Vătămarea corporală (art.194 NCP). Decizia nr. 503/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 503/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 1659/254/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 503/P
Ședința publică de la 03 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. C.
Judecător - M. D. M.
Cu participarea: Grefier - C. A.
Ministerului Public prin procuror I. D.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-au luat în examinare apelurile penale formulate împotriva sentinței penale nr.28 din 11.02.2015 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul penal nr. _ de părțile civile:
- D. Ș., domiciliat în comuna Amzacea, ., județul C.;
- P. V., domiciliat în comuna Amzacea, ., județul C., precum și de:
- I. DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C., cu sediul în C., ., jud. C., privind pe inculpatul A. M., fiul lui N. și E., născut la 14.09.1962 în C., CNP_, domiciliat în .. 26, județul C. trimis în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni de vătămare corporală din culpă, fapte prevăzute și pedepsite de dispozițiile art.184 alin. 2 și 4 din Codul penal 1969, cu aplic. art. 33 lit.b din Codul penal 1969.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 28 mai 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 03 iunie 2015, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față:
Prin sentința penală nr.28/11.02.2015 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul penal nr._, în baza art.251 alin.10 lit. b din Legea nr.32/2000, republicată, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Fondului de Protecție a Victimelor Străzii.
Au fost respinse acțiunile civile formulate de părțile civile D. Ș. și P. V., în contradictoriu cu F. de Protecție a Victimelor Străzii ca fiind formulate față de o persoană fără legitimare procesuală în cauză.
În baza art.25 Cod procedură penală, raportat la art.998-999 cod civil 1864, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă D. Ș. împotriva inculpatului A. M., fiind obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 250 lei, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale și a sumei de 40.000 lei, reprezentând despăgubiri pentru daune morale.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P. V. împotriva inculpatului A. M., fiind obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 250 lei, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale și a sumei de 40.000 lei, reprezentând despăgubiri pentru daune morale.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de Urgență C., fiind obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei totale de 1.039,63 lei reprezentând contravaloarea spitalizării părților civile D. Ș. și P. V..
A fost respinsă, ca nefondată, acțiunea civilă formulată de partea civilă I.P.J. C. și s-a luat act că în cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
la data de 10.06.2011, în jurul orelor 21.30, inculpatul A. M., conducând atelajul neînregistrat și nesemnalizat corespunzător pe DN 38, pe ruta N. V. - TECHIRGHIOL, ajungând la km 42, a fost acroșat în partea stângă spate de scuterul marca MBK cu numărul de înregistrare CT-1389, condus în mod regulamentar și pe același sens de mers de numitul H. E. N..
După impact, scuterul s-a răsturnat pe partea carosabilă, iar peste acesta a trecut autospeciala de poliție marca DACIA L., cu numărul de înmatriculare MA1-_, condusă de partea vătămată D. Ș., care, ulterior, a părăsit partea carosabilă și a intrat in coliziune cu un copac de pe marginea drumului. Ca urmare a evenimentului rutier, părțile vătămate D. Ș. și P. V. au suferit vătămări corporale, fiind transportate la S. C. Județean de Urgență C. pentru investigații.
De asemenea, atât inculpatul, cât și partea vătămată D. Ș. au fost testați cu aparatul DRAGER, rezultatul fiind negativ.
Conform raportului de constatare medico-legală nr.318/A1 rutier/2011 din 18.10.2011, întocmit de SML C., partea vătămată D. Ș. a suferit vătămări corporale ce au necesitat pentru vindecare 50-55 de zile de îngrijiri medicale de la data producerii acestora. Leziunile de violență i-au pus viața în primejdie prin hemoragie externă consecutivă secționării arterei radiale drepte.
Din cuprinsul raportului de constatare medico-legală nr.32l/Al rutier/2011 din 06.03.2012, întocmit de SML C., a rezultat că partea vătămată P. V. a suferit vătămări corporale ce au necesitat pentru vindecare 54-55 de zile de îngrijiri medicale de la data producerii lor. Leziunile i-au pus în pericol viața prin insuficiența respiratorie acută ca urmare a pneumotoraxului stâng.
În vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea auto, care a concluzionat că accidentul de circulație din data de 10.06.2011 s-a produs pe sensul de circulație COMANA -AMZACEA, în momentul în care vehiculul cu tracțiune animală neînregistrat, condus de inculpatul A. M., circula pe drumul național, după lăsarea serii, inculpatul nefiind dotat cu îmbrăcăminte cu elemente fluorescent-reflectorizante, iar atelajul nu avea montat la partea din față un dispozitiv cu lumină albă sau galbenă și nici în partea din spate - unul cu lumină roșie.
Pentru acest motiv, numitul H. E. N. nu a observat atelajul și a acroșat roata stânga spate a vehiculului cu tracțiune animală, răsturnându-se pe carosabil transversal, pe sensul de mers spre localitatea AMZACEA. După coliziune, persoana vătămată D. Ș., care conducea autovehiculul marca DACIA L., a observat cu întârziere scuterul răsturnat și nesemnalizat și a trecut cu partea dreapta față peste acesta, a derapat spre dreapta și a intrat în coliziune cu partea din față cu un copac, după care, prin rotire, a revenit pe carosabil.
S-a reținut că starea de pericol a fost generată de conducătorul vehiculului cu tracțiune animală care circula, pe timp de noapte, fără să poarte vestă reflectorizantă și fără caatelajul să fie semnalizat.
Din această cauză, numitul H. E. N. a agățat roata stânga spate a vehiculului cu tracțiune animală cu partea față dreapta a scuterului și s-a răsturnat, blocând transversal sensul de drum pe care se deplasa. În a doua fază a producerii accidentului, starea de pericol a fost generată de scuterul răsturnat, al cărui sistem de iluminare s-a defectat și nu a mai funcționat, nefiind observat în timp util de partea vătămată D. Ș., care a trecut peste acesta. Potrivit constatărilor expertului tehnic, momentul apariției stării de pericol este acela în care inculpatul A. M. a început deplasarea pe drumul național cu un vehicul cu tracțiune animală neînregistrat, pe timp de noapte și fără ca acesta să fie iluminat și semnalizat corespunzător. Viteza de deplasare a autospecialei marca DACIA L., în momentul premergător producerii accidentului, a fost de 98,32 km/h, iar cea a vehiculului condus de numitul H. E. N. de 45 km/h.
Cauza producerii accidentului din data de 10.06.2011 a reprezentat-o deplasarea vehiculului cu tracțiune animală pe drumul național, pe timp de noapte, fără a fi semnalizat și iluminat corespunzător.
Procurorul de caz, în raport și de aspectele reliefate prin declarațiile persoanelor implicate în accident, a constatat că între fapta inculpatului și vătămarea corporală a victimelor există o legătură de cauzalitate directă, inculpatul făcându-se vinovat de nerespectarea prevederilor art.71 alin.1 și 3 din O.U.G. nr.195/2002 și art.165 alin.1 lit. a și g din Regulamentul său de aplicare.
În cauză, părțile vătămate au formulat plângere penală, în termen legal, împotriva inculpatului și s-au constituit părți civile cu o sumă de bani pe care urmau să o precizeze ulterior, în fața instanței de judecată. De asemenea, S. C. Județean de Urgență C. și I. de Poliție al Județului C. s-au constituit părți civile în procesul penal.
În cursul urmăririi penale, inculpatul a declarat că regretă fapta săvârșită, iar în cursul cercetării judecătorești acesta a recunoscut fapta pentru care a fost trimis în judecată, declarând că înțelege să se prevaleze de dispozițiile art.396 alin.10 Cod procedură penală.
Prin sentința penală nr.28/11.02.2015, rămasă definitivă prin neexercitarea căii de atac a apelului, Judecătoria M. a soluționat latura penală a procesului penal, după cum urmează:
În baza art.184 alin.2 și 4 Cod penal 1969, cu aplicarea art.396alin.10 Cod procedură penală, instanța a condamnat inculpatul A. M. la pedeapsa închisorii de 1 an, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă asupra părții vătămate D. Ș. și, respectiv, la aceeași pedeapsă, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă asupra părții vătămate P. V..
În baza art.34 alin.1 lit. b, raportat la art.33 lit. a Cod penal 1969, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an închisoare, în condițiile art.81 Cod penal 1969.
În temeiul art.71 alin.1 și 2 din Codul penal 1969, instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b, pe durata executării pedepsei principale, cu excepția dreptului de a alege.
În temeiul art.71 alin.5 din Codul penal 1969, instanța a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale, iar în temeiul art.404 alin.2 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, care prevăd că săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare are ca urmare revocarea suspendării condiționate și executarea în întregime, în regim de detenție, a pedepsei aplicate în prezenta cauză, la care se va adăuga pedeapsa stabilită pentru noua infracțiune.
Apreciind că în cauză se impunea suplimentarea probatoriului sub aspectul laturii civile, instanța a dispus, în baza art.26 Cod procedură penală, disjungerea acțiunilor civile, cu consecința formării unui dosar separat, cu termen de judecată la data de 10.09.2014. Astfel, s-a format dosarul penal nr._ .
În strânsă corelație cu dispoziția privind disjungerea laturii civile, instanța a unit cu fondul cauzei excepția lipsei calității procesuale pasive a F.P.V.S.
În vederea soluționării laturii civile a procesului penal, instanța a încuviințat administrarea probei testimoniale și audierea martorilor N. G. și P. M., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
De asemenea, instanța a solicitat precizări scrise părții civile I.P.J. C., relativ la cuantumul pretențiilor civile, în raport de inadvertențele constatate între concluziile raportului de expertiză tehnică auto, întocmit în faza urmăririi penale, potrivit cu care autoturismul DACIA L., cu numărul de înmatriculare MAI_ a fost avariat în proporție de 70% și cererea de constituire ca parte civilă din prezenta cauză, în care se precizează că autoturismul a fost avariat în proporție de 100%.
La dosarul cauzei a fost atașat și dosarul nr._ al acestei instanțe.
Trecând la soluționarea laturii civile a procesului penal și coroborând probele administrate în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, instanța reține următoarele:
În vederea unei juste soluționări a cauzei, instanța a soluționat, cu prioritate, excepția lipsei calității procesuale a Fondului de Protecție a Victimelor Străzii, apreciată ca fiind esențială în soluționarea cauzei.
În cauza de față, cele două fapte de vătămare corporală din culpă au fost săvârșite de inculpatul A. M., în timp ce acesta conducea un atelaj. Potrivit art.251 alin.10 lit. b din Legea nr. 32/2000 republicată, „F. se constituie în scopul: (…) de a despăgubi persoanele păgubite prin accidente de autovehicule, dacă: autovehiculul, respectiv tramvaiul, care a provocat accidentul a rămas neidentificat sau nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, cu toate că, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, proprietarul acestuia avea obligația să încheie o astfel de asigurare”. În vederea soluționării excepției astfel invocate, instanța a înlăturat susținerile părților civile, potrivit cu care atelajul respectiv era supus obligației de a încheia o asigurare de răspundere civilă pentru accidente auto, obligație dedusă din dispozițiile art.14 din O.U.G. nr.195/2002, potrivit cărora atelajul este un vehicul supus înregistrării, coroborat cu art.61 din Legea nr.136/1995 republicată, potrivit cu care F. de protecție a victimelor străzii ar fi fost constituit în vederea protejării persoanelor păgubite prin accidente de vehicule supuse înmatriculării/înregistrării (…).
Examinând excepția invocată prin prisma acestor texte de lege, instanța constată că art.61 din Legea nr. 136/1995 republicată nu face trimitere la vehicule supuse înmatriculării/înregistrării, ci la autovehicule supuse înmatriculării și, respectiv, tramvaie, categorie din care nu face parte atelajul în discuție. Prin urmare, răspunderea Fondului nu poate fi angajată, în condițiile în care legea nu prevede în mod expres obligativitatea încheierii asigurării de răspundere civilă pentru alte vehicule, cum este atelajul agresor din speța de față. Pe cale de consecință, în baza art.251 alin.10 lit. b din Legea nr.32/2000, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Fondului și a respins acțiunile civile formulate în contradictoriu cu acesta, ca fiind îndreptate împotriva unei persoane fără legitimare procesuală în cauză.
Pe fondul cauzei și în strânsă corelație cu soluția pronunțată asupra excepției lipsei calității procesuale a Fondului, având în vedere și soluția pronunțată în cauza ce a format obiectul dosarului nr._, coroborând probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și pe parcursul cercetării judecătorești, instanța constată că între fapta inculpatului și vătămarea corporală a părților civile D. Ș. și P. V. există o legătură de cauzalitate directă, inculpatul fiind vinovat de nerespectarea prevederilor art.71 alin.1 și 3 din O.U.G. nr.195/2002 și art.165 alin.1 lit. a și g din Regulamentul său de aplicare
Astfel, ca urmare a evenimentului rutier produs la data de 10.06.2011, părțile civile au suferit vătămări corporale care au necesitat 50-55 de zile de îngrijiri medicale, respectiv, 54-55 de zile de îngrijiri medicale. În concret, leziunile de violență i-au pus viața în primejdie părții civile D. Ș., prin hemoragie externă consecutivă secționării arterei radiale drepte, iar leziunile produse părții civile P. V. i-au pus în primejdie viața prin insuficiența respiratorie acută, urmare pneumotoraxului stâng.
În vederea soluționării laturii civile a procesului penal, instanța a avut în vedere cele două principii fundamentale care guvernează acordarea despăgubirilor bănești ca echivalent al suferințelor încercate de partea vătămată: sumele acordate să nu se transforme în amenzi excesive pentru autorul daunelor și, respectiv, aceleași sume să poată fi calificate doar ca despăgubiri, și nu ca venituri nejustificate pentru victima daunelor.
În cauză, sunt necontestate împrejurările în care s-a produs evenimentul rutier din data de 10.06.2011, după cum, necontestată este și suferința fizică si psihică a părților civile, urmare a evenimentului rutier în care au fost implicate. Astfel, în cauză au fost dovedite leziunile suferite de părțile civile, precum și legătura de cauzalitate dintre activitatea inculpatului și urmarea imediată, așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză auto întocmit în cursul urmării penale, coroborat cu rapoartele de expertiză medico-legală menționate mai sus.
Mai mult, consecințele evenimentului rutier s-au prelungit în timp, părțile civile fiind supuse unor proceduri succesive de recuperare fizică.
De asemenea, martorii audiați la cererea părților civile au confirmat că viața socio-profesională a părților civile, precum și viața lor de familie au suferit modificări majore.
Prin urmare, față de soluția pronunțată asupra laturii penale, în cauză, sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, prevăzute de art.998 din Codul civil 1864, care prevede că orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-1 repara, precum și de cele ale art.999 din același cod, care prevede că omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzal prin neglijența sau imprudența sa.
În ce privește despăgubirile materiale, având în vedere textele de lege enunțate și probele administrate pe parcursul procesului penal, instanța constată că părțile civile au probat cu acte un prejudiciu material în sumă de câte 250 lei, reprezentând onorariul expertului în specialitatea auto.
În privința despăgubirilor morale, instanța constată că pretențiile părților civile se situează în afara limitelor stabilite în doctrina și practica judiciară, motiv pentru care au fost admise în parte, pentru următoarele considerente:
În general, legea nu stabilește criterii obiective, cu privire la determinarea cuantumului prejudiciului moral, instanța având sarcina de a stabili, în raport de circumstanțele speței, o compensație morală corect individualizată, astfel încât aceasta să nu fie percepută altfel decât ca o despăgubire. În alte cuvinte, instanța are obligația de a individualiza compensația morală, astfel încât aceasta să nu ducă la o îmbogățire fără justă cauză a victimei, ci să constituie o reparație integrală a prejudiciului suferit.
Pe de altă parte, instanța nu poate ignora aspectul că fapta a fost săvârșită din culpă, astfel încât inculpatul nu poate fi obligat la despăgubiri care să constituie pentru acesta o „amendă excesivă”.
Mai mult, în ceea ce privește daunele morale, prejudiciul este imaterial, nesusceptibil prin el însuși de a fi evaluat în bani și, deși este ușor de perceput în speța de față, acesta apare ca fiind dificil de cuantificat.
În cauză, este de necontestat că părțile civile D. Ș. și P. V. au fost supuse unor suferințe fizice majore, care au presupus spitalizare și recuperare și care le-au pus și viața în primejdie, potrivit concluziilor expertului în specialitatea auto. De asemenea, în cauză este de necontestat și prejudiciul suferit de părțile civile pe plan familial, social și profesional, toate coordonatele vieții acestora schimbându-se după producerea evenimentului rutier.
În acest sens, instanța reține că anterior accidentului rutier părțile civile erau angajate ale Inspectoratului de Poliție Județean C., iar după evenimentul rutier partea civilă D. Ș. s-a pensionat medical, iar partea civilă P. V. s-a aflat în imposibilitatea fizică de a mai efectua muncă de teren, limitându-și aria de activitate la munca de birou. De asemenea, viața părților civile a fost afectată și pe plan familial, cei doi aflându-se în imposibilitate de a mai desfășura activități gospodărești. Prin urmare, având în vedere și practica judiciară la care s-a făcut trimitere anterior, instanța apreciază că suma de 40.000 lei constituie o compensație morală corect individualizată, care poate fi percepută ca o reparație integrală a prejudiciului suferit, și nu ca o îmbogățire fără justă cauză a victimei.
La stabilirea prejudiciului moral, instanța a avut in vedere că acesta se cuantifică prin aplicarea acelor criterii, referitoare la consecințele negative suferite de persoana vătămată pe plan fizic și psihic, la importanța valorilor lezate, la măsura în care au fost lezate aceste valori, la intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării și, nu în ultimul rând, la măsura în care a fost afectată situația profesională, socială, familială a părții civile.
Având în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale, instanța, în baza acelorași temeiuri de drept, a admis și acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de Urgență C. și a obligat inculpatul către partea civilă la plata sumei totale de 1.039,63 lei reprezentând contravaloarea spitalizării părților civile D. Ș. și P. V..
În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de partea civilă I.P.J. C., instanța constată că această cerere este nefondată, în condițiile în care partea civilă nu s-a preocupat să probeze prejudiciul material produs în patrimoniul său, deși instanța i-a pus în vedere să facă dovada pretențiilor sale. În acest sens, partea civilă a depus la dosarul cauzei un deviz estimativ al manoperei și materialelor necesare reparării autovehiculului implicat în accidentul rutier, în valoare de 57.684 lei, nesemnat, neparafat, precum și un aviz de însoțire a mărfii pentru un număr de 52 de autovehicule, din care nu rezultă valoarea de patrimoniu a respectivului autoturism la data producerii evenimentului rutier, ci doar valoarea lui de achiziție la data de 26.05.2006, respectiv 38.460,08 lei. Pe cale de consecință, instanța a respins acțiunea civilă formulată de I.P.J. C. ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel, în termen legal, părțile civile D. Ș. și P. V., criticând-o sub aspectul modului greșit de soluționare a acțiunii civile, solicitând admiterea în tot a pretențiilor civile, cu consecința majorării, în principal, a daunelor morale și obligării inculpatului, alături de F. de Protecție a Victimelor Străzii la plata de despăgubiri civile, prin respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a părții responsabile civilmente.
Împotriva aceleiași sentințe penale a declarat apel și partea civilă I. de Poliție al Județului C., criticând-o sub aspectul netemeiniciei, cu motivarea că actele depuse la dosar dovedesc întinderea pretențiilor civile, devizul estimativ al manoperei și materialelor necesare reparării autospecialei de poliție implicate în accidentul rutier, în valoare de 57.684 lei, depășind 60% din valoarea de achiziție a autoturismului, avariat în proporție de 70% și propus spre casare, potrivit art.20 lit. b din Instrucțiunile MAI nr.167/30.07.2009.
1. Analizând actele și lucrările dosarului, analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate, în raport de criticile formulate și din oficiu, potrivit art.417 alin.2 Cod procedură penală, Curtea constată că prima instanță a dat o justă rezolvare a acțiunilor civile, făcând un examen judicios la probelor dosarului, pe baza cărora a stabilit în mod corect întinderea despăgubirilor civile, obligând inculpatul la plata despăgubirilor morale și materiale către persoanele vătămate, constituite părți civile în procesul penal.
Având în vedere că, potrivit art.5 din Legea nr.71/2011, pentru punerea în aplicare a Codului civil, dispozițiile acestui Cod se aplică doar actelor și faptelor încheiate sau produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după ., Curtea observă că prima instanță a apreciat în mod corect că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.998-999 Cod civil 1864, în vigoare la data accidentului rutier, dispunând antrenarea răspunderii civile delictuale a inculpatului, în calitate de unic autor al prejudiciului, ținând seama și de condamnarea sa pe latură penală, printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, pronunțată în procedura simplificată a recunoașterii învinuirii.
D. urmare, întrucât probele administrate în cauză au făcut dovada faptei ilicite, vinovăției autorului, prejudiciului cauzat părților civile și a legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, angajarea răspunderii civile a inculpatului se justifică întrutotul, această soluție nefăcând obiect de critică în calea de atac a apelului și făcând inutile orice alte observații suplimentare din partea Curții.
2. În ceea ce privește critica adusă modului de rezolvare a excepției lipsei calității procesuale pasive a Fondului de Protecție a Victimelor Străzii, Curtea o consideră drept neîntemeiată, obligația înregistrării vehiculelor cu tracțiune animală nefiind echivalentă celei de asigurare de răspundere civilă obligatorie și neputând antrena obligația deținătorilor atelajelor de a încheia o astfel de asigurare, doar pe considerente ce țin de utilizarea în activitatea lor a drumurilor publice.
Așa cum rezultă din economia dispozițiilor art.251 alin.10 lit. b din Legea nr.32/2000 și art.3 alin.1 din Ordinul C.S.A. nr.1/2008, rolul Fondului de Protecție a Victimelor Străzii este de a despăgubi persoanele păgubite prin accidente de vehicule și tramvaie, dacă acestea din urmă vehicule nu au fost identificate ori nu au fost asigurate pentru răspundere civilă pentru prejudicii produse pentru accidente de vehicule, cu toate că legea instituia în sarcina proprietarului obligativitatea asigurării.
Deși dispozițiile art.48 din Legea nr.136/1995, privind asigurările și reasigurările în România, impun persoanelor fizice sau juridice, care au în proprietate tramvaie și vehicule supuse înmatriculării sau înregistrării în România obligația de a se asigura pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule, dispozițiile art.76 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, instituie, la rândul lor, o excepție de la această regulă, în privința vehiculelor cu tracțiune animală.
În acest sens, dispozițiile art.76 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, prevăd că vehiculele înmatriculate sau înregistrate, cu excepția celor cu tracțiune animală, care circulă pe drumurile publice, trebuie să aibă asigurare obligatorie pentru răspundere civilă în caz de pagube produse terților prin accidente de circulație, conform legii.
Având în vedere că fapta dedusă judecății se datorează, în principal, culpei inculpatului A. M., care, la data evenimentului rutier, conducea un vehicul cu tracțiune animală, pentru care nu funcționa obligația încheierii unui contract de asigurare pentru răspundere civilă auto, în prezentul proces penal răspunderea Fondului de Protecție a Victimelor Străzii nu poate fi angajată, cu atât mai mult cu cât un astfel de atelaj nu poate fi asimilat oricărui vehiculul, așa cum părțile civile susțin, trecându-se peste manifestarea de voință expresă a legiuitorului.
3. Nici celelalte critici ale părților civile D. Ș. și P. V., care vizează, în principal, greșita soluționare a capătului de cerere privind acordarea daunelor morale, nu pot fi primite în cauză, fiind evident că sumele stabilite cu acest titlu corespund cerințelor ca ele să se constituie într-o justă și echitabilă reparație a prejudiciului, la dosarul cauzei neputându-se regăsi argumente suplimentare, în sprijinul soluției contrare.
Așa cum prima instanță observă în mod legal și temeinic, este evident că sumele a câte 250.000 lei daune morale, cuprinse în constituirea de parte civilă a victimelor accidentului, sunt excesive sub aspectul cuantumului, despăgubirile acordate neputând conduce la o pauperizare a persoanei obligate la plată și nici la îmbogățirea fără just temei a creditorului îndreptățit la repararea prejudiciului.
Chiar dacă în urma accidentului rutier, ambelor victime le-a fost pusă viața în primejdie, numărul zilelor de îngrijiri medicale nu depășește 55 de zile de îngrijiri medicale, prelungirea acestui interval, în urma procedurilor de recuperare fizică, alături de suferințele fizice și psihice inerente leziunilor produse, neputând susține majorarea pretențiilor civile acordate.
De asemenea, câtă vreme, sub aspectul daunelor materiale, părțile civile nu au făcut dovada unor sume mai mari decât cele stabilite de prima instanță cu titlu de onorariu de expert, Curtea nu întrevede vreun motiv pentru ca aceste sume să fie în vreun fel majorate, poziția de recunoaștere a inculpatului nefiind suficientă pentru a se dispune obligarea sa la plată.
De altfel, dacă prejudiciului de natură patrimonială este lăsat la libera apreciere a judecătorului, prejudiciul material reclamă respectarea unor exigențe minime de probațiune, martorii audiați la cererea părților civile neputând oferi indicii cu privire la sumele necesitate de îngrijirea victimelor, altele decât cele decât cele avansate cu titlu de cheltuieli medicale de către unitatea spitalicească constituită parte civil.
4. În ceea ce privește apelul părții civile I. de Poliție al Județului C., Curtea îl găsește ca tardiv formulat, acesta fiind depus la prima instanță la data de 20.04.2015, cu mult peste termenul legal de 10 zile, calculat din ziua comunicării minutei, cu dovadă, ștampilă și semnătură la 18.02.2015.
Prin urmare, având în vedere că și pentru această parte termenul de apel de 10 zile se calculează începând cu data comunicării minutei, potrivit art.410 Cod procedură penală, apelul declarat cu depășirea termenului legal se consideră a fi tardiv, urmând a fi respins în consecință.
Pentru considerentele de mai sus, Curtea, în baza art.421 pct.1 lit. b Cod procedură penală, va respinge apelurile declarate de apelantele părți civile D. Ș. și P. V. împotriva sentinței penale nr.28/11.02.2015 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul penal nr._, ca nefondate.
Totodată, în baza art.421 pct.1 lit. a Cod procedură penală, Curtea va respinge apelul declarat împotriva aceleiași sentințe penale de apelanta parte civilă I. de Poliție al Județului C., ca tardiv formulat.
Ca urmare a soluțiilor date apelurilor, Curtea, în baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, Curtea va obliga pe cele trei apelante părți civile la plata a câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.1 lit. b Cod procedură penală, respinge apelurile declarate de apelantele părți civile D. Ș., domiciliat în comuna Amzacea, ., județul C. și P. V., domiciliat în comuna Amzacea, ., județul C., împotriva sentinței penale nr.28/11.02.2015 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul penal nr._, ca nefondate.
În baza art.421 pct.1 lit. a Cod procedură penală, respinge apelul declarat împotriva aceleiași sentințe penale de apelanta parte civilă I. de Poliție al Județului C., ca tardiv formulat.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe apelantele părți civile la plata a câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.06.2015.
Președinte,Judecător,
C. CoadăMarius D. M.
Grefier,
C. A.
Jud.fond D.L.L.
Red.dec.jud.C.C./9 ex./08.06.2015
| ← Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 505/2015.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... → |
|---|
