Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 27/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 27/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 16-01-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 27/P
Ședința publică de la 16 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. D. M.
Judecător - C. C.
Cu participarea: Grefier - C. A.
Ministerului Public prin procuror I. D. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat în examinare apelul formulat împotriva sentinței penale nr. nr.161/29.10.2014 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul penal nr._ /2013 de contestatorul:
- S. T., domiciliat în mun. Rădăuți, .. 28, jud. Suceava.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15 Ianuarie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 16 Ianuarie 2015, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.161/29.10.2014 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul penal nr._, în baza art.431 Cod procedură penală, a fost respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul S. T. împotriva sentinței penale nr.287 din 27.11.2013 pronunțată de Judecătoria M..
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, s-a dispus obligarea contestatorului la plata către stat a sumei de 20 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate în cauză.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei M. sub nr._ /16.09.2014, contestatorul S. T. a formulat contestație în anulare împotriva sentinței penale nr.287 din 27.11.2013 pronunțată de Judecătoria M. și a solicitat instanței ca după admiterea în principiu a contestației să desființeze sentința atacată, să soluționeze cauza și să dispună condamnarea celor doi inculpați și obligarea acestora la plata despăgubirilor civile.
În motivarea contestației în anulare s-a arătat că este incident cazul de incompatibilitate prevăzut de art.64 alin.1 lit. f Cod de procedură penală, respectiv suspiciunea rezonabilă că imparțialitatea magistratului judecător care a pronunțat sentința atacată a fost afectată, ca urmare a unei vădite stări de dușmănie dintre contestator și doamna judecător L. D. L..
În fapt, s-a arătat, în esență, împrejurarea că la data de 12.06.2013, cu ocazia audierii contestatorului în calitate de parte civilă în dosarul penal nr._, din cauza comportamentului inacceptabil al președintelui completului de judecată, a luat naștere o vădită stare de dușmănie cu valențe inclusiv profesionale între contestator și doamna judecător L. D. L., astfel că, la data de 13.06.2013, contestatorul s-a adresat președintelui Judecătoriei M. în legătură cu comportamentul doamnei judecător, la data de 19.06.2013 s-a adresat, împreună cu martorul H. R., Inspecției Judiciare - Direcția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, unde s-a constituit dosarul nr.3030/IJ/2079/DIJ/2013, iar la data de 29.07.2013 a formulat cerere de recuzare a doamnei judecător, care a fost respinsă prin încheierea pronunțată de Judecătoria M. la data de 30.07.2013. Ulterior, doamna judecător a formulat cerere de abținere de la soluționarea cauzei, care a fost respinsă prin încheierea pronunțată de Judecătoria M. la data de 07.08.2013.
La data de 13.07.2013, contestatorul a sesizat Inspecția Judiciară, în legătură cu modul de funcționare a Judecătoriei M. și Parchetului de pe lângă această instanță, constituindu-se dosarul nr.3385/IJ/2335/DIJ/2013, la data de 15.07.2013 contestatorul a sesizat Inspecția Judiciară – Direcția pentru procurori, în legătură cu tergiversarea dosarului penal nr.600/P/2008 și s-a constituit dosarul nr.3219/_ /2013, iar la data de 24.09.2013 acesta s-a adresat din nou Inspecției Judiciare – Direcția pentru judecători, în legătură cu faptele petrecute în ședința de judecată din 11.09.2013, când doamna judecător a programat ședința și audierea martorilor, deși știa că va beneficia de concediu legal de odihnă, astfel că s-a constituit dosarul nr.4258/IJ/2854/DIJ/2013.
Contestatorul a mai arătat faptul că la data de 27.11.2013 a fost pronunțată de Judecătoria M. sentința penală nr.287/2013, la data de 02.12.2013 a formulat recurs împotriva acestei sentințe, la data de 25.02.2014 Tribunalul C. a pronunțat decizia penală nr.5/2014, iar la data de 03.09.2014 i-a fost comunicată sentința penală nr.287 din 27.11.2013 pronunțată de Judecătoria M..
S-a mai arătat de către contestator faptul că în legătură cu clarificarea abaterilor disciplinare reclamate se află înregistrate pe rolul Curții de Apel București dosarele nr._ și nr._, iar pe rolul Î.C.C.J. se află dosarele nr._ și nr._ .
Contestatorul a mai arătat că între el și judecătorul care a pronunțat sentința atacată a existat o stare conflictuală, ce denotă în mod categoric suspiciunea rezonabilă că imparțialitatea acestuia este afectată, mai cu seamă că tot ceea ce s-a petrecut în dosarul penal nr._, în intervalul 12.06._13, nu a fost altceva decât acte șicanatorii și revanșarde din partea judecătorului. Magistrații care au soluționat cererea de recuzare și cererea de abținere nu au observat că ulterior celor întâmplate la termenul din 12.06.2013 și dată fiind stăruința contestatorului pentru sancționarea abaterilor judiciare semnalate Inspecției judiciare, era clar că dosarul nu mai putea fi soluționat de același judecător, lipsind aparența de imparțialitate și obiectivitate, chiar dacă sesizarea Inspecției Judiciare nu generează în mod automat o stare de dușmănie între parte și judecător.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.426 lit. d teza a II-a din Codul de procedură penală.
Contestației în anulare i-au fost anexate, în copie, adresa emisă de Judecătoria M. la data de 27.08.2014 în dosarul nr._, plicul de comunicare a sentinței penale nr.287 din 27.11.2013 pronunțată de Judecătoria M. și transcrierea înregistrării audio a ședinței de judecată din 12.06.2013 în cadrul dosarului nr._ .
Din oficiu, instanța a dispus atașarea dosarului nr._ soluționat de Judecătoria M. prin hotărârea contestată.
În conformitate cu prevederile art.431 alin.1 Cod de procedură penală, instanța examinează admisibilitatea în principiu, în camera de consiliu, fără citarea părților.
Procedând, în conformitate cu dispozițiile legale anterior menționate, la examinarea admisibilității în principiu a cererii formulate de către contestator, instanța reține următoarele:
Potrivit art.428 alin.1 și 2 Cod procedură penală, contestația în anulare pentru motivele prevăzute la art.426 poate fi introdusă în 10 zile de la data când persoana împotriva căreia se face executarea a luat cunoștință de hotărârea a cărei anulare se cere, cu excepția cazului prevăzut de dispozițiile art.426 lit. b, când contestația poate fi formulată oricând.
Textul legal menționat nu prevede momentul de la care începe să curgă termenul pentru ceilalți titulari ai căii de atac, împotriva cărora nu se face executare, respectiv procuror, părți și persoana vătămată, însă prin coroborare cu dispozițiile art.407 alin.1 și art.424 alin.5 Cod de procedură penală, referitoare la comunicarea către procuror, părți și persoana vătămată a hotărârilor pronunțate în primă instanță și în apel, rezultă că termenul de 10 zile nu poate curge decât de la momentul comunicării sau, în cazul nelegalei comunicări, de la momentul la care aceștia au luat cunoștință, în orice mod, de conținutul hotărârii. Or, din actele dosarului nr._ rezultă că dispozitivul sentinței penale nr.287 din 27.11.2013 pronunțată de Judecătoria M. a fost comunicat contestatorului la data de 04.12.2013, potrivit dovezii anexate la fila 9 din dosarul nr._ soluționat de Tribunalul C.. Împotriva sentinței penale anterior menționate, cât și împotriva încheierii din 30.07.2013, prin care s-a respins cererea de recuzare formulată împotriva doamnei judecător L. D. L., contestatorul a formulat recurs la data de 02.12.2013, arătând că va dezvolta motivele de recurs printr-un memoriu separat, după ce va lua cunoștință de motivarea hotărârii atacate (filele 4-5 din dosarul penal nr._ soluționat de Tribunalul C.), iar prin cererea înaintată instanței de control judiciar la data de 27.01.2014, contestatorul a indicat și a dezvoltat pe larg motivele de recurs.
Față de aceste considerente și văzând că petentul contestator a luat cunoștință de conținutul sentinței penale nr.287 din 27.11.2013 pronunțată de Judecătoria M. în luna decembrie 2013, iar contestația în anulare a fost formulată la data de 11.09.2014 (data depunerii la oficiul poștal potrivit plicului de corespondență de la fila 32), instanța apreciază că formularea căii extraordinare de atac s-a făcut cu depășirea termenului reglementat de art.428 alin.1 Cod procedură penală.
Împrejurarea că ulterior soluționării printr-o hotărâre penală definitivă a dosarului nr._ petentul contestator a solicitat Judecătoriei M. comunicarea sentinței penale nr.287 din 27.11.2013 nu poate conduce, în aprecierea instanței, la altă soluție, câtă vreme actele dosarului confirmă în mod evident faptul că petentul contestator a luat cunoștință de hotărârea atacată încă din luna decembrie 2013, s-a adresat instanței de control judiciar și a fost prezent la soluționarea căii de atac, iar potrivit art.2 Cod de procedură penală, procesul penal se desfășoară potrivit dispozițiilor prevăzute de lege.
De asemenea, potrivit art.426 lit. d din Codul de procedură penală, împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate.
Acest caz de contestație în anulare, invocat de către contestator, este unul nou introdus prin Codul de procedură penală, corespunde motivului de recurs prevăzut de art. 3859 alin.1 punctul 3 din Codul de procedură penală 1968 și a fost valorificat de contestator prin cererea de recurs formulată împotriva sentinței penale nr.287 din 27.11.2013 pronunțată de Judecătoria M., fiind analizat de către instanța de control judiciar cu prilejul soluționării acestei căi de atac, astfel cum rezultă din motivele de recurs anexate de contestator la filele 17-24 din dosarul nr._ și din cuprinsul deciziei penale nr.5/25.02.2014 a Tribunalului C. – Secția penală.
Pe cale de consecință, sub un prim aspect, instanța reține, de principiu, că o contestație în anulare, cale extraordinară de atac, poate avea ca temei exclusiv nulitatea actelor de procedură efectuate, nu și greșita soluționare a fondului cauzei sau a fondului altor cereri formulate în cadrul procesului penal, astfel că numai hotărârile judecătorești definitive grefate pe încălcări, de o anumită gravitate, ale normelor de procedură, pot face obiectul contestației în anulare.
Tot astfel, în ipoteza în care cazul de incompatibilitate invocat a făcut obiectul unei evaluări nemijlocite a instanței de control judiciar, care a statuat în mod neechivoc asupra inaplicabilității sale și a respins calea de atac formulată de contestator atât împotriva sentinței penale nr.287 din 27.11.2013 a Judecătoriei M., cât și împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare împotriva judecătorului fondului, hotărârea se bucură de autoritate de lucru judecat, argumentele instanței care a soluționat cererea de recuzare și argumentele instanței de control judiciar cu privire la aceleași aspecte neputând fi repuse în discuție prin intermediul contestației în anulare.
Într-o atare situație, contestarea sentinței penale nr.287 din 27.11.2013 pronunțată de Judecătoria M. tinde, în aprecierea instanței, nu la înlăturarea viciului de procedură derivat din existența pretinsului caz de incompatibilitate a judecătorului fondului, ci la reevaluarea în substanță a fundamentului faptic și juridic al soluției pronunțate asupra cererii de recuzare, dar și asupra acțiunii penale și civile cercetate în cadrul dosarului penal, pe calea unui nou apel „deghizat”.
Având în vedere ansamblul considerentelor de fapt și de drept anterior expuse, instanța, în baza art.431 Cod de procedură penală a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul S. T..
Împotriva acestei sentințe penale contestatorul S. T. a formulat apel, reiterând motivele ce au stat la baza contestației în anulare.
Sub forma unor motive distincte de apel, contestatorul arată că judecarea contestației în anulare, în etapa admiterii în principiu, s-a făcut cu participarea procurorului, dar fără citarea părților, cu încălcarea dreptului său la apărare, fapt ce ar impune trimiterea cauzei spre rejudecare. De asemenea, referitor la termenul introducerii contestației, consideră că acesta a fost respectat în cauză, de vreme ce sentința penală atacată i s-a comunicat la data de 03.09.2014, contestatorul adresându-se instanței la data de 11.09.2014, înlăuntrul termenului legal de 10 zile.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Potrivit art.431 alin.1 Cod de procedură penală, instanța examinează admisibilitatea în principiu, în camera de consiliu, fără citarea părților.
Față de conținutul acestor dispoziții legale, rezolvarea dată contestației în etapa admiterii în principiu, fără citarea părților, dar cu participarea procurorului, răspunde exigențelor legale în materie, absența contestatorului de la dezbateri neputându-se sancționa cu nulitatea.
În ceea ce privește prezența procurorului la dezbateri, aceasta decurge din caracterul normelor procedurale ca fiind de strictă interpretare și aplicare, procurorul fiind, astfel, înscris în categoria organelor judiciare, potrivit art.30 Cod procedură penală și nu în rândul părților, cărora, potrivit art.32 alin.2, le sunt asimilate inculpatul, partea civilă și partea responsabilă civilmente.
Pe de altă parte, potrivit art.363 Cod procedură penală, participarea procurorului la judecată este obligatorie, indiferent de stadiul acesteia, astfel încât, prin raportare la această regulă și în absența unei norme cu caracter de excepție, prima instanță nu a făcut decât să dea eficiență acestei dispoziții.
În ceea ce privește termenul de formulare a contestației, acesta este de 10 zile și se calculează, potrivit art.428 alin.1 Cod de procedură penală, de la data când persoana împotriva căreia se face executarea a luat cunoștință de hotărârea a cărei anulare se cere.
Acest termen prevăzut de lege, căruia îi este asociat și un anumit mod de calcul, este deopotrivă aplicabil contestatorului, deoarece, prin obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat, în fond și apel, acesta este asimilat persoanei împotriva căreia se face executarea, datorând debitele acordate cu acest titlu.
Dincolo de acest aspect, Curtea remarcă și faptul că doar contestația în anulare întemeiată pe cazul prevăzut de art.426 lit. b din Codul de procedură penală poate fi introdusă oricând, ceea ce înseamnă că orice altă contestație trebuie introdusă în termenul de 10 zile, calculat cu începere de la data la care cel interesat a luat cunoștință de hotărârea a cărei anulare se cere.
În speță, este evident că, atacând pe calea contestației în anulare sentința penală nr.287/27.11.2013 a Judecătoriei M., contestatorului nu i se poate aplica un alt mod de calcul al termenului, în lipsa oricăror distincții din partea legiuitorului, data comunicării hotărârii fiind irelevantă.
De altfel, pentru a răspunde și aspectelor evidențiate în scris de către contestator, Curtea reține că organului judiciar nu îi este permis ca, pe cale de interpretare, să adauge la lege, prin stabilirea unui alt mod de calcul al termenelor, în considerarea situației particulare în care petentul s-ar afla.
Susținerea contestatorului că ar fi luat cunoștință de sentința a cărei anulare se cere abia la data de 03.09.2014, după ce aceasta i s-a comunicat prin poștă în urma solicitării sale exprese, nu poate fi primită, deoarece acesta s-a adresat anterior instanței de control judiciar, motivându-și calea de atac atât prin raportare la considerentele hotărârii date asupra fondului, cât și prin raportare la aspectele avute în vedere de către judecătorul învestit cu soluționarea diferitelor incidente procedurale.
De altfel, declararea căii de atac a recursului nu s-ar fi putut face în absența unei hotărâri pronunțate în primă instanță, ceea ce înseamnă că petentul a avut cunoștință despre soluția atacată, criticile dezvoltate în scris fiind însoțite de note ale caietului grefierului, copii ale transcrierii ședinței de judecată și copii ale încheierii de ședință de la termenul din 12.06.2013.
În atare împrejurări, nerespectarea termenului legal de introducere a contestației face inutilă examinarea separată a temeiului invocat în susținerea cererii, mai cu seamă că, luând la cunoștință de hotărârea a cărei anulare se solicită chiar și prin simpla consultare în calea de atac, petentul ar fi putut formula contestație în termenul legal de 10 zile de la rămânerea definitivă a sentinței, calculat începând cu data de 25.02.2014 și nu abia la 11.09.2014.
Pentru aceste considerente, găsind ca legală și temeinică sentința penală atacată, inclusiv sub aspectul neîntrunirii condițiilor de admisibilitate ale cazului de contestație prevăzut de art.426 lit. d din Codul de procedură penală, Curtea va respinge apelul ca nefondat, urmând a obliga contestatorul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, în baza art.421 pct.1 lit. b și art.275 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.1 lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat apelul declarat de către apelantul S. T., domiciliat în mun. Rădăuți, .. 28, jud. Suceava, împotriva sentinței penale nr.161/29.10.2014 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul penal nr._ /2013.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, obligă apelantul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.01.2015.
Președinte,Judecător,
M. D. M. C. C.
Grefier,
C. A.
Jud.fond M S.G.I.
Red.dec.jud.C.C./8 ex./26.01.2015
| ← Abandonul de familie. Art.378 NCP. Decizia nr. 8/2015. Curtea de... | Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte. Art.195 NCP.... → |
|---|
