Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 516/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 516/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 03-06-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 516/P
Ședința publică de la 03 iunie 2015
Completul compus din:
Președinte – D. I. N.
Judecător – A. I.
Cu participare Grefier – M. V.
Ministerul Public prin procuror R. G. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-au luat în examinare apelurile penale declarate împotriva sentinței penale nr. 142 din data de 12.02.2015 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr. _ de P. de pe lângă Judecătoria C. și de inculpatul D. V., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. 2 C.pen. cu aplicarea art. 41 lit. b C.pen. și art 5 C.pen.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 28.05.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea la data de 03.06.2015, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față:
Constată că prin sentința penală nr. 142 din data de 12.02.2015 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr. _, s-a hotărât:
„Cu aplicarea art. 5 C. pen. și a Codului penal în vigoare:
În baza art. 193 alin. 2 cu aplic. art. 41 C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de lovirea sau alte violențe condamnă inculpatul D. V. ( fiul lui G. și Aghiana, născută la data de 24.10.1967, în mun. C., C.N.P._, cu domiciliul în oraș Techerghiol, ., jud. C.) la pedeapsa amenzii de 4000 (patrumii) lei (corespunzător unui numări de 400 zile - amendă) .
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 C. pen. a căror nerespectare, are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Respinge pretențiile civile solicitate de către partea civilă, ca neîntemeiate .
În baza art. 272 C. proc. pen. acordă onorariul apărătoului desemnat din oficiu av. P. C. în cuantum de 200 lei – del. 4936/2014 – din fondurile Ministerului Justiției .
În baza art. 274 alin. 1 C. proc. pen. obligă inculpatul la plata sumei de 900 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român, în prezenta cauză. »
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 23.07.2007, în urma unor discuții contradictorii cu persoana vătămată O. C., inculpatul D. V., i-a tras scaunul pe care aceasta stătea, ceea ce a determinat căderea acesteia, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 90 de zile de îngrijiri medicale.
În fapt, organele de politie au fost sesizate prin serviciul 112, cu privire la faptul că persoana vătămată se află la barul Cabana Soarelui și prezintă leziuni.
Cu ocazia audierii persoana vătămată a declarat că în data de 23.07.2007 s-a deplasat la barul „Cabana Soarelui”, unde s-a așezat la masa inculpatului D. V..
Astfel, împreună au consumat mai multe beri, iar la un moment dat, inculpatul a invitat persoana vătămată să îl însoțească ., aceasta refuzând.
Persoana vătămată, mai arată că ulterior, inculpatul D. V., fără niciun motiv 1-a lovit cu pumnul în fată, astfel că persoana vătămată a căzut, moment în care inculpatul s-a repezit la ea și a călcat-o cu piciorul pe gambă.
După acestea inculpatul a ridicat persoana vătămată de pe jos și a așezat-o pe un scaun, părăsind la scurt timp incinta barului, însoțit de două turiste care au stat cu ei la masă.
Întrucât persoana vătămată se afla plecată în străinătate, aceasta a trimis prin fax mai multe declarații prin care a precizat că își retrage plângerea prealabilă cu condiția ca inculpatul să îi returneze jumătate din suma de bani cheltuită pentru vindecarea leziunilor suferite.
Această declarație nu poate fi avută în vedere ca o veritabilă retragere de plângere întrucât este condiționată de atitudinea inculpatului aspect ce este în contradicție cu dispozițiile referitoare la retragerea plângerii care prevăd că aceasta trebuie să fie neechivocă .
Din raportul de expertiză medico-legală-completare nr. 1285&681&A1 Agresiuni/2007/26.03.2014 rezultă că persoana vătămată O. C. a prezentat leziuni de violență care au putut fi produse prin lovire cu și de corp dur și comprimare cu corp dur. Leziunile au necesitat pentru vindecare 90 de zile de îngrijiri medicale.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria C. și inculpatul D. V..
În dezvoltarea motivelor de apel ale Parchetului de pe lângă Judecătoria C. s-a criticat individualizarea judiciară a pedepsei, solicitându-se aplicarea pedesei închisorii, precum și faptul că prima instanță nu s-a pronunțat asupra concursului de infracțiuni dintre infracțiunea care face obiectul prezentului dosar cu infracțiunea pentru care același inculpat a fost condamnat prin sentința penală nr.1326/04.12.2008 a Judecătoriei C.; la termenul din data de 28.05.2015, cu ocazia dezbaterilor din apel, procurorul de ședință a reformulat motivele de apel invocate de P. de pe lângă Judecătoria C. pornind de la greșita individualizare a pedepsei, deoarece prin prisma reținerii legii penale mai favorabile a apreciat că sunt mai favorabile dispozițiile Codului penal din 1968 raportat la momentul comiterii faptei, respectiv 23.07.2007; în consecință, s-a solicitat reindividualizarea pedepsei în raport de cele 90 zile de îngrijiri medicale pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prin prisma concursului de infracțiuni și a pedepsei de 8 luni închisoare pe care inculpatul aproape a executat-o; în măsura în se va aprecia Codul penal în vigoare ca fiind mai favorabil în raport de numărul de zile de îngrijiri medicale, având în vedere incidența art. 38-39 Cod penal, s-a solicitat aplicarea art. 192 alin. 2 Cod penal, urmând ca prin prisma individualizării să se ajungă la o soluție justă.
În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului D. V. a susținut că este nevinovat și a solicitat achitarea sa întrucât nu a comis fapta de natură penală ce i se impută, urmând a observa faptul că partea vătămată O. C. și-a modificat declarațiile în mod repetat, inițial aceasta i-a cerut suma de 1000 lei pe motiv că datorită acțiunilor sale a căzut de pe scaun și și-a rupt piciorul, iar la prima instanță s-a ajuns la suma de 7000 euro; s-a mai arătat că partea vătămată a căzut de pe scaun, iar singura sa vină a fost că l-a ridicat și l-a așezat din nou pe scaun, aspecte confirmate și de martorii audiați.
La termenul din data 28.05.2015, inculpatul D. V. a precizat personal că nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel, uzând de dreptul la tăcere prev. de art.83 lit.a) cod procedură penală.
În apel nu s-au administrat mijloace de probă noi.
Examinând sentința apelată în raport de motivele de apel și de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că apelul formulat în cauză de către inculpatul D. V. nu este fondat, fiind fondat doar apelul formulat de către P. de pe lângă Judecăria C., pentru următoarele:
Prima instanță a reținut corect starea de fapt și a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, reținând vinovăția inculpatului sub forma intenției indirecte prev. de art. 16 alin.(3) lit. b) cod penal.
În acest sens, Curtea are în vedere următoarele mijloace de probă administrate în cauză:
- declarațiile părții vătămate O. C. care a precizat că în data de 23.07.2007, în timp ce se afla în barul „Cabana Soarelui” din loc. Techirghiol, inculpatul D. V., fără niciun motiv, 1-a lovit cu pumnul în față, astfel că persoana vătămată a căzut, moment în care inculpatul s-a repezit la ea și a călcat-o cu piciorul pe gambă;
- raportul de expertiză medico-legală-completare nr. 1285&681&A1 Agresiuni/2007/26.03.2014 din care rezultă că persoana vătămată O. C. a prezentat leziuni de violență constând în „fractură spiroidă lungă dr.1/3 medie distală gamba dreapta” care au putut fi produse prin lovire cu și de corp dur și comprimare cu corp dur iar leziunile au necesitat pentru vindecare 90 de zile de îngrijiri medicale;
- declarația martorului M. F. care a precizat că în data de 23.07.2007 s-a deplasat la barul Cabana Soarelui unde a observat organele de poliție și persoana vătămată care avea piciorul umflat; ulterior martorul a stat de vorbă cu persoana vătămată care i-a povestit că în data de 23.07.2007 se afla la bar unde se afla și inculpatul însoțit de o persoană de sex femeiesc iat între inculpat și persoana vătămată a avut loc o discuție în contradictoriu cu privire la acea femeie, iar inculpatul D. V. s-a ridicat de la masă și i-a dat un pumn persoanei vătămate care a căzut cu tot cu scaun; astfel în momentul căderii piciorul drept s-a agățat în picioarele scaunului și sub greutatea lui a făcut pârghie și s-a rupt;
- declarația martorei Buruiana S. din care rezultă că acesta se afla la barul Cabana Soarelui, unde lucra ca femeie de serviciu, iar în data de 23.07.2007, se afla la serviciu și a observat că pe terasa barului se aflau inculpatul și persoana vătămată, însoțiți de 2 femei; la un moment dat a auzit zgomote de scaune trântite și când a ieșit să vadă ce se întâmplă a observat persoana vătămată pe jos și pe inculpat cum o ridica, așezând-o ulterior pe un scaun;
- declarație dată de inculpatul D. V. în data de 26.07.2007 în calitate de învinuit în care a precizat că la un moment dat i-a spus părții vătămate O. C. să plece din bar, acesta nu a vrut și atunci inculpatul a tras de scaunul pe care stătea partea vătămată iar acesta s-a dezechilibrat și a căzut cu tot cu scaun, inculpatul auzindu-l ulterior pe O. C. spunând că și-a rupt piciorul (f.77 verso d.u.p.).
Prin urmare, Curtea constată că nu este întemeiat motivul de apel al inculpatului prin care a susținut că partea vătămată O. C. a căzut singur de pe scaun.
În consecință, Curtea constată că prima instanță a reținut în mod corect că fără acțiunea inculpatului de a agăța și zdruncina scaunul persoanei vătămate acesta nu ar mai fi căzut și nu i-ar mai fi fost provocate leziunile menționate în certificatul medico- legal nr. 1351/T /03.09.2007, și astfel inculpatul sub acest aspect a prevăzut rezultatul faptei sale, dar nu l-a acceptat, socotind fără temei că nu se va produce, sub aspect volitiv fiind îndeplinite cerințele prev. de art. 16 alin. 3 lit. b c. pen., inculpatul D. V. săvârșind fapta cu intenție indirectă.
Prin urmare, Curtea constată că apelul inculpatului V. D. nu este fondat și, în baza art.421 pct.1 lit.b) cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat apelul formulat de către inculpatul D. V. împotriva sentinței penale nr. 142 din data de 12.02.2015 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._ .
Instanța de fond a reținut în mod corect că pentru infracțiunea de lovirea sau alte violențe legea penală mai favorabilă este codul penal în vigoare, întrucât astfel cum este reglementată la art. 193 al. 2 C. pen. limitele de pedeapsă (de la 6 luni la 5 ani sau amenda) sunt inferioare celor prevăzute de art. 182 al. 1 C. pen. de la 1968 (de la 2 la 7 ani) încadrare data de numărul de îngrijiri medicale – 3 luni care corespunde unui număr de 90 de zile conform raportului de expertiză medico-legală - completare nr. 1285/681/A1/2007/26.03.2014/ fila 29-, astfel că legea penală mai favorabilă este codul penal în vigoare, chiar dacă tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni este mai aspru în prezent, având în vedere că sporul de pedeapsă este obligatoriu potrivit noului cod penal în vigoare începând cu data de 01.02.2014 (art.39 alin.1 lit.b) pe când potrivit art.34 alin.1 lit.b) cod penal 1969 sporul de pedeapsă nu este obligatoriu.
Instanța de fond a reținut în mod corect starea de recidivă față de condamnarea la pedeapsa de 4 ani aplicată prin sentința penală nr. 241/2002 definitivă la data de 01.06.2002 prin decizia nr. 186 /2002 a Curții de Apel C..
Curtea reține însă că infracțiunea care face obiectul prezentului dosar este în concurs cu infracțiunea pentru care același inculpat a fost condamnat prin sentința penală nr.1326/04.12.2008 a Judecătoriei C., rămasă definitivă la data de 30.01.2009 (v. fișă de cazier judiciar – f.5 dosar primă instanță), aspect omis de către instanța de fond.
În același sens, Curte reține decizia Curții Constituționale nr.265/06.05.2014 (publicată în Monitorul Oficial al României, partea I nr.372/20.05.2014), decizie definitivă și general obligatorie, prin care, cu unanimitate de voturi, s-a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
În consecință, fapta inculpatului D. V. care la data de 23.07.2007, în urma unor discuții contradictorii cu persoana vătămată O. C., i-a tras acestuia scaunul pe care aceasta stătea, ceea ce a determinat căderea lui O. C., provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 90 de zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovirea sau alte violențe, prevăzută de art. 193 al. 2 cu aplic. art. 41 C. pen.
Apelul formulat de către P. de pe lângă Judecătoria C. este fondat sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei ce urma a fi aplicată, Curtea apreciind că raportat atât la perseverența infracțională a inculpatului, care a suferit alte 3 condamnări (v. fișă de cazier judiciar – f.5 dosar primă instanță), cât și la urmările produse părții vătămate O. C. (fractură gambă dreaptă ce a necesitat aparat gipsat și 90 zile îngrijiri medicale) se impunea aplicarea unei pedepse constând în închisoare și nu în amendă penală.
Față de ansamblul considerentelor expuse,în baza art.421 pct.2 lit.a) cod procedură penală, Curtea va admite apelul formulat de către P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva sentinței penale nr. 142 din data de 12.02.2015 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr. _, va desființa sentința apelată și, rejudecând, în baza art.193 alin.2 cod penal cu aplicarea art.41 cod penal și art.5 cod penal, va condamna pe inculpatul D. V. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
Curtea va constata că prezenta infracțiune este concurentă cu infracțiunea prev. de art.86 alin.1 OUG/2002 rep. pentru care aceluiași inculpat i s-a aplicat pedeapsa de 8 luni închisoare prin sentința penală nr.1326/04.12.2008 a Judecătoriei C..
În baza art.38 alin.1-art.39 alin.1 lit.b) cod penal, Curtea va aplica inculpatului D. V. pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare la care se va adăuga un spor de o treime din cealaltă pedeapsă, în final inculpatul D. V. urmând să execute pedeapsa de 1 an 2 luni și 20 de zile închisoare.
În baza art.40 alin.3 cod penal, se va scade din durata pedepsei aplicate inculpatului D. V. perioada executată din pedeapsa de 8 luni închisoare, respectiv din 16.02.2009 până în data de 21.07.2009 inclusiv.
Curtea va aplica inculpatului D. V. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării pe o perioadă de 2 ani a drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a), b) cod penal.
În baza art.65 alin.1 cod penal, se va aplica inculpatului D. V. pedeapsa accesorie a interzicerii pe durata executării pedepsei a exercitării drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a), b) cod penal.
Față de perseverența infracțională a inculpatului, de starea sa de recidivă, pedeapsa finală aplicată inculpatului se va executa în regim de detenție.
Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art.275 alin.2,3 cod procedură penală, inculpatul D. V. va fi obligat la 500 lei cheltuieli judiciare către stat, restul cheltuielilor judiciare avansate de către stat în apel rămânând în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.1 lit.b) cod procedură penală, respinge ca nefondat apelul formulat de către inculpatul D. V. împotriva sentinței penale nr. 142 din data de 12.02.2015 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr. _ .
În baza art.421 pct.2 lit.a) cod procedură penală, admite apelul formulat de către P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva sentinței penale nr. 142 din data de 12.02.2015 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr. _, desființează sentința apelată și rejudecând:
În baza art.193 alin.2 cod penal cu aplicarea art.41 cod penal și art.5 cod penal, condamnă pe inculpatul D. V. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
Constată că prezenta infracțiune este concurentă cu infracțiunea prev. de art.86 alin.1 OUG/2002 rep. pentru care aceluiași inculpat i s-a aplicat pedeapsa de 8 luni închisoare prin sentința penală nr.1326/04.12.2008 a Judecătoriei C..
În baza art.38 alin.1-art.39 alin.1 lit.b) cod penal, aplică inculpatului D. V. pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare la care se adaugă un spor de o treime din ceaalaltă pedeapsă, în final inculpatul D. V. executând pedeapsa de 1 an 2 luni și 20 de zile închisoare.
În baza art.40 alin.3 cod penal, scade din durata pedepsei aplicate inculpatului D. V. perioada executată din pedeapsa de 8 luni închisoare, respectiv din 16.02.2009 până în data de 21.07.2009 inclusiv.
Aplică inculpatului D. V. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării pe o perioadă de 2 ani a drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a), b) cod penal.
În baza art.65 alin.1 cod penal, aplică inculpatului D. V. pedeapsa accesorie a interzicerii pe durata executării pedepsei a exercitării drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a), b) cod penal.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art.275 alin.2,3 cod procedură penală, obligă pe inculpatul D. V. la 500 lei cheltuieli judiciare către stat, restul cheltuielilor judiciare avansate de către stat în apel rămânând în sarcina acestuia.
Conform art.400 alin. 3 cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.06.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. I. N. A. I.
GREFIER,
M. V.
Jud. fond: A. B. A.
Jud. red. dec: D.I. N.
2ex. / 06.07.2015
| ← Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte. Art.195 NCP.... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 523/2015.... → |
|---|
