Vătămarea corporală (art. 181 C.p.). Decizia nr. 774/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA

Curtea de Apel CONSTANŢA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 774/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 15-09-2015 în dosarul nr. 30175/212/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ Nr. 774/P

Ședința publică de la 15 Septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. J.

Judecător C. D.

Cu participare: Grefier de ședință A. B.

Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel C. a fost reprezentat de procuror J. V. P.

S-au luat în examinare apelul penal declarat de inculpatul C. G. S., fiul lui M. și L., născut la data de 18.11.1988, în prezent deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva sentinței penale nr. 379 din data de 20.036.2015 pronunțată în dosarul penal nr._, fiind trimis in judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămarea corporală, faptă prev. și ped. art. 181 C.p. alin. 1 C.pen.

Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 03 septembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Instanța, a stabilit pronunțarea cauzei la data de 08 septembrie 2015 și a amânat-o pentru datele de 11 septembrie 2015 și respectiv 15 septembrie 2015, când a pronunțat următoarea decizie;

CURTEA

Asupra apelului penal de față.

Prin sentința penală nr. 379/20.03._, a Judecătoria C. s-a hotărât:

„În baza art.181 alin.1 C.pen. cu aplicarea art.5 C.pen. 2009 condamnă pe inculpatul C. S.-G. (fiul lui M. și L., născut la data de 18.11.1988 în mun. C., domiciliat în ., ..34, jud. C., în prezent în stare de deținere în altă cauză la Penitenciarul Poarta Albă, cetățean român, studii 4 clase, necăsătorit, fără ocupație sau loc de muncă, cu antecedente penale, CNP:_) la pedeapsa de 2 (doi) ani și 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală.

În baza art.36 alin.1 constată că prezenta este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.107/30.01.2009 pronunțată de Judecătoria C., definitivă la 13.10.2010 prin decizia penală nr.60/MP/13.10.2010 a Curții de Apel C., sentința penală nr.72/25.01.2011 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr.616/2011 a Curții de Apel C. și sentința penală nr.226/21.02.2012 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr.449/2012 a Curții de Apel C..

Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen. 1969 aplicată prin sentința penală nr.226/21.02.2012 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr.449/2012 a Curții de Apel C. și repune pedepsele în individualitatea lor, respectiv:

- 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.g și i C.pen. 1969, cu reținerea art.99 și urm. C.pen. 1969 și a art.74 alin.2 și art.76 alin.1 lit.d C.pen. 1969;

- 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.a, g și i C.pen. 1969, cu reținerea art.99 și urm. C.pen. 1969 și a art.74 alin.2 și art.76 alin.1 lit.d C.pen. 1969;

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.a, e, g și i C.pen. 1969, cu reținerea art.74 alin.2 și art.76 alin.1 lit.d C.pen. 1969,

stabilite prin sentința penală nr.107/30.01.2009 pronunțată de Judecătoria C., definitivă la 13.10.2010 prin decizia penală nr.60/MP/13.10.2010 a Curții de Apel C.,

- 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.20 raportat la art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.a, g și i C.pen., stabilită prin sentința penală nr.72/25.01.2011 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr.616/2011 a Curții de Apel C.;

- 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.g și i C.pen.;

- 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.a și alin.3 lit.f C.pen.;

- 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.a, e și g C.pen. și

- 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin.1 C.pen.,

stabilite prin și sentința penală nr.226/21.02.2012 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr.449/2012 a Curții de Apel C..

În baza art.21 alin.1 din Legea nr.187/2012 înlocuiește pedepsele de 8 luni închisoare și 9 luni închisoare stabilite prin sentința penală nr.107/30.01.2009 pronunțată de Judecătoria C., definitivă la 13.10.2010 prin decizia penală nr.60/MP/13.10.2010 a Curții de Apel C., cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o durată egală cu durata pedepsei închisorii, respectiv 8 luni și 9 luni.

În baza art.36 alin.2 raportat la art.33 lit.a C.pen. 1969 cu aplicarea art.34 lit.b C.pen. și art.35 alin.1 C.pen. 1969 contopește pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare aplicată prin prezenta cu măsurile educative constând în internarea într-un centru de detenție pe o durată de 8 luni, respectiv 9 luni și pedeapsa de 2 ani închisoare potrivit sentinței penală nr.107/30.01.2009 pronunțată de Judecătoria C., definitivă la 13.10.2010 prin decizia penală nr.60/MP/13.10.2010 a Curții de Apel C., 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen. stabilită prin sentința penală nr.72/25.01.2011 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr.616/2011 a Curții de Apel C., 4 ani și 6 luni închisoare, 4 ani și 6 luni închisoare, 4 ani și 6 luni închisoare și 4 ani închisoare stabilite prin și sentința penală nr.226/21.02.2012 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr.449/2012 a Curții de Apel C., aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare, la care adaugă un spor de 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final 5 (cinci) ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen.

În baza art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.71 alin.1 C.pen. 1969 interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen. 1969.

În baza art.404 alin.2 C.proc.pen. raportat la art.36 alin.3 C.pen. 1969 și art.88 C.pen. 1969 scade din durata pedepsei aplicate durata reținerii și arestării preventive și perioada executată de la 11.05.2007 la 20.11.2007, respectiv de la 23.06.2010 la 05.02.2013.

În baza art.7 alin.1 raportat la art.4 alin.1 lit.b din Legea nr.76/2008 privind funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare va dispune prelevarea probelor biologice de la inculpatul C. S.-G. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art.397 alin.1 coroborat cu art.25 alin.1 C.proc.pen și reținerea art.998-999 admite în parte acțiunea civilă formulată de T. C. (cu ultimul domiciliu cunoscut în ., ., ., jud. C.) și, prin urmare, obligă inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 4.500 de lei cu titlu de daune morale.

În baza art.272 raportat la art.274 alin.1 și 2 C.proc.pen. obligă inculpatul la plata către stat a sumei de 2.000 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare (1.000 de lei din cursul urmăririi penale și 1.000 de lei din cursul judecății).

În baza art.274 alin.1 teza finală raportat la art. 272 alin. 2 C.proc.pen. avansează din fondurile Ministerului Justiției onorariile de avocat în cuantum de 200 de lei conform împuternicirii AV nr.2735/11.05.2012, 200 de lei conform împuternicirii . nr.1071/04.11.2011 (din cursul urmăririi penale), precum și onorariul avocatului din oficiu din cursul judecății, conform împuternicirii . nr.6649– 200 de lei, sume ce rămân în sarcina statului.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei de pe minută »

Pentru a se pronunța în sensul celor menționate anterior, prima instanță a reținut următoarele:

„Prin rechizitoriul nr.1306/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C., înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 07.11.2013 sub nr._, a fost pusă în mișcare acțiunea penală și trimis în judecată inculpatul C. S.-G. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art.181 alin.1 C.pen. reținându-se în esență că în seara de 26.09.2009 a lovit-o pe partea civilă T. C., aceasta suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare 40-45 de zile de îngrijiri medicale.

Procurorul a arătat în cuprinsul actulului de sesizare că la data de 13.10.2009, partea civilă T. C. a formulat plângere penală împotriva inculpatului C. S.-G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală. Din declarațiile părții civile a rezultat că la sfârșitul lunii august 2009 s-a mutat cu chirie în imobilul din Valu lui T., ..34, jud. C. aparținând familiei C. împreună cu concubina sa Z. V., cu cei patru copii minori și cu numita Z. E., aceasta din urmă fiind mama concubinei părții civile.

În seara de 26.09.2009, ajungând la domiciliu și observând că unul dintre copiii săi minori avea asupra sa o sumă de bani, partea civilă s-a răstit la acesta, întrebându-l de unde are banii. Martora Z. E. a intervenit în apărarea copilului, iar cei doi au început să se certe, moment în care în locuință a venit C. L., mama inculpatului C. S.- G., iar aceasta i-a cerut părții civile să plece din imobil.

Partea civilă a refuzat, motivând că achitase chiria și, între timp, în imobil a sosit și inculpatul, precum și numiții C. I. și C. M., fratele, respectiv tatăl inculpatului. Cu acea ocazie, întrucât partea civilă continua să se certe cu martora Z. E., inculpatul i-a aplicat acestuia mai multe lovituri cu pumnii în zona feței, iar când a căzut la sol, l-a lovit cu picioarele în zona pieptului.

Declarațiile părții civile au fost susținute și de depozițiile martorei Z. E., care a precizat că a strigat la inculpat să nu îl mai lovească pe T. C.. În cauză a fost audiată și numita Z. V., concubina părții civile, care a declarat că în jurul orei 21:00, în timp ce se afla la locul de muncă din localitatea Valu lui T., a fost anunțată de doi dintre copiii săi minori că T. C. a fost lovit de inculpat. Ulterior, același aspect i-a fost relatat atât de mama sa, cât și de partea civilă, acesta din urmă fiind internat la S. C. Județean C..

Conform certificatului medico-legal nr.1785/A2/06.10.2009 emis de Serviciul de Medicină Legală C. la data de 06.10.2009, partea civilă a suferit leziuni de violență – constând în fractură unghi stâng și paramediană dreapta de mandibulă – care au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure, pot data din 26.09.2009 și au necesitat pentru vindecare 40-45 de zile de îngrijiri medicale.

Fiind audiat în cauză la data de 04.11.2010, inculpatul a declarat că în luna septembrie 2009 ar fi fost sunat pe telefonul mobil de mama sa C. L. care i-a cerut să se deplaseze de urgență la domiciliu întrucât T. C. făcea scandal și o bătea pe soacra sa, Z. E.. Împreună cu două persoane pe care le știa drept „Iulică” și „V.”, inculpatul s-a deplasat la domiciliu și, constatând că partea civilă era în stare de ebrietate, l-ar fi luat de mână și fără să-l agreseze, l-ar fi scos pe poartă, sus-numitul plecând. În urma verificărilor efectuate de lucrătorii de politie, nu au fost identificate persoanele indicate de inculpat drept „Iulică” și „V.”. De altfel, niciuna dintre persoanele audiate în cauză nu a susținut prezența altor martori care să-l fi însoțit pe inculpat în seara de 26.09.2009.

Numitul C. M. nu a dorit să dea declarație cu privire la fapta fiului său, iar C. I. a susținut că declarațiile părții civile nu sunt reale întrucât în seara de 26.09.2009 nu a fost agresat de inculpat și nu cunoaște identitatea persoanei care l-a bătut pe acesta.

La data de 07.11.2011, fiind audiată în calitate de martor, C. L. a declarat că în noaptea de 26.09.2009, în jurul orei 00:00, ar fi fost contactată telefonic de Z. V., aceasta relatându-i că partea civilă a spart geamurile locuinței și le agresase atât pe ea, cât și pe mama sa Z. E.. Martora a susținut că, ajungând la locuință, a constatat că Z. E. ar fi avut maxilarul lovit, fiind plină de sânge și i-a cerut părții civile să plece, însă acesta ar fi împins-o. În aceste împrejurări l-a chemat pe fiul său C. I., iar acesta din urmă i-ar fi aplicat lui T. C. doi pumni la nivelul fetei. Declarațiile martorei, susține procurorul, nu se coroborează cu niciun mijloc de probă administrat în cauză.

Fiind audiat la P. de pe lângă Judecătoria Constanta în data de 17.05.2012, inculpatul a negat comiterea faptei reținute în sarcina sa susținând că în seara de 26.09.2009 partea civilă ar fi fost agresată de fratele său, C. I., aspect contrazis atât de declarațiile părții civile și ale martorelor Z. V. și Z. E., cât și de depoziția numitului C. I..

Pentru dovedirea situației de fapt au fost menționate următoarele mijloace de probă: declarațiile părții civile (f. 8-11 d.u.p.); certificatul medico-legal nr.1785/A2/06.10.2009 eliberat de S.J.M.L. C. (f. 12 d.u.p.); declarațiile martorilor Z. E. (f. 19-28 d.u.p.), Z. V. (f. 29-35 d.u.p.), N. C. (f. 36, 37 d.u.p.); H. M. (f. 38, 39 d.u.p.); C. M. (f. 40, 41 d.u.p.); C. I. (f. 59 d.u.p.); C. L. (f. 60-63 d.u.p.); declarațiile inculpatului (f. 79; 87, 88 d.u.p.).

Desfășurarea procedurii în camera preliminară și cercetarea judecătorească:

În ședința publică din data de 06.02.2014, având în vedere dispozițiile art.6 alin.2 din Legea nr.255/2013 și art.343 C.proc.pen., cauza a fost trimisă judecătorului de cameră preliminară, inculpatul și avocatul având posibilitatea să depună cereri sau excepții.

Prin încheierea din camera de consiliu din 06.03.2014 judecătorul de cameră preliminară a constatat că nu au fost formulate cereri și excepții de către inculpat sau avocatul ales al acestuia și nici nu s-a considerat necesar ca din oficiu să se invoce vreo excepție, motiv pentru care, în temeiul art.346 alin.2 C.proc.pen., a constatat competența, legalitatea sesizării instanței prin rechizitoriul nr.1306/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

La termenul din 24.04.2014 instanța a luat act de constituirea de parte civilă a Spitalului C. Județean de Urgență C. – 677,60 de lei și, la 05.06.2014 s-a procedat la citirea actului de sesizare. Inculpatul prin avocat a declarat că dorește să urmeze procedura de drept comun și, fiind întrebat, inculpatul a precizat că nu dorește să dea o declarație (f. 62). De asemenea, inculpatul prin avocat a precizat că dorește readministrarea probelor din cursul urmării penale, solicitare încuviințată de instanță, sens în care s-a dispus reaudierea martorelor Z. E. și Z. Veonica.

În ședința publică din 25.09.2014 a fost audiată martora Z. E., declarația acesteia fiind atașată la dosarul cauzei (f. 81, 82). La termenul din 16.10.2014 instanța, din oficiu, a dispus administrarea probei cu cei doi martori audiați în cursul urmăririi penale, respectiv C. L. și C. I..

La data de 26.02.2015 instanța a luat act de faptul că inculpatul prin avocat nu mai insistă în audierea martorei Z. V. și, ținând cont de faptul că aceasta nu a fost martor ocular, instanța a luat act de renunțare în temeiul art.383 alin.2 C.proc.pen. De asemenea, instanța a procedat la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind atașată la dosarul cauzei (f. 146, 147). De asemenea, fiindu-le aduse la cunoștință dispozițiile art.117 alin.1 lit.a C.proc.pen., martorii C. L. și C. I. au arătat că se prevalează de dreptul de a nu da declarații în calitate de martori (f. 148, 149). Nemaifiind alte cereri/excepții de invocat sau probe de administrat, instanța a declarat cercetarea judecătorească încheiată și a rămas în pronunțare.

Situația de fapt reținută de instanță:

În fapt, la data de 13.10.2009 partea civilă T. C. a formulat o plângere prealabilă împotriva inculpatului C. S.-G. învederând faptul că la data de 26.09.2009, în jurul orei 20:30, a fost agresat de acesta din urmă, suferind leziuni care au necesitat pentru vindecare 40-45 de zile de îngrijiri medicale conform certificatului medical nr.1785/A2/06.10.2009.

Partea civilă a declarat că la sfârșitul lunii august 2009 s-a mutat împreună cu cei patru copii minori, concubina sa Z. V. și mama acesteia Z. E. la familia C., într-un imobil situat în ., ..34, jud. C..

În seara de 26.09.2009, în jurul orei 20:30, ajungând la domiciliu, a observat că unul dintre copiii săi minori avea asupra sa o sumă de bani, întrebându-l pe un ton ridicat de unde are banii. Martora Z. E. a intervenit în apărarea copilului, iar cei doi au început să se certe, moment în care în locuință a venit C. L., mama inculpatului C. S. – G., iar aceasta i-a cerut părții civile să plece din imobil. Conform declarațiilor părții civile, martora Z. E. nu era acasă.

Partea civilă a refuzat să părăsească imobilul, motivând că achitase chiria și, între timp, a sosit și inculpatul Cicîrlan S.-G., precum și martorii C. I. și C. M., fratele, respectiv tatăl inculpatului. Cu acea ocazie, întrucât partea civilă continua să se certe cu martora Z. E., inculpatul i-a aplicat acestuia mai multe lovituri cu pumnii în zona feței, iar când a căzut la sol, l-a lovit cu picioarele în zona pieptului, cu toate că a încercat anterior să le explice celor de față motivul pentru care se ceartă cu martora Z. E..

Martora Z. E. confirmă declarațiile părții civile, precizând că la data de 26.09.2009, în jurul orei 20:30, în timp ce se certa cu T. C. în interiorul imobilului în care locuiau, la fața locului au venit inculpatul și părinții acestuia, C. L. și C. M. care au început să le adreseze cuvinte jugnitoare din cauza faptului că făceau gălăgie în casa lor. Martora confirmă faptul că părții civile i s-a solicitat să părăsească imobilul, însă aceasta s-a opus inițial însă, la un moment dat, inculpatul și partea civilă au ieșit afară din locuință, în curte și, la un moment dat, auzind din casă țipetele copiilor, martora a ieși afară să vadă ce se întâmplă, moment în care l-a văzut pe inculpat cum îi aplica mai multe lovituri părții civile cu pumnii și picioarele în zona capului. Martora a arătat că a țipat la inculpat să nu mai dea în partea civilă.

În fața instanței martora și-a menținut în totalitate declarațiile date în cursul urmăririi penale, menționând în plus că nici inculpatul și nici partea civilă nu păreau sub influența băututilor alcoolice, că de față nu a fost martorul C. I., ci doar părinții inculpatului și că în acea seară martora nu a fost lovită nici de inculpat, și nici de partea civilă.

Deși inițial inculpatul a negat săvârșirea faptei, la ultimul termen de judecată acesta a arătat că, fiind în vizită la cineva, a fost sunat de mama sa care i-a comunicat că partea civilă făcea scandal la ei în casă. Ajuns la locuință, din cauza faptului că partea civilă îl înjura, a dat-o afară din curte și i-a dat un pumn în gură; ulterior partea civilă a plecat. De asemenea, inculpatul a arătat că în momentul în care a ajuns acasă, partea civilă se certa cu mama inculpatului și cu martora Z. E.. Cu toate acestea, inculpatul infirmă varianta că de față la agresiune ar fi fost vreun martor și a arătat că partea civilă avusese maxilarul rupt, anterior momentului în care a avut loc ..

Declarațiile inculpatului se coroborează doar în parte cu celelalte probe administrate, martora Z. E. precizând în mod expres să a observat . în momentul în care partea civilă era la pământ; așadar, deși este adevărat că martora nu a observat debutul conflictului dintre inculpat și partea civilă, totuși a văzut cum inculpatul îi aplica părții civile mai multe lovituri cu pumnii și picioarele în zona capului.

Martora Z. V. nu a fost prezentă în momentul agresiunii, fiind chemată acasă de doi dintre copiii săi abia după ce fapta se consumase, aceasta reluând în esență aspectele pe care le-a aflat de la martora Z. E. și de la partea civilă, astfel că declarația acesteia nu poate fi avută în vedere de instanță.

Cu toate acestea, contrar tuturor probelor administrate în cauză, martora C. L., mama inculpatului, a arătat că pe data de 26.09.2009, după ora 00:00, a ar fi fost sunată de martora Z. V. deoarece partea civilă era în stare avansată de ebrietate și spărsese mai multe geamuri. Ajunsă la fața locului, martora a arătat că a observat că partea civilă le lovise pe Z. V. și Z. E., astfel că i-a solicitat acestuia să plece. Martora precizează că a fost împinsă de partea civilă, moment în care l-a chemat pe martorul C. I. care, observând că martora a fost lovită, i-a aplicat părții civile doi pumni în zona capului.

Declarațiile martorei sunt vădit necincere în condițiile în care nu se coroborează cu niciun alt mijoc de probă administrat în cauză. Astfel, pe de-o parte, susține că de față în momentul agresiunii era și martora Z. V., deși declarațiile părții civile și ale martorei Z. E. infirmă această ipoteză. Pe de altă parte, martora susține că inculpatul nici măcar nu a fost de față la incident, deși inculpatul a arătat în declarația inițială din cursul urmăririi penale că a văzut cum fratele său a agresat-o pe partea civilă (f. 88 d.u.p.). Deși susține că incidentul ar fi avut loc după ora 00:00, din declarațiile părții civile și ale martorelor rezultă că partea civilă a fost agresată la ora 20:30. Inițial declarația martorei era susținută de inculpat în sensul că martorul C. I. ar fi fost cel care a agresat-o pe partea civilă, cu toate că C. I. a declarat în cursul urmăririi penale că nu este adevărat că partea civilă ar fi fost agresată și că nu știe cine a bătut-o. Cu toate acestea, în cursul judecății, inculpatul și-a recunoscut fapta, cele învederate de acesta coroborându-se în mare măsură cu celelalte probe administrate. Ulterior, în fața instanței, martora C. L. și martorul C. I. au refuzat să dea declarații.

Conform certificatului medico-legal nr.1785/A2/06.10.2009, partea civilă a prezentat leziuni ce au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure și pot data din 26.06.2009. Necesită 40-45 de zile de îngrijiri medicale de la data producerii. Partea civilă a fost interbată în perioada 27-30.09.2009 cu diagnosticul „fractură unghi stg. Și paramediană dr. de mandibulă”.

Din coroborarea tuturor probelor administrate rezultă că inculpatul a săvârșit fapta ce i se reține în sarcină, lovind-o pe partea civilă în repetate rânduri cu pumnii și picioarele în zona feței, producându-i acesteia leziunile menționate în certificatul medico-legal.

Încadrarea juridică a faptei reținută de instanță:

Instanța constată că în conformitate cu art.104 din Legea nr.255/2013 privind Legea de punere în aplicare a C.proc.pen. (LPANCPP), pe data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr.135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală. Conform art.246 din Legea nr.187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr.286/2009 privind Codul Penal.

Referitor la modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile (art.5 C.pen.), instanța constată că prin decizia nr. 265/6 mai 2014, publicată în M.Of. nr. 372/20.05.2014, Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În considerente deciziei, Curtea Constituțională a reținut că, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală.

De asemenea, în legătură cu decizia nr.2 din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Curtea Constituțională a constatat că odată cu publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr.2 din 14 aprilie 2014 a instanței supreme încetează în conformitate cu prevederile art.147 alin.4 din Constituție și cu cele ale art.477¹ din C.proc.pen.

În aceeași măsură, instanța de contencios constituțional a impus modalitatea de aplicare a deciziei Curții Constituționale de către instanțele de judecată, arătând că art.5 alin.2 C.pen. nu sunt incidente ca efect al pronunțării prezentei decizii, întrucât, în acest caz, Curtea nu declară neconstituțională o prevedere legală, astfel că nu se produc consecințe asupra existenței normative în ordinea juridică a prevederii supuse controlului, ci se stabilește doar, pe cale de interpretare, un unic înțeles constituțional al art.5 din Codul penal.

Față de acestea, având în vedere că potrivit art. 147 alin. 4 din Constituție deciziile Curții Constituționale sunt definitive și general obligatorii, instanța constată că singura modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile în cauza de față este prin stabilirea, în mod concret, a mecanismului de răspundere penală conform ambelor coduri și de a aplica inculpatului mecanismul răspunderii penale cel mai favorabil.

Astfel, în cauză, cu referire la limitele de pedeapsă, pentru considerentele care vor fi arătate la secțiune privind individualizarea judiciară a pedepsei, instanța se va orienta către o pedeapsă cu închisoarea în regim de detenție, art.181 alin.1 C.pen. 1969 prevăzând o pedeapsă de la 6 luni la 5 ani închisoare; aceleași limite de pedeapsă sunt prevăzute și conform noului Cod penal (art.193 alin.2 C.pen. 2009).

În schimb, infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.107/30.01.2009 pronunțată de Judecătoria C., definitivă la 13.10.2010 prin decizia penală nr.60/MP/13.10.2010 a Curții de Apel C., sentința penală nr.72/25.01.2011 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr.616/2011 a Curții de Apel C. și sentința penală nr.226/21.02.2012 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr.449/2012 a Curții de Apel C.. Or, aplicând tratamentul sancționator conform noului Cod penal (art.39 alin.1 lit.b C.pen. 2009) este în mod evident mai nefavorabil pentru inculpat câtă vreme acesta ar urma să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare, la care s-ar adăuga un spor de 1/3 din restul pedepselor (2 ani, 4 ani, 4 ani și 6 luni, 4 ani și 6 luni, 4 ani și 6 luni, 4 ani și 2 ani și 9 luni închisoare – cât îi va aplica instanța pentru prezenta infracțiune), adică 7 ani și 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute 12 ani și 4 luni închisoare, la care s-ar adăuga și cel puțin ¼ din măsura educativă de 9 luni închisoare, așadar 3 luni. În final, inculpatul ar urma să execute 12 ani și 7 luni închisoare.

Or, conform art.34 alin.1 lit.b C.pen., instanța îi va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare, la care va adăuga un spor de 6 luni, urmând ca acesta să execute în final 5 ani de închisoare în regim de detenție. Așadar, în mod evident legea veche este mai favorabilă și va ultraactiva”.

În termen legal, împotriva susmenționatei sentințe penale a declarat apel inculpatul C. G. S., criticân-o pentru nelegalitate și netemeiniciei în raport de motivele cuprinse în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor formulate și din oficiu, conform art. 420 și 421 C. pr. pen., Curtea constată că apelul formulat de către C. G. S. este fondat.

Prima instanța a stabilit în mod corect starea de fapt, vinovăția inculpatului C. G. S. și încadrarea juridică a infracțiunii, antrenând răspunderea penală a acestuia.

Din mijloacele de probă ce au fost administrate pe parcursul procesului penal rezultă că, în seara de 26.09.2009 inculpatul C. G. S. a lovit-o pe partea civilă T. C., aceasta suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare 40-45 de zile de îngrijiri medicale.

Situația de fapt astfel expusă rezultă din declarațiile părții civile, certificatul medico-legal nr.1785/A2/06.10.2009 eliberat de S.J.M.L. C., declarațiile martorilor Z. E., Z. V., N. C., H. M., C. M., C. I., C. L., declarațiile inculpatului.

Inculpatul C. G. S. a criticat hotărârea apelată prin prisma faptul că instanța de fond a omis contopirea pedepsei de 2 ani închisoare, aplicat prin Sentința penală nr. 183/2015 a Judecătoriei C., definitivă prin Decizia penală nr. 444/P/18.05.2015 a Curții de Apel C., în pedeapsa rezultantă.

Curtea, constată că prezenta infracțiune este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul C. G. S., a fost condamnat prin Sentința penală nr.107/30.01.2009 pronunțată de Judecătoria C., definitivă la 13.10.2010 prin Decizia penală nr.60/MP/13.10.2010 a Curții de Apel C., Sentința penală nr.72/25.01.2011 a Judecătoriei C., definitivă prin Decizia penală nr.616/2011 a Curții de Apel C. și Sentința penală nr.226/21.02.2012 a Judecătoriei C., definitivă prin Decizia penală nr.449/2012 a Curții de Apel C., Sentința penală nr.183/19.02.2015 a Judecătoriei C. definitivă la data de 18.05.2015 prin Decizia penală nr.444/P/ 18.05.2015 a Curții de Apel C..

Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen. 1969 aplicată prin Sentința penală nr.226/21.02.2012 a Judecătoriei C., definitivă prin Decizia penală nr.449/2012 a Curții de Apel C. și repune pedepsele în individualitatea lor pedepsele compenente, respectiv: - 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.g și i C.pen. 1969, cu reținerea art.99 și urm. C.pen. 1969 și a art.74 alin.2 și art.76 alin.1 lit.d C.pen. 1969; - 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.a, g și i C.pen. 1969, cu reținerea art.99 și urm. C.pen. 1969 și a art.74 alin.2 și art.76 alin.1 lit.d C.pen. 1969; - 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.a, e, g și i C.pen. 1969, cu reținerea art.74 alin.2 și art.76 alin.1 lit.d C.pen. 1969, stabilite prin Sentința penală nr.107/30.01.2009 pronunțată de Judecătoria C., definitivă la 13.10.2010 prin Decizia penală nr.60/MP/13.10.2010 a Curții de Apel C., - 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.20 raportat la art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.a, g și i C.pen., stabilită prin Sentința penală nr.72/25.01.2011 a Judecătoriei C., definitivă prin Decizia penală nr.616/2011 a Curții de Apel C.; - 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.g și i C.pen.; - 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.a și alin.3 lit.f C.pen.; - 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.a, e și g C.pen. și - 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin.1 C.pen., stabilite prin Sentința penală nr.226/21.02.2012 a Judecătoriei C., definitivă prin Decizia penală nr.449/2012 a Curții de Apel C. - 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.32 cod penal rap. la art.228 alin.1 C.pen.-229 alin.1 lit. b și d Cod penal cu aplicarea art.41 alin.1 cod penal și art.396 allin.10 cod proc.pen. stabilite prin sentința penală nr.183/19.02.2015 a Judecătoriei C., definitivă prin Decizia penală nr.444/18.05.2015 a Curții de Apel C..

În baza art.36 alin.2 raportat la art.33 lit.a C.pen. 1969 cu aplicarea art.34 lit.b C.pen. și art.35 alin.1 C.pen. 1969 contopește pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare aplicată prin prezenta cu măsurile educative constând în internarea într-un centru de detenție pe o durată de 8 luni, respectiv 9 luni și pedeapsa de 2 ani închisoare potrivit Sentinței penală nr.107/30.01.2009 pronunțată de Judecătoria C., definitivă la 13.10.2010 prin Decizia penală nr.60/MP/13.10.2010 a Curții de Apel C., 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen. stabilită prin Sentința penală nr.72/25.01.2011 a Judecătoriei C., definitivă prin Decizia penală nr.616/2011 a Curții de Apel C., 4 ani și 6 luni închisoare, 4 ani și 6 luni închisoare, 4 ani și 6 luni închisoare și 4 ani închisoare stabilite prin și Sentința penală nr.226/21.02.2012 a Judecătoriei C., definitivă prin Decizia penală nr.449/2012 a Curții de Apel C., 2 ani închisoare stabilită prin Sentința penală nr.183/19.02.2015 a Judecătoriei C., definitivă prin Decizia penală nr.444/18.05.2015 a Curții de Apel C. și aplică pedeapsa cea mai grea de 4 ani ?i 6 luni închisoare pe care o sporește cu 8 luni.

Curtea constată că necesitatea aplicării unui spor cât și consistența acestuia se întemeiază pe sporul de gravitate și periculozitatea socială concretă a inculpatului C. G. S., rezultat strict din pluralitatea de infracțiuni.

Pe cale de consecință, având în vedere ansamblul activității infracționale și frecvența în timp a infracțiunilor aflate în concurs, Curtea constată necesitatea aplicării unui spor de 8 luni la pedeapsa cea mai grea dispusă față de inculpatului C. G. S., ca modalitate suplimentară de sancționare, justificată de existența pluralității de infracțiuni, cauză de agravare a pedepsei.

În final inculpatul C. G. S., execută pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 2 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza a II a și lit. b cod penal.

Înlătură din sentința penală apelată dispozițiile contrare prezentei decizii și menține celelalte dispoziții.

În baza art.275 alin.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel rămân în sarcina acestuia.

În baza art. 272 alin. 1 C. proc. penală onorariu avocat oficiu - av.Stoianoglu V., în cuantum de 200 de lei, se avansează din fondurile MJ în favoarea Baroului C..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art.421 pct.2 lit. a Cod procedură penală, admite apelul declarat de apelantul inculpat C. G. S. – n. 18.11.1988, împotriva Sentinței Penale nr. 379/20.03._, a Judecătoria C..

Desființează în parte, sentința penală apelată și, rejudecând:

În baza art.36 alin.1 constată că prezenta infracțiune este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul C. G. S., a fost condamnat prin sentința penală nr.107/30.01.2009 pronunțată de Judecătoria C., definitivă la 13.10.2010 prin decizia penală nr.60/MP/13.10.2010 a Curții de Apel C., sentința penală nr.72/25.01.2011 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr.616/2011 a Curții de Apel C. și sentința penală nr.226/21.02.2012 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr.449/2012 a Curții de Apel C., sentința penală nr.183/19.02.2015 a Judecătoriei C. definitivă la data de 18.05.2015 prin decizia penală nr.444/P/ 18.05.2015 a Curții de Apel C..

stabilite prin sentința penală nr.107/30.01.2009 pronunțată de Judecătoria C., definitivă la 13.10.2010 prin decizia penală nr.60/MP/13.10.2010 a Curții de Apel C.,

- 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.g și i C.pen.;

- 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.a și alin.3 lit.f C.pen.;

- 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.a, e și g C.pen. și

- 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin.1 C.pen.,

stabilite prin sentința penală nr.226/21.02.2012 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr.449/2012 a Curții de Apel C.

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.32 cod penal rap. la art.228 alin.1 C.pen.-229 alin.1 lit. b și d cod penal cu aplicarea art.41 alin.1 cod penal și art.396 allin.10 cod proc.pen. stabilite prin sentința penală nr.183/19.02.2015 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr.444/18.05.2015 a Curții de Apel C.

În baza art.36 alin.2 raportat la art.33 lit.a C.pen. 1969 cu aplicarea art.34 lit.b C.pen. și art.35 alin.1 C.pen. 1969 contopește pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare aplicată prin prezenta cu măsurile educative constând în internarea într-un centru de detenție pe o durată de 8 luni, respectiv 9 luni și pedeapsa de 2 ani închisoare potrivit sentinței penală nr.107/30.01.2009 pronunțată de Judecătoria C., definitivă la 13.10.2010 prin decizia penală nr.60/MP/13.10.2010 a Curții de Apel C., 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen. stabilită prin sentința penală nr.72/25.01.2011 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr.616/2011 a Curții de Apel C., 4 ani și 6 luni închisoare, 4 ani și 6 luni închisoare, 4 ani și 6 luni închisoare și 4 ani închisoare stabilite prin și sentința penală nr.226/21.02.2012 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr.449/2012 a Curții de Apel C., 2 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr.183/19.02.2015 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr.444/18.05.2015 a Curții de Apel C. și aplică pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare pe care o sporește cu 8 luni. În final inculpatul C. G. S., execută pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 2 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza a II a și lit. b cod penal.În baza art.404 alin.2 C.proc.pen. raportat la art.36 alin.3 C.pen. 1969 și art.88 C.pen. 1969 scade din durata pedepsei aplicate durata reținerii și arestării preventive și perioada executată de la 11.05.2007 la 20.11.2007, respectiv de la 23.06.2010 la 05.02.2013 și de la 16.11.2014 la zi.

Înlătură din sentința penală apelată dispozițiile contrare prezentei decizii și menține celelalte dispoziții.

În baza art.275 alin.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel rămân în sarcina acestuia.

În baza art. 272 alin. 1 C. proc. penală onorariu avocat oficiu - av.Stoianoglu V., în cuantum de 200 de lei, se avansează din fondurile MJ în favoarea Baroului C..

Conform art.400 alin. 3 cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15.09.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, C. J. C. D.

Grefier,

A. B.

Jud. fond V M.

Red. dec. Jud. C.J.

3ex. 16.09.2015

← Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr....		Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 779/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA →

Vătămarea corporală (art. 181 C.p.). Decizia nr. 774/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămarea corporală (art. 181 C.p.). Decizia nr. 774/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA