Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 1219/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA

Curtea de Apel CONSTANŢA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 1219/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 15-12-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ Nr. 1219/P

Ședința publică de la 15 Decembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. D.

Judecător C. J.

Cu participare: Grefier de ședință A. B.

Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel C. a fost reprezentat de procuror J. V. P.

S-a luat în examinare apelul penal declarat de revizuentul M. Ș. - fiul lui V. și al lui A., născut la 24 Iunie 1961, CNP-_, împotriva sentinței penale nr. 264/22.07.2015, a Tribunalului C..

Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 10 decembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Instanța, a stabilit pronunțarea cauzei la data de 15 decembrie 2015, când a pronunțat următoarea decizie;

CURTEA

Dosar nr._

Asupra apelului penal de față:

Prin sentința penală nr. 264/22.07.2015, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul nr._, s-au hotărât următoarele:

,,În baza art.459 alin.5 C.p.p.:

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a s.p. nr.196/27.04.2012 pronunțată de către Tribunalului C., modificată prin d.p. nr.418/P/17.06.2014 a Curții de Apel C., formulată de către revizuientul-condamnat M. Ș. - fiul lui V. și A., născut la data de 24.09.1961, în prezent deținut în Penitenciarul Poarta Albă.

În baza art.275 alin.2 C.p.p.:

Obligă pe revizuientul-condamnat la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Cu drept de apel în termen de 1o zile de la comunicare.

Examinată în Camera de Consiliu și pronunțată în ședință publică astăzi, 22.07.2015,,.

Pentru a pronunța sentința penală menționată, prima instanță deliberâd, a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 9.06.2015, condamnatul M. Ș. a solicitat revizuirea s.p. nr.196/27.04.2012 pronunțată de către Tribunalului C..

În motivarea cererii, revizuientul a susținut în esență în mod greșit a fost condamnat și pentru infracțiunea de tentativă la omor și totodată că:

- de la dosarul de urmărire penală au dispărut probe, fapt pentru care a fost judecat în baza unui probatoriu incomplet;

- instanța de apel a respins calea de atac fără a oferi în motivarea hotărârii vreo explicație referitoare la dispariția probelor din dosarul de urmărire penală;

- organele de urmărire penală nu au administrat probe și în favoarea sa;

- a fost condamnat în primă instanță fără să cunoască toate actele dosarului;

- judecătorul fondului nu a cunoscut toate actele dosarului;

- instanța de apel nu a motivat soluția pe latură civilă;

- a fost condamnat în apel la pedepse extrem de mari deși în primă instanță se dispusese achitarea sa, instanța de apel neadministrând probe suplimentare;

- instanța de apel a respins o mare parte din probele solicitate de către inculpați.

Analizând cererea condamnatului, instanța constată că aceasta este inadmisibilă.

Instanța constată că în cauză nu este incident niciunul din cazurile de revizuire indicate de către condamnat în cuprinsul cererii sale.

Un prim temei juridic al cererii sale, revizuientul a invocat prevederile art.453 alin.1 lit.a C.p.

Instanța subliniază că în procedura revizuirii nu pot fi aduse critici hotărârii de condamnare, neputându-se invoca lipsa probelor ori greșita interpretare a acestora, întrucât nu este permisă nicio ingerință în autoritatea de lucru judecat.

Pentru a fi incident cazul de revizuire prevăzut de art.453 alin.1 lit.a C.p.p., este necesar să existe fapte ori împrejurări cu caracter de noutate, „ ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei” . Totodată, este necesar ca aceste fapte și împrejurări să fie relevante pentru a dovedi netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.

Se constată că argumentele privind participarea revizuientului la comiterea faptei au fost combătute în mod amplu prin considerentele deciziei pronunțate în calea de atac ordinară a apelului, astfel încât motivul invocat de către acesta, vizând în esență greșita condamnare după o soluție de achitare în primă instanță nu constituie un element cu caracter de noutate ce ar putea conduce la revizuire hotărârii de condamnare.

Motivele invocate de către revizuient vizând dispariția probelor de la dosarul de urmărire penală, judecarea sa în baza unui probatoriu incomplet, respingerea apelului fără a oferi în motivarea hotărârii vreo explicație referitoare la dispariția probelor din dosarul de urmărire penală, neadministrarea probelor și în favoarea sa de către organele de urmărire penală, condamnarea pronunțată fără cunoașterea tuturor actelor dosarului, atât de către instanță cât și de către revizuient, nemotivarea soluției pe latură civilă, condamnarea în apel la pedepse extrem de mari deși în primă instanță se dispusese achitarea sa, instanța de apel neadministrând probe suplimentare, respingerea unei părți mari din probele solicitate de către inculpați, nu reprezintă elemente de noutate în sensul impus de dispozițiile art.453 C.p.p. ci critici aduse unei hotărâri definitive care nu pot fi primite în procedura revizuirii, în caz contrar încălcându-se în mod nepermis autoritatea de lucru judecat.

Pretinsa sustragere a unor probe din dosarul de urmărire penală, nu constituie motiv de revizuire nici din perspectiva dispozițiilor art.453 alin.1 lit.d C.p.p., întrucât, potrivit alin.4 al aceluiași articol, comiterea unei infracțiuni de către organele judiciare care au instrumentat cauza constituie motiv de revizuire decât în măsura în care a fost constatată prin hotărâri judecătorești definitive.

Deși revizuientul nu a motivat indicarea temeiurilor de revizuire prevăzute de art.453 alin.1 lit. b și d C.p.p., instanța subliniază că, potrivit alin 4 al art.453 C.p.p. și săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă de către martorii pe ale căror depoziții s-a întemeiat condamnarea sau comiterea unei infracțiuni în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere nu pot, de asemenea, constituie caz de revizuire decât în măsura în care a fost constatată prin hotărâri judecătorești definitive.

De asemenea, instanța subliniază că, dispozițiile art.453 alin.1 lit.e C.p.p. vizează cel puțin două hotărâri judecătorești definitive, cerință care nu este întrunită în cazul de față, sentința de achitare a instanței de fond – nedefinitivă – și decizia pronunțată în apel neconstituind hotărâri ce nu se pot concilia în înțelesul acestor dispoziții legale.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.459 alin.3 C.p.p., în baza art.459 alin.5 C.p.p., instanța a respins, ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de către condamnatul M. Ș., cu consecința obligării acestuia, potrivit art. 275 alin.2 C.p.p., la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat.

Împotriva sentinței penale nr. 264/22.07.2015 pronunțată de Tribunalul C., în dosarul penal nr._, a declarat apel condamnatul revizuient M. Ș., care în esență a criticat soluția instanței de fond deoarece de la dosarul de urmărire penală au dispărut probe, fapt pentru care a fost judecat în baza unui probatoriu incomplet; instanța de apel a respins calea de atac fără a oferi în motivarea hotărârii vreo explicație referitoare la dispariția probelor din dosarul de urmărire penală;organele de urmărire penală nu au administrat probe și în favoarea sa; a fost condamnat în primă instanță fără să cunoască toate actele dosarului;judecătorul fondului nu a cunoscut toate actele dosarului;instanța de apel nu a motivat soluția pe latură civilă; a fost condamnat în apel la pedepse extrem de mari deși în primă instanță se dispusese achitarea sa, instanța de apel neadministrând probe suplimentare și

instanța de apel a respins o mare parte din probele solicitate de către inculpați.

În apel condamnatul a depus la dosar un memoriu și oplanșa foto.

Examinând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate de apelant precum și din oficiu, conform art. 420 C. Pr. P.., curtea constată că apelul formulat este nefondat:

Prin decizia penală nr. 418/P/17.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._, s-a hotărât:

„În baza art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge apelurile declarate de inculpații BOLMANDÂR N. - fiul lui N. și al lui V., născut la 03 Septembrie 1976, CNP-_, M. A. - fiul lui Ș. și al lui C., născut la 16 Mai 1989, CNP-_, C. S. – fiul lui V. și al lui M., născut la 29 Martie 1978, CNP-_, BOLMANDÂR A. - fiul lui I. și al lui P., născut la 15 August 1977, CNP-_ și B. D. - fiul lui I. și al lui N., născut la 11 Martie 1982, CNP-_ și împotriva sentinței penale nr.196/27.04.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._/118/2010, ca nefondate.

În baza art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, admite apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul C. și inculpații M. V. – fiul lui Ș. și al lui C., născut la 22 Martie 1985, CNP_, M. I. – fiul lui Ș. și al lui C., născut la 05 Septembrie 1981, CNP-_, M. D. - fiul lui Ș. și al lui C., născut la 30 Iunie 1983, CNP-_, M. F. – fiul lui Ș. și al lui C., născut la 10 Aprilie 1987, CNP-_ și M. Ș. - fiul lui V. și al lui A., născut la 24 Iunie 1961, CNP-_ împotriva aceleiași sentințe penale.

Desființează în parte sentința penală apelată și, rejudecând, dispune:

În baza art.386 Cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților, după cum urmează:

- pentru inculpatul M. V., din infracțiunile prevăzute de art.20 Cod penal 1968, raportat la art.174-175 lit.i Cod penal 1968 și ar.321 alin.1 Cod penal 1968, ambele cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal 1968 și art.33 lit.a Cod penal 1968, în infracțiunile prevăzute de art.32 Cod penal, raportat la art.189 alin.1 lit.e Cod penal și art.371 Cod penal, ambele cu aplicarea art.77 lit.a Cod penal, art.38 Cod penal și art.5 Cod penal, cu referire la art.19 din Legea nr.682/2002, republicată;

- pentru inculpatul M. I., din infracțiunile prevăzute de art.20 Cod penal 1968, raportat la art.174-175 lit.i Cod penal 1968 și ar.321 alin.1 Cod penal 1968, ambele cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal 1968 și art.33 lit.a Cod penal 1968, în infracțiunile prevăzute de art.32 Cod penal, raportat la art.188 alin.1 Cod penal și art.371 Cod penal, ambele cu aplicarea art.77 lit.a Cod penal, art.38 Cod penal și art.5 Cod penal, cu referire la art.19 din Legea nr.682/2002, republicată;

- pentru inculpatul Bolmandâr N., din infracțiunile prevăzute de art.20 Cod penal 1968, raportat la art.174-175 lit.i Cod penal 1968 și art.321 alin.1 Cod penal 1968, ambele cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal 1968 și art.33 lit.a Cod penal 1968, în infracțiunile prevăzute de art.32 Cod penal, raportat la art.188 alin.1 Cod penal și art.371 Cod penal, ambele cu aplicarea art.77 lit.a Cod penal, art.38 Cod penal și art.5 Cod penal;

- pentru inculpații M. Ș., M. A., M. F., M. D., C. S., Bolmandâr A. și B. D., din infracțiunile prevăzute de art.26 Cod penal 1968, cu referire la art.20 Cod penal 1968, raportat la art.174-175 lit.i Cod penal 1968 și ar.321 alin.1 Cod penal 1968, ambele cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal 1968 și art.33 lit.a Cod penal 1968, în infracțiunile prevăzute de art.48 Cod penal, cu referire la art.32 Cod penal, raportat la art.188 alin.1 Cod penal și art.371 Cod penal, ambele cu aplicarea art.77 lit.a Cod penal, art.38 Cod penal și art.5 Cod penal.

I. În baza art.32 Cod penal, raportat la art.189 alin.1 lit.e Cod penal, cu aplicarea art.77 lit.a Cod penal și art.5 Cod penal, cu referire la art.19 din Legea nr.682/2002, republicată, condamnă pe inculpatul M. V. la pedeapsa de 6 ani și 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, la care adaugă un spor de 1 an închisoare.

În baza art.66 alin.1 lit.a,b,h,n și o Cod penal, interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercițiul următoarelor drepturi pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme; dreptul de a comunica cu partea vătămată M. S., cu membri de familie ai acesteia, prevăzuți de art.177 Cod penal și de a se apropia de aceștia; dreptul de a se apropia de locuința, de locul de muncă și de alte locuri unde partea vătămată M. S. desfășoară activități sociale.

În baza art.65 alin.1 Cod penal, interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală a închisorii va fi executată sau considerată ca executată, exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a,b,h,n și o Cod penal, a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară.

În baza art.371 Cod penal, cu aplicarea art.77 lit.a Cod penal și art.5 Cod penal, cu referire la art.19 din Legea nr.682/2002, republicată, condamnă pe inculpatul M. V. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice.

Menține anularea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.937/23.09.2011 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr.45/P/17.01.2012 a Curții de Apel C., dispusă prin sentința penală atacată, iar în baza art.39 alin.1 lit.b Cod penal, contopește această pedeapsă cu pedepsele aplicate prin prezenta decizie în pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 3 luni închisoare, la care adaugă un spor de 8 luni închisoare, reprezentând o treime din totalul celor două pedepse a câte 1 an închisoare.

În final, inculpatul M. V. – fiul lui Ș. și al lui C., născut la 22 Martie 1985, CNP_ va executa pedeapsa de 7 ani și 11 luni închisoare, în regim privativ de libertate, potrivit art.60 Cod penal.

În baza art.45 Cod penal, interzice inculpatului M. V., cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, precum și cu titlu de pedeapsă accesorie, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală a închisorii va fi executată sau considerată ca executată, exercițiul următoarelor drepturi prevăzute de art.66 alin.1 lit.a,b,h,n și o Cod penal: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme; dreptul de a comunica cu partea vătămată M. S., cu membri de familie ai acesteia prevăzuți de art.177 Cod penal și de a se apropia de aceștia; dreptul de a se apropia de locuința, de locul de muncă și de alte locuri unde partea vătămată M. S. desfășoară activități sociale.

II. În baza art.32 Cod penal, raportat la art.188 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.77 lit.a Cod penal și art.5 Cod penal, cu referire la art.19 din Legea nr.682/2002, republicată, condamnă pe inculpatul M. I. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor.

În baza art.66 alin.1 lit.a,b,h,n și o Cod penal, interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercițiul următoarelor drepturi pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme; dreptul de a comunica cu partea vătămată M. S., cu membri de familie ai acesteia, prevăzuți de ar.177 Cod penal și de a se apropia de aceștia; dreptul de a se apropia de locuința, de locul de muncă și de alte locuri unde partea vătămată M. S. desfășoară activități sociale.

În baza art.371 Cod penal, cu aplicarea art.77 lit.a Cod penal și art.5 Cod penal, cu referire la art.19 din Legea nr.682/2002, republicată, condamnă pe inculpatul M. I. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice.

În baza art.39 alin.1 lit.b Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care adaugă un spor de 4 luni închisoare, reprezentând o treime din pedeapsa de 1 an închisoare.

În final, inculpatul M. I. – fiul lui Ș. și al lui C., născut la 05 Septembrie 1981, CNP-_ va executa pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare, în regim privativ de libertate, potrivit art.60 Cod penal.

În baza art.45 Cod penal, interzice inculpatului M. I., cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, precum și cu titlu de pedeapsă accesorie, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală a închisorii va fi executată sau considerată ca executată, exercițiul următoarelor drepturi prevăzute de art.66 alin.1 lit.a,b,h,n și o Cod penal: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme; dreptul de a comunica cu partea vătămată M. S., cu membri de familie ai acesteia, prevăzuți de art.177 Cod penal și de a se apropia de aceștia; dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă și alte locuri unde partea vătămată M. S. desfășoară activități sociale.

III. În baza art.32 Cod penal, raportat la art.188 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.77 lit.a Cod penal și art.5 Cod penal, condamnă pe inculpatul Bolmandâr N. la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor.

În baza art.371 Cod penal, cu aplicarea art.77 lit.a Cod penal și art.5 Cod penal, condamnă pe inculpatul Bolmandâr N. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice.

În baza art.39 alin.1 lit.b Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, la care adaugă un spor de 8 luni închisoare, reprezentând o treime din pedeapsa de 2 ani închisoare.

În final, inculpatul Bolmandâr N. - fiul lui N. și al lui V., născut la 03 Septembrie 1976, CNP-_ va executa pedeapsa de 10 ani și 8 luni închisoare, în regim privativ de libertate, potrivit art.60 Cod penal.

În baza art.45 Cod penal, interzice inculpatului Bolmandâr N., cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, precum și cu titlu de pedeapsă accesorie, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală a închisorii va fi executată sau considerată ca executată, exercițiul următoarelor drepturi prevăzute de art.66 alin.1 lit.a,b,h,n și o Cod penal: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme; dreptul de a comunica cu partea vătămată M. S., cu membri de familie ai acesteia, prevăzuți de art.177 Cod penal și de nu se apropia de aceștia; dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă și alte locuri unde partea vătămată M. S. desfășoară activități sociale.

IV. În baza 48 Cod penal, cu referire la art.32 Cod penal, raportat la art.188 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.77 lit.a Cod penal și art.5 Cod penal, condamnă pe inculpații M. Ș., M. A. și M. D. la câte o pedeapsă de 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă la omor.

În baza art.66 alin.1 lit.a,b,h,n și o Cod penal, interzice inculpaților, cu titlu de pedeapsă complementară, exercițiul următoarelor drepturi pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme; dreptul de a comunica cu partea vătămată M. S., cu membri de familie ai acesteia, prevăzuți de art.177 Cod penal și de a se apropia de aceștia; dreptul de a se apropia de locuința, de locul de muncă și de alte locuri unde partea vătămată M. S. desfășoară activități sociale.

În baza art.65 alin.1 Cod penal, interzice inculpaților, cu titlu de pedeapsă accesorie, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală a închisorii va fi executată sau considerată ca executată, exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a,b,h,n și o Cod penal, a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară.

În baza art.371 Cod penal, cu aplicarea art.77 lit.a Cod penal și art.5 Cod penal, condamnă pe inculpații M. Ș., M. A. și M. D., la câte o pedeapsă de 1 an și 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice.

În baza art.39 alin.1 lit.b Cod penal, aplică inculpaților pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare, la care adaugă un spor de 7 luni închisoare, reprezentând o treime din pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare.

În final, inculpații M. Ș. - fiul lui V. și al lui A., născut la 24 Iunie 1961, CNP-_, M. A. - fiul lui Ș. și al lui C., născut la 16 Mai 1989, CNP-_ și M. D. - fiul lui Ș. și al lui C., născut la 30 Iunie 1983, CNP-_ vor executa câte o pedeapsă de 9 ani și 7 luni închisoare, în regim privativ de libertate, potrivit art.60 Cod penal.

În baza art.45 Cod penal, interzice inculpaților M. Ș., M. A., M. F. și M. D. cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, precum și cu titlu de pedeapsă accesorie, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală a închisorii va fi executată sau considerată ca executată, exercițiul următoarelor drepturi prevăzute de art.66 alin.1 lit.a,b,h,n și o Cod penal: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme; dreptul de a comunica cu partea vătămată M. S., cu membri de familie ai acesteia, prevăzuți de art.177 Cod penal și de a se apropia de aceștia; dreptul de a nu se apropia de locuința, locul de muncă și alte locuri unde partea vătămată M. S. desfășoară activități sociale.

V. În baza 48 Cod penal, cu referire la art.32 Cod penal, raportat la art.188 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.77 lit.a Cod penal și art.5 Cod penal, condamnă pe inculpatul M. F. la pedeapsa de 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă la omor.

În baza art.371 Cod penal, cu aplicarea art.77 lit.a Cod penal și art.5 Cod penal, condamnă pe inculpatul M. F. la pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice.

Menține anularea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.937/23.09.2011 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr.45/P/17.01.2012 a Curții de Apel C., dispusă prin sentința penală atacată, iar în baza art.39 alin.1 lit.b Cod penal, contopește această pedeapsă cu pedepsele aplicate prin prezenta decizie în pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare, la care adaugă un spor de 11 luni închisoare, reprezentând o treime din totalul celor două pedepse de 1 an închisoare și 1 an și 9 luni închisoare.

În final, inculpatul M. F. – fiul lui Ș. și al lui C., născut la 10 Aprilie 1987, CNP-_ va executa pedeapsa de 9 ani și 11 luni închisoare, în regim privativ de libertate, potrivit art.60 Cod penal.

În baza art.45 Cod penal, interzice inculpatului M. F., cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, precum și cu titlu de pedeapsă accesorie, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală a închisorii va fi executată sau considerată ca executată, exercițiul următoarelor drepturi prevăzute de art.66 alin.1 lit.a,b,h,n și o Cod penal: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme; dreptul de a comunica cu partea vătămată M. S., cu membri de familie ai acesteia, prevăzuți de art.177 Cod penal și de a nu se apropia de aceștia; dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă și alte locuri unde partea vătămată M. S. desfășoară activități sociale.

VI. În baza 48 Cod penal, cu referire la art.32 Cod penal, raportat la art.188 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.77 lit.a Cod penal și art.5 Cod penal, condamnă pe inculpații C. S., Bolmandâr A. și B. D. la câte o pedeapsă de 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă la omor.

În baza art.371 Cod penal, cu aplicarea art.77 lit.a Cod penal și art.5 Cod penal, condamnă pe inculpații C. S., Bolmandâr A. și B. D. la câte o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice.

În baza art.39 alin.1 lit.b Cod penal, aplică inculpaților pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare, la care adaugă un spor de 6 luni închisoare, reprezentând o treime din pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În final, inculpații C. S. – fiul lui V. și al lui M., născut la 29 Martie 1978, CNP-_, Bolmandâr A. - fiul lui I. și al lui P., născut la 15 August 1977, CNP-_ și B. D. - fiul lui I. și al lui N., născut la 11 Martie 1982, CNP-_ vor executa câte o pedeapsă de 9 ani și 6 luni închisoare, în regim privativ de libertate, potrivit art.60 Cod penal.

În baza art.45 Cod penal, interzice inculpaților cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, precum și cu titlu de pedeapsă accesorie, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală a închisorii va fi executată sau considerată ca executată, exercițiul următoarelor drepturi prevăzute de art.66 alin.1 lit.a,b,h,n și o Cod penal: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme; dreptul de a comunica cu partea vătămată M. S., cu membri de familie ai acesteia, prevăzuți de art.177 Cod penal și de a se apropia de aceștia; dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă și alte locuri unde partea vătămată M. S. desfășoară activități sociale.

Înlătură din cuprinsul sentinței penale apelate dispozițiile privind aplicarea art.86¹ și următoarele Cod penal 1968, art.71 alin.5 Cod penal 1968 și art.359 Cod procedură penală 1968 față de inculpații M. Ș., M. A., M. D., Bolmandâr A. și B. D., precum și celelalte dispoziții contrare deciziei penale de față.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art.272 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe apelanții inculpați Bolmandâr N., M. A., C. S., Bolmandâr A. și B. D. la plata a câte 1.500 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în faza apelului rămân în sarcina acestuia.

În baza art.272 Cod de procedură penală, onorariile de avocați oficiu B. M. (150 lei), F. E. (150 lei), Miță E. (150 lei), M. V. (150 lei), H. A. (150 lei), C. M. (150 lei), C. M. L. (150 lei), M. S. (150 lei), S. A. (150 lei), S. F. (400 lei), O. A. (150 lei), I. (C.) S. (400 lei), G. D. (400 lei), R. N. (400 lei), A. A. (150 lei), V. Clarisa (150 lei), N. A. V. (150 lei), P. A. G. (150 lei), R. E. V. (150 lei), P. E. (150 lei) și Nula M. (150 lei) se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17.06.2014,,.

Cu opinia separată în sensul menținerii dispozițiilor de achitare a inculpaților M. Ș., M. A., M. F., M. D., C. S., BOLMANDÂR A. ȘI B. D., sub aspectul infracțiunii de complicitate la tentativă de omor calificat, prevăzută de art.26 Cod penal 1968, raportat la art.174-175 lit.i Cod penal 1968, cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal 1968 și neaplicării unui spor de 1 an închisoare față de inculpatul M. V., potrivit art.78 alin.1 Cod penal, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. art.32 Cod penal, raportat la art.189 alin.1 lit.e Cod penal, cu aplicarea art.77 lit.a și art.5 Cod penal.

In motivarea apelului, apelantul revizuient, a solicitat instanței de control judiciar admiterea cererii pentru că:

- a fost în mod greșit condamnat,

- de la dosarul cauzei an dispărut mijloace de probă și se impune completarea probatoriului administrat respectiv cercetarea la fața locului,

- nu s-au administrat probele solicitate de revizuient și ceilalți coinculpați,

- reanalizarea urmelor papilare și a planșelor foto depuse la instanța de apel, pentru că s-ar descoperi fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;

Potrivit disp. art. 452 Cod de procedură penală, pot face obiectul revizuirii hotărârile judecătorești definitive, revizuirea putând fi cerută numai în cazul în care există cel puțin unul din cazurile prev. de art. 453 Cod procedură penală.

Astfel, potrivit art. 453 Cod procedură penală revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei si care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate in cauză;

b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasa in cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțata;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals in cursul judecații sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;

e) când doua sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;

f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Potrivit art. 452 alin 1 C.pr.pen hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă.

Din interpretarea dispozițiilor art. 452 și art. 453 C.pr.pen rezultă caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorate necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.

Din aceleași dispoziții rezultă, totodată, că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt și de a reabilita judecătorești pe cei condamnați pe nedrept.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 452 C. pr.pen. și numai pentru cazurile prevăzute în art. 453 din același cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

Potrivit art. 459 alin.2 cod pr.penală admisibilitatea în principiu se examinează de către instanță în cameră de consiliu fără citarea părților iar potrivit art. 459 alin.3 lit. „e” cod pr.penală instanța examinează dacă faptele și mijloacele de probă în baza căruia este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea.

Din analiza dispozițiilor art. 453 alin.1 lit. „a” rezultă că revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi este dublu condiționată, în sensul că:

- trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;

- faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.

Curtea constată că apelantul revizuient nu a precizat faptele sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanța de fond sau de control judiciar, la soluționarea cauzei și cu care să poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, acesta criticând maniera în care s-a desfășurat și condus instrucția penală de către procuror și ulterior, de judecătorul fondului susținând că tot ceea ce s-a reținut în actul de sesizare a instanței este nereal și că este nevinovat.

Declarațiile și susținerile apelantului revizuient, sunt neavenite și vor fi înlăturate ca nesincere, ele necoroborându-se cu probele administrate în cauză, la instrucția penală de către procuror și la instanțele de fond și control judiciar de către judecători astfel că nu se impune readministrarea probelor solicitate iar planșele foto depuse nu au relevanță, nu sunt utile cauzei și nu modifică împrejurările comiterii faptelor așa cum au fost reținute de procuror și instanțele de judecată și în consecință nu pot fi considerate ca temei de revizuire, in accepțiunea art. 453 lit. a C.p.p. iar un alt temei de revizuire nu se constata a fi incident.

Declarațiile apelantului revizuient M. Ș., pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în speță.

Așadar, declarația de nerecunoaștere ale acestuia, sunt simple afirmații, care au ca scop doar disculparea acestuia de consecințele penale ale faptelor, fiind vădit pro cauza, motiv pentru care curtea le va aprecia ca atare.

În mod corect judecătorul cererii de revizuire a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru existența cazului de revizuire invocat iar opinia separată a unuia dintre judecători, nu modifică aceste aspecte constatate de instanțele de judecată naționale.

Chiar dacă revizuientul M. Ș. este nemulțumit de pedeapsa ce i s-a aplicat, cauza dedusă judecății a urmat toate gradele de jurisdicție în dreptul intern precum și căile extraordinare de reformare a unei hotărâri judecătorești definitive și s-a constatat vinovăția acestuia, astfel că i s-a aplicat o pedeapsă. Opinia separată a unuia dintre judecători, nu modifică aceste aspecte constatate de instanțele de judecată naționale.

Ținând seama că revizuirea este o cale extraordinară de atac care vizează cazuri expres și limitativ prevăzute de lege și întrucât prezenta instanță învestită cu soluționarea unei asemenea cereri nu a constatat ca in cauza sa fie incident –raportat la motivele invocate in cerere de petent - vreunul din cazurile reglementate în art. 453 C.pr.pen., urmează a respinge apelul formulat de către apelantul reviziuent M. Ș., ca nefondat.

Pentru aceste considerente Curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. b C. proc. pen. va respinge apelul declarat de către apelantul revizuient M. Ș., împotriva sentinței penale nr. 264/22.07.2015, a Tribunalului C., ca nefondat.

Conf. art. 275 alin.2 Cod procedură penală, va obliga apelantul revizuient M. Ș., la plata sumei de 500 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 272 alin. 1 C. proc. penală onorariu avocat oficiu - av. D. L., în cuantum de 260 de lei, se va avansa din fondurile MJ în favoarea Baroului C..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 421 pct. 2 lit. b C. proc. pen. respinge apelul declarat de către apelantul revizuient M. Ș., împotriva sentinței penale nr. 264/22.07.2015, a Tribunalului C., ca nefondat.

Conf. art. 275 alin.2 Cod procedură penală, obligă apelantul revizuient M. Ș., la plata sumei de 500 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 272 alin. 1 C. proc. penală onorariu avocat oficiu - av. D. L., în cuantum de 260 de lei, se avansează din fondurile MJ în favoarea Baroului C..

Conform art. 400 alin. 3 Cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15.12.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

C. D. C. J.

Grefier,

A. B.

Jud. fond M V.

Red. dec. Jud. C. D.

2ex/04.01.2016

← Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 1250/2015. Curtea...		Înşelăciunea. Art.244 NCP. Sentința nr. 1152/2015. Curtea de... →

Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 1219/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 1219/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA