Revocare măsură preventivă (art.242 NCPP). Decizia nr. 169/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 169/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 21-07-2015 în dosarul nr. 14182/3/2014/a13
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 169/P/C
Ședința publică de la 21.07.2015
Completul compus din:
Președinte - D. I. N.
Cu participarea:
Grefier – G. C.
Procuror – N. Z. din cadrul D.N.A. – Serviciul Teritorial C.
S-a luat în examinare contestația formulată de inculpatul C. NICUȘOR D., fiul lui M. și V., născut la data de 29.10.1966 în municipiul Ploiești, jud. Prahova, CNP_, cu domiciliul în municipiul C., jud. C., .. 13, împotriva încheierii pronunțata la data de 10.07.2015 de Tribunalul C. – Secția Penală în dosarul nr._ 4, având ca obiect art. 206 C.proc.pen..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă contestatorul inculpat C. Nicușor D., asistat de avocat ales M. M., în baza împuternicirii avocațiale aflată la dosarul de fond.
Procedura de citare este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp. art. 257 – 263 C.proc.pen.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
În conformitate cu dispozițiile art. 372 cod procedură penală, s-a verificat identitatea contestatorului inculpat C. Nicușor D. care arată că menține prezenta contestație.
Apărătorul ales al inculpatului C. Nicușor D., av. M. M., depune în scris motivele contestației.
La interpelarea Curții, având pe rând cuvântul, reprezentantul Ministerului Public și apărătorul ales al inculpatului, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul contestației, în dezbateri.
Având cuvântul pentru contestatorul inculpat C. Nicușor D., avocat M. M., solicită admiterea contestației, în principal desființarea încheierii contestate și revocarea măsurii controlului judiciar dispusă prin încheierea din 05.12.2014 de către Curtea de Apel C. și în subsidiar, admiterea contestației și înlăturarea celor două obligații impuse de Curtea de Apel C., respectiv obligația de a nu lua legătură cu funcționarii din cadrul Consiliului Județean, precum și obligația prev. la art. 215 alin. 2 lit. e C.pr.pen..
Prin raportate la dispozițiile art. 241-242 C.pr.pen., se impune revocarea sau modificarea controlului judiciar. Temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri nu mai subzistă, pe de-o parte din perspectiva rezonabilității termenului pe care s-au impus aceste interdicții dar și din perspectiva stadiului procesual al cauzei, precum și în raport de perspectiva asupra problemei de drept prin raportare la jurisprudența recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție în materia interzicerii exercitării mandatului de ales local, respectiv parlamentar.
Referitor la rezonabilitatea termenului, măsura a fost dispusă încă din anul 2014, măsură ce a fost revocată de către Curtea de Apel București în data de 01.08.2014, în mod definitiv. Urmare a situației legate de încălcarea sau nu a controlului judiciar, s-a dispus inițial arestarea preventivă și ulterior, prin încheierea din 05.12.2014, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar. Astfel, măsura a fost în ființă din ianuarie 2014-august 2014 și ulterior, din decembrie 2014 până la acest moment procesual. Prin cumularea celor două perioade, a trecut o perioadă de 14 luni, timp în care inculpatul a respectat toate obligațiile impuse în sarcina sa, a avut o conduită procesuală în acord cu dispozițiile legale, motiv pentru care sub aspectul rezonabilității termenului, urmează ca instanța să examineze temeinicia subzistenței temeiurile inițiale.
În ceea ce privește stadiul procesului penal, prin ultima încheiere, s-a reținut că nu mai este necesară audierea niciunei dintre persoanele nominalizate de către C. Județean C., și anume consilierii județeni și funcționarii publici, context în care nu mai există rațiunea pentru care să fie menținută această obligație. Instanța a apreciat ca fiind concludente și utile doar depozițiile a patru persoane din lista înaintată de C. Județean C., cei doi vicepreședinți de consiliu județean, secretara unității administrativ teritoriale și șeful direcției juridice, persoane ce deja au fost audiate. Instanța a apreciat că nu se mai impune audierea altor martori iar lista de probatorii depusă de inculpat nu cuprinde niciuna dintre aceste persoane ce ar putea să fie audiate în calitate de martori. În acest context, nu mai subzistă rațiunea pentru care să fie menținută această obligație în sarcina inculpatului.
Apreciază că nu se poate discuta despre o imunitate absolută, nici în ceea ce privește un ales local și nici în ceea ce privește un ales parlamentar, însă aceste categorii de persoane care au calitatea de demnitari se bucură în exercitarea activității lor de niște garanții oferite de legile speciale. În cazul inculpatului, acesta având calitatea de președinte al Consiliului Județean C., funcționează garanțiile și protecțiile oferite de Legea nr. 215 coroborată cu Legea nr. 393/2004, referitoare la aleșii locali. Există o simetrie perfectă între calitatea de parlamentar cât și cea de ales local, ambii aflându-se în exercitarea unui mandat de drept public. Cauzele de suspendare sau de încetare a mandatului de ales local sunt reglementate în dispozițiile legale indicate în memoriul depus la dosarul cauzei. În condițiile existenței unui mandat de drept public, a obligației de a-și exercita atribuțiile în vederea cărora a fost ales și în contextul în care există garanții clare cu privire la modalitatea în care se poate dispune suspendarea, întreruperea sau încetarea, măsurile dispuse de instanță, obligațiile impuse exced cadrului legal, întrucât în nicio situație reglementată de dispozițiile legale amintite nu se prevede posibilitatea împiedicării exercitării mandatului, decât în situația în care s-ar dispune arestarea preventivă sau când alesul local ar suferi de o boală gravă care îl împiedică să-și exercite funcția.
Mai arată că stadiul procesual al prezentei cauze este foarte avansat, inculpatul a avut o atitudine procesuală corespunzătoare și s-au depus înscrisuri de către C. Județean C., din care rezultă că faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, au făcut obiectul unei proceduri de altă natură, și anume, în cursul anului 2014 s-a derulat o procedură întemeiată pe dispozițiile legii speciale în baza cărora inculpatul a fost trimis în judecată, considerându-se că inculpatul a încălcat dispozițiile referitoare la obligativitatea din partea autorității locale de a finanța aceste centre militare zonale. Sunt înscrisuri la dosar, de unde rezultă că în exercitarea atribuțiilor de control pe care potrivit procedurii speciale, le are prefectul județului C., s-a dispus deja amendarea și sancționarea administrativă a Consiliului Județean C., această sancțiune fiind deja plătită, motiv pentru care, deși cauza nu se află în faza dezbaterilor pentru aplicabilitatea principiului non bis in idem, acest argument ar trebuit să cântărească la acest moment procesual.
S-a mai susținut că inculpatul este trimis în judecată și pentru alte infracțiuni de abuz în serviciu, însă acesta beneficiază de dispozițiile art. 4 C.pr.pen., referitoare la aplicarea prezumției de nevinovăție până la momentul pronunțării unei hotărâri definitive.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public, procuror N. Z., solicită respingerea contestației ca nefondată, menținerea încheierii instanței de fond întrucât, în mod corect, s-a apreciat că se impune menținerea măsurii preventive a controlului judiciar față de inculpatul C. Nicușor D., cu obligațiile instituie în sarcina acestuia. S-a susținut că măsura nu ar mai fi rezonabilă sub aspectul duratei acesteia și că ar exista un caz de încetare a procesului penal, generat de principiul non bis in idem. Sub acest aspect, conform jurisprudenței CEDO, durata unui proces penal și a măsurilor preventive se apreciază în funcție de anumite criterii, inclusiv complexitatea cauzei, conduita inculpatului și a organelor judiciare. Astfel, inculpatul a fost supus acestei măsuri în anul 2014, însă urmare a unor evenimente reprezentate de faptul că inculpatul nu a respectat obligația de a nu părăsi țara, măsura controlului judiciar a fost înlocuită cu măsura arestării preventive ce ulterior a fost înlocuită. Pentru fapte comise atât înainte dar și după punerea în mișcare a acțiunii penale, din nou măsura controlului judiciar a fost înlocuită cu arestul la domiciliu. Prin urmare, având în vedere succesiunea de evenimente nu se poate considera că temeiurile avute în vedere inițial nu au fost aceleași, s-au schimbat pe parcursul procesului penal, iar din aprilie anul curent și până în prezent temeiurile subzistă, și anume, măsura fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru prevenirea săvârșirii de alte infracțiuni, având în vedere faptul că atât în prezenta cauză cât și în celelalte cauze, este vorba despre infracțiuni săvârșite în exercitarea funcției de președinte al Consiliului Județean C. sau infracțiuni conexe cu acestea.
Procesul fiind în curs de desfășurare, există temerea că odată revocată măsura controlului judiciar, inculpatul ar putea să denatureze probele administrate în cauză și să nu se prezinte în fața organelor judiciare, împrejurarea în care măsura este în continuare necesară și proporțională cu gravitatea acuzației reținute în sarcina inculpatului.
În cea ce privește sancțiunea dispusă de Instituția Prefectului, aceasta se referă la anumite acte punctuale privind Centrul M. Zonal, ori acuzația reținută în sarcina inculpatului se referă la fapte săvârșite pe parcursul mai multor ani, fapte care în ansamblu se circumscriu infracțiunii de abuz în serviciu. Prin urmare, consideră că nu se poate discuta despre aplicabilitatea principiului non bis in idem.
În ceea ce privește modificarea controlului judiciar prin suprimarea obligației de a nu exercita funcția de președinte al Consiliului Județean, într-adevăr inculpatul a fost ales ca urmare a unui vot exprimat de majoritatea cetățenilor, însă aceștia au mers pe prezumția de bună credință a inculpatului, consimțământ ce nu poate fi considerat în continuare valabil și chiar dacă ar fi adevărată susținerea apărării, magistratul trebuie să fie independent, imparțial și să soluționeze cauza în funcție de datele existente la dosar și nu prin raportare la anumite opinii politice. Aceleași principii impun ca judecătorul să aplice legea în mod egal față de toți cetățenii iar prin aplicarea măsurilor preventive este urmărit un scop legal, acela de a preveni săvârșirea de alte infracțiuni în exercitarea funcției, temere care se justifică din cauza modului în care au decurs cercetările în cauză. Chiar și urmare a audierii celor 4 martori menționați de apărare, au reieșit disfuncționalități serioase în ceea ce privește modalitatea de adoptare a anumitor hotărâri de consiliu județean, și practic dacă se iniția o hotărâre de către președinte, nu se efectuau toate verificările cu rigoarea necesară pentru a se stabili dacă acea hotărâre este legală. În acest sens, invocă și hotărârea nr. 153/2009, privind Centrul M. Zonal și alte instituții, în care s-a stabilit că acestea trebuia să suporte cheltuielile privind întreținerea clădirii și celelalte cheltuieli zilnice, ceea ce contravine dispozițiilor legale.
Prin urmare, există temerea că dacă ar reveni în această funcție, inculpatul ar putea să săvârșească infracțiuni de aceeași natură.
Este oportună și menținerea celeilalte interdicții. Chiar dacă s-a susținut că instanța este lămurită în urma audierii celor patru martori, în orice moment atât inculpatul, instanța, procurorul sau partea civilă pot solicita audierea uneia dintre persoanele care au participat la adoptarea acestor hotărâri pentru a lămuri aspecte suplimentare, astfel încât, pentru buna desfășurare a procesului penal, se impune și menținerea acestei interdicții față de inculpat.
Având ultimul cuvânt, contestatorul inculpat C. Nicușor D., arată că a venit în România din Statele Unite ale Americii de bună voie, fiindu-i dată permisiune de a pleca din țară de către D.N.A.. Nu s-a sustras judecății niciodată și a participat la toate fazele procesului penal. Arată că a trecut un an și șase luni de la luarea măsurii controlului judiciar. A fost obligat să ia măsuri pentru adoptarea bugetului Consiliului Județean C. pe anul 2015 iar ca urmare a acestor măsuri, a fost arestat preventiv și format un nou dosar penal. În dosarul aflat pe rolul Curții de Apel București nu s-a luat nicio măsură preventivă. Contrar a ceea ce se susține, Centrul Zonal M. face parte din patrimoniul județului C.. A avea în vedere cele susținute de reprezentantul Ministerului Public, ar însemna că niciun consiliu județean de la nivel național nu va mai putea funcționa, întrucât, adoptarea unor hotărâri ar reprezenta viitoare infracțiuni. Consideră că în momentul în care instanța de contencios administrativ va stabili că se face vinovat, atunci s-ar putea discuta de eventuale fapte de natură penală.
Mai arată că este reprezentantul județului C. în strategia Dunării ce privește programe operaționale în valoare de 3,5 miliarde euro, programare ce sunt blocate, deoarece acesta nu poate să-și exercite dreptul de semnătură și totodată, are atribuții ce nu pot fi delegate, toate aceste blocaje conducând la pierderea de către județ a unor sume importante de bani. Mai arată că se confundă meseria de inginer cu mandatul de ales local dat de cetățeni, care în cadrul unei măsuri preventive, nu poate fi suspendat.
A ridicat în fața Curții Constituționale o excepție în ceea ce privește aspectul menționat.
CURTEA,
Asupra contestației penale de față:
Constată că prin încheierii pronunțata la data de 10.07.2015 de Tribunalul C. – Secția Penală, în dosarul nr._ 4, s-a hotărât:
„În baza art.242 alin.1 Cod.proc.pen.
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul C. NICUȘOR D. - fiul lui M. și V., născut la data de 29.06.1966, C.N.P._, domiciliat în C., ..13, județ C., de revocare a măsurii preventive a controlului judiciar.
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul C. NICUȘOR D. de încetare a obligațiilor impuse în sarcina acestuia prin încheierea din data de 16.04.2015 a judecătorului de cameră preliminară pronunțată în dosarul penal nr._ 4 al Tribunalului C., respectiv aceea de a nu comunica direct sau indirect și prin orice mijloace de comunicare cu personalul din cadrul Consiliului Județean C. și cu consilierii județeni care au participat, în orice formă, în procesul de propunere, decizie și execuție a celor două hotărâri ale Consiliului Județean C. și aceea de a nu exercita funcția de Președinte al Consiliului Județean C..”
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul C. Nicușor D., motivele de contestație fiind expuse în practicaua prezentei hotărâri, neimpunându-se reiterarea lor.
În fața Curții nu s-au administrat mijloace de probă noi.
Examinând încheierea contetstaă în raport de motivele de contestație invocate și de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că nu este fondată contestația formulată de către inculpatul C. Nicușor D., pentru următoarele:
Prin rechizitoriul nr.179/P/2013 din data de 25.04.2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial C., s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatului C. NICUȘOR pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art.132 din Legea 78/2000 raportat la art.297 Cod penal cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal și art.5 alin.1 Cod penal.
În sarcina acestuia s-a reținut că în perioada 2009 – 27.11.2013, cu știință în exercitarea atribuțiilor care decurgeau din calitatea de Președinte al Consiliului Județean C., în mai multe rânduri și în baza aceleiași rezoluții infracționale nu și-a îndeplinit sau și-a îndeplinit în mod defectuos obligațiile care îi incumbau potrivit art.76 din Legea nr.446/2006, în raport de funcția publică deținută, neasigurând finanțarea Centrului M. Zonal C., neefectuând reparațiile necesare la sediul acestuia, dispunând rezilierea contractelor pentru furnizarea de utilități și servicii de pază necesare funcționării în condiții normale a Centrului M. Zonal C. și încercând de mai multe ori să evacueze instituția din sediul pe care îl ocupa, fapte care au provocat vătămări ale drepturilor și intereselor legale ale Ministerului A. Naționale precum și pagube acestei instituții întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art.132 din Legea 78/2ooo raportat la art.297 Cod penal cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal și art.5 alin.1Cod penal.
Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din data de 04.09.2014 pronunțată în dosarul penal nr._ 4 al Tribunalului C. s-a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatului C. Nicușor D. pe o perioada de 30 de zile de la data punerii în executare a măsurii arestării preventive în conformitate cu dispozițiile art.223 alin.1 lit.a Cod procedură penală, măsură confirmată ulterior, prin încheierea din data de 07.11.2014
Prin decizia penală nr.289/P/05.12.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul penal nr._ 4/a5 și lămurită prin Decizia penală nr.6/22.12.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului C. Nicușor D. cu măsura controlului judiciar, instituindu-se o . obligații în sarcina acestuia.
Prin încheierea de ședință din 26.02.2015, instanța a dispus, în conformitate cu dispozițiile art.242 alin.3 Cod procedură penală și art.215 alin.7 Cod procedură penală în referire la art.218 alin.1 și 2 Cod procedură penală, înlocuirea măsurii preventive a controlului judiciar luată față de C. Nicușor D. cu măsura preventivă arestului la domiciliu.
Prin încheierea din data de 16.04.2015, definitivă, s-a dispus înlocuirea măsurii preventive a arestului la domiciliu a inculpatului C. Nicușor D. cu măsura controlului judiciar, iar în baza art.215 alin.1 și 2 Cod procedură penală, pe durata controlului judiciar, s-au instituit în sarcina acestuia o . obligații, printre care cea de a nu comunica direct sau indirect și prin orice mijloace de comunicare, cu martorii și experții din prezenta cauză, cu personalul Centrului M. Zonal C., cu personalul din cadrul Consiliului Județean C. și cu consilierii județeni care au participat, în orice formă, în procesul de propunere, decizie și execuție a celor două hotărâri ale Consiliului Județean C. care au vizat Centrul M. Zonal C. (HCJ 153/2009 și HCJ 339/2012) și de a nu exercita funcția de Președinte al Consiliului Județean C..
Curtea constată că nu sunt întemeiate motivele de contestație invocate de către inculpatul C. Nicușor D. prin care s-a solicitat revocarea măsurii preventive a controlului judiciar.
În acest sens, Curtea are în vedere că nu se poate reține o depășire a termenului rezonabil al măsurii preventive a controlului judiciar.
În acest sens, Curtea are în vedere că inculpatul a luat în calcul o perioadă cumulată de aprox. 14 luni; trebuie avută în vedere doar ultima perioadă continuă a acestei măsuri preventive, de aprox. 3 luni (din 16.04.2015 până în prezent), atâta timp cât măsura preventivă a controlului judiciar a fost înlocuită la data de 04.09.2014 cu măsura arestării preventive ca urmare a nerespectării obligațiilor impuse prin controlul judiciar.
Curtea mai constată că prin Decizia penală nr.6/22.12.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului C. Nicușor D. cu măsura controlului judiciar în urma reaprecierii asupra măsurii preventive necesară pentru desfășurarea în condiții corespunzătoare a procesului penal (v. pag.28 a deciziei menționate), neconstându-se că inculpatul nu ar fi intenționat să se sustragă urmării penale, astfel cum inculpatul a susținut în mod neîntemeiat prin motivele de contestație invocate în prezenta cauză.
Prin urmare, Curtea nu va lua în considerare perioada ianuarie-4 septembrie 2014 în care s-a aflat sub control judiciar, atâta timp cât s-a constatat la un moment dat că nu a respectat condițiile controlului judiciar.
De asemenea, nu se va lua în considerare nici perioada 22.12._15, având în vedere că la data de 26.02.2015 s-a dispus înlocuirea măsurii preventive a controlului judiciar cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, tot ca urmare a nerespectării condițiilor controlului judiciar, respectiv prin faptul că în perioada controlului judiciar 22.12._15 ar fi comis alte infracțiuni, care fac obiectul altui dosar; chiar dacă inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție cu privire la acele infracțiuni (care fac obiectul dosarul nr._ al Tribunalului C., Curtea reține că existența indiciilor temeinice privind comiterea acelor infracțiuni în timpul în care s-a aflat sub măsura controlului judiciar au justificat înlocuirea și ulterior menținenerea măsurii preventive a arestului la domiciliu până în data de 16.04.2015.
Prin urmare, atâta timp cât s-a constatat prin încheieri definitive că inculpatul a încălcat condițiile controlului judiciar, perioadele ianuarie-4 septembrie 2014 și22.12._15 în care inculpatul s-a aflat sub control judiciar nu se impune a fi luate în considerare la calculul duratei măsurii preventive a controlului judiciar, în practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului menționându-se că la aprecierea rezonabilității unei măsuri preventive se are în vedere și conduita procesuală a inculpatului.
Față de aspectele expuse mai sus, Curtea apreciază că ultima perioadă continuă a acestei măsuri preventive, de aprox. 3 luni (din 16.04.2015 până în prezent), se circumscrie unei durate rezonabile a măsurii preventive a controlului judiciar, raportat la actele procesuale desfășurate în această perioadă.
Curtea mai constată că în mod corect judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond a reținut prevederile art.211 alin.2 și art.202 alin.1 cod procedură penală din care reiese că pentru a se putea lua și menține față de inculpat măsura preventivă a controlului judiciar trebuie să existe probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune; suspiciunea rezonabilă trebuie raportată la sensul oferit de jurisprudența Curții Europene referitor la existența unor date, informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o infracțiune.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale mai sus menționate, Curtea reține că din probele administrate în cauză reies suficiente indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul C. Nicușor D. ar fi săvârșit o faptă incriminată de legea penală, respectiv infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, iar temeiurile avute în vedere la momentul luării și menținerii acestei măsuri subzistă și în acest stadiu procesual, în condițiile în care nu au apărut împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea măsurii.
Curtea constată că nu sunt întemeiate motivele de contestație ale inculpatului prin care s-a criticat reținerea indiciilor temeinice cu privire la comiterea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului.
Astfel, faptul că imobilul în care se află sediul Centrul M. Zonal C. este în patrimoniul Consiliului Județean C. sau faptul că s-a încercat ca pentru o parte a acestui imobil să se dea o altă destinație, potrivit nevoilor Consiliului Județean C., nu reprezenta o justificare necesară și suficientă pentru ca inculpatul să-și îndeplinească în mod defectuos obligațiile care îi incumbau potrivit art.76 din Legea nr.446/2006, în raport de funcția publică deținută, neasigurând finanțarea Centrului M. Zonal C., neefectuând reparațiile necesare la sediul acestuia, dispunând rezilierea contractelor pentru furnizarea de utilități și servicii de pază necesare funcționării în condiții normale a Centrului M. Zonal C. și încercând de mai multe ori să evacueze instituția din sediul pe care îl ocupa.
Curtea constată că instanța de fond a reținut în mod întemeiat că menținerea măsurii preventive a controlului judiciar luată față de inculpat, cu toate obligațiile instituite în sarcina acestuia, respectă principiul proporționalității cu gravitatea acuzației aduse acestuia, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, precum și principiul necesității unei astfel de măsuri pentru asigurarea desfășurării în condiții bune a procedurii judiciare, conform art.202 alin.1 Cod.proc.pen.
Faptul că instanța de fond a audiat consilierii județeni și funcționarii publici nominalizați de C. Județean C., nu constituie un argument suficient pentru a se dispune revocarea măsurii preventive a controlului judiciar, raportat la scopul măsurii preventive a asigurării bunei desfășurării a procesului penal prev. de art.202 alin.1 cod procedură penală, având în vedere stadiul cercetării judecătorești, faptul că inculpatului i s-au încuviințat administrarea mai multor probe, inclusiv depunerea la dosar a unor înscrisuri emise de către C. Județean C. și că este posibil ca anumiți martori să fie reaudiați pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele; de asemenea, Curtea mai are în vedere că este posibilă suplimentarea probatoriului, inclusiv cu funcționari publici sau consilieri județeni din cadrul Consiliului Județean C..
Curtea constată că pentru instituirea obligațiilor controlului judiciar instanța de fond a apreciat în mod corect că prin impunerea unor interdicții de natură a înlătura pericolul comiterii unor infracțiuni legate de această funcție, respectiv cea de a nu exercita funcția de Președinte al Consiliului Județean C., se poate asigura o desfășurare corespunzătoare a procesului penal și, totodată o protecție a respectului și încrederii de care autoritatea publică locală trebuie să se bucure în fața cetățenilor.
Nu sunt întemeiate nici motivele de contestație ale inculpatului C. Nicușor D. prin care s-a solicitat modificare a controlului judiciar, prin înlăturarea obligației de a nu exercita funcția de Președinte al Consiliului Județean C. și de a nu lua legătura cu personalul din cadrul Consiliului și cu consilierii județeni.
Curtea constată că instanța de fond a reținut în mod întemeiat că, calitatea de Președinte al Consiliului Județean nu atrage nici o imunitate în favoarea persoanei fizice alese în această funcție, iar potrivit art.124 alin.2 din Constituție, justiția este unică, imparțială și egală pentru toți, astfel încât este imperios necesar să funcționeze deopotrivă pentru toți cetățenii, indiferent de situația lor socială și materială, de apartenența politică, de statutul lor social și profesional; prin urmare, dispozițiile art.1021 din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală și dispozițiile art.69 alin.2 din Legea nr.215/2001, deși menite să apere drepturi fundamentale ale cetățenilor, nu sunt absolute, fiind susceptibile de anumite limitări necesare într-o societate democratică, în interesul protecției primordiale a statului de drept și a cetățenilor.
S-a apreciat în mod corect că susținerile referitoare la împrejurarea potrivit căreia interdicția de a exercita atribuțiile funcției de Președinte al Consiliului Județean ar fi străină de dispozițiile legale care reglementează dreptul special în materie, anume Legea administrației publice locale și Legea aleșilor locali, nu pot fi avute în vedere, atrăgând atenția că nu există instituită prin lege nici o imunitate de natură penală în ceea ce îi privește pe aleșii locali, iar sediul materiei măsurilor preventive se află în Codul de procedură penală, și nu în legi ce reglementează alte materii.
Instanța de fond a reținut în mod corect că și la acest moment procesual este necesar ca inculpatului să nu i se pună la dispoziție premisele comiterii unor fapte de același gen, în exercițiul funcției pe care o îndeplinește la nivelul autorității locale, pentru evitarea unor situații ce ar putea crea posibilitatea afectării funcționării corespunzătoare a instituției Consiliului Județean C..
În același sens, Curtea mai reține că infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul C. Nicușor D. au fost comise în exercitarea activității și atribuților de Președinte al Consiliului Județean C..
Curtea apreciază că faptul că Prefectul Județului C. a dispus anterior amendarea Consiliului Județean C. pentru nefințarea Centrului M. Zonal nu este în măsură să înlăture răspunderea penală a inculpatului, motivul de contestație invocat în acest sens nefiind întemeiat, atâta timp cât răspunderea penală este distinctă de răspunderea administrativă.
Nu este întemeiat nici motivul de contestație al inculpatului C. Nicușor D. prin care s-a susținut că în alt dosar pe care îl are pe rolul Curții de Apel București nu s-a dispus luarea măsurii preventive a controlului judiciar, Curtea reținând că luarea unei măsuri preventive se apreciază în raport și de infracțiunile care fac obiectul judecății, de comportamentul procesual al inculpatului, pentru a se realiza scopul măsurilor preventive prev. de art.202 alin.1 cod penal.
Nu este întemeiat nici motivul de contestație al inculpatului prin care s-a susținut că doar în momentul în care instanța de contencios administrativ va stabili că se va face vinovat s-ar putea discuta de eventuale fapte de natură penală, având în vedere că potrivit art.28 alin.2 cod procedură penală hotătârea definitivă a instanței civilă prin care a fost soluționată acțiunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în fața organelor judiciare penale cu privire la existența faptei penale, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.
De asemenea, Curtea mai constată că în prezent atribuțiile de Președinte al Consiliului Județean C. sunt exercitate de către o altă persoană, nefiind astfel întemeiat motivul de contestație invocat de către inculpat în sensul că vor fi pierdute sumele de bani pentru programele operaționale în strategia Dunării.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, Curtea va respinge nefondată contestația formulată de către inculpatul C. D. Nicușor, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Curtea mai reține că prin încheierea din data de 21.07.2015 s-a dispus îndreptarea erorii materiale din minuta pronunțată în cauză în data de 21.07.2015, în sensul că temeiul în drept corect al respingerii contestației formulată de către inculpatul C. D. Nicușor este „art.4251 alin.7 pct.1 lit.b) cod procedură penală” în loc de „art.203 alin.5 cod procedură penală”, astfel cum din eroare s-a menționat, având în vedere că această hotărâre s-a pronunțat în cursul judecății și nu în cursul urmării penale sau al camerei preliminarii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b) cod procedură penală, respinge ca nefondată contestația formulată de către inculpatul C. D. Nicușor, fiul lui M. și V., născut la data de 29.10.1966 în municipiul Ploiești, jud. Prahova, CNP_, cu domiciliul în municipiul C., jud. C., .. 13, împotriva încheierii pronunțata la data de 10.07.2015 de Tribunalul C. – Secția Penală în dosarul nr._ 4.
În baza art.275 alin.2 cod procedură penală, obligă pe inculpatul C. D. Nicușor la 400 lei cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Conform art.400 alin. 3 cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.07.2015.
Președinte,
D. I. N.
Grefier,
G. C.
Jud. fond: I. R.
Red. dec.. Jud. D.I.N.
2 ex./ 27.07.2015
| ← Infracţiuni la legea societăţilor comerciale (Legea nr.... | Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
