Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 1250/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1250/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 18-12-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 1250/P
Ședința publică de la 18 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. C. M.
Judecător M. U.
Grefier I. C.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror L. S.
Pe rol judecarea apelurilor penale formulate de inculpata Ș. G., asiguratorul . SA și de tutorele C. I. în numele și pentru partea civilă C. P., împotriva sentinței penale nr. 1116/8.10.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, având ca obiect ucidere din culpă (art.192 NCP)
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 3.12.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 18.12.2015, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 1116/8.10.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, s-au dispus următoarele:
„Schimbă încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimisă în judecată inculpata Ș. G. din infracțiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. 1 și 2 C. p. cu aplicarea art. 5 C. p. în infracțiunea de infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 1 și 2 C. pen.1969 cu aplicarea art. 5 N. C. p.
În baza art. 178 alin. 1 și 2 C. pen.1969 cu aplicarea art. 5 N. C. p. și art. 396 alin. 10 C. p. p. condamnă inculpata Ș. G. (CNP_, nume anterior P. G., fiica lui G. și I., născută la data de 26.12.1982, în Municipiul C., județul C. domiciliată în Municipiul C., ., nr. 19, .. A, ., județul C.) la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 C.penal 1969, interzice inculpatei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a doua si lit.b C.penal 1969.
În baza art.86 1 C. pen. 1969 dispune suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare sub supraveghere pe o durată de 4 ani ce constituie termen de încercare stabilit în condițiile art.86 2 C.pen. 1969.
În baza art.863 alin.1 și alin. 3 lit. e C. pen. 1969, pe durata termenului de încercare, inculpata Ș. G. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C.;
b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență ;
Datele vor fi comunicate Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul C..
În baza art. 864 C. pen. 1969 cu referire la art. 83 și art. 84 C. pen 1969 atrage atenția inculpatei că săvârșirea unei noi infracțiuni intenționate în termenul de încercare ori nerespectarea măsurilor de supraveghere sau a obligațiilor stabilite ori neplata despăgubirilor civile va impune revocarea suspendării sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. 5 C. penal 1969, constată suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a doua și lit. b C. penal 1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 19 și 347 alin. 1 C. p. p. admite acțiunea civilă și obligă inculpata Ș. G. alături de asigurătorul S. C. A. REASIGURARE ASTRA S.A. la plata către partea civilă C. P., reprezentată de tutore C. I. a sumei de 5.000 EURO cu titlu de daune morale, și la plata către partea civilă C. I. a sumelor de 3.000 EURO cu titlu de daune morale și a sumei de 12.000 lei cu titlu de daune materiale.
În baza art. 274 alin. 1 C. p. p. obligă inculpata Ș. G. la plata sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 275 C. p. p. obligă inculpata Ș. G. la plata sumei de 5000 lei cu titlu de onorariu avocat al părții civile”
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
„Prin rechizitoriul nr. 5667/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. a fost trimis în judecată, inculpata Ș. G. pentru infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art. 192 al. 1 și 2 C. p.
În actul de sesizare s-a reținut, în fapt că inculpata Ș. G. la data de 02.04.2012, în jurul orelor 08,45, a condus autoturismul marca Renault cu numărul de înmatriculare_ pe bulevardul Mamaia din Municipiul C. și când a ajuns în zona hotelului Turist, a surprins și a accidentat pe pietonul C. S., care se angajase în traversarea drumului public pe marcajul pietonal iar în urma accidentării sale, victima C. S. a suferit vătămări corporale în urma cărora a decedat ulterior.
Prin încheierea din data de 30.04.2015 în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen. judecătorul de cameră preliminară a constatat sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 5667/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. privind pe inculpata Ș. G., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpata Ș. G. pentru infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art. 192 al. 1 și 2 C. p.
În ședința de judecată din data de 04.09.2015, inculpata a arătat că dorește ca judecata să se facă potrivit art. 375 C. p. p., a recunoscut în totalitate săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa în actul de sesizare, solicitând ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a înscrisurilor noi prezentate în fața instanței și a declarat că este de acord să efectueze o muncă neremunerată în folosul comunității, instanța încuviințând ca judecata să aibă loc potrivit dispozițiilor art. 375 C. p. p.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul - verbal de procesul-verbal de cercetare la fața locului, schița locului accidentului și planșă fotografică; raportul medico-legal de necropsie; expertiza tehnice judiciară auto; declarațiile părților civile; declarațiile de martori; certificatul de cazier judiciar; declarațiile și recunoașterea inculpatei.
În cursul cercetării judecătorești au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarație inculpată (f. 54), declarație martoră C. E. (f. 55), declarație martor R. I. (f. 57).
Analizând, conform probatoriul administrat în cauză instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 02.04.2012, în jurul orelor 08,45, lucrătorii de poliție din cadrul Serviciului Rutier Constanta fiind în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, au fost sesizați prin intermediul serviciului de dispecerat, despre producerea pe bulevardul Mamaia din Municipiul C. a unui accident de circulație soldat cu decesul unei victime - și s-au deplasat la locul indicat.
Din aspectele consemnate în cuprinsul procesului-verbal de cercetare la fața locului, întocmit la data de 02.04.2012, orele 11,00, (file 10-11), rezultă că accidentul s-a produs în urma coliziunii care a avut loc între un autoturism marca Renault Clio cu nr. de înmatriculare_, condus în momentul evenimentului de inculpata Ș. G. și pietonul C. S. care a suferit vătămări corporale și a fost transportat la spital pentru a i se acorda îngrijiri medicale, spital unde a decedat ca urmare a vătămărilor cauzate prin producerea accidentului.
Inculpata Ș. G. a fost testată cu aparatul etilotest Drager, și s-a constatat că nu consumase băuturi alcoolice anterior producerii accidentului.
Conform raportului medico-legal de necropsie nr. 189/A3/2012 emis de SJML C., (file 42-44), moartea numitului C. S. a fost violentă și a fost cauzată de șocul traumatic și hemoragie, în cadrul unui politraumatism cranio¬cerebral, toraco-abdominal, membre și bazin cu rupturi organe interne și fracturi osoase. Leziunile de violență au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri dure și au legătură directă cu cauza morții. In sângele recoltat de la cadavru nu s-a constatat alcool.
Martorii M. P. și B. G., au descris în declarațiile pe care le-au dat, împrejurările în care victima accidentului a fost lovită de conducătorul auto în timp ce ea se angajase în traversarea străzii pe marcajul pietonal.
Din concluziile raportului de expertiză judiciară tehnică auto, întocmit de către expertul C. G., (file 56-62), rezultă că dinamica producerii accidentului de circulație a fost următoarea: pe data de 02.04.2012, ora 08.45, pe bulevardul Mamaia din Municipiul C., pe sensul de mers dinspre stațiunea Mamaia spre zona Delfinariu, se deplasa pe banda a doua autoturismul marca Renault Clio cu nr. de înmatriculare_, condus de Ș. G..
Ajunsă în zona trecerii pentru pietoni din dreptul aleii de acces la hotelul Turist, conducătorul auto a observat că pe trecerea pentru pietoni, din stânga spre dreapta, față de sensul de deplasare al autoturismului, s-a angajat în traversare o persoană de sex masculin.
Pietonul era victima C. S., care traversa bulevardul Mamaia pe marcajul de traversare pentru pietoni. C. S. a ajuns în dreptul scuarului ce despărțea sensurile de mers ale drumului public și a continuat traversarea în pas grăbit deoarece a observat autoturismul care se apropia.
In acel moment conducătorul auto a frânat dar nu a reușit să evite accidentul și a lovit pietonul cu partea dreapta față a autoturismului, deviind spre stânga, în timp ce victima a fost proiectată spre dreapta pe carosabil, lângă trotuar.
În urma accidentului, victima C. S. a suferit leziuni corporale grave și a fost transportat la spital, unde ulterior a decedat.
Accidentul de circulație s-a produs pe bulevardul Mamaia, pe marcajul de traversare pentru pietoni de lângă . Hotelul Turist, la 6,00 m. de trotuarul din dreapta față de sensul de deplasare al autoturismului condus de inculpata Ș. G..
Viteza de deplasare a autoturismului marca Renault Clio cu nr. de înmatriculare_ în premomentul apariției stării de pericol a fost de 48,14 km/h. Conducătorul auto Ș. G. nu a acordat prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător, atunci când acesta se afla pe sensul de mers al vehiculului, încălcând astfel prev. art. 135 lit. h, din H.G. 1391/2006.
Cauza producerii accidentului de circulație este neacordarea de prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător, de către conducătorul auto Ș. G..
Accidentul de circulație putea fi evitat de conducătorul auto Ș. G. dacă acorda prioritate de trecere pietonului.
Faptul că pietonul a început să traverseze în pas grăbit deoarece a observat autoturismul care se apropia, modificându-și viteza de deplasare, a favorizat producerea accidentului.
Din concluziile raportului de expertiză judiciară tehnică auto menționat rezultă că inculpata Ș. G. este vinovată de producerea accidentului de circulație.
Încă din cursul urmăririi penale, inculpata a recunoscut fapta comisă, pe care a arătat că o regretă. Inculpata Ș. G., atât în declarația olografa cât și în declarațiile sale ulterioare, date în prezența apărătorului său ales, a recunoscut comiterea faptei pe care o regretă și a relatat că în timp ce conducea autoturismul pe bulevardul Mamaia dinspre stațiunea turistică către Delfinariul din Municipiul C., a accidentat un pieton care se angajase în traversarea drumului public pe marcajul pietonal iar după producerea accidentului, a coborât din autoturism și a așteptat sosirea organelor de poliție, care au efectuat cercetarea locului accidentului. Martorii audiați în cauză în cursul urmăririi penale au confirmat aspectele relatate mai sus.
În fața instanței inculpata s-a prevalat de procedura recunoașterii învinuirii,recunoscut situația de fapt descrisă în actul de sesizare al instanței și a solicitat ca judecata să aibă loc potrivit probelor administrate în faza de urmărire penală și a înscrisurilor noi prezentate în fața instanței.
Instanța constată dincolo de orice bănuială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost comisă de inculpată.
Instanța constată, în raport de decizia Curții Constituționale nr. 265/2014, că vechea reglementare reprezintă conform art.5 C. p. lege penală mai favorabilă, având în vedere faptul că în cauză nu sunt incidente instituția amânării pedepsei și nici dispozițiile cu privire la suspendarea condiționată a executării pedepsei prevăzută de art. 81 C. p. 1969 având în vedere modalitatea producerii accidentului de circulație, iar dispozițiile privind suspendarea condiționată a executării pedepsei prevăzute de art. 91 C. p. 1969 sunt prea aspre față de poziția de recunoaștere adoptată de inculpată. La alegerea modalității de individualizare a pedepsei instanța va avea în vedere cauza producerii accidentului de circulație și anume neacordarea de prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător de către inculpată.
Având în vedere motivele expuse cu privire la legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză, instanța urmează a dispune schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimisă în judecată inculpata Ș. G. din infracțiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. 1 și 2 C. p. cu aplicarea art. 5 C. p. în infracțiunea de infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 1 și 2 C. pen.1969 cu aplicarea art. 5 N. C. p.
În drept, fapta inculpatei Ș. G. care la data de 02.04.2012, în jurul orelor 08,45, a condus autoturismul marca Renault cu numărul de înmatriculare_ pe bulevardul Mamaia din Municipiul C. și când a ajuns în zona hotelului Turist, a surprins și a accidentat pe pietonul C. S., care se angajase în traversarea drumului public pe marcajul pietonal iar în urma accidentării sale, victima C. S. a suferit vătămări corporale în urma cărora a decedat ulterior întrunește, atât sub aspectul laturii subiective, cât și sub aspectul laturii obiective, elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 1 și 2 C. pen.1969 cu aplicarea art. 5 N. C. p.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea in vedere dispozițiile art. 396 alin. 10 N. C. p. p. și criteriile prev. de art. 72 C. pen. 1969.
Instanța reține faptul că gravitatea faptei este una medie cauza producerii accidentului fiind neatenția inculpatei care dimineața zilei de 02.04.2012 conducând autoturismul marca Renault cu numărul de înmatriculare_ pe bulevardul Mamaia din Municipiul C., o arteră intens circulată din municipiul C. a surprins și a accidentat pe pietonul C. S., care se angajase în traversarea drumului public pe marcajul pietonal, iar în urma accidentării sale, victima C. S. a suferit vătămări corporale în urma cărora a decedat ulterior.
Cu privire la persoana inculpatei instanța reține faptul că aceasta este o persoană familistă, nu este cunoscută cu antecedente penale, este bine văzută în mediul profesional, a recunoscut săvârșirea faptei și nu este cunoscută cu antecedente penale.
Față de aceste considerente instanța în baza art.184 alin. 2 și alin.4 C. pen.1969 cu aplicarea art. 5 N. C. p. și art. 396 alin. 10 C. p. p. va condamna inculpata Ș. G. la pedeapsa de 2 ani închisoare, apreciind că pedeapsa aplicată este de natură să asigure reeducarea inculpatei și conștientizarea acesteia asupra importanței valorilor sociale apărate de norma juridică de drept penal încălcată.
Având în vedere natura și gravitatea infracțiunii în baza art. 71 alin. 2 C.penal 1969 va interzice inculpatei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a doua si lit.b C.penal 1969.
Instanța constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 861 alin. 1 lit. a și b C. p. și apreciază, având în vedere atitudinea de regret a faptei exprimată de inculpată în cursul urmăririi penale și al judecății în primă instanță, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpată care, chiar fără executarea pedepsei nu v-a mai săvârși infracțiuni.
Pentru aceste motive în baza art.86 1 C. pen. 1969 va dispune suspendarea executării pedepsei de 2 ani închisoare sub supraveghere pe o durată de 4 ani ce constituie termen de încercare stabilit în condițiile art.86 2 C.pen. 1969.
În baza art.863 alin.1 și alin. 3 lit. e C. pen. 1969, pe durata termenului de încercare, inculpata Ș. G. va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C.;
b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență ;
Datele vor fi comunicate Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul C..
În baza art. 864 C. pen. 1969 cu referire la art. 83 și art. 84 C. pen 1969 va atrage atenția inculpatei că săvârșirea unei noi infracțiuni intenționate în termenul de încercare ori nerespectarea măsurilor de supraveghere sau a obligațiilor stabilite ori neplata despăgubirilor civile va impune revocarea suspendării sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. 5 C. penal 1969 va constata suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a doua și lit. b C. penal 1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
Instanța constată faptul că în cauză s-au constituit părți civile numita C. I. și C. P., reprezentată de tutore C. I..
La acordarea daunelor materiale ocazionate de înmormântarea și pomenile efectuate pentru numitul C. S. instanța va avea în vedere în principal declarațiile martorei C. E. care a declarat faptul că la înmormântarea a costat aproximativ 80-100 milioane de lei vechi. În cauză instanța va reține, cu privire la totalul cheltuielilor de înmormântare suma de 8.000 lei, având în vedere declarația martorei C. E. potrivit căreia la înmormântare au participat aproximativ 80 de familii. În suma de 8.000 lei se includ toate cheltuielile de înmormântare, respectiv cheltuieli cu înmormântarea și cu pomenirea la restaurant, astfel cum au fost relatate de această martoră, dar și de martorul R. I.. Cu privire la pomenirile ulterioare instanța va avea în vedere declarația martorei C. E. care a afirmat că la pomenirea de un an s-au cheltuit 40 milioane lei vechi, iar despre alte pomeniri între înmormântare și pomenirea de un an martora nu a dat detalii despre efectuarea de cheltuieli. Instanța va reține faptul că la pomenirea de un an a fost cheltuită suma de 4.000 lei, astfel încât în total toate cheltuielile efectuate ulterior decesului numitului C. S. se ridică la suma de 12.000 lei. Instanța va înlătura susținerile părții civile potrivit cărora a cheltuit suma de 20.000 lei având în vedere faptul că martorul R. I. a susținut doar că i-ar fi împrumutat suma de 20.000 lei nu și faptul că o astfel de sumă ar fi fost cheltuită de partea civilă C. I. strict pentru înmormântarea și comemorarea numitului C. S..
La acordarea daunelor morale instanța va avea în vedere vârsta înaintată a victimei legătura între victimă și fiecare dintre cele două părți civile, respectiv cea de socru –noră, și soț –soție, dar și starea în care se află în prezent numita C. P., soția victimei, care este pusă sub interdicție, astfel încât decesul, chiar inopinat, al unei persoane în vârstă să nu constituie un motiv de îmbogățire fără justă cauză.
Cu privire la numita C. I. instanța va evalua cuantumul daunelor morale la suma de 3.000 EURO având în vedere faptul că această parte civilă a fost nora victimei, s-a ocupat de înmormântarea acestuia, iar relațiile de familie au fost unele bune, obișnuite în societate.
Cu privire suferința produsă de decesul soțului său de numitei C. P. instanța reține faptul că defunctul a fost un sprijin moral pentru aceasta de a lungul vieții, însă în prezent această parte civilă este pusă sub interdicție, se află la o vârstă înaintată, astfel încât față de situația actuală a acestei părți civile instanța va evalua cuantumul daunelor morale la suma de 5.000 EURO.
În cauză asigurătorul S. C. A. REASIGURARE ASTRA S.A. a figurat în calitate de parte responsabilă civilmente, inculpata având o asigurare de răspundere civilă obligatorie încheiată cu această societate de asigurare.
Având în vedere motivele expuse, în baza art. 19 și 347 alin. 1 C. p. p. va admite acțiunea civilă și va obliga inculpata Ș. G. alături de asigurătorul S. C. A. REASIGURARE ASTRA S.A. la plata către partea civilă C. P., reprezentată de tutore C. I. a sumei de 5.000 EURO cu titlu de daune morale, și la plata către partea civilă C. I. a sumelor de 3.000 EURO cu titlu de daune morale și a sumei de 12.000 lei cu titlu de daune materiale.
În baza art. 274 alin. 1 C. p. p. va obliga inculpata Ș. G. la plata sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 1500 lei este aferentă fazei de urmărire penală, iar suma de 500 lei este aferentă desfășurării procedurii de cameră preliminară și judecății în primă instanță.
În baza art. 275 C. p. p. va obliga inculpata Ș. G. la plata sumei de 5000 lei cu titlu de onorariu avocat al părții civile conform chitanțelor de la filele 41 și 42.”
În termen legal, împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpata Ș. G., asiguratorul . SA și de tutorele C. I. în numele și pentru partea civilă C. P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele cuprinse în partea introductivă a prezentei decizii.
La Curtea de Apel Constanta cauza a fost înregistrată sub același număr.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale nr. 1116/8.10.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ prin prisma criticilor aduse de apelant și sub toate aspectele prev. de art. 417 al. 1,2 cod pr. penală, curtea constată următoarele:
În apelul formulat de inculpata Ș. G..
Curtea constată că prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, vinovăția inculpatei, dând faptei comisă de aceasta încadrarea juridică corespunzătoare dovezilor produse, confirmând rechizitoriul.
Curtea observă că judecata cauzei s-a realizat potrivit procedurii de recunoaștere a vinovăției prev. de art. 374 al. 4 c.p.p., art. 375 c.p.p. rap. la art. 396 al. 10 c.po.p.
Sub aspectul situației de fapt, din analiza probelor administrate în cursul urmăririi penale, recunoscute și însușite de inculpată, rezultă că, inculpata Ș. G. la data de 02.04.2012, în jurul orelor 08,45, a condus autoturismul marca Renault cu numărul de înmatriculare_ pe bulevardul Mamaia din Municipiul C. și când a ajuns în zona hotelului Turist, a surprins și a accidentat pe pietonul C. S., care se angajase în traversarea drumului public pe marcajul pietonal iar în urma accidentării sale, victima C. S. a suferit vătămări corporale în urma cărora a decedat ulterior.
În acest sens prezintă relevanță următoarele mijloace de probă: procesul - verbal de procesul-verbal de cercetare la fața locului, schița locului accidentului și planșă fotografică; raportul medico-legal de necropsie nr. 189/A3/2012 emis de SJML C.; expertiza tehnice judiciară auto; declarațiile părților civile; declarațiile martorilor M. P. și B. G.; certificatul de cazier judiciar; declarațiile inculpatei de recunoașterea a faptei.
Față de incidența disp. art. 396 al. 2 c.p.p. în sensul că probatoriul cauzei dovedește mai presus de orice îndoială rezonabilă că fapta dedusă judecății prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria C. nr.5667/P/2012 din 6.10.2014, există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de aceasta, întemeiat prima instanță a pronunțat o hotărâre de condamnare a inculpatei Ș. G. pentru infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art. 178 al. 1 și 2 cod penal.
În mod corect prima instanță prin aplicarea disp. art. 5 cod penal a reținut că legea penală mai favorabilă în cauză este codul penal vechi, în raport de condițiile de aplicare a modalității de executare a pedepsei închisorii sub supraveghere, mai aspre în codul nou, prevăzând în plus obligația inculpatului de a-și manifesta acordul la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității.
Inculpata nu a contestat starea de fapt, vinovăția sa, criticând soluția fondului cu privire la greșita individualizare a pedepsei, atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare, solicitând reducerea pedepsei închisorii și schimbarea modalității de executare cu cea prevăzută de art. 81 cod penal din 1969 - suspendarea condiționată.
De asemenea, critica vizează și latura civilă a procesului penal, în sensul respingerii cererilor de constituire de parte civilă în cauză, motivată de renunțarea părților civile la despăgubirile civile, conform înscrisurilor existente la dosar, renunțare exprimată în cursul urmăririi penale.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, reținem că prima instanță a dat eficiența cuvenită criteriilor generale prev. de disp. art. 72 cod penal din 1968, respectiv, dispozițiile părții generale ale codului, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de la 2 la 7 ani închisoare, gradul de pericol social al faptei pe care îl apreciază ca fiind de o gravitate medie.
S-a ținut seama și de datele ce caracterizează persoana și conduita inculpatei, tânără în vârstă de 33 de ani, cu o bună inserție socială, căsătorită, cu studii superioare – funcționar bancar în cadrul Băncii Transilvania, la primul conflict cu legea penală, cu o conduită sinceră în cursul procesului penal, recunoscând și regretând fapta comisă.
Pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere conform art. 86/1 cod penal vechi, reflectă realitatea gradului concret de pericol social al faptei și este aptă să îndeplinească cerințele impuse de legiuitor în art. 52 cod penal privind scopul și finalitățile pedepsei, acelea de măsură reală de constrângere, de reeducare a inculpatului și de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
În cauză nu au fost evidențiate elemente în sensul reindividualizării pedepsei aplicate de instanța fondului.
Critica inculpatei este întemeiată sub aspectul laturii civile.
În mod greșit prima instanță a obligat-o pe inculpată în solidar cu asiguratorul, la plata de despăgubiri civile cu titlu de daune morale către partea civilă C. I. – nora defunctului, care nu se regăsește printre moștenitorii acestuia, și nu a făcut dovada sentimentelor afective puternice față de victimă.
În apelul formulat de C. I. în numele și pentru partea civilă C. P..
Critica vizează majorarea cuantumului daunelor morale la care a fost obligată inculpata în solidar cu asiguratorul, având în vedere că partea civilă C. P. era soția victimei, căsătoriți de 50 de ani, și a suferit o traumă morală enormă care i-a perturbat echilibrul vieții, în prezent fiind pusă sub interdicție ca urmare a decesului soțului.
Critica nu este întemeiată.
Curtea constată că prima instanță a ținut seama de traumele psihice ale părții civile, respectiv impactul emoțional foarte puternic cauzat de decesul subit al soțului, victima accidentului, de care era atașată sufletește și o susținea material și moral.
Prejudiciul moral afectiv însă, este greu de cuantificat, câtă vreme nu există criterii legale în acest sens.
Instanța, în aprecierea prejudiciului moral suferit de rudele unei persoane decedate, are în vedere caracterul intempestiv al dispariției acelei persoane, de natură să producă un șoc emoțional asupra celor apropiați; intensitatea cu care au fost percepute consecințele faptei; modificările ireversibile produse în viața acestora; gradul de afectare efectivă a vieții de familie, sociale, raportat și la gradul de rudenie și de implicare al persoanei dispărute.
Este de necontestat că dispariția neașteptată a soțului părții civile, afectează ireversibil relațiile deosebit de apropiate dintre aceștia, partea civilă fiind lipsită de suportul afectiv al victimei.
La stabilirea întinderii prejudiciului moral instanța are în vedere și modul de viață efectiv al părții civile, contextul economic și social real în care aceasta își ducea traiul zilnic anterior.
Ceea ce se acordă părții civile este o satisfacție întemeiată și suficientă pentru a-i da posibilitatea de a surmonta perioada ulterioară decesului persoanei apropiate sub aspectul suferințelor psihice provocate.
În cauză, curtea apreciază că întinderea daunelor morale stabilită de instanța fondului este corectă, neimpundu-se majorarea cuantumului acestora.
În apelul asiguratorului . SA.
Critica este întemeiată.
Într-adevăr, daunele morale acordate părții civile C. I. sunt nejustificate, raportat la împrejurările cauzei și probele din dosar.
De altfel, pentru a justifica cuantumul daunelor morale, instanța de fond motivează că partea civilă este nora victimei, s-a ocupat de înmormântarea acesteia, iar relațiile de familie au fost unele bune, obișnuite în societate, ceea ce nu este suficient.
Pentru acordarea de despăgubiri civile cu titlu de daune morale, prima instanță nu a făcut o verificare efectivă a îndeplinirii condițiilor pentru angajarea răspunderii civile delictuale și nu a interpretat corect dispozițiile legale.
În cauză, C. I. este nora victimei, nefăcând parte din moștenitorii acesteia, însă are obligația de a proba sentimentele afective puternice față de victimă care să impună acordarea unor daune morale.
Este real că o traumă psihică încearcă în cazul pierderii vieții nu numai persoanele care fac parte din familia restrânsă, ci și alte persoane mai mult sau mai puțin apropiate de aceasta, fără a avea însă îndreptățirea să ceară și să obțină în instanță dezdăunări pentru prejudiciul moral creat.
Suferă un prejudiciu afectiv prin ricoșeu doar acele persoane care dovedesc că aveau relații foarte apropiate cu victima, armonioase, și care conștientizează prejudiciul.
Ori, în cauză, prima instanță a acordat daune morale părții civile C. I., fără ca aceasta să dovedească prejudiciul afectiv.
Cum prejudiciul afectiv are un caracter subiectiv, se prezumă că persoana care îl invocă trebuie să facă dovada unor suferințe psihice determinate de faptul morții unei persoane dragi, probă neefectuată de partea civilă C. I..
Pentru toate aceste considerente, curtea, în baza art.421 alin.1 pct.1 lit. b cod procedură penală, va respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta parte civilă C. P. prin curator C. I. împotriva sentinței penale nr.1116/08.10.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ .
În baza art.275 alin.2 cod procedură penală, va obliga apelanta parte civilă C. P. prin curator C. I. la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.421 alin.1 pct.2 lit. a cod procedură penală, va admite apelurile formulate de apelanta inculpată Ș. G. și de apelantul parte responsabilă civilmente . SA C. împotriva sentinței penale nr.1116/08.10.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._,
În baza art.423 alin.2 cod procedură penală, va desființa în parte sentința penală nr.1116/08.10.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ și rejudecând va înlătura obligarea inculpatei Ș. G. în solidar cu partea responsabilă civilmente . SA C. la plata sumelor de 3000 euro reprezentând daune morale și 12.000 lei reprezentând daune materiale către partea civilă C. I..
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe dacă nu sunt contrare prezentei decizii.
În baza art.272 alin.1 cod procedură penală, onorariul parțial avocat oficiu în sumă de 90 lei se va avansa din fondul MJ în favoarea avocat G. A. E..
În baza art.275 alin.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apelurile formulate de apelanta inculpată Ș. G. și de apelantul parte responsabilă civilmente . SA C. vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 alin.1 pct.1 lit. b cod procedură penală,
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta parte civilă C. P. prin curator C. I. împotriva sentinței penale nr.1116/08.10.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ .
În baza art.275 alin.2 cod procedură penală,
Obligă apelanta parte civilă C. P. prin curator C. I. la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.421 alin.1 pct.2 lit. a cod procedură penală,
Admite apelurile formulate de apelanta inculpată Ș. G. și de apelantul parte responsabilă civilmente . SA C. împotriva sentinței penale nr.1116/08.10.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._,
În baza art.423 alin.2 cod procedură penală,
Desființează în parte sentința penală nr.1116/08.10.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ și rejudecând dispune:
Înlătură obligarea inculpatei Ș. G. în solidar cu partea responsabilă civilmente . SA C. la plata sumelor de 3000 euro reprezentând daune morale și 12.000 lei reprezentând daune materiale către partea civilă C. I..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe dacă nu sunt contrare prezentei decizii.
În baza art.272 alin.1 cod procedură penală,
Onorariul parțial avocat oficiu în sumă de 90 lei se va avansa din fondul MJ în favoarea avocat G. A. E..
În baza art.275 alin.3 cod procedură penală,
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apelurile formulate de apelanta inculpată Ș. G. și de apelantul parte responsabilă civilmente . SA C. rămân în sarcina statului.
Definitivă,
Pronunțată în ședință publică, azi 18.12.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
E. C. M. M. U.
GREFIER,
I. C.
Jud. fond. E.Gîrlici
Red.jud.M.U.
9 ex./9.02.2016
| ← Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr.... | Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 1219/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
