Traficul de influenţă. Art.291 NCP. Decizia nr. 18/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA

Curtea de Apel CONSTANŢA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 18/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 27-10-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR. 18/P

Ședința publică de la 27.10.2015

Completul compus din:

Președinte – A. I.

Judecător – D. I. N.

Cu participare: Grefier – M. V.

Ministerul Public prin procuror N. Z. din cadrul D.N.A. – S.T. C.

S-a luat în examinare apelul declarat împotriva sentinței penale nr. 193 din data de 02.06.2015, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul nr._ de inculpatul L. V. R., fiul lui G. și V., născut la data de 19.10.1973 în mun. C., domiciliat în oraș Eforie, loc. Eforie Nord, .. 5, jud. C., CNP_, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 în ref. la art. 291 alin. 1 C.pen, prin rechizitoriul nr. 171/P/2014 din 06.04.2015 al D.N.A. – Serviciul Teritorial C..

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15.10.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea la data de 27.10.2015, când a pronunțat următoarea decizie:

CURTEA

Asupra apelului penal de față, reține următoarele:

Prin sentința penală nr.193/02.06.2015, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._, s-a hotărât:

În baza art. 6 din Legea nr. 78/2000 în ref.la art. 291 alin.1 c.p. cu aplic. art. 396 alin. 10 c.p.p. rap. la art.374 alin.4 c.p.p. ;

Condamnă pe inculpatul L. V. R. - fiul lui G. și V., născut la data de 19.10.1973 în mun. C., domiciliat în oraș Eforie, loc. Eforie Nord, .. 5, jud. C., CNP_ la o pedeapsă de 2 ( doi ) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

În baza art.67 alin. 1 Cod penal cu aplic. la art. 55 lit. a Cod penal;

Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b și alin. 3 Cod penal pe o durată de 1 an care se aplică conform art. 68 alin. 1 lit. b Cod penal.

În baza art. 67 alin.1 Cod penal cu aplic. art. 55 lit.a Cod penal ;

Interzice inculpatului exercițiul drepturilor art. 66 alin. 1 lit. a, b și alin. 3 Cod penal din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza art. 399 c.p.p. ;

Menține măsura arestării preventive a inculpatului dispusă prin Încheierea nr.61 din data de 17.03.2015, pronunțată în dosarul penal nr.1672 /118/2015 al Tribunalului C.

În baza art. 72 c.p. ;

Deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 16.03.2015 la zi.

În baza art.274 alin. 1 c.p.p. ;

Obligă pe inculpat – la suma 2.000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat care includ și cheltuielile efectuate în faza de urmărire penală în sumă de 1.500 lei .

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 171/P/2014 din data de al Parchetului de pe lângă ÎCCJ – D. Serviciul Teritorial C. înregistrat la această instanță sub nr._ de dosar s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului L. V. R., fiul lui G. și V., născut la data de 19.10.1973 în mun. C., domiciliat în oraș Eforie, loc. Eforie Nord, .. 5, jud. C., CNP_ pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 în ref. la art. 291 alin. 1 C.pen.

Din actele și lucrările dosarului instanța reține în fapt următoarele:

În actul de sesizare al instanței se reține că:

În cuprinsul denunțului formulat la data de 17.10.2014, de numitul F. R. I., acesta a învederat faptul că, începând din anul 2010, a fost cercetat penal în dosarul nr. 1627/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C., împreună cu numiții L. V. R. și B. V., în cursul lunii februarie 2014 dispunându-se trimiterea în judecată a celor trei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._, iar, după încheierea procedurii de cameră preliminară, a fost fixat un prim termen de judecată la data de 23.06.2014, când instanța, din oficiu, a pus în discuție necesitatea luării măsurii asiguratorii a sechestrului asupra bunurilor inculpaților, precum și, în ceea ce-l privește pe numitul F. R. I., ale tatălui și concubinei acestuia, respectiv ale numiților F. B. și B. D. E..

Potrivit susținerilor denunțătorului, anterior datei de 23.06.2014, numitul L. V. R. îi comunicase faptul că dosarul „a ajuns unde trebuia”, sintagmă din care numitul F. R. I. a înțeles că se referea la un anumit magistrat judecător, cu atât mai mult cu cât, în același context, sus-numitul îl avertizase că instanța urma a institui sechestru atât asupra bunurilor sale, cât și ale familiei.

Astfel cum am arătat anterior, la termenul de judecată din data de 23.06.2014, instanța a pus în discuția părților, din oficiu, instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților și ale numiților F. B. și B. D. E., dispunând, totodată, emiterea de adrese către toate instituțiile bancare, în vederea identificării conturilor bancare ale persoanelor menționate.

Cu aceeași ocazie, instanța a respins solicitarea formulată de către apărătorul ales al numitului F. R. I., privind efectuarea de verificări similare și cu privire la membrii familiei inculpatului L. V. R., situație în care denunțătorul a considerat că susținerile acestuia din urmă sunt veridice, motiv pentru care a apreciat că se impune înregistrarea, cu propriul telefon mobil, a discuțiilor pe care urma a le purta cu coinculpatul din dosarul cu nr._ .

După primirea relațiilor solicitate, instanța de judecată s-a pronunțat asupra luării de măsuri asigurătorii prin încheierea pronunțată la data de 03.09.2014, dispunând instituirea sechestrului și a popririi asupra unui apartament și a unui autoturism aflate în proprietatea numitei B. D. E., precum și asupra tuturor sumelor de bani deținute de către aceasta la BRD – Group Societe Generale SA, Millenium Bank SA, ING Bank NV Amsterdam – Sucursala București, Banca Comercială Română SA, Volksbank România SA, Banca Transilvania SA, Unicredit Ț. Bank SA și Raiffeisen Bank SA, până la concurența valorii de 233.000 lei și 30.000 euro.

De asemenea, prin aceeași încheiere, s-a dispus instituirea sechestrului și a popririi asupra unui autoturism aflat în proprietatea numitului F. B., precum și asupra tuturor sumelor de bani deținute de către acesta la BRD – Group Societe Generale SA, Millenium Bank SA, ING Bank NV Amsterdam – Sucursala București, Banca Comercială Română SA, Volksbank România SA, Banca Transilvania SA, Unicredit Ț. Bank SA și Raiffeisen Bank SA, până la concurența valorii de 343.000 lei și 117.800 euro.

În ceea ce-i privește pe inculpații F. R. I. și L. V. R., în mod similar, a fost luată măsura asiguratorie a popririi asupra sumelor de bani aflate în conturile deținute la aceleași unități bancare, până la concurența valorii de 577.000 euro, respectiv a valorii de 135.000 lei.

Prin aceeași încheiere, s-a dispus emiterea de adrese pentru comunicarea situației proprietăților deținute de către numiții F. R. I., F. B., B. D. E. și L. V. R. în localitățile Agigea și 23 August din jud. C..

Potrivit susținerilor numitului F. R. I., la scurt timp după pronunțarea încheierii din data de 03.09.2014, acesta a purtat o discuție cu inculpatul L. V. R., care i-a adus la cunoștință faptul că președintele completului de judecată învestit cu soluționarea dosarului nr._ al Tribunalului C. este unchiul său, situație în care s-a oferit să întreprindă demersuri pe lângă magistratul judecător în favoarea denunțătorului.

În acest context, în zilele următoare, numitul L. V. R. i-a propus denunțătorului F. R. I. remiterea sumei de 50.000 euro, ce urma a fi transmisă „unchiului său”, sumă în schimbul căreia acesta urma să revină asupra măsurilor asigurătorii luate, în sensul revocării acestora, și să-i garanteze o judecată corectă, imparțială.

Relevantă în acest sens este discuția telefonică purtată de martor și inculpat la data de 09.09.2014, discuție conținută de fișierul audio cu extensia fișier I_¬nregistrare_noua V. 2-1.m4a., redată în formă scrisă în cuprinsul procesului verbal din data de 20.10.2014, în cadrul căreia martorul F. R. I. îl întreabă pe inculpat dacă îl cunoaște pe judecătorul cauzei, iar L. V. R. i-a confirmat acest aspect, spunându-i că magistratul judecător al cauzei este unchiul său, repetând de mai multe ori pe parcursul discuției gradul de rudenie existent între el și judecătorul T. V. G..

Pentru a întări convingerea martorului în sensul existenței relațiilor de rudenie amintite, inculpatul i-a relatat acestuia că a avut o discuție și cu mama sa, în sensul că aceasta i-ar fi reproșat situația în care inculpatul se află, săvârșind infracțiuni care urmau să fie judecate de unchiul său.

În cadrul aceleiași discuții, martorul F. R. I. i-a replicat inculpatului că i-ar fi spus inițial că îl cunoaște pe magistratul judecător din armată, fiind colegi, însă L. V. R. i-a risipit aceste nelămuriri, precizând că nu i-a spus acest fapt, iar martorul nu mai ține minte exact.

Ulterior, la data de 17.09.2015, inculpatul L. V. R. a avut o nouă convorbire telefonică cu martorul F. R. I., conținută de fișierul audio având extensia fișier I_înregistrarenouă_20.m4a, redată în formă scrisă în cuprinsul procesului verbal din data de 20.10.2014, în cadrul discuției purtate F. R. I. solicitându-i inculpatului să-i spună socrului său, martorul C. Ș., să intervină la judecătorul cauzei, pentru a-l ajuta.

Inculpatul L. V. R. a refuzat însă implicarea socrului său, precizând că el „nu lucrează cu socrul său”, stabilind să se întâlnească cu denunțătorul inițial la barul „Atlas” din mun. M., ulterior la domiciliul lui F. R. I..

În cadrul convorbirii telefonice din data de 20.09.2015, conținută de fișierul audio având extensia fișier I_înregistrare_noua_27.m4a, redată în formă scrisă în cuprinsul procesului verbal din data de 20.10.2014, discuțiile dintre inculpat și martorul F. R. I. s-au purtat pe marginea unei deplasări pe care L. V. R. urma să o facă în mun. București, pentru a discuta cu sora sa în sensul celor solicitate de F. R. I., martorul și inculpatul urmând să se întâlnească la domiciliul celui dintâi.

Întâlnirea celor doi urma să aibă drept scop stabilirea conținutului discuției pe care inculpatul urma să o aibă cu sora sa, martora Ș. C..

La aceeași dată, martorul F. R. I. și inculpatul L. V. R. s-au întâlnit în fața Hotelului „BOURBON” din localitatea Vama V., în autoturismul martorului, discuția purtată fiind înregistrată de către acesta din urmă cu propriul telefon mobil, fișierul audio purtând extensia fișier I_înregistrarenouă_30m4a.

În cadrul acestei întâlniri, discuțiile purtate au vizat persoana care va discuta cu „unchiul” inculpatului, magistratul T. V. G., cuantumul sumei de bani ce urmează a fi remise acestuia în scopul solicitat de denunțător.

Astfel, inculpatul L. V. R. i-a spus martorului F. R. I. că sora sa va discuta cu judecătorul cauzei nr._ a Tribunalului C., care îi va spune surorii sale ce poate face în sensul arătat de denunțător.

Ulterior, inculpatul face referire la o altă cauză, în care inculpat era un anume „G.”, cauză aflată spre soluționare la același judecător, menționând că acesta nu i-a remis magistratului T. V. G. nici o sumă de bani, motiv pentru care judecătorul urmează „să recupereze” de la F. R. I..

Din discuția purtată cu martorul, rezultă că inculpatul a înțeles că suma de bani urmă să fie remisă judecătorului cauzei pentru ca acesta „să fie corect”, să administreze probele astfel cum vor fi solicitate de martor și să revoce măsurile asiguratorii dispuse prin încheierea de ședință din data de 03.09.2014.

A mai menționat inculpatul, că va discuta și cu socrul său, martorul C. Ș., însă persoana care îl va aborda pe judecătorul T. V. G. este sora sa, medic în cadrul Serviciului Român de Informații.

Inculpatul L. V. R., pentru a întări și mai mult convingerea martorului cu privire la gradul de rudenie existent între el și magistratul T. V. G., a mai afirmat că în cadrul discuțiilor avute cu judecătorul cauzei, acesta din urmă i-a spus să nu-și angajeze un apărător ales întrucât nu are nevoie.

Referitor la suma de bani ce urma să fie remisă judecătorului T. V. G., fiind întrebat de martorul F. R. I. „cam cât crezi că ne cere acesta, după tine, așa?”, inculpatul L. V. R., a precizat că nu știe, „nu cred că mai mult de 20 – 25”, mai mult nu, „ pentru că nu are de ce și pentru ce”.

F. R. I. a replicat că ar fi bine ca suma să se ridice doar la 25.000 euro, inculpatul răspunzându-i că va vorbi cu sora sa a doua zi, după care îi va spune la cât se ridică exact suma pretinsă de judecător și cum trebuie să procedeze F. R. I. în continuare.

Cu privire la momentul în care îi va fi solicitată suma de către judecătorul T. V. G., inculpatul i-a spus martorului că nu cunoaște acest aspect, însă ar fi normal ca suma de bani să fie remisă după ce judecătorul va da curs solicitărilor martorului.

Este de menționat că, anterior sesizării Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial C. prin denunțul din data de 17.10.2014, numitul F. R. I. formulase o cerere de strămutare a cauzei ce formează obiectul dosarului penal nr._ al Tribunalului C., înregistrată pe rolul Curții de Apel sub nr._, cerere în cuprinsul căreia denunțătorul a invocat suspiciunea personală privind lipsa de imparțialitate a președintelui completului de judecată învestit cu soluționarea dosarului menționat, suspiciune determinată de afirmațiile numitului L. V. R. referitoare la relațiile sale de rudenie cu magistratul judecător.

În mod similar, în susținerea motivelor pe care se întemeiază cererea de strămutare, numitul F. R. I. a atașat acesteia un suport optic, conținând înregistrări ale acelorași discuții telefonice și ambientale purtate cu numitul L. V. R., care au fost realizate personal și care au fost puse la dispoziția organelor de urmărire penală odată cu denunțul formulat.

În acest context, la data de 22.10.2014, în cadrul discuției telefonice purtate de L. V. R. și martorul denunțător F. R. I., inculpatul i-a spus acestuia că suporturile optice care au fost depuse la dosarul cauzei cu nr._ în vederea strămutării, i-au fost arătate de judecător, inculpatul luând astfel la cunoștință de conținutul acestora.

Totodată, inculpatul i-a spus martorului că nu trebuia să depună acele suporturi optice la dosar, întrucât nu produc nici un efect.

Ulterior, la data de 04.11.2014, în cadrul unei întâlniri dintre L. V. R. și F. R. I., inculpatul a fost întrebat de martorul denunțător dacă vor pleca a doua zi la București pentru a rezolva problema, L. V. R. răspunzând afirmativ, precizând că deplasarea o vor face doar ei doi, fără implicare unei terțe persoane.

Cu aceeași ocazie, inculpatul a afirmat că „mergem amândoi, vorbim”, spunându-i martorului că o să-l contacteze a doua zi în jurul orelor 12 - 1230.

În cadrul aceleiași discuții, inculpatul i-a solicitat martorului denunțător să-i spună exact ce vrea, F. R. I. răspunzându-i că dorește de la judecătorul cauzei „să-l judece, să-i aprobe, altceva nimic”.

Fiind întrebat de inculpat dacă are 15.000 euro pentru a face o afacere, F. R. I. a menționat că această sumă de bani nu este o problemă pentru el, de vreme ce este dispus să-i remită suma de 50.000 euro pentru rezolvarea problemelor sale penale, L. V. R. replicând că afacerea respectivă reprezintă altceva decât ceea ce se discuta în acel moment.

A mai replicat inculpatul că „pentru mine eu n-am nevoie de nimic, ți-o rezolv”, „n-am nevoie de bani”, întărind astfel convingerea martorului denunțător ca întreaga sumă va fi remisă judecătorului T. V. G., inculpatul nefiind interesat de vreo sumă de bani.

În aceste condiții, F. R. I. i-a spus inculpatului că este dispus să accepte toate condițiile impuse de acesta referitoare la locul întâlnirii, într-o locație „unde să nu fie probleme, banii pregătiți și gata”, L. V. R. spunând că încă nu știe cuantumul sumei de bani ce urmează a fi remisă de martor.

Cei doi au stabilit ca a doua zi să se deplaseze împreună în municipiul București.

Deplasarea preconizată nu s-a mai realizat, întrucât inculpatul L. V. R. a invocat, pe parcursul discuțiilor ulterioare, diverse pretexte în vederea amânării acesteia, asumându-și, însă, în mod ferm, angajamentul de a rezolva personal interesele judiciare ale denunțătorului F. R. I..

Ulterior, în luna ianuarie 2015, discuțiile dintre inculpatul L. V. R. și martorul denunțător F. R. I. au fost reluate, astfel la data de 23.01.2015, F. R. I. a depus la dosarul cauzei un suport optic pe care se afla inscripționat fișierul audio I_nregistrare nouă_35, conținând o discuție telefonică purtată de martorul denunțător cu inculpatul L. V. R. la data de 22.01.2015.

În cadrul convorbirii anterior menționate, discuțiile dintre cei doi au fost purtate cu privire la înregistrările depuse de martorul denunțător la dosarul cu nr._ al Tribunalului C., inculpatul afirmând că a fost contactat telefonic de către unchiul său, judecătorul T. V. G., acesta din urmă întrebându-l cum poate cineva să spună asemenea lucruri despre persoana sa.

În aceeași împrejurare, inculpatul L. V. R. a răspuns afirmativ la susținerile martorului denunțător în sensul că i-a pretins diverse sume de bani pentru a trafica pretinsa influență pe care a lăsat să se creadă că o are asupra judecătorului cauzei cu nr._ al Tribunalului C., magistratul T. V. G..

Discuția a continuat, martorul denunțător reamintindu-i inculpatului multiplele întâlniri pe care le-au avut, întâlniri în cadrul cărora au fost negociate diverse sume de bani ce urmau a fi remise magistratului judecător anterior menționat, L. V. R. pretinzând inițial suma de 50.000 euro, ulterior suma fiind redusă la 25.000 euro.

Mai mult decât atât, inculpatul i-a comunicat martorului denunțător că dacă mai așteaptă, este posibil ca și această sumă de 25.000 euro să mai scadă.

Referitor la înregistrările depuse de martorul denunțător la dosarul cu nr._, care conțin susținerile inculpatului cu privire la gradul de rudenie existent între judecătorul acestei cauze și inculpat și despre care îl va întreba pe magistratul T. V. G. la termenul din data de 09.02.2015, L. V. R. a menționat că aceste înregistrări nu au nici o valoare probatorie.

În același context, inculpatul a afirmat că „Ți-am spus mai devreme că omul ală are în buzunar soluția. Ce dracu să scoți alea degeaba? Poți să le scoți, se…pe ele nu înțelegi? Nu ți-am zis?”, inducând astfel ideea că ar fi discutat deja cu „unchiul său” cu privire la aceste înregistrări și la soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză.

În finalul discuției, inculpatul îi confirmă martorului denunțător că a vorbit cu unchiul său în cursul zilei, însă despre alte chestiuni decât cele care au făcut obiectul dialogului dintre cei doi.

În cadrul discuției purtate în mediul ambiental la data 23.01.2015, fiindu-i solicitat de martorul denunțător să meargă la București pentru a rezolva interesele judiciare ale acestuia, inculpatul L. V. R. a avut o poziție oscilantă, inițial refuzând să-l ajute pe F. R. I. în aceste demersuri, însă, în finalul discuției, a confirmat că va merge la București împreună cu martorul, urmând să-l contacteze telefonic în decurs de o oră, după ce va discuta în prealabil cu socrul său, martorul C. Ș..

Cu ocazia audierii sale, martorul F. R. I. a menționat aceleași aspecte care rezultă din cuprinsul proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice și în mediul ambiental purtate cu inculpatul L. V. R..

Fiind audiați, martorii C. Ș., socrul inculpatului, și Ș. C., sora inculpatului, au declarat că nu au nici o legătură de rudenie cu judecătorul cauzei nr._ a Tribunalului C., magistratul T. V. G., nu îl cunosc pe acesta și nici nu au cunoștință de activitatea infracțională desfășurată de L. V. R..

Din analiza încheierii din camera de consiliu din data de 13.10.2014, prin care a fost respinsă cererea de recuzare a judecătorului cauzei formulată de F. R. I. în dosarul cu nr._, fiindu-i solicitate lămuriri magistratului T. V. G., acesta a precizat că nu are nici o rudă în jud. C., iar nici unul dintre membrii familiei sale nu cunoaște pe vreunul din inculpații sau părțile civile din dosarul anterior menționat.

A mai învederat dl. judecător T. V. G. că inculpatul L. V. R. nu este nepotul său, nu are nici un unchi în mun. București și nici nu cunoaște pe nimeni în mun. București care să aibă posibilitatea tehnică de a-l contacta.

A mai precizat dl. judecător că nu cunoaște pe nimeni în cadrul SRI, acest aspect fiind valabil și pentru soția sa, toate aceste aspecte fiind consemnate în practicaua încheierii anterior menționate.

Cu ocazia audierii sale, inculpatul L. V. R. a declarat că infracțiunea reținută în sarcina sa este o înscenare a martorului denunțător F. R. I., că l-a mințit pe acesta când a afirmat că are influență asupra judecătorului T. V. G. și a glumit în acest sens.

Inculpatul a recunoscut că a purtat în perioada septembrie 2014 – sfârșitul lunii ianuarie 2015 mai multe discuții cu F. R. I., referitoare la sumele de bani ce urmează a fi remise judecătorului T. V. G., pentru ca acesta din urmă să asigure martorului denunțător o judecată imparțială, precum și revocarea măsurilor asiguratorii instituite prin încheierea de ședință de la termenul din data de 03.09.2014.

A mai declarat inculpatul că F. R. I. i-a spus că deține suma de 50.000 euro pentru a o remite judecătorului T. V. G. pentru ca acesta să dispună în sensul celor arătate mai sus, însă i-a spus acestuia că suma este prea mare, mai mult de 15.000 – 20.000 euro nefiind necesar.

L. V. R. a recunoscut în cuprinsul declarației sale că i-a spus martorului denunțător ca judecătorul cauzei este unchiul său, iar pentru a interveni în sensul celor solicitate de F. R. I., trebuie să se deplaseze în municipiul București, întrucât numai acolo poate discuta cu cineva în acest sens.

Inculpatul a mai declarat că l-a mințit pe martorul denunțător când a afirmat că judecătorul acuzei cu nr._, magistratul T. V. G. este unchiul său.

Analizând situația de fapt astfel cum a fost expusă anterior, reținem că în perioada septembrie 2014 – sfârșitul lunii ianuarie 2015, inculpatul L. V. R. a avut mai multe discuții cu martorul F. R. I., discuții în cadrul cărora a afirmat că judecătorul cauzei cu nr._, magistratul T. V. G., este unchiul său.

În acest context, inculpatul L. V. R. a pretins și acceptat promisiunea unor sume de bani ce urmau a fi remise de către martorul denunțător, sume cuprinse între 20.000 euro – 50.000 euro pentru a fi remise judecătorului cauzei anterior menționate în scopul obținerii de către martor a unor soluții favorabile în cauză și a unei judecăți corecte, imparțiale.

Pentru a convinge martorul în acest sens, inculpatul a făcut referire la anumite persoane, membrii ai familiei sale (a afirmat că sora sa este medic șef în cadrul Serviciului Român de Informații) sau afini (socrul său, care anterior a fost angajat în cadrul Direcției Regionale Vamale), aceștia, prin prisma funcțiilor ocupate anterior, întrând în relații cu mai mulți funcționari, prezentând, așadar, o credibilitate sporită.

Pentru a forma convingerea martorului denunțător în sensul celor susținute cu ocazia discuțiilor avute cu acesta, inculpatul L. V. R. a afirmat că are acces la unele mijloace de probă aflate la dosarul cauzei, acestea fiind puse la dispoziția sa de către „unchiul său”, judecătorul T. V. G., că a discutat cu acesta mijloacele de probă respective, precum și soluția ce urmează a se dispune în cauză.

Mai mult decât atât, inculpatul ar fi fost și sfătuit de „unchiul său” să nu-și angajeze apărător, întrucât nu este necesar.

Având în vedere aceste aspecte, susținerile inculpatului în sensul că săvârșirea infracțiunii de trafic de influență reținută în sarcina sa este înscenarea martorului denunțător F. R. I., sunt lipsite de fundament.

Nu pot fi reținute în soluționarea prezentei cauze nici susținerile inculpatului conform cărora l-a mințit pe martorul denunțător, a glumit cu acesta, având în vedere atât întinderea în timp a activității infracționale desfășurate de acesta, precum și cuantumul sumelor pretinse și acceptate.

În ceea ce privește atitudinea prudentă a inculpatului, manifestată din luna noiembrie 2014, aceasta se datorează faptului că a luat la cunoștință de conținutul suporturilor optice depuse de martorul F. R. I. la dosarul cauzei cu nr._ a Tribunalului C., în susținerea cererilor de recuzare a magistratului T. V. G. și de strămutare a dosarului, L. V. R. apreciind că aceste înregistrări nu pot fi folosite împotriva sa, astfel cum rezultă atât din discuțiile purtate cu martorul denunțător, cât și din cuprinsul declarațiilor sale din cursul urmăririi penale și audierii sale cu ocazia soluționării fondului propuneri de luare a măsurii arestării preventive față de persoana sa în prezenta cauză.

Acesta este, de fapt, motivul pentru care inculpatul L. V. R. a continuat activitatea infracțională până la data de 23.01.2015.

În acest sens, este lipsit de relevanță în ceea ce privește soluționarea fondului cauzei, faptul că inculpatul nu a primit efectiv sumele de bani pretinse și acceptate de la martorul denunțător F. R. I..

Situația de fapt reținută în rechizitoriu se probează în cauză cu:

- procese verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor telefonice și în mediul ambiental;

- copii conforme cu originalul ale rechizitoriului cu nr. 1627/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C., încheierii din data de 13.10.2014, încheierii din data de 23.03.2015 pronunțate de Tribunalul C., sentinței penale nr. 132/P din data de 10.11.2014 pronunțată de Curtea de Apel C., precum și copii ale cererilor de recuzare și strămutare formulate de F. R. I. în dosarul cu nr. 748/_ al Tribunalului C..

- declarații martori;

- declarații suspect/inculpat.

În ședința publică din data de 20.05.2015 inculpatul în prezența apărătorului său arată că recunoaște faptele așa cum au fost ele reținute în sarcina lor și înțelege să se judece doar pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale sens în care solicită a se face aplicare disp. art. 396 alin. 10 c.p.p. rap. la art.374 alin.4 c.p.p.

Din această perspectivă tribunalul a constatat că sunt întrunite cerințele cumulative ale art. art. 396 alin. 10 c.p.p. rap. la art.374 alin.4 c.p.p c.p.p. întrucât inculpatul recunoaște faptele așa cum au fost ele reținute în sarcina acestuia și înțeleg să se judece doar pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale iar cercetarea judecătorească nu a început.

În drept :

Fapta inculpatului L. V. R., care, în perioada septembrie 2014 – sfârșitul lunii ianuarie 2015, a purtat mai multe discuții cu denunțătorul F. R. I., în cadrul cărora a pretins și acceptat primirea unor sume de bani cuprinse între 20.000 euro și 50.000 euro, ce urmau a fi remise de denunțător, pentru ca, folosindu-și influența pe care afirma că o avea asupra judecătorului cauzei cu nr._ a Tribunalului C., T. V. G. din cadrul Tribunalului C., să-l determine pe acesta să revină asupra măsurilor asigurătorii dispuse prin încheierea de ședință din data de 03.09.2014, în sensul revocării acestora, și să-i garanteze denunțătorului F. R. I. o judecată corectă, imparțială, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 în ref. la art. 291 alin. 1 C.pen.

Aceste texte de lege au fost enunțate în ședință publică și în baza acestora urmează a se pronunța condamnarea inculpatului.

La individualizarea pedepsei ce urmează a se aplica pentru inculpat în cauză instanța va avea în vedere pe lângă criteriile generale de individualizare, dispozițiile părții generale ale codului penal, normele care impun regimul sancționator și natura și gravitatea faptelor comise raportat la modalitatea de săvârșire a acestora respectiv, în perioada septembrie 2014 – sfârșitul lunii ianuarie 2015, a purtat mai multe discuții cu denunțătorul F. R. I., în cadrul cărora a pretins și acceptat primirea unor sume de bani cuprinse între 20.000 euro și 50.000 euro, ce urmau a fi remise de denunțător, pentru ca, folosindu-și influența pe care afirma că o avea asupra judecătorului cauzei cu nr._ a Tribunalului C., T. V. G. din cadrul Tribunalului C., să-l determine pe acesta să revină asupra măsurilor asigurătorii dispuse prin încheierea de ședință din data de 03.09.2014, în sensul revocării acestora, și să-i garanteze denunțătorului F. R. I. o judecată corectă, imparțială.

Instanța va avea în vedere și datele ce îi caracterizează pe inculpat.

Inculpatul L. V. R. este în vârstă de 42 de ani, cetățean român, studii superioare, căsătorit, necunoscut cu antecedente penale conform fișei de cazier anexată la dosarul cauzei.

Pe parcursul urmării penale inculpatul a avut o atitudine nesinceră, nerecunoscând săvârșirea faptei astfel cum aceasta a fost reținută în cuprinsul prezentului rechizitoriu.

Din această perspectivă instanța apreciază că scopul educativ al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată peste minim iar ca modalitate de executare, regimul de detenție, este apt a răspunde exigențelor acestei cauze.

Astfel în baza art.67 alin. 1 Cod penal cu aplic. la art. 55 lit. a Cod penal;

Va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b și alin. 3 Cod penal pe o durată de 1 an care se aplică conform art. 68 alin. 1 lit. b Cod penal.

În baza art. 67 alin.1 Cod penal cu aplic. art. 55 lit.a Cod penal ;

Va interzice inculpatului exercițiul drepturilor art. 66 alin. 1 lit. a, b și alin. 3 Cod penal din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

Împotriva sentinței penale nr.193/02.06.2015, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ , a declarat apel, în termen legal, inculpatul L. V.. În susținerea motivelor de apel, inculpatul critică hotărârea primei instanțe sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând aplicarea unei modalități de executare neprivative de libertate.

Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, Curtea constată că apelul inculpatului L. V. este nefondat.

Se constată că prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, confirmată de probe, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului, pronunțând în mod judicios o soluție de condamnare, fiind îndeplinite cerințele art.396 alin.2 Cod de procedură penală.

Prezent personal în fața primei instanțe, inculpatul L. V. a arătat că dorește ca judecata să se facă potrivit art.374 alin.3 Cod procedură penală, a recunoscut în totalitate săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, declarând că își însușește probele administrate în faza de urmărire penală.

Din coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale rezultă că în perioada septembrie 2014 – sfârșitul lunii ianuarie 2015, inculpatul L. V. R. a purtat mai multe discuții cu denunțătorul F. R. I., în cadrul cărora a pretins și acceptat primirea unor sume de bani cuprinse între 20.000 euro și 50.000 euro, ce urmau a fi remise de denunțător, pentru ca, folosindu-și influența pe care afirma că o avea asupra judecătorului cauzei cu nr._ a Tribunalului C., T. V. G. din cadrul Tribunalului C., să-l determine pe acesta să revină asupra măsurilor asigurătorii dispuse prin încheierea de ședință din data de 03.09.2014, în sensul revocării acestora, și să-i garanteze denunțătorului F. R. I. o judecată corectă, imparțială

Astfel, prin denunțul formulat la data de 17.10.2014, numitul F. R. I. a reltat faptul că, începând din anul 2010, a fost cercetat penal în dosarul nr. 1627/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C., împreună cu numiții L. V. R. și B. V., în cursul lunii februarie 2014 dispunându-se trimiterea în judecată a celor trei.

La termenul de judecată din data de 23.06.2014, instanța a pus în discuția părților, din oficiu, instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților și ale numiților F. B. și B. D. E., dispunând, totodată, emiterea de adrese către toate instituțiile bancare, în vederea identificării conturilor bancare ale persoanelor menționate.

Prin aceeași încheiere s-a dispus instituirea sechestrului și a popririi asupra unui autoturism aflat în proprietatea numitului F. B., precum și asupra tuturor sumelor de bani deținute de către acesta la BRD – Group Societe Generale SA, Millenium Bank SA, ING Bank NV Amsterdam – Sucursala București, Banca Comercială Română SA, Volksbank România SA, Banca Transilvania SA, Unicredit Ț. Bank SA și Raiffeisen Bank SA, până la concurența valorii de 343.000 lei și 117.800 euro.

În ceea ce-i privește pe inculpații F. R. I. și L. V. R., a fost de asemenea dispusă măsura asiguratorie a popririi asupra sumelor de bani aflate în conturile deținute la aceleași unități bancare, până la concurența valorii de 577.000 euro, respectiv a valorii de 135.000 lei.

În cadrul convorbirii telefonice din data de 20.09.2015, redată în formă scrisă în cuprinsul procesului verbal din data de 20.10.2014, discuțiile dintre inculpat și martorul F. R. I. s-au purtat pe marginea unei deplasări pe care L. V. R. urma să o facă în mun. București, pentru a discuta cu sora sa în sensul celor solicitate de F. R. I., martorul și inculpatul urmând să se întâlnească la domiciliul celui dintâi.

Întâlnirea celor doi urma să aibă drept scop stabilirea conținutului discuției pe care inculpatul urma să o aibă cu sora sa, martora Ș. C..

La data de 04.11.2014, în cadrul unei întâlniri dintre L. V. R. și F. R. I., inculpatul a fost întrebat de martorul denunțător dacă vor pleca a doua zi la București pentru a rezolva problema, L. V. R. răspunzând afirmativ, precizând că deplasarea o vor face doar ei doi, fără implicare unei terțe persoane.

Cu aceeași ocazie, inculpatul a afirmat că „mergem amândoi, vorbim”, spunându-i martorului că o să-l contacteze a doua zi în jurul orelor 12 - 1230.

Cei doi au stabilit ca a doua zi să se deplaseze împreună în municipiul București.

Mai mult decât atât, inculpatul i-a comunicat martorului denunțător că dacă mai așteaptă, este posibil ca și această sumă de 25.000 euro să mai scadă.

Ținând cont de criteriile de individualizare prevăzute de art.74 Cod penal se constată că instanța de fond a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei cu privire la inculpatul L. V. R., atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, atât a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor ce vizează strict persoana acestuia.

Pentru a-și îndeplini funcțiile, pedeapsa trebuie să corespundă, sub aspectul duratei și naturii (privativă sau neprivativă de libertate), atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Funcțiile de constrângere și reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o individualizare care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Trebuie subliniat și faptul că exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni. Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin pedeapsa aplicată, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului. Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală.

Nu pot fi primite susținerile apărării în sensul aplicării unei modalități de executare neprivative de libertate, având în vedere contextul în care se reține comiterea faptei deduse judecății.

Contextul în care se reține comiterea presupusei fapte penale, natura acesteia (infracțiune de corupție, în legătură directă cu actul de justiție), modalitatea premeditată de acțiune, scopul urmărit, relațiile sociale pretins lezate, rezonanța socială negativă a faptei, denotă un grad ridicat de pericol social al prezumtivei fapte penale, conturând și o periculozitate sporită a inculpatului. Prin infracțiunea de care de care este acuzat inculpatul s-a creat și o percepție negativă a justițiabililor asupra actului de justiție, a existenței unei corupții în justiție, în sensul că actul de justiție poate fi influențat prin oferirea unor sume de bani magistraților pentru a influența soluțiile care se vor pronunța în cauze penale. Or, asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.

Din această perspectivă, trebuie evidențiat că, pe parcursul unei perioade de aproximativ 5 luni, inculpatul L. V. R. a inițiat multiple întâlniri cu denunțătorul F. R. I. în cadrul cărora au fost negociate diverse sume de bani (pretinzând inițial suma de 50.000 euro, ulterior suma fiind redusă la 25.000 euro), despre care se afirma că ar urma să fie remise unui magistrat judecător, în scopul obținerii de către martor a unor soluții favorabile în cauză și a unei judecăți corecte, imparțiale. Pentru a convinge martorul în acest sens, inculpatul a făcut referire la anumite persoane, membrii ai familiei sale (a afirmat că sora sa este medic șef în cadrul Serviciului Român de Informații, iar socrul său, angajat în cadrul Direcției Regionale Vamale). De asemenea, cu ocazia discuțiilor avute cu martorul F. R. I., inculpatul a afirmat că are acces la unele mijloace de probă aflate la dosarul cauzei, acestea fiind puse la dispoziția sa de către „unchiul său”, judecătorul T. V. G., că a discutat cu acesta mijloacele de probă respective, precum și soluția ce urmează a se dispune în cauză. Totodată, inculpatul a precizat că ar fi fost și sfătuit de „unchiul său” să nu-și angajeze apărător, întrucât nu este necesar. Se remarcă așadar premeditarea activității infracționale și abilitatea sporită a inculpatului în conceperea unui plan infracțional pentru o perioadă relativ îndelungată de timp, cu scopul final al obținerii pentru sine a unor sume mari de bani, prin convingerea denunțătorului F. R. I. în sensul celor reținute anterior.

Mai trebuie precizat că circumstanțele personale favorabile inculpatului L. V. R., referitoare la atitudinea procesuală, situația familială și atitudinea de cooperare cu organele judiciare au fost valorificate în mod corespunzător de către prima instanță, prin aplicarea unei pedepse orientate către minimul special prevăzut de norma de incriminare.

Pentru aceste considerente, în temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul L. V. R. împotriva sentinței penale nr.193/02.06.2015, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ .

În baza art.424 alin.3 Cod procedură penală raportat la art.72 Cod penal va deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada arestului la domiciliu de la data de 02.06.2015 la zi.

Conform art.275 alin.2 Cod procedură penală va obliga inculpatul la plata sumei de 1000 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul L. V. R. împotriva sentinței penale nr.193/02.06.2015, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ .

În baza art.424 alin.3 Cod procedură penală raportat la art.72 Cod penal deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada arestului la domiciliu de la data de 02.06.2015 la zi.

Conform art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 1000 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27.10.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

A. I. D. I. N.

GREFIER,

M. V.

Jud. fond: L. L.

Jud. red. dec: A. I.

2ex./28.10.2015

← Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 1188/2015....		Traficul de migranţi. Art.263 NCP. Decizia nr. 5/2015. Curtea... →

Traficul de influenţă. Art.291 NCP. Decizia nr. 18/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Traficul de influenţă. Art.291 NCP. Decizia nr. 18/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA