Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 212/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 212/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 11-09-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr.212/P/C
Ședința publică de la 11 septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. B.
Grefier C. C.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror V. P. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat în examinare contestația formulată împotriva încheierii din data de 04.09.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ 15, de inculpatul
- I. D. V. – zis „C.” fiul lui G. si M., născut la data de 13 iulie 1991 în oras Hârșova, judetul Constanta, detinut în I.P.J. Constanta, Centrul de Retinere si Arestare Preventivă, trimis în judecată în stare de arest preventiv prin rechizitoriul nr.253/P/2014 din 05.05.2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanta, sub aspectul comiterii infracțiunilor de tentativă la omor prev. de art.32 cod penal rap.la art.188 alin.1 cod penal si ultraj prev. de art.257 alin.1 si 4 cod penal, cu aplic. art.38 alin.2 cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art. 358 cod pr. penală la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă contestatorul inculpat I. D. V., în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales av. N. A., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp.art.257 – 263 cod procedura penală.
Potrivit disp.art.372 cod pr.penală, președintele verifică identitatea inculpatului contestator, care întrebat fiind menționează că-și menține contestația formulată în cauză.
In conformitate cu disp.art.365 alin.2 cod pr.penală, părțile prezente arată că nu au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Nemaifiind alte cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat, curtea constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Apărătorul contestatorului inculpat I. D. V., avocat N. A. având cuvântul, în susținerea contestației apreciază că, instanța de fond în aprecierea soluției pe care a pronunțat-o a făcut niște erori, s-a apreciat într-un mod care nu are legătură cu speța și gravitatea, s-a depășit chiar și limitele dosarului, se vorbește de orice altceva în niciun caz de ceea ce s-a expus în rechizitoriu, in loc să se facă o analiză a necesității stării de arest, s-a făcut o analiză globală.
Consideră că măsura arestării preventive față de inculpat nu are niciun scop, nu existîă un scop pe care să-l poată urmări acum, cum este cel prev. de art.202 Cod pr.penală, nu vede unde este necesitatea asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii de la urmărirea penală sau judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
Nu s-a motivat în ce sens dacă inculpatul va fi lăsat în libertate s-ar sustrage de la judecată, nu există nici un fel de date că inculpatul va săvârși alte infracțiuni, nu vede necesitatea, totul este o poveste ca un balon de săpun, se copiază pasaje întregi din Corul de procedură penală. Situația este revoltătoare, se fac aprecieri la fapta dedusă judecății dar sunt partinice.
La acest moment nu este precizat scopul măsurii, nu se justifică și nu se raportează la nimic, concret astfel încât să fie o măsură necesară și proporțională cu gravitatea faptei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației ca fiind nefondată și menținerea soluției pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică. Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni contra vieții, este vorba despre tentativă la omor dar și ultraj prev. de art.257 alin.1 și 4 Cod penal, ambele în concurs. Potrivit art.223 alin.2 teza I Cod penal, infracțiunea contra vieții este enumerată în prima parte a acestui articol fără a mai fi necesar și înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică. Judecătorul fondului a motivat și cu privire la teza a II-a, art.223 alin.2 Cod penal, motivând că mai mult decât faptul că este cercetat pentru o infracțiune contra vieții, privarea acestuia de libertate în continuare este menită să înlăture o stare de pericol pentru ordinea publică. Ori, dacă o persoană care pune în pericol integritatea corporală și viața unui polițist în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu nu are reprezenta un pericol pentru ordinea publică, pericol pe care Ministerul Public îl apreciază ca fiind actual atunci înseamnă că legiuitorul degeaba a făcut o enumerare a textului de lege care din simpla enumerare rezultă că în cazul acestor infracțiuni măsurile preventive trebuie să fie drastice tocmai pentru că sunt fapte de o gravitate foarte mare.
Pe cale de consecință, la acest moment procesual nicio altă măsură preventivă nu ar fi suficientă, mai mult acest inculpat deși nu are antecedente penale nu se află la primul conflict cu legea penală, a dovedit că e capabil să săvârșească fapte cu violență, au fost retrase plângerile prealabile în cazurile în care au existat cu privire la acest inculpat, dar rezultă că, din comportamentul violent și-a făcut un mod de a reacționa ceea ce denotă că este o persoană extrem de periculoasă. Proporționalitatea este evidentă, este vorba de 2 infracțiuni grave, una este contra vieții, enumerată în teza I alin.2 a art.223 Cod penal, pe de altă parte scopul este menținut, dosarul se află încă în fază de judecată se află la instanța de fond, opinia publică ar fi contrariată și nu ar fi benefic pentru aceasta ca un astfel de om cercetat pentru infracțiuni care în ultima vreme se pare că suportă o recrudescență și o amploare care este destul de gravă într-o societate de drept, de a nu fi respectat organul care asigură respectarea legii să nu fie respectat. Inculpatul a mai avut plângeri pentru acțiuni violente pentru fapte de natură penală, există riscul săvârșirii de alte infracțiuni și să impieteze la buna desfășurare a procesului penal.
În replică, apărătorul contestatorului inculpat I. D. V., avocat N. A., susține că afirmațiile pe care reprezentantul Ministerului Public le-a făcut trebuie se le probeze, să se comunice numărul dosarului în care inculpatul este cercetat. Dacă nu avem un număr de dosar este o afirmație care nu are niciun fel de fundament, aceste afirmații sunt făcute în scopul de a obține satisfacție, se fac speculații, situația se prezintă într-un mod deformat. Polițistul nu se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, s-a dus și-și cumpere bere de la alimentară și nu era polițist ci cumpărător. Nu este vorba de infracțiunea de ultraj pentru că nu avea legătură cu serviciul, iar faptul că s-a aruncat cu o sticlă de bere, conform certificatului medico-legal nu i s-a pus viața în pericol. Nu a găsit o dovadă că inculpatul ar influența cursul aflării adevărului în prima fază de judecată.
Solicită admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și rejudecând să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, respectiv comuna ., județul C..
În replică, reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține că art.257 Cod penal este foarte clar, este vorba nu numai că un polițist trebuie să fie în exercitarea atribuțiilor de serviciu ci în legătură cu exercitarea acestor atribuții. Inculpatul este cercetat pe motivul că la data de 22.03.2015, polițistul ar fi folosit asupra sa sprayul lacrimogen in mod abuziv si ca i-ar fi pus in vedre faptul că va fi sancționat cu suma de 1000 lei astfel că infracțiunea așa cum a fost reținută a fost reținută în ipoteza a II-a în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Contestatorul inculpat I. D. V., în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său. Regretă, nu a dorit să pună viața polițistului în pericol, a fost provocat de acesta prin aruncarea sticlei, la rândul său procedând în aceeași manieră.
CURTEA,
Asupra contestației de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată că prin încheierea din data de 04.09.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ 15 s-au dispus următoarele:
„ În baza art.362 al.2 c.pr.pen.în referire la art.208 al.2 c.pr.pen;
Constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul I. D. V..- zis”C.” fiul lui G. și M.,ns.la data de 13.07.1991, în or.Hârșova,jud.C.,.
În baza art.362 al.2 c.pr.pen.în ref.la art. 208 al.3 C.pr.pen. rap. la art.207 al.4 C.pr.pen;
Menține măsura arestării preventive luată față de inculpatul I. D. V. – deținut în P. P.-Albă, pe o durată de 60 zile,cu începere de la data de 04.09.2015 până la data de 03.11.2015 inclusiv..
În baza art.242 al.2 c.pr.pen;
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul I. D. V., prin apărător, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.”
Pentru a pronunța această încheiere prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.253/P/2015, din data de 05.05.2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C., s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului I. D. V. pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor, prev. de art.32 C.pen, rap. la art.188 al.1 C.pen și ultraj, prev. de art.257 al.1 și 4 C.pen..
În fapt,în sarcina inculpatului I. D. V. s-a reținut că la data de 22 martie 2015, în jurul orelor 21.00, fiind în stare de ebrietate și pe fondul unui conflict spontan, a aruncat o sticlă de bere lovindu-l în cap pe agentul de poliție F. M., căruia i-a cauzat leziuni traumatice de violență, produse prin lovire cu corp tăietor-înțepător, posibil strică spartă, leziuni pentru care a necesitat un număr de 12-14 zile de îngrijiri medicale și care nu i-au pus viața în primejdie, pe motiv că la data de 01.03.2015 ar fi folosit asupra sa sprayul lacrimogen în mod abuziv și că i-a pus în vedere faptul că va fi sancționat contravențional cu suma de 1000.
Prin încheierea nr.71/24.03.2015 a Tribunalului C., s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul I. D. V., măsură care ulterior a fost menținută și în procedura de cameră preliminară, conform dispozițiilor art.207 C.pr.pen.
Și la acest moment procesual, instanța consideră că măsura arestării preventive a inculpatului I. D. V. a fost luată în condiții de legalitate și temeinicie cu respectarea dispozițiilor legale incidente în materie.
Conform dispozițiilor art. 202 al.1 C.pr.pen . măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni iar la al.3 se prevede că orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
Se mai iau în considerare și disp.art.223 al.2 C.pr.pen.măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
În această etapă procesuală,se apreciază de către instanța de judecată că temeiurile primare avute în vedere la luarea și la menținerea măsurii arestării preventive subzistă ,nu au intervenit schimbări, elemente noi și se justifică menținerea în continuare a acestei măsuri de excepție.
Din materialul probator administrat până în acest stadiu procesual,față și de dispozițiile legale invocate, rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul I. D. V. ar fi comis faptele pentru care a fost trimis în judecată și este cercetat, reținându-se în mod punctual: - procesul verbal de sesizare; -procesul verbal de cercetare la fața locului;- suportul CD privind imaginile surprinse de camerele de supraveghere de la magazinul . Market Clovi din . de 22.03.2015, în jurul orelor 20.30;- planșele foto cuprinzând fotografii ce privesc persoana vătămată F. M. cu ocazia investigării tehnico-științifice de la S. Hârșova, efectuat în ziua de 22.03.2015;- mijloacele materiale de probă;- procesele verbale efectuate la S. Hârșova, privind traumatismele prezentate de persoana vătămată la momentul examinării;- procesul verbal cuprinzând concluziile provizorii medico-legale privind pe inculpat;- raportul de expertiză medico-legală privind pe persoana vătămată;- declarațiile persoanei vătămate F. M.;- declarațiile martorilor I. A., S. V., Trefil Vitaly, N. Fanase, T. C. S., A. Boris și Saraev Marfa;- declarațiile suspectului/inculpatului din faza de urmărire penală.
Rămâne incident și cazul de arestare preventivă prevăzut de art.223 al.2 teza finală c.pr.pen. și pe baza evaluării naturii și gravității faptelor, a modului și a circumstanțelor concrete de comitere a acestora, a anturajului și a mediului din care inculpatul provine, a antecedentelor sale penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea de libertate a acestuia este necesară și la acest moment procesual, pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului rezultă din însăși starea de fapt, din temeritatea de a pune în pericol integritatea corporală și viața unui polițist în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, atitudine care îngrijorează cetățenii și este de natură a produce o nesiguranță a ordinii de drept. Inculpatul I. D. V. este cercetat pentru săvârșirea unor infracțiuni grave ,raportat la împrejurările și modalitatea concretă în care se reține că ar fi acționat, urmările produse constând în atingerea gravă adusă relațiilor sociale ocrotite de legiuitor, rezonanța socială intens negativă la comiterea acestui gen de infracțiuni.
Referitor la persoana inculpatului I. D. V. se reține că acesta nu se află la primul conflict cu legea penală,a mai fost cercetat și în dosarul nr. 23/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Hârșova, fiind reclamat pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe de către persoana vătămată Sofran S.,în care s-a pronunțat o soluție de clasare ca urmare a retragerii plângerii; a mai fost cercetat și în dosarul nr. 1541/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Hârșova, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, întrucât a agresat fizic persoana vătămată Demit Nicușor, cauza fiind soluționată la 04.02.2015 printr-o soluție de clasare, ca urmare a retragerii plângerii penale de către persoana vătămată . Aceste aspecte scot în evidență un comportament violent al inculpatului,dar și reiterarea cu ușurință a comportamentului infracțional..
Față de aspectele prezentate ,se apreciază că și în acest moment procesual măsura arestării preventive își menține caracterul proporțional în raport de natura și gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului, privarea în continuare de libertate a acestuia fiind necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
În ceea ce privește cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu formulată de inculpatul I. D. V.,în temeiul disp.art.242 al.2.c.pr.pen, se constată că aceasta este nefondată,nu sunt îndeplinite cerințele impuse de acest text de lege și va fi respinsă ca atare.
În considerarea circumstanțelor concrete ale cauzei, în care inculpatul ar fi acționat,conform acuzării, persoana victimei,polițist, natura leziunilor traumatice cauzate, care au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor-înțepător, și care au necesitat un număr de 12-14 zile de îngrijiri medicale, dezideratul infracțional urmărit, se apreciază că o altă măsură preventivă alternativă, mai blândă și mai permisivă, precum măsura preventivă a arestului la domiciliu, nu este suficientă pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.
Se apreciază că în condițiile în care cerințele prevăzute de art.242 al.2 C.pr.pen., privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai puțin restrictivă de libertate nu sunt îndeplinite, măsura cea mai adecvată stadiului procesual actual este aceea a arestării preventive, măsură care corespunde atât cerințelor art.202 al.1 C.pr.pen.cât și exigențelor jurisprudenței CEDO în materie,și care își păstrează caracterul rezonabil.
Sunt respectate în continuare și exigențele art.4 c.pr.pen.și art.6 par..2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ,cu luarea în considerare și a Jurisprudenței CEDO,inculpatul este beneficiarul prezumției de nevinovăție și a regulii judecării persoanei în stare de libertate, până la pronunțarea unei hotărâri penale definitive, dar anumite împrejurări particulare, speciale, au prioritate în protejarea ordinii publice față de interesul strict individual.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, se va constata legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul I. D. V. și ținând seama și de împrejurarea că în cauză cercetarea judecătorească nu a demarat, față de subzistența temeiurilor inițiale, se va menține această măsură.
Împotriva susmenționatei încheieri a formulat contestație inculpatul I. D. V. motivele de nelegalitate și netemeinicie fiind invederate prin cererea scrisă și reliefate în practicaua prezentei încheieri, astfel încât nu vor mai fi reiterate.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii atacate prin prisma criticilor invocate de contestatorul – inculpat I. D. V., cât și din oficiu, Curtea constată că se impune respingerea contestației formulate ca nefondate.
Prin rechizitoriul purtând nr.253/P/2015, din data de 05.05.2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C., s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului I. D. V. pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor, prev. de art.32 C.pen, rap. la art.188 al.1 C.pen și ultraj, prev. de art.257 al.1 și 4 C.pen. reținându-se, conform acuzării că la data de 22 martie 2015, în jurul orelor 21.00, fiind în stare de ebrietate și pe fondul unui conflict spontan, a aruncat o sticlă de bere lovindu-l în cap pe agentul de poliție F. M., căruia i-a cauzat leziuni traumatice de violență, produse prin lovire cu corp tăietor-înțepător, posibil strică spartă, leziuni pentru care a necesitat un număr de 12-14 zile de îngrijiri medicale și care nu i-au pus viața în primejdie, pe motiv că la data de 01.03.2015 ar fi folosit asupra sa sprayul lacrimogen în mod abuziv și că i-a pus în vedere faptul că va fi sancționat contravențional cu suma de 1000.
Prin încheierea nr.71/24.03.2015 a Tribunalului C., s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul I. D. V., măsură care ulterior a fost menținută și în procedura de cameră preliminară, conform dispozițiilor art.207 C.pr.pen.
Examinarea probatoriului administrat până în prezent în cauză reliefează suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile de care este acuzat, fiind de netăgăduit existența unor fapte sau informații în măsură să convingă un observator obiectiv și neutru că persoana în cauză a putut comite infracțiunile pentru care este cercetat. În acest sens sunt: - procesul verbal de sesizare; -procesul verbal de cercetare la fața locului;- suportul CD privind imaginile surprinse de camerele de supraveghere de la magazinul . Market Clovi din . de 22.03.2015, în jurul orelor 20.30;- planșele foto cuprinzând fotografii ce privesc persoana vătămată F. M. cu ocazia investigării tehnico-științifice de la S. Hârșova, efectuat în ziua de 22.03.2015;- mijloacele materiale de probă;- procesele verbale efectuate la S. Hârșova, privind traumatismele prezentate de persoana vătămată la momentul examinării;- procesul verbal cuprinzând concluziile provizorii medico-legale privind pe inculpat;- raportul de expertiză medico-legală privind pe persoana vătămată;- declarațiile persoanei vătămate F. M.;- declarațiile martorilor I. A., S. V., Trefil Vitaly, N. Fanase, T. C. S., A. Boris și Saraev Marfa;- declarațiile suspectului/inculpatului din faza de urmărire penală.
Inculpatului i se impută săvârșirea unor infracțiuni, a căror gravitate e subliniată atât de limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor, dar și de modul și mijloacele de săvârșire, de valorile sociale pretins lezate, în derularea activității infracționale, de urmările grave produse ori care se puteau produce urmare a activității infracționale reținute în sarcina acestuia.
Este necesar a se arăta că în conformitate cu jurisprudența C.E.D.O au fost identificate și dezvoltate patru motive pe baza cărora arestarea preventivă este considerată ca justificată:
- pericolul ca acuzatul să fugă ( cauza Stogmuller contra Austriei)
- riscul ca acuzatul o dată pus în libertate să împiedice buna administrare a justiției (cauza Wemhoff contra Germaniei)
- ori să comită noi infracțiuni ( cauza Matzenetter contra Austriei)
- existența unui pericol pentru ordinea publică (cauza Lettellier contra Franței)
Curtea, subliniază din nou că menținerea măsurii arestării preventive este necesară și în acest moment procesual, pentru protejarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, având în vedere reacția publică, evident negativă, în situația în care persoane cercetate pentru infracțiuni, de gravitatea celor comise de inculpat ar fi lăsate în libertate, chiar în limitele unei măsuri preventive mai blânde. În această situație premisă, nu s-ar atinge nici scopul preventiv al măsurii, reglementat în art. 202 alin. 1 din Codul de procedură penală.
Și în prezent o eventuală lăsare în libertate a inculpatului ar genera un sentiment de insecuritate în rândul cetățenilor care respectă legea și ar fi de natură a conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a autorităților statului, acesta având obligația pozitivă de a adopta o legislație penală dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, capabilă să descurajeze săvârșirea infracțiunilor contra vieții, cât și a celor îndreptate împotriva autorității.
Trebuie reliefată subzistența temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, precum și că nu au apărut alte împrejurări noi, din care să reiasă nelegalitatea măsurii.
Măsura arestării preventive este proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului, fiind necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea sa, acela de prevenție, dar și de asigurare a bunei desfășurări a procesului penal, în continuare, în situația în care, cauza se găsește în faza camerei preliminare.
Referindu-ne la jurisprudența în materie a C.E.D.O. în accepțiunea acesteia, se impune a fi menționat că pentru ca o ingerință să fie proporțională cu scopul urmărit trebuie apreciate natura și gravitatea sancțiunii aplicate, contextul producerii faptelor, precum și interesul public vizat, evaluarea acestora conducând în opinia Curții la concluzia proporționalității măsurii arestării preventive cu gravitatea acuzației aduse inculpaților.
Reamintim că nu se poate reține că s-a estompat în rândul opiniei publice rezonanța socială negativă a comiterii faptelor grave, reținute în sarcina inculpatului, în condițiile scurgerii unui interval de timp de aproximativ 6 luni de la luarea măsurii arestării preventive și nici că s-ar fi depășit durata unui termen rezonabil al duratei arestării preventive, în situația în care, miza procesului penal, reflectată de limitele de pedeapsă de lege pentru faptele de care este acuzat inculpatul în opinia C.E.D.O, reprezintă argumentul cel mai puternic al aprecierii duratei arestului preventiv.
Curtea observă și că este ușor identificabil riscul concret de reiterare a faptelor penale, ce se impută inculpatului, din perspectiva în care, pe fondul unui comportament violent, pe care l-a manifestat și anterior comiterii faptelor ce i se rețin în sarcină, a înțeles să procedeze în maniera reținută în rechizitoriu, în scop de răzbunare, fără a ține seamă că se află într-un loc public ori că cel asupra căruia își îndreaptă acțiunea agresivă, reprezintă autoritatea statală.
Nu se impune, nici în actualul moment procesual, a fi admisă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o măsura preventivă mai ușoară, ca cea a arestului la domiciliu, formulate de inculpat, nefiind satisfăcute exigențele legiuitorului reglementate în art.242 alin.2 din Codul de procedură penală.
În urma evaluării situației particulare a inculpatului, reflectând asupra gravității faptelor de care este acuzat acesta, dar și a conduitei procesuale, manifestate, pe parcursul procesului penal, urmează a se dispune respingerea cererii formulate de inculpat, prin intermediul apărătorului ales.
Curtea menționează și faptul că în mare măsură susținerile inculpatului sunt apărări ce țin de fondul cauzei, prin care se încearcă diminuarea gravității faptelor inculpatului, fiind relevată mai puțin, necesitatea înlocuirii măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai ușoară.
Pentru aceste considerente, Curtea în baza dispozițiilor art. 425 ind.1 alin.7 pct.1 lit. b din Codul de procedură penală în referire la art. 206 alin.1din Codul de procedură penală respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul – inculpat I. D. V. împotriva încheierii de ședință din data de 04.09.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 15.
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în sumă de 200 de lei vor fi suportate de contestatorul – inculpat I. D. V..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza dispozițiilor art. 425 ind.1 alin.7 pct.1 lit. b din Codul de procedură penală în referire la art. 206 alin.1din Codul de procedură penală respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul – inculpat I. D. V. – zis „C.” fiul lui G. si M., născut la data de 13 iulie 1991 în oras Hârșova, judetul Constanta, detinut în I.P.J. Constanta, Centrul de Retinere si Arestare Preventivă împotriva încheierii de ședință din data de 04.09.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 15.
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în sumă de 200 de lei sunt suportate de contestatorul – inculpat I. D. V..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.09.2015.
Președinte,Grefier,
Valentian B. C. C.
Jud fond .I R.
Red. dec Jud V.B.
2 ex./26.10.2015
| ← Cerere de transfer de procedură în materie penală. Legea... | Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. Art.246 C.p..... → |
|---|
