Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 96/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 96/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 24-04-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.96/P/C
Ședința publică de la 24 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. B.
Grefier C. C.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror R. G. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat în examinare contestația formulată împotriva încheierii de ședință din data de 15 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ de
- P. DE PE L. TRIBUNALUL C. privind pe inculpatul L. V. R. – fiul lui G. și V., născut la data de 09.10.1973, în prezent aflat in stare de arest preventiv in alta cauză, in Penitenciarul Poarta Albă.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23 aprilie 2015 consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta, când instanța a stabilit, în conformitate cu disp.art.391 alin.1 Cod pr.penală pronunțarea la data de 24 aprilie 2015.
CURTEA,
Asupra contestației de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată că prin încheierea de ședință din data de 15 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ s-au dispus următoarele:
„ În baza art. 362 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 214 alin. 2 și art. 211 și urm Cod procedură penală:
Constată ca nefiind fondată sesizarea din oficiu în cursul judecății privind luarea măsurii preventive a controlului judiciar față de inculpatul L. V. R. (CNP_, domiciliat în oraș Eforie, Eforie Nord, . 5 - în prezent aflat in stare de arest preventiv in alta cauză, in Penitenciarul Poarta Albă). „
Pentru a pronunța această încheiere prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea formulată în ședința publică din 23 03 2015, inculpatul F. R. I. a solicitat să se analizeze necesitatea luării unei măsuri preventive față de inculpatul L. V. R..
Inculpatul F. R. I. arată că are interes procesual în a solicita luarea unei măsuri preventive pentru asigurarea aflării adevărului în cauză, motivele fiind expuse în încheierea de ședință din 08 04 2015.
Tribunalul, din oficiu, la termenul de judecată din 08 04 2015 a pus în discuție dacă se impune luarea măsurii controlului judiciar față de inculpatul L. V. R., acordând cuvântul procurorului, inculpatului F. R. I. -prin apărător pentru a-și susține interesul procesual, apărătorului inculpatului L. V. R. și fiind ascultat personal acest din urmă inculpat, potrivit dispozițiilor art. 214 alin. 2 fraza a II-a Cod procedură penală. Ascultarea este o noțiune distinctă de cea de audiere, și presupune acordarea cuvântului personal inculpatului pentru a expune punctul său de vedere asupra măsurii preventive, pe când audierea se referă la obținerea mijlocului de probă constând în declarația inculpatului.
Examinând actele și lucrările dosarului tribunalul constată că nu sunt întrunite condițiile de temeinicie pentru luarea unei măsuri preventive față de inculpatul L. V. R., în prezenta cauză, din următoarele considerente punctuale:
-în ce privește împrejurarea că acest inculpat a fost arestat preventiv într-o altă cauză, ce se află în legătură cu prezenta din perspectiva faptului că ar fi făcut afirmații privind posibilitatea sa de a influența judecătorul și ar fi solicitat sume de bani în acest scop, din cuprinsul încheierii de luare a măsurii arestării preventive, atașată la dosar, tribunalul constată că aceasta nu conține informații din care să rezulte intenția inculpatului L. V. R. de a denatura adevărul în cauză prin influențarea unor martori ce urmează a fi audiați.
-în ce privește discuțiile înregistrate personal de inculpatul F. R. I., purtate de acesta cu martorul N. F. și cu L. V. R. (depuse la dosarul Curții de Apel C.), tribunalul constată că acestea nu conțin informații din care să rezulte intenția inculpatului L. V. R. de a denatura adevărul în cauză prin influențarea unor martori ce urmează a fi audiați.
-în ce privește posibilul interes al inculpatului L. V. R. de a denatura adevărul în cauză prin influențarea în declarații a unor martori, tribunalul constată, în raport cu stadiul procesual și cu faptele concrete pentru care este trimis în judecată inculpatul L. V. R., că nu se conturează o astfel de temere pertinentă, întrucât martorii ce urmează a fi audiați nu rezultă că ar cunoaște aspecte referitoare la faptele pentru care a fost trimis acesta în judecată, calificate în rechizitoriu ca infracțiuni de complicitate la spălare de bani (art. 26 Cod penal 1969 rap la art. 23 lit a) din Legea nr 656/2002) și complicitate la folosirea cu rea credință a creditului societății ( art. 26 Cod penal 1969 rap la art. 272 alin 1 pct 2 din Legea nr 31/1990). Referitor la inculpatul B. V., față de situația acestuia de persoană condamnată și aflată în stare de deținere pe teritoriul unui stat străin, nu sunt date în sensul că inculpatul L. V. R. ar avea intenția și posibilitatea de a-l contacta în vederea influențării în declarații.
-în ce privește comportamentul procesual al inculpatului L. V. R., tribunalul nu a constatat existența unor informații din care să rezulte o activitate a acestuia de influențare a probelor.
-în ce privește susținerile inculpatului F. R. I. potrivit cărora inculpatul L. V. R., în lipsa unei măsuri preventive, s-ar putea deplasa în Republica Bulgaria și ar putea lua contact cu martorii bulgari ce urmează a fi audiați prin comisie rogatorie, influențându-i în declarațiile lor, tribunalul constată că în dosar nu există probe sau indicii temeinice care să confirme aceste afirmații .
Potrivit art. 202 alin. 1 și 3 Cod procedură penală, ,,Măsurile preventive pot fi dispuse dacă…sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la …judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni. Orice măsură preventivă trebuie să fie … necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”.
În același timp, un principiu al întregii judecăți este acela că judecătorul soluționează cauza pe baza probelor din dosar, iar luarea măsurilor preventive trebuie motivată –pe baza acestor probe.
Având în vedere că în dosar nu sunt conturate probe sau informații temeinice din care să rezulte că inculpatul L. V. R. ,,încearcă să influențeze un alt participant la comiterea infracțiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament”, tribunalul va constata ca fiind nefondată sesizarea din oficiu în cursul judecății privind luarea măsurii preventive a controlului judiciar față de inculpatul L. V. R..
Întrucât, în cursul judecății, instanța se poate sesiza din oficiu sau poate fi sesizată numai de procuror pentru luarea unei măsuri preventive, rezultă că nu se acordă calitatea de titular al sesizării unei părți din proces, și, în consecință, legea nu prevede nici posibilitatea formulării căii de atac a contestației de către aceste părți, cu excepția inculpatului vizat de măsura preventivă și numai în cazul în care a fost dispusă. De asemenea, în lipsa cererii procurorului de a se lua o măsură preventivă în cursul judecății, acesta nu are legitimarea procesuală de a formula cale de atac împotriva încheierii prin care nu se ia din oficiu o măsură preventivă, deoarece îi lipsește interesul. În consecință, prezenta încheiere poate fi atacată doar odată cu fondul, cu calea de atac ordinară a apelului, conform art. 408 alin. 2 și 3 Cod procedură penală.
Împotriva susmenționatei încheieri a formulat contestație P. de pe lângă Tribunalul C. motivele de nelegalitate și netemeinicie fiind invederate prin cererea scrisă și reliefate în practicaua prezentei încheieri, astfel încât nu vor mai fi reiterate.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii atacate prin prisma criticilor invocate de P. de pe lângă Tribunalul C., cât și din oficiu, Curtea constată că se impune respingerea contestației formulate ca nefondate.
Față de inculpatul L. V. R., arestat în altă cauză, s-a solicitat de către procurorul de ședință din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul C. luarea măsurii preventive a controlului judiciar, solicitare ce a fost respinsă prin încheierea din data de 15 aprilie 2015 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._ 15.
Observăm că argumentele, invocate, în susținerea contestației formulate de reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. s-au referit la admisibilitatea căii de atac a contestației, dar și la temeinicia cererii formulate.
Dacă în ceea ce privește admisibilitatea formulării unei atare căi de atac suntem la unison cu P. de pe lângă Tribunalul C., apreciind, ca și acesta că în mod corect, atâta timp cât parchetul a fost cel care a solicitat luarea măsurii preventive a controlului judiciar față de inculpat, corelative dispozițiilor art. 362alin.1 din Codul de procedură penală sunt cele ale art. 206 din Codul de procedură penală, în privința temeiniciei solicitării de luare a măsurii preventive nu îmbrățișăm aceeași optică.
Astfel, parchetul nu a indicat deși, a susținut și în motivele scrise o atare ipoteză, în ce a constat „tendința accentuată a inculpatului în a dezvolta o atitudine constând în încercări de a împiedica buna desfășurare a procesului penal” mărginindu-se numai a face această subliniere și a solicita ca inculpatul să nu se apropie de coinculpați, de partea civilă și de o . martori.
Ca și judecătorul fondului, Curtea nu a identificat existența unor informații pertinente din care să reiasă o eventuală influențare a probatoriului cauzei de către inculpatul L. V. R..
Pornind de la conținutul dispozițiile art. 202 din Codul de procedură penală, îndeosebi al precizării scopului luării măsurilor preventive Curtea observă că nu este necesară luarea măsurii preventive a controlului judiciar față de inculpat, nefăcându-se dovada că acesta ar fi perturbat buna desfășurare a procesului penal, prin discuțiile purtate cu inculpatul F. R. I., în cadrul cărora a pretins că este rudă cu judecătorul fondului, L. V. R. solicitând obținerea pentru sine a unor avantaje materiale, în schimbul traficării pretinsei sale influențe .
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza dispozițiilor art. 425 ind.1 alin.7 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală în referire la art.206 din Codul de procedură penală va respinge ca nefondată contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul C. împotriva încheierii de ședință din data de 15.04.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 14.
În baza art.275 alin.3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza dispozițiilor art. 425 ind.1 alin.7 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală în referire la art.206 din Codul de procedură penală respinge ca nefondată contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul C. împotriva încheierii de ședință din data de 15.04.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 14.
În baza art.275 alin.3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.04.2015.
Președinte,Grefier,
V. B. C. C.
Jud.fond – T.V.G.
Tehnored.dec.jud. – V.B.
2 ex./03.06.2015
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 45/2015. Curtea de... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
