de aproximativ jumătate de oră injurii la adresa polițistului D. A.-C., însoțite de amenințarea verbală cu moartea, amenințarea prin aruncarea unei pietre și a unei bucăți de gard în direcția acestuia, respectiv amenințarea că îl va omorî pe polițist cu o furcă, amenințări care l-au alarmat, având în vedere antecedente penale ale inculpatului.
Din conținutul procesul-verbal de sesizare din oficiu din 19 mai 2013 rezultă faptul că, la data anterior menționată, s-a prezentat la postul de poliție martorul S. Marincarre care a reclamat faptul că fiul său, S. V., aflat sub influența băuturilor alcoolice, a vrut să plece cu mașina dar, întrucât acesta nu avea permis, nu i-a permis acest lucru, moment în care inculpatul S. V. a devenit agresiv, l-a lovit și i-a luat telefonul pentru ca acesta să nu sune la 112.
Partea vătămată D. A. C. și martorul C. I., în calitate de lucrători de poliției, l-au condus pe S. M. la domiciliul său din . acordul lui S. M., au intrat în imobil unde au găsit-o pe martora Ș. P. G., concubina inculpatului S. V..
Martora Ș. P. G., la vederea polițiștilor, i-a înmânat telefonul numitului S. M., afirmând că și l-a uitat acasă. Polițiștii l-au îndemnat pe S. M. să rămână acasă și revină a doua zi la post să depună plângere.
Întrucât martorul S. M., din cauza temerii nu a vrut să rămână acasă întrucât îi era frică de fiul său, a fost condus de lucrătorii de poliție la sediul poliției pentru a depune plângere însă odată ajuns a afirmat că nu mai depune plângere pentru că nu vrea să îi creeze probleme judiciare fiului său.
Martorul S. M. a plecat pe jos spre domiciliu iar echipa de poliție din care făcea parte și partea vătămată D. A. C. s-au deplasat la locuința inculpatului S. V. pentru a se asigura că nu sunt probleme.
La aproximativ 3-4 metri de locuința inculpatului, echipajului de poliție i-a sărit în fața mașinii un bărbat care și-a pus mâinile pe capotă ca să fie sigur că vor opri mașina care a afirmat cu o voce tare că el este S. V., le-a reproșat că au intrat la el în curte, prin folosirea unor expresii obscene, susținând că “eu sunt pușcăriaș, nu mi-e frică de gardă”.
Partea vătămată D. A. C. a coborât din mașină cu scopul de a îl imobiliza pe inculpatul S. V. însă acesta a fugit. Partea vătămată a reușit să îl ajungă în fața curții, l-a apucat pentru un moment de mână, însă inculpatul S. V. l-a îmbrâncit, fiind de statură mare, după care a intrat în fugă în curte.
Partea vătămată D. A. C. a susținut că respectiva curte era asigurată cu o poartă metalică prevăzută cu un arc, iar inculpatul S. V. a pătruns cu putere pe poarta metalică, a arcuit poarta din balamale cu intenție, cu ambele mâini, pentru a îl lovi cu poarta pe polițist, însă când poarta s-a balansat înapoi, spre interiorul curții, l-a lovit pe S. V. în zona feței.
După ce a intrat în curte, inculpatul S. V. s-a urcat pe gard în partea stângă a porții, de unde a început să exercite amenințări cu moartea la adresa părții vătămate D. A. C. și pe familia lui, după care a adresat injurii atât lucrătorului de poliție cât și la adresa instituției poliției. Văzând că nu îi răspunde la provocări și că îi spunea doar să iasă afară să meargă la post, inculpatul a început să arunce spre partea vătămată cu bucăți din gard și pietre și să scuipe în direcția în care se afla acesta. În acest context, partea vătămată D. A. C. s-a îndreptat către gard, iar prin gard a pulverizat spre inculpat spray lacrimogen pentru a-l calma.
Inculpatul S. V. a continuat actele de agresiune, spunându-i părții vătămate că va aduce o furcă și îl va omorî cu ea. Preventiv, partea vătămată a scos arma din dotare, respectiv un pistol Carpați, pe care însă nu l-a folosit, l-a ținut doar în mână, apoi l-a introdus la loc în teacă.
Inculpatul S. V. a început să îl amenințe pe polițist că va plăti un avocat, respectiv pe avocata Bătrânoiu E., cu care lucrează de 15 ani, va mitui medicii de la medicină legală să își scoată zile de îngrijiri medicale și îi va cere daune de o sută de mii euro și îl va dezbrăca și pe polițist cum i-a mai dezbrăcat și pe alții.
Procesul verbal din 19.05.2013 se coroborează cu declarația martorului C. M. și și S. M. care se afla lângă mașina de poliție, fără a interveni vreunul în nici un fel.
Din transcrierea înregistrării audio efectuate de partea vătămată D. A. C. cu telefonul personal, înregistrată pe suportul optic CD - RIDATA silver blue, . -_ rezultă că inculpatul i-a adresat părții vătămate și membrilor familiei acestuia (soție, copii, părinți) injurii, cuvinte obscene și amenințări directe cu moartea și cu comiterea de alte violențe fizice atât la adresa polițistului, cât și a membrilor familiei sale.
Se au în vedere și declarațiile martorilor C. M. C. și C. M. care confirmă îmbrâncirea agentului de poliție D. A. C., proferarea de injurii la adresa polițistului, aruncarea cu pietre, amenințarea cu moartea.
De asemenea, tatăl inculpatului, martorul S. M., prin declarația dată în cursul urmăririi penale, confirmă situația de fapt anterior menționată.
Inculpatul S. V., a învederat faptul că nu el a fost acela care a folosit acte de violență ci, dimpotrivă, partea vătămată a folosit spray–ul lacrimogen din dotare, după care s-a deplasat la SJML pentru a i se elibera certificat medico – legal.
De asemenea, inculpatul S. V. a susținut că partea vătămată a venit la inculpat acasă și pentru că acesta nu era la domiciliu, s-a deplasat la sediu poliției unde se prezentase tatăl său pentru a face o reclamație, pe care însă nu a mai formulat-o întrucât între timp, cei s-au împăcat. Pe cale de consecință nu s-au comis acte de violență și a solicitat achitarea.
Cu ocazia judecării apelului, martorul Crișoveanu D., propus de inculpatul S. V., a relatat că are cunoștință de la vecini că în data de 19.05.2013 a avut loc o altercație între D. A. C. și inculpatul S. V., în sensul că lucrătorul de poliție ar fi folosit spray ul din dotare iar inculpatul ar fi adresat injurii. Curtea apreciază că declarația martorului Crișoveanu D. nu poate fi avută în vedere la corecta stabilire a stării de fapt întrucât martorul a precizat că nu cunoaște și nu a perceput personal evenimentele din data de 19.03.2013.
În ceea ce privește declarațiile mamei inculpatului S. E. și declarația concubinei inculpatului - martora Ș. P. G., precum și declarația martorului C. A., în sensul că partea vătămată a intrat în curtea locuinței inculpatului și că l-a agresat pe acesta nu vor fi reținute de instanță pentru că nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă anterior menționate. Curtea are în vedere și declarația martorului C. I. din conținutul căreia rezultă că actele de ultraj au avut loc în afara imobilului în care locuiește inculpatul S. V. și nu a pătruns în imobilul acestuia aspect ce rezultă implicit din conținutul declarației.
Susținerile inculpatului S. V. sunt apreciate de Curte ca nesincere, făcute cu scopul de a evita tragerea la răspundere penală fiind infirmate de ansamblul probelor administrate în cauză, astfel cum au fost arătate mai sus. Simpla afirmație a unei alte stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu mijloace de probă credibile, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de către inculpat, constând în negarea în totalitate a săvârșirii infracțiunilor nu poate influența convingerea instanței bazată pe probe.
În consecință, din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești, Curtea constată că faptele există, au fost comise de inculpatul S. V., cu forma de vinovăție cerută de lege.
Potrivit art. 74 C. pen. individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare se va realiza în raport cu gravitatea infracțiunii comise și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloace folosite, starea de pericol creată pentru valoarea socială ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs a altor consecințe ale infracțiunii, motivul comiterii infracțiunii și scopul urmărit, antecedentele penale ale inculpatului, conduita după comiterea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, situația familială și socială.
Criteriile menționate trebuie analizate cumulativ pentru a aprecia în concret pedeapsa ce trebuie aplicată în vederea atingerii scopului și funcțiilor pedepsei. Stabilirea circumstanțelor de comitere a faptelor și a urmărilor produse, precum și a datelor personale ale inculpatului trebuie identificate și analizate judicios, pentru a se stabili în ce măsură se justifică reținerea unor împrejurări drept circumstanțe atenuante judiciare.
Curtea apreciază că infracțiunile comise de inculpatul S. V. prezintă un grad de pericol social concret sporit și nu justifică schimbarea cuantumului pedepselor aplicate și nici modalitatea de executare a acesteia. În acest sens, se are în vedere împrejurările concrete în care s-au comis infracțiunile de ultraj, faptul că acestea au fost comise pe fondul stării de ebrietate, urmare a unui conflict între inculpat și tatăl acestuia S. M., calitatea persoanei vătămate, importanța valorilor sociale ocrotite, dar și faptul că partea vătămată nu a suferit leziuni care au necesitat îngrijire medicale. Se are în vedere și faptul că inculpatul S. V. nu a manifestat o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, este cunoscut cu antecedente penale, nu loc de muncă și ocupație.
Pe cale de consecință, având în vedere circumstanțele reale de comitere a infracțiunilor dar și circumstanțele personale ale inculpatului S. V., Curtea apreciază că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse principale rezultante de 8 luni închisoare, în regim privativ de libertate.
Față de cele expuse, în baza art.421 pct.1 lit. b Cod procedură penală, va respinge apelul declarat de apelantul inculpat S. V., împotriva sentinței penale nr. 1665/06.05.2014, pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul penal nr._ /2014, ca nefondat.
În baza art. 275 alin.2 Cod procedură penală, va obliga apelantul inculpat S. V., la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 272 alin. 1 C.proc.penală onorariu avocat oficiu - av. D. I., în cuantum de 200 de lei, se avansează din fondurile MJ în favoarea Baroului C..
În baza art. 276 alin. 2 C.proc.penală va obliga inculpatul apelant S. V., la plata sumei de 365,97 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către partea civilă D. A. C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 pct.1 lit. b Cod procedură penală, respinge apelul declarat de apelantul inculpat S. V., împotriva sentinței penale nr. 1665/06.05.2014, pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul penal nr._ /2014, ca nefondat.
În baza art. 275 alin.2 Cod procedură penală, obligă apelantul inculpat
S. V., la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 272 alin. 1 C.proc.penală onorariu avocat oficiu - av. D. I., în cuantum de 200 de lei, se avansează din fondurile MJ în favoarea Baroului C..
În baza art. 276 alin. 2 C.proc.penală obligă inculpatul apelant S. V., la plata sumei de 365,97 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către partea civilă D. A. C..
Conform art.400 alin. 3 cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, C. D. C. J.
Grefier,
A. B.
Jud fond. A.I.S. Red. dec. Jud. C.J. 2ex/07.04.2014
← Tâlhărie calificată (art.234 NCP). Decizia nr. 286/2015.... | Omor calificat (art. 175 C.p.). Decizia nr. 283/2015. Curtea de... → |
---|