Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP). Decizia nr. 1048/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1048/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-07-2015 în dosarul nr. 570/274/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ NR. 1048
Ședința publică de la 10 Iulie 2015
PREȘEDINTE T. M. Judecător
M. E. P. Judecător
Grefier E. L.
Ministerul Public reprezentat de procuror I. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor consemnate în încheierea de ședință de la 18 iunie 2015, respectiv 25 iunie, 2 iulie 2015, ce fac parte integrantă din prezenta deciziei, privind soluționarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Orșova împotriva sentinței penale nr. 186 din 10 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria orșova în dosarul nr._ .
La apel au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.
CURTEA,
Asupra apelului de față:
Prin sentința penală nr. 186 din 10 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria orșova în dosarul nr._, în temeiul art.396 alin. (5) raportat la art. 16 alin.(1) lit. a) Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul P. E., născut la 05.02.1961 în Orșova, jud. M., CNP_, fiul lui E. și I., cetățenie română, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, studii profesionale, ocupație taximetrist independent, fără antecedente penale, domiciliat în Eșelnița, ., jud. M., pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art.336 alin.(1) Cod penal.
În temeiul art.275 alin.(3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul nr.105/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Orșova a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul P. E. pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, faptă prevăzută și pedepsită de art. 336 alin.(1) Cod penal, reținându-se că la data de 15.02.2014, ora 21.40, a condus autoturismul marca Daewoo Cielo, cu nr. de înmatriculare_, pe .. Eșelnița, având în sânge o alcoolemie de 1 gram alcool pur /1000 ml sânge-pentru prima probă, recoltată la ora 23.10, respectiv 0,85 grame alcool pur /1000 ml sânge - pentru cea de-a doua probă, recoltată la ora 00.10.
În fapt, s-a reținut că în 15.02.2014, ora 21.45, agenții Postului de Poliție Eșelnița au fost sesizați prin S.N.U.A.U. „112" de către denunțătorul J. I. G. - în timp ce urmărea autoturismul condus de inculpat - despre faptul că inculpatul P. E. conduce sub influența băuturilor alcoolice autoturismul personal, marca DAEWOO CIELO înmatriculat cu nr._, spre domiciliul său, pe .. Eșelnița, solicitând intervenția poliției în scopul depistării acestuia și tragerii sale la răspundere penală. Denunțătorul a procedat la acroșarea ușoară cu autoturismul său a autoturismului condus de inculpat,obligându-l pe acesta să oprească în apropierea locuinței sale (f.3 rechizitoriu).
Ca urmare a apelului, organele de poliție s-au deplasat la fața locului, unde, pe . imobilului cu nr. 725, au găsit mai multe persoane, între care pe inculpatul P. E., pe denunțătorul J. I. G., respectiv pe martorii Ș. S. V. și D. D. A.. Acesta din urmă a declarat verbal polițiștilor că, la solicitarea inculpatului, care se afla sub influența alcoolului, a condus autoturismul de la locuința unei rude, către domiciliul său de pe ., din .> Susținerea acestuia martor a fost confirmată de inculpat.
Deoarece martorii J. I. G. și Ș. S. V. au insistat în faptul că inculpatul a fost cel care a condus autoturismul, acesta a fost testat cu etilotestul rezultând o alcoolemie de 0,52 mg/l alcool pur în aerul expirat.
A fost condus inculpatul la Spitalul Orșova, iar după prelevarea mostrelor de sânge, rezultatul a relevat o alcoolemie de 1 gram alcool/l de sânge pentru prima prelevare de la ora 23.10, și 0,85 grame alcool/l de sânge la proba a doua prelevată la ora 00.01.
Au fost audiați martorii J. I. G., Ș. V. S., D. I. F., E. P., D. D. A., D. S. și Țâmboi I. T., primi trei susținând că inculpatul a condus autoturismul, ceilalți patru că martorul D. D. A..
Pentru a clarifica veridicitatea depozițiilor martorilor și inculpatului, după acceptul lor, J. I. G. și P. E. au fost testați cu detectorul de minciuni(poligraful) de un ofițer al IPJ D., concluzia acestuia fiind că martorul denunțător spune adevărul, iar inculpatul nu.
Deși martorul D. D. A. a acceptat testarea, ulterior a refuzat și a revenit la 09.04.2014 asupra depoziției inițiale, declarând că în realitate inculpatul a fost cel care a condus autoturismul.
Ulterior, la 21.05.2014, a retractat această ultimă depoziție, menținând ca fiind reală prima declarație dată la 15.02.2014.
În urma coroborării probelor administrate s-a decis că inculpatul P. E. a fost cel care a condus autoturismul, în acest fel săvârșind infracțiunea prevăzută de art.336 alin.(1) Cod penal, motiv pentru care a fost trimis în judecată.
Situația de fapt reținută în actul de sesizare s-a întemeiat pe: procesul - verbal de constatare a infracțiunii flagrante, întocmit de organul de cercetare penală din cadrul Postului de Poliție Eșelnița (fílele nr. 17-19); declarația martorului denunțător J. I. G. (filele nr.21 -24); declarațiile martorului Ș. S.-V. ( filele nr.36-38);declarațiile martorului D. I. F. ( filele nr.46-47); declarațiile martorului D. D.-A. (filele nr.49-52, 59, 61); declarațiile martorului P. P. ( filele nr.63-64); declarațiile martorului D. S. ( filele nr.66-67); declarațiile martorului Țâmboi I.-T. ( filele nr.69-71); rapoartele de constatare tehnico-științifică rezultate în urma examinării cu tehnica poligraf a făptuitorului P. E. respectiv martorului J. I. G. (filele nr.80-85 și 29-34); adresa I.P.J. D. - Serviciul Criminalistic nr._/23.04.2014 privind refuzul martorului D. D.-A. de a ti testat cu tehnica poligraf la data de 09.04.2014 și înscrisurile anexate (filele nr.55-57); buletinul de analiză toxicologică nr. 174-175 din care rezultă că făptuitorul P. E. avea o alcoolemie de 1 g alcool pur/1000 ml sânge - (pentru prima probă, recoltată la ora 23,10) respectiv 0,85 g alcool pur/1000 ml sânge - (pentru cea de-a doua probă, recoltată la ora 0,10) (fila nr.98); testul Drager alcooltest nr._/07.10.2014, ora 22.48 (fila 95) ; declarațiile inculpatului P. E. (filele 89-91, 93-94); ordonanța procurorului de efectuare în continuare a urmăririi penale față de suspecții D. D.-A., P. P., Țâmboi I.-T. și D. S., toți cercetați pentru comiterea, în prezentul dosar, a infracțiunii de „mărturie mincinoasă", faptă prevăzută și pedepsită de art. 273 alin.(1) din Cod penal .
Coroborând probatoriul administrat în faza de urmărire penală cu probele administrate direct, nemijlocit și contradictoriu în faza de cercetare judecătorească, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
În fapt, în seara zilei de 15.02.2014, ora 21.45, agenții Postului de Poliție Eșelnița au fost sesizați prin S.N.U.A.U. „112" de către J. I. G. despre faptul că a fost implicat într-un eveniment rutier, iar persoana ce conducea celălalt autovehicul, inculpatul P. E., a condus autoturismul personal, marca DAEWOO CIELO, înmatriculat cu nr._, spre domiciliul său, pe ... Eșelnița, în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice.
Agenții de poliție s-au deplasat la fața locului, unde, pe . imobilului cu nr. 725, au găsit mai multe persoane între care inculpatul P. E., martorii J. I. G., Ș. S. V. și D. D.-A., acesta din urmă declarând verbal polițiștilor că el a condus autoturismul inculpatului de la locuința unei rude, către domiciliul său de pe ., din .> Deși acest martor a susținut că el a condus autoturismul, polițiștii apreciind că sunt pertinente, concludente și utile susținerile verbale ale martorilor J. I. G. și Ș. V. S., au procedat la testarea cu etilotestul a inculpatului P. E., și ulterior, l-au condus la spitalul din Orșova pentru prelevarea de mostre biologice de sânge.
Inculpatul deși nu a recunoscut săvârșirea faptei, a considerat că este mai bine să se supună testării și prelevării, deoarece a recunoscut consumul de alcool, și nu se considera vinovat.
Din probele administrate, procesul verbal de constatare a infracțiunii din 15.02.2014, încheiat de polițiștii din Eșelnița, instanța a reținut că inculpatul nu a fost surprins în flagrant, autoturismul fiind staționat pe partea dreaptă în momentul acroșării de autoturismul condus de martorul J. I. G., lângă el fiind mai multe persoane, printre care și inculpatul (f.17-18 d.u.p).
Acuzațiile aduse inculpatului s-au întemeiat pe depozițiile martorilor J. I. G., D. I. F. și Ș. V. S., coroborate cu raportul de constatarea criminalistică nr._/23.04.2014, întocmit de un ofițer criminalist de la IPJ D., după testarea inculpatului cu detectorul de minciuni (f.21-23,36-37,46-47).
Analizând aceste mijloace de probă incriminatoare, instanța a apreciat ca nu conduc la constatarea dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, este infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
Astfel, depozițiile acestor martorii au fost contradictorii atât între ele, cât și cu cele ale celorlalți martori audiați, mai mult, martorii declarând diferit chiar în depozițiile lor date în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești.
Instanța a coroborat declarațiile cu afirmația lui J. I. G., că este în dușmănie cu inculpatul și a procedat în acest mod pentru a se răzbuna pe el, cât și cu faptul că poliția, deși martorul a comis o contravenție gravă, producând un accident rutier, nu l-a sancționat în niciun fel (f.33 dosar instanță).
S-a arătat că depoziția martorului D. I. F. s-a coroborat cu cea dată de Ș. S. V., dar ambele sunt contrazise de cea dată de J. I. G., care a susținut că el l-a trimis în mod expres pe Ș. V. S. să-l scoată la poartă pe inculpat pentru a observa dacă este băut, sub pretextul de a-i da două țigări, astfel că aceste depoziții nu pot fi reținute ca pertinente, concludente și utile, decât sub aspectul discuției avute de cei doi cu inculpatul, discuție confirmată atât de inculpat cât și de martorii P. P. și D. D. A., nu și sub aspectul că inculpatul a urcat la volan și a condus autoturismul (f.37,46-47 d.u.p; f.32 -35 dosar instanță).
Instanța a înlăturat ca lipsită de pertinență depoziția dată de martorul D. D. A. la 10.04.2014 – prin care a revenit asupra primei declarații dată la 15.02.2014 - deoarece pe de o parte, acesta a retractat-o prin depoziția dată la 21.05.2014, iar pe de altă parte, aceasta nu se coroborează cu cea dată de principalul martor direct J. I. G., pe care se susține în mod fundamental rechizitoriu, și care susține că după ce a acroșat autoturismul inculpatului a oprit în paralel cu acesta timp de 5 minute ocupând întreaga stradă, apoi a mutat autoturismul său mai în față la o distanță de 15-20 m de autoturismul inculpatului (f.59 d.u.p, f.32-33 dosar instanță).
Martorul D. D. A. a susținut în declarația retractată faptul că ieșit din casă auzind gălăgie la poartă, observând autoturismul Volkswagen condus de martorul J. I. G. oprit la 20 m de autoturismul inculpatului, fapt ce nu poate exprima adevărul, câtă vreme martorul J. I. G. susține că a staționat 5 minute paralel cu autoturismul Daewoo Cielo avariat, astfel că dacă ieșea din casă aș acum a declarat, trebuia să observe autoturismul Volkswagen aflat în paralel cu cel condus de inculpat, iar nu la 15-20 metri mai în față (f.32,33 dosar instanță).
Instanța nu a putut reține concluzia reprezentantului Ministerului Public, anume că, depozițiile martorului D. D. A. date instanței și organelor de cercetare penală la 15.02.2014 și 21.05.2014 sunt neadevărate, reală fiind cea dată la 10.04.2014 în care proba vinovăția inculpatului, deoarece martorul arată că a revenit asupra primei declarații întrucât a fost amenințat cu pușcăria de polițistul care l-a însoțit la C., dacă nu declară la testul poligraf în defavoarea inculpatului, fapt ce l-a determinat să refuze și testarea cu poligraful (f.61 d.u.p).
Inculpatul în depozițiile date nu a declarat că nu a telefonat martorului D. D. A. pentru a veni să conducă autoturismul său, acest fapt rezultând din depozițiile martorilor D. D. și P. P..
Depozițiile martorilor Tâmboi I. T. și D. S. au fost apreciate de instanță concludente și utile, deoarece se coroborează.
În privința raportului de constatare criminalistică nr._/23.04.2014 referitor la inculpatul P. E., acesta nu s-a coroborat cu depozițiile martorilor, ori depozițiile inculpatului date organelor judiciare, și nu pot poate fi util în soluționarea cauzei, testul poligraf chiar dacă poate fi apreciat ca un mijloc de probă general prevăzut de art.97 alin.(2) lit.e) Cod procedură penală – raport de constatare - putând fi admis când este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, potrivit art.172 alin.(9) Cod procedură penală, acesta este apreciat în conformitate cu art.103 C.p.penală, al liberei aprecieri a probelor, și nu face dovada decât dacă este sprijinit de alte probe administrate.
Acest raport nu a fost nelegal în ceea ce îl privește pe inculpat, pentru a fi fost înlăturat în procedura de cameră preliminară, însă nu este util cauzei, fiind infirmat de celelalte probe administrate.
Cu referire la supunerea martorilor la testarea cu poligraful, s-a arătat că aceasta nu este un mijloc de probă și un procedeu probator prevăzut de legea procesuală penală, martorii putând fi audiați numai în condițiile art.120-123 Cod proc. penală de organele judiciare, respectiv în faza urmăririi penale și de judecată.
S-a constatat că în ciuda probele administrate, că există îndoieli mai mult decât rezonabile că inculpatul ar fi condus vehiculul pe drumurile publice sub influența alcoolului, depozițiile martorilor J. I. G., Ș. V. S. și D. I. F., pe care se susține actul de trimitere în judecată fiind contradictorii și lipsite de veridicitate, fiind infirmate în cea mai mare parte de susținerile celorlalți martori și de procedura reactivă a organelor de poliție față de fapta contravențională săvârșită de către martorul denunțător J. I. G., care, dacă situația de fapt reală ar fi fost cea prezentată în rechizitoriu, putea solicita poliției rutiere realizarea flagrantului delict pentru ca inculpatul să fie surprins în timp ce conducea autoturismul.
Și din modul cum este prezentată starea de fapt în referatul organului de cercetare penală și rechizitoriul procurorului, raportat la probatoriul administrat, instanța a observat neconcordanțe flagrante privind cronologia desfășurării acțiunii descrise, în sensul că denunțătorul este prezentat ca un ,, justițiar,, care pleacă pe cont propriu în urmărirea inculpatului, solicitând în timpul urmăriri sprijinul poliției pentru a depista inculpatul și a fi tras la răspundere ( pag.3 referat de terminare urmărire penală și rechizitoriu), când în fapt apelul la nr.112 s-a realizat după ce martorul denunțător a produs evenimentul rutier, autoturismul inculpatului fiind oprit pe dreapta drumului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Orșova, criticând-o pentru nelegalitate deoarece instanța de fond, după pronunțarea încheierii de cameră preliminară, mai exact în cursul cercetării judecătorești, a exclus în mod nelegal și abuziv, din rândul mijloacelor de probă prevăzute de cod procedură penală, rapoartele de constatare criminalistică întocmite ca urmare a testării martorilor precum și a inculpatului cu tehnica poligraf astfel că, procedând în acest mod, instanța s-a antepronunțat în cauză și pentru netemeinicie deoarece instanța de fond a dispus achitarea inculpatului P. E. în loc să dispună condamnarea acestuia la o pedeapsă cu închisoarea, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Față de motivele invocate a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale.
Prealabil examinării pe fond a apelului Curtea constată următoarele:
- la instanța de fond inculpatul, cu acordul său și în prezența apărătorului ales, a fost ascultat negând săvârșirea faptei, declarând că martorul D. D. A. a condus autoturismul. De asemenea, au fost ascultate persoanele propuse prin actul de sesizare a instanței și de inculpat;
- în apel, cu acordul său și în prezența apărătorului ales, inculpatul a fost ascultat menținând aceeași poziție procesuală de negare a săvârșirii infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată. S-a apreciat de către instanța de apel necesar și util cauzei, readministrarea probatoriului, fiind reaudiați martorii P. Paladuica, D. S., D. D. A., Ș. S. V., D. I. F., Ț. I. T.. Cu privire la martorul J. I. G. s-a înaintat procesul verbal de căutare care atestă că acesta nu mai locuiește la domiciliul, fiind de plecat cu întreaga familie și stabilit în Austria, fără a i se cunoaște adresa.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prev. art. 417 alin.2 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Împrejurarea că instanța a respins ca nefiind utilă cauzei întrebarea „ dacă susțineți că spuneți adevărul și că nu dumneavoastră a-ți fost la volanul autoturismului cu pricina, cum vă explicați că a-ți picat proba detectorului de minciuni” pusă de procuror cu ocazia audierii inculpatului și faptul că instanța de fond în motivarea respingerii întrebării a făcut referiri cu privire la utilitatea efectuării testului poligraf de către organele de cercetare penală și la împrejurarea că testul poligraf nu reprezintă nu reprezintă o probă în adevăratul înțeles al codului de procedură penală, aceasta nu poate fi considerată ca o antepronunțare asupra fondului cauzei cu privire la soluția pronunțată.
Inculpatul P. E. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. 1 c.p., constând în aceea că la data de 15. 02. 2014, orele 21,40 a condus autoturismul marca Daewo Cielo cu nr. De înmatriculare_ pe . Eșelnița, pe o distanță de aproximativ 380 metri (fila 19 dosar. U.p.) având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
Sesizarea poliției s-a făcut urmare a unui eveniment rutier, respectiv acroșării autoturismului marca Daewo Cielo cu nr. de înmatriculare_ de către autoturismul martorului J. I. G., martor care se reține în actul de sesizare a instanței că a denunțat săvârșirea faptei penale de către inculpat.
Revenind la criticile de netemeinicie în ceea ce privește soluția de achitare a inculpatului, în opinia acuzării sunt suficiente probe de natură să conducă, dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul P. E. este o persoană care a condus la data de 15 februarie 2014 în stare de ebrietate autoturismul marca Daewo Cielo cu nr. De înmatriculare_ pe . Eșelnița, pe o distanță de aproximativ 380 metri, aceste probe fiind următoarele: declarațiile martorului denunțător J. I. G., declarațiile martorilor Ș. S. V., D. I. F. și declarația martorului D. D. A. consemnată la 15 februarie 2014, rapoartele de constatare tehnico – șiințifică rezultate în urma examinării cu tehnica poligraf a făptuitului P. E. și a martorului J. I. G., procesele verbale, adresa IPJ D.- Serviciul criminalistic nr._/23 aprilie 2014 privind refuzul martorului D. D. A. de a fi testat cu tehnica poligraf la data de 9 aprilie 2012, buletinul de analiză toxicologică și textul Drager – alcooltest nr._ din 7 octombrie 2014.
În dezvoltarea motivelor de apel în ceea ce privește motivul de netemeinicie al achitării, P. a arătat că vinovăția inculpatului rezultă din analiza materialului probator administrat în cauză care relevă că și declarațiile inculpatului P. E. și ale martorilor propuși de către acesta D. D. A., P. P., Ț. I. T. nu corespund adevărului date fiind numeroasele contradicții și atitudinea subiectivă a acestora, date fiind legăturile de afinitate și rudenie cu inculpatul.
Chiar dacă ar exista contradicții în declarațiile martorilor propuși de inculpat, obligația de probare a vinovăției inculpatului dincolo de orice îndoială rezonabilă revine acuzării.
Este adevărat că martorii J. I. G., minorul Ș. S. V. și D. I. F. susțin că cel care a condus autoturismul a fost inculpatul P. E. și nu martorul D. D. A., contrar declarațiilor celorlalți martori, declarații menținutae sub acest aspect și la instanțele de judecată.
Împrejurarea că martorii propuși de inculpat au refuzat să se supună testului poligraf și acest fapt ar conduce la concluzia că declarațiilor lor sunt nesincere, nu poate fi reținută de instanța de apel, procedura de audiere a martorilor fiind reglementată de codul de procedură penală, martorii depunând un jurământ și atrăgându-li-se atenția asupra consecințelor legale în cazul în care depun mărturie mincinoasă, constatarea existenței acestei infracțiuni fiind realizată nu prin testarea poligraf, ci în cadrul unui proces complex de administrare și coroborare de pobatorii. Cum testarea poligraf a martorilor nu este un procedeu uzitat și cum o persoană are dreptul de a nu se autoincrimina, folosirea acestui test poate fi considerată, în anumite circumstanțe, ca un mijloc de presiune asupra martorului.
Martorul D. D. A. a revenit asupra celei de a doua declarații date la urmărirea penală menționată de parchet în motivarea apelului, încă din această fază procesuală, declarând la instanța de apel că a s-a simțit constrâns când i sa relatat că i se va ridica și lui permisul, fapt care ar fi condus la pierderea locului de muncă.
Analizând declarațiile celor trei martori ai acuzării în mod corect a constatat instanța de fond că există contradicții care pun la îndoială vinovăția inculpatului, coroborat și cu declarațiilor celorlalți martori propuși de inculpat.
Astfel, martorul J. I. G. a declarat organelor de urmărire penală la 16.02.2014, că l-a văzut pe martorul D. D. A. când a ieșit din casa inculpatului după ce el i-a acroșat autoturismul acestuia; a așteptat de la ora 18 până la ora 21.40 în apropierea imobilului unde era staționat autoturismul inculpatului; după plecarea acestuia l-a urmărit pe șosea, iar pe drum l-a văzut pe martorul Ș. V. S. pe care l-a rugat să urce la el în autoturism; în dreptul locuinței sale inculpatul a tras pe partea dreapta, și la un moment dat a virat stânga, moment în care l-a acroșat (f.21-23 d.u.p).
La cercetarea judecătorească, martorul J. I. G. a declarat că nu l-a văzut pe martorul D. D. ieșind din casa inculpatului, ci l-a văzut doar la poliție; a stat în mașina sa timp de două ore pentru a-l supraveghea pe inculpat până pleacă; l-a trimis special, în urma unei înțelegeri anterioare, pe martorul Ș. S. V. să strige la poarta imobilului în care se afla inculpatul pentru a-l chema afară, sub pretextul de a-i da două țigări, în scopul de a observa dacă este băut; Ș. V. a plecat pe drum, iar după plecarea inculpatului la volanul autoturismului, Ș. a revenit în fugă la autoturismul său, s-a urcat și au plecat împreună după inculpat(f.32-33 dosar instanță).
La instanța de apel martorul nu putut fi reaudiat, întrucât acesta în cursul procesului penal s-a stabilit cu familia în Austria, fără a i se cunoaște noua adresă.
Depozițiile martorului J. date la urmărirea penală și la instanța de fond sunt contradictorii, fiind contrazise și de către celălalt martor direct al acuzării, Ș. S. V., care a declarat în faza de urmărire penală, că autoturismul inculpatului l-a lovit pe cel al martorului J. I. G. în momentul virării bruște la stânga; el a fost împreună cu D. I. F. pentru a-l întreba pe inculpat dacă poate să-i ducă a doua zi la Dr.Tr. S.; după plecarea autoturismului condus de inculpat în spatele lui a venit auto Volkswagen condus de J. I., care a oprit și l-a rugat să meargă cu el în urmărirea inculpatului (f.36-37 d.u.p).
În fața instanței de fond, acest martor a declarat că nu a avut nicio înțelegere prealabilă cu J. I. G. pentru a-l scoate la poartă pe inculpat, el mergând la locuința lui O. L. unde se găsea inculpatul, după ce îl căutase acasă și o vecină îi spusese unde îl găsește; nu știa de existența martorului J. I. G. în apropierea locuinței lui O. unde îl găsise pe inculpat; J. l-a luat de pe stradă în autoturismul său rugându-l să îl însoțească; mașina inculpatului era oprită pe dreapta fiind lovită de J. G.; atât el cât și martorul J. I. G. l-au văzut pe D. D. ieșind din locuința inculpatului (f.30-31 dosar instanță).
La instanța de apel martorul minor Ș. S. V., a arătat că în acea seară împreună cu D. I. F. a mers la domiciliul lui O. L., ginerelui inculpatului, pentru ca asta să îi ceară inculpatului să-l după a doua zi dimineața cu autovehiculul său la S., inculpatul refuzându-l întrucât a băut, solicitându-i să ia pe martorul J. I. G., iar în prezența sa inculpatul s-a urcat în autoturism împreună cu soția și nepotul, conducând autoturismul iar la cca 2 minute martorul J. I. G. a venit cu mașina sa, el s-a urcat în această mașină și a relatat lui J. I. G. că inculpatul este băut. Din acest moment martorul J. G. a urmărit mașina inculpatului, acroșându-i autoturismul acestuia.
Cu privire la contradicțiile consemnate în declarația dată la instanța de fond martorul a relatat că nu știe de ce s-a consemnat la judecătorie ceea ce s-a consemnat.
Depozițiile martorilor J. I. G., Ș. V. S. și D. I. F. nu s-au coroborat nici cronologic, astfel primul declară că după ce au stat de vorbă cu inculpatul, ceilalți doi martori au plecat, apoi din locuința lui O. L. au ieșit soția inculpatului P. P. în brațe cu nepoțica de 7 ani, inculpatul le-a deschis portiera din spate, ulterior inculpatul urcând la volan și plecând spre locuința lui, în vreme ce martorii Ș. V. S. și D. I. F. au susținut că l-au văzut pe inculpat și membrii familie sale urcând la în autoturism și plecând, după care au plecat și ei.(f.22, 37,47 d.u.p, 30, 32 dosar instanță), revenind la instanța de apel asupra acestor declarații, martorul D. I. F. declarând că în prezența sa acesta sa urcat în autoturism, dar și în prezența martorului minor Ș. V. S., care însă se afla îndepărtat, pe drum.
Declarațiile martorului Ș. S. V. sunt contradictorii atât între ele, cât și cu cele date de J. I. G..
Depoziția martorului D. I. F. s-a coroborat cu cea dată de Ș. S. V., dar ambele sunt contrazise de cea dată de J. I. G., care a susținut că el l-a trimis în mod expres pe Ș. V. S. să-l scoată la poartă pe inculpat pentru a observa dacă este băut, sub pretextul de a-i da două țigări, astfel că aceste depoziții nu pot fi reținute ca pertinente, concludente și utile, decât sub aspectul discuției avute de cei doi cu inculpatul, discuție confirmată atât de inculpat cât și de martorii P. P. și D. D. A., nu și sub aspectul că inculpatul a urcat la volan și a condus autoturismul (f.37,46-47 d.u.p; f.32 -35 dosar instanță).
La instanța de apel martorul D. I. F. a fost audiat, declarând că i-a cerut martorului Ș. V. S. să-l însoțească până la locuința ginerelui inculpatului pentru a-l duce în acea seară cu mașina la S.; era în drum în momentul în care inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului, martorul Ș. V. S. fiind cu el, pe drum, însă plecase mai în jos, nu l-a observat pe martorul D. în acele împrejurări
Martorul J. I. G. a declarat că a stat 2-3 ore în apropierea locuinței de unde inculpatul P. E. a condus autoturismul și, deși a avut posibilitatea de a suna la nr.112 pentru a înștiința poliția rutieră despre faptul că inculpatul se află la o petrecere unde consumă alcool, urmând să urce la volanul autoturismului pentru deplasarea la locuința sa, sau putea suna ulterior când acesta se afla în trafic - astfel încât acesta putea fi surprins în flagrant delict de echipajul mobil al poliției rutiere- nu a făcut acest lucru. Motivația sa pentru faptul că a procedat deliberat astfel a fost aceea că exista posibilitatea ca inculpatul să scape nepedepsit, însă această motivație nu este una pertinentă.
În schimb, cum corect a constatat și instanța de fond, a provocat un eveniment rutier când deja autoturismul inculpatului era oprit pe partea dreapta, motivând gestul său din dorința de răzbunare și „acesta era singura modalitate de a-l prinde pe inculpat băut”(fila 32,33 dosar fond). Astfel martorul J. I. G. a declarat că este în dușmănie cu inculpatul și a procedat în acest mod pentru a se răzbuna pe el, starea de dușmănie dintre cei doi fiind confirmată de inculpat care a relatat că se datorează unor împrejurări legate de afacerea cu transportul de persoane pe care o desfășurau fiecare dintre ei, în concurență.
Potrivit dispozițiilor art. 103 alin.1 c.p.p., probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză.
Cum contradicțiile dintre declarațiile celor trei martori ai acuzării nu au putut fi înlăturate, având în vedere întregul material probator administrat și față de împrejurările în care se reține că s-au desfășurat evenimentele, instanța de apel concluzionează că în mod corect, s-a apreciat de instanța de fond, după o analiză detaliată a tuturor probelor administrate și evaluate, că în cauză nu există probe certe pentru reținerea vinovăției inculpatului, chiar în condițiile în care ar exista contradicții și între declarațiile martorilor apărării și acestea ar fi apreciate ca subiective.
Inculpatul nu este obligat să-și dovedească nevinovăția; organele judiciare sunt cele cărora le revine obligația administrării probelor de vinovăție, iar inculpatul are dreptul, potrivit art. 99 C. pr. pen. să dovedească lipsa de temeinicie a acestor probe. În caz de îndoială asupra vinovăției, dacă această îndoială nu este înlăturată după administrarea de noi probe, prezumția de nevinovăție subzistă, întrucât orice îndoială profită inculpatului
Rezultatele testului poligraf nu pot considera prin ele însele probe certe care să conducă la stabilirea vinovăției sau nevinovăției unui inculpat astfel că împrejurarea că inculpatul nu a trecut acest text poligraf, nu poate conduce la condamnarea acestuia - așa cum nici trecerea acestui test nu poate conduce la achitare - ci poate constitui un indiciu care trebuie coroborat cu alte probe certe, de natură să întemeieze, dincolo de orice îndoială rezonabilă, o soluție de condamnare.
Principiul in dubio pro reo se referă la existența unor asemenea dubii încât ideea de certitudine care trebuie să fundamenteze condamnarea nu se poate contura.
Cum din ansamblul materialului probator nu se poate reține vinovăția inculpatului P. E. pentru săvârșirea faptei ce a făcut obiectul trimiterii în judecată și, în ciuda eforturilor din faza de cercetare judecătorească atât la fond cât și la instanța de apel, dubiile n-au putut fi înlăturate, persistând starea de incertitudine care exclude posibilitatea pronunțării unei hotărâri de condamnare, în cauză operează principiul in dubio pro reo, în baza căruia se impune achitarea inculpatului P. E..
Văzând dispozițiile art.421 alin.1 pct. 1 lit. b cod pr.penală și neconstatând alte motive de nelegalitate, instanța de apel va menține hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică, respingându-se apelul parchetului ca nefondat iar în temeiul art.275 alin.3 c.p.p. cheltuielile judiciare din recurs vor fi lăsate în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Orșova împotriva sentinței penale nr. 186 din 10 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Orșova în dosarul nr._, ca nefondat.
Cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Iulie 2015.
T. M. M. E. P.
Grefier,
E. L.
Red.jud. T.M.
j.f.C.I.U.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 322/2015.... | Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Decizia nr. 1057/2015.... → |
|---|
