Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1027/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1027/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 05-11-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 1027/P
Ședința publică de la 05 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. J.
Judecător C. D.
Cu participare: Grefier de ședință A. B.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel C. a fost reprezentat de procuror J. V. P.
S-a luat în examinare apelul penal declarat de inculpatul G. C., CNP_, fiul lui D. și M., născut la data de 01.09.1972 în mun. Medgidia, jud. C., domiciliat în ., ., jud. C., cetățean român, studii – 12 clase, stagiul militar nesatisfăcut - trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia nr. 886/P/2014 din 22.09.2014 pentru săvârșireainfracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 al. 2 Cod penal, împotriva sentinței penale nr. 455 din data de 17.02.2015 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 29 octombrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, a stabilit pronunțarea cauzei la data de 05 noiembrie 2015, când a pronunțat următoarea decizie:
C U R T EA
Dosar nr._
Asupra apelului penal de față:
P. sentința penală nr. 455/17.02.2015, pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul nr._, s-au hotărât următoarele:
,, În baza art. 396 alin.1 și 4 Cod procedură penală raportat la art. 83 Cod penal pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 al. 2 Cod penal;
Stabilește în sarcina inculpatului G. C., CNP_, fiul lui D. și M., născut la data de 01.09.1972 în mun. Medgidia, jud. C., domiciliat în ., ., jud. C., cetățean român, studii – 12 clase, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, fără loc de muncă, fără ocupație, cu antecedente penale, nerecidivist - o pedeapsă de 1 (unu) an închisoare.
În baza art. 83 alin.1 Cod penal și art. 84 alin.1 Cod penal;
Amână aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin.1 Cod penal;
Pe durata termenului de supraveghere, inculpatul G. C. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune C., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 85 alin.2 lit.b Cod penal;
Pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul G. C. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei comunei Peștera sau Consiliului Local al comunei Peștera, județul C. pe o perioadă de 30 de zile lucrătoare.
În baza art. 86 alin.1 Cod penal;
Pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin.1 lit. c) - e) Cod penal se comunică Serviciului de Probațiune C..
În baza art. 404 alin.3 Cod procedură penală;
Atrage atenția inculpaților asupra dispozițiilor art.88 Cod penal, respectiv asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse de instanță, precum și asupra consecințelor săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
Ia act că persoana vătămată M. R. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală;
Obligă inculpatul către stat la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Face aplicarea art.407 alin.1 Cod procedură penală.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicarea dispozitivului hotărârii.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 februarie 2015,,.
Pentru a pronunța sentința penală menționată, prima instanță deliberâd, a reținut următoarele:
P. rechizitoriul nr. 886/P/2014 din 22.09.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G. C. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 al. 2 Cod penal.
S-a reținut că la data de 25.02.2014, în jurul orei 20.00, i-a aplicat, cu pumnul mâinii drepte, o lovitură în zona feței persoanei vătămate M. R., lovitură în urma căreia aceasta a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 7-8 zile de îngrijiri medicale.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia sub nr._ din 29.09.2014.
P. încheierea din 2 decembrie 2014 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 alin.2 și 6 Cod procedură penală rap. la art.342 Cod procedură penală, s-a constatat că Judecătoria Medgidia este competentă material, după calitatea persoanei și teritorial să soluționeze cauza cu care a fost învestită prin rechizitoriul nr. 886/P/2014 din 22.09.2014.
Totodată, s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 886/P/2014 din 22.09.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia privind pe inculpatul G. C., trimis în judecată pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 Cod penal.
S-a mai constatat legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul G. C..
În seara zilei de 25.02.2014, în jurul orei 22.00, un lucrător din cadrul Postului de Poliție Peștera a fost sesizat de către Poliția Municipiului C.- Secția nr. 5 despre faptul că numita M. R. din municipiul C. a reclamat faptul că fiica sa, Nicușor M., în vârstă de 17 ani, a dispărut de la domiciliul său din municipiul C.. În urma verificărilor efectuate de organele de poliție, minora Nicușor M. a fost identificată în localitatea Peștera, județul C., la domiciliul inculpatului G. C. din ., care s-a recomandat a fi nașul de botez al minorei. Minora Nicușor M. a fost condusă de către organul de poliție la sediul Postului de Poliție Peștera, unde a venit și mama minorei M. R., care era însoțită de martorul C. I. V.. Împreună cu minora s-a prezentat și inculpatul G. C., iar odată cu aceștia, în fața sediului Postului de Poliție Peștera, a sosit și martorul Nicușor N. care locuiește în vecinătatea Postului de Poliție. Între persoana vătămată M. R. și inculpatul G. C. a avut loc o discuție în contradictoriu cu privire la faptul că inculpatul nu era de acord ca minora să se întoarcă la domiciliul mamei sale, iar pe fondul acestui conflict verbal, inculpatul a lovit-o cu pumnul mâinii drepte în zona feței pe persoana vătămată M. R.. În urma loviturii aplicate de către inculpat, persoana vătămată M. R. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 7-8 zile îngrijiri medicale, potrivit certificatului medico legal nr. 828/59/A1 din 26.02.2014 eliberat de Serviciul de Medicină Legală C..
În mod constant, inculpatul a recunoscut că a lovit-o pe persoana vătămată cu pumnul mâinii drepte în zona feței, dar susține că a lovit-o din greșeală. Susținerile inculpatului în sensul că a lovit persoana vătămată din greșeală sunt infirmate de declarațiile martorilor Nicușor N., Nicușor M., C. I. V. – care au arătat că inculpatul a lovit-o pe persoana vătămată cu pumnul în zona feței.
Situația de fapt expusă mai sus și reținută de instanță a fost stabilită pe baza următoarelor mijloace de probă: plângerea prealabilă a persoanei vătămate M. R., declarațiile persoanei vătămate M. R., declarațiile martorilor Nicușor N., Nicușor M., C. I. V., raport de expertiză medico-legală nr. 828/59/A1 agresiuni/2014/26.02.2014 eliberat de S.J.M.L. C., procesul-verbal întocmit organele de cercetare penală din cadrul Postului de Poliție Peștera, declarațiile inculpatului.
Fapta inculpatului G. C. care, la data de 25.02.2014, în jurul orei 20.00, i-a aplicat, cu pumnul mâinii drepte, o lovitură în zona feței persoanei vătămate M. R., lovitură în urma căreia aceasta a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 7-8 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri și alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 Cod penal.
Instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat cu vinovăție în modalitatea intenției directe. Totodată, instanța reține că nu există o cauză justificativă sau de neimputabilitate, iar condiția de procedibilitate și pedepsibilitate este îndeplinită în cauză, fiind formulată plângere penală de către persoana vătămată pentru aceste infracțiuni.
În consecință, urmează a fi antrenată răspunderea penală a inculpatului pentru aceste fapte.
Potrivit art. 74 Cod penal, stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; modul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
P. urmare, pentru stabilirea și aplicarea pedepselor instanța, în aplicarea dispozițiilor legale menționate, va avea în vedere toate circumstanțele reale si personale în care a fost săvârșită fapta.
Astfel, instanța are în vedere: limitele de pedeapsa prevăzute de lege, modul și împrejurările de săvârșire a faptei, gradul concret de pericol social al faptei, în raport de împrejurările în care a fost comisă, mijloacele folosite, numărul și intensitatea loviturilor aplicate persoanei vătămate, numărul relativ mare de zile de îngrijiri medicale, dar și datele personale ale inculpatului: în vârstă de 42 de ani, necăsătorit, studii – 12 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, cu antecedente penale, nerecidivist (fiind condamnat anterior de 4 ori la pedepse cu închisoarea pentru infracțiuni de furt calificat, condamnări pentru care s-a împlinit termenul de reabilitare) cu o conduită parțial sinceră pe parcursul procesului penal.
Față de aceste criterii, se va stabili pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatului G. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 Cod penal.
În ceea ce privește necesitatea aplicării pedepsei, instanța constată că, în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 83 Cod penal, pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, respectiv 1 an închisoare; inculpatul a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, dar s-a împlinit termenul de reabilitare pentru aceste condamnări; acesta și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, iar în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
De asemenea, se constată faptul că maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat este de 5 ani închisoare, valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin.2 Cod penal, iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților.
Față de aceste considerente, în baza art. 83 alin.1 și 3 Cod penal va amâna aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 82 Cod penal, de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune C., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 85 alin.2 lit.b Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul G. C. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei comunei Peștera sau Consiliului Local al comunei Peștera, județul C. pe o perioadă de 30 de zile lucrătoare.
În baza art. 86 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin.1 lit. c) - e) Cod penal se vor comunica Serviciului de Probațiune C..
În baza art. 404 alin.3 Cod procedură penală, i se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.88 Cod penal, respectiv asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse de instanță, precum și asupra consecințelor săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
Persoana vătămată M. R. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal și urmează ca instanța să ia act de manifestarea de voință a acesteia.
Se va face aplicarea art.274 alin.1 Cod procedură în referire la cheltuielile judiciare.
Împotriva sentinței penale nr. 455/17.02.2015 pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul penal nr._, a declarat apel inculpatul G. C., care în esență, a criticat soluția instanței de fond privind lipsa asistenței juridice.
Examinând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate de apelant precum și din oficiu, conform art. 420 C. Pr. P.., curtea constată că apelul formulat este nefondat:
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului G. C., fiind îndeplinite condițiile pentru pronunțarea unei soluții de condamnare, exclusiv pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, care în speța prezentă oferă elemente suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.
Sub aspectul stării de fapt se constată că inculpatul G. C., la data de 25.02.2014, în jurul orei 20.00, i-a aplicat, cu pumnul mâinii drepte, o lovitură în zona feței persoanei vătămate M. R., lovitură în urma căreia aceasta a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 7-8 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri și alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 Cod penal.
Prima instanță a apreciat întemeiat că probele administrate în cursul urmăririi penale dovedesc, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, a fost săvârșită de inculpat și constituie infracțiune, aspecte care nu au fost contestate în prezentul apel.
Prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 Cod penal, respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Prima instanță a stabilit inculpatului o pedeapsă de 8 luni închisoare, dispunând amânarea aplicării pedepsei pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, iar această modalitate de individualizare a executării pedepsei este proporțională gravității faptei comise.
Cuantumul pedepsei stabilite inculpatului respectă criteriile generale prev. de art. 74 Cod penal, fiind avute în vedere atât circumstanțele referitoare la condițiile de săvârșire a faptei, cât și conduita procesuală și datele personale ale inculpatului.
Curtea apreciază că gravitatea faptei, circumstanțele personale ale inculpatului nu justifică condamnarea inculpatului și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, fiind suficientă amânarea aplicării pedepsei, în condițiile prev. de art. 83 alin. 1 Cod penal.
Potrivit art. 83 alin. 1 Cod penal, instanța poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
a) pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursului de infracțiuni, este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) și lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;
c) infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității;
d) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată;
e) pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este de până la 7 ani închisoare și infractorul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților.
Curtea constată, întocmai ca și prima instanță, că în cauză sunt realizate toate aceste condiții obiective și subiective, inclusiv condiția prev. de art. 83 alin. 1 lit. c Cod penal, care implică aprecierea instanței că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară.
În ceea ce privește motivul de apel invocat de inculpatul apelant Curtea reține:
Conf. art.89 cod proc.penală:
Suspectul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de unul ori de mai mulți avocați în tot cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară și al judecății, iar organele judiciare sunt obligate să îi aducă la cunoștință acest drept. Asistența juridică este asigurată atunci când cel puțin unul dintre avocați este prezent.
Persoana reținută sau arestată are dreptul să ia contact cu avocatul, asigurându-i-se confidențialitatea comunicărilor, cu respectarea măsurilor necesare de supraveghere vizuală, de pază și securitate, fără să fie interceptată sau înregistrată convorbirea dintre ei. Probele obținute cu încălcarea prezentului alineat se exclud.
Conform art.90 cod proc.penală:
Asistența juridică a suspectului sau inculpatului este obligatorie:
a) când suspectul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de detenție ori într-un centru educativ, când este reținut sau arestat, chiar în altă cauză, când față de acesta a fost dispusă măsura de siguranță a internării medicale, chiar în altă cauză, precum și în alte cazuri prevăzute de lege;
b) în cazul în care organul judiciar apreciază că suspectul ori inculpatul nu și-ar putea face singur apărarea;
c) în cursul judecății în cauzele în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.
Această prevedere nu instituie o obligația instanței de fond de a asigura pentru faza de judecată asistența juridică prin desemnarea unui apărător din oficiu pentru acest gen de infracțiuni.
Codul de procedură penală prevede anumite cazuri în care asistența juridică este obligatorie, considerându-se că apărarea este o instituție de interes social care funcționează atât în interesul inculpatului, cât și în interesul asigurării unei bune desfășurări a procesului penal
Curtea observă că atât dispozițiile vechiului cod de procedură penală, cât și cele ale actualului cod instituie trei ipoteze de asistență juridică obligatorie a persoanelor care au calitatea de învinuit/suspect, respectiv de inculpat:
când este minor, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este reținut sau arestat chiar în altă cauză, când față de acesta a fost dispusă măsura de siguranță a internării medicale sau obligarea la tratament medical chiar în altă cauză;
în cursul judecății, în cauzele în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani (deci, inclusiv detenția pe viață);
în cazul în care instanța/organul judiciar apreciază că persoana nu și-ar putea face singură apărarea.
Așa fiind, Curtea apreciază că obligativitatea desemnării unui apărător din oficiu operează numai în cauzele strict determinate de lege, întrucât numai pe această cale pot fi instituite excepții de la regula generală a caracterului facultativ al asistenței juridice, iar stabilirea, extinderea sau restrângerea acestor excepții este de competența exclusivă a legiuitorului (a se vedea în acest sens și Decizia Curții Constituționale nr. 232 din 16 decembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 18 februarie 2000).
Inculpatul apelant a fost trimis în judecată și instanța de fond a stabilit o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art.193 alin.2 cod penal, care se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă.
De altfel același inculpat a fost audiat de judecătorul fondului la data de 17.02. 2015, când a fost încunoștiințat conf. art 374 alin. 2 și 4 cod proc. penală despre drepturile procesual penale și nu a solicitat să fie asistat de un avocat, așa cu rezultă din actele aflate la dosarul cauzei.
P. urmare, neexistând vreo vătămare adusă inculpatului în exercitarea dreptului său la apărare, astfel cum este garantat de art. 10 C.proc.pen., condiție esențială pentru incidența nulității absolute prev. de art. 281 alin. (1) lit. f C.proc.penală, instanța de apel reține, că în cauză nu poate fi invocată nici măcar o nulitate relativă care să justifice cererea inculpatului de a se trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Pentru aceste motive Curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. b C. proc. pen. va respinge apelul declarat de către apelantul inculpat G. C., împotriva sentinței penale nr. 455/17.02.2015, a Judecătoriei Medgidia, ca nefondat.
Conf. art. 275 alin.2 Cod procedură penală, va obliga apelantul inculpat
G. C., la plata sumei de 500 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 2 lit. b C. proc. pen. respinge apelul declarat de către apelantul inculpat G. C., împotriva sentinței penale nr. 455/17.02.2015, a Judecătoriei Medgidia, ca nefondat.
Conf. art. 275 alin.2 Cod procedură penală, obligă apelantul inculpat
G. C., la plata sumei de 500 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Conform art. 400 alin. 3 Cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.11.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. J. C. D.
Grefier,
A. B.
Jud. fond A . I S.
Red. dec. Jud. CD
2ex/ 18. 11.2015
| ← Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 175/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA | Luarea de mită. Art.289 NCP. Decizia nr. 6/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
