Furt calificat (art.229 NCP). Decizia nr. 174/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 174/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 3137/184/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ Nr. 174
Ședința publică de la 10 februarie 2015
PREȘEDINTE M. C. G.- judecător
A. M. S.- judecător
Grefier F. U.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror C. C. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
***
Pe rol, soluționarea apelurilor declarate de inculpații Cățel F. I. și M. M. L. împotriva sentinței penale nr. 97 din data de 11 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanții inculpați: Cățel F. I., în stare de arest, asistat de avocat B. M., apărător desemnat din oficiu, și M. M. L., în stare de arest, asistat de avocat Ț. I., apărător desemnat din oficiu, lipsind partea civilă C. O. C..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se că nu au fost depuse alte cereri la dosar, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat B. M. pentru apelantul inculpat Cățel F. I., având cuvântul, arată că inculpatul pe care îl apără este nemulțumit de cuantumul pedepsei stabilite precum și de modalitatea de executare a pedepsei. Solicită diminuarea cuantumului pedepsei ce a fost aplicată inculpatului și schimbarea modalității de executare, respectiv suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, având în vedere circumstanțele personale ale acestuia precum și faptul că se află la primul conflict cu legea penală.
Avocat Ț. I. pentru apelantul inculpat M. M. L., având cuvântul, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale și pe fond schimbarea modalității de executare a pedepsei în suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, având în vedere vârsta fragedă a acestuia precum și faptul că nu are antecedente penale.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că modalitatea de executare a pedepsei stabilită de prima instanță pentru cei doi inculpați, respectiv detenția, este corectă raportat la infracțiunile săvârșite. Solicită respingerea ambelor apeluri ca nefondate cu obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare.
Apelantul inculpat Cățel F. I., având ultimul cuvânt, solicită schimbarea modalității de executare.
Apelantul inculpat M. M. L., având ultimul cuvânt, arată că are o vârstă fragedă, dorește să își continue studiile și solicită schimbarea modalității de executare a pedepsei.
CURTEA
Asupra apelurilor de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 97 din data de 11 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în baza art. 228 alin. 1,rap la art. 229 alin. 1 lit. b,d și alin. 2 lit. b din Codul penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cpp rap la art. 375 Cpp și, a fost condamnat inculpatul Catel F. I., fiul lui G. și T., născut la data de 27.06.1995 în Caracal, jud.O., domiciliat în ., ., .. 4 bis, judetul O., CNP_, la 1 an și 4 luni închisoare cu executare în regim de detenție.
În baza 404 alin. 4 lit. a din Codul de procedură penală rap. la art. 72 alin. 1 din Codul penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului Catel F. I. perioada arestării preventive de la data de 29.07.2014, la zi.
În baza art. 399 alin. 1 și 4 din Codul de procedură penală a fost menținută starea de arest a inculpatului Catel F. I..
În baza art. 228 alin. 1,rap la art. 229 alin. 1 lit. b,d și alin. 2 lit. b din Codul penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cpp rap la art. 375 Cpp și, a fost condamnat inculpatul M. M. L., fiul lui N. și M., născut la data de 21.06.1996 în C., jud.D., domiciliat în Bals, ..67, judetul O., CNP_ la 1 an și 4 luni închisoare cu executare în regim de detenție.
În baza 404 alin. 4 lit. a din Codul de procedură penală rap. la art. 72 alin. 1 din Codul penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului M. M. L. perioada arestării preventive de la data de 29.07.2014, la zi.
În baza art. 399 alin. 1 și 4 din Codul de procedură penală a fost menținută starea de arest a inculpatului M. M. L..
În baza art. 228 alin.1rap. la art. 229 alin. 1 lit. b și alin. 2 lit. b din Codul penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 rap la art 375din Codul de procedură penală, a fost condamnat inculpatul C. M. ,fiul lui C. și E., născut la data de 23.10.1986 în B., domiciliat în B.,..211 b . CNP_, la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare .
În baza art. 91 din Codul penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 din Codul penal.
În baza art. 93 alin. 1 din Codul penal a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul O., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. 2 lit. a din Codul penal s-a impus condamnatului să execute următoarea obligație:
- să frecventeze un curs de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul O. sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin. 3 din Codul penal, s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei B. sau Liceului Teoretic P. P. pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.
În baza art. 91 alin. 4 din Codul penal s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din Codul penal.
În baza art.397 al.1 Cpr.p a fost admisă acțiunea civilă și au fost obligați inculpații, în solidar, la plata sumei de 500 lei despăgubiri civile către partea civilă C. O. C. reprezentând bunuri sustrase și nerecuperate.
În baza art.276 alin1 și 4 a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli de judecată către partea vătămată reprezentând onorariu avocat ales.
În baza art.398 rap. la art.274 al.1 din Cpp, a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de câte 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare statului.
În baza art.274 al.1 din Cpp onorariul pentru avocatul din oficiu în cuantum de 900 lei a rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr. 717/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. au fost trimisi în judecată, în stare de arest preventiv inculatii Cățel F. I. și M. M. L., pentru infracțiunea prevăzută de art. 228 alin.1 rap. la art. 229 alin.1 lit b, d si alin 2 lit. b.Cp si C. M. trimis în judecată în stare de libertate pentru infracțiunea prevăzută de art. 228 alin.1 rap. la art. 229 alin.1 lit b si alin 2 lit. b.Cp,
În actul de sesizare s-a reținut, în fapt, că la începutul lunii iulie 2014, inculpații Cățel F. I., M. M. L. au sustras din apartamentul părții vătămate C. O. C. mai multe bunuri, după ce au forțat ușa de acces. În aceeași noapte inculpatul C. M., observând ușa părții vătămate intredeschisă, după furtul comis de ceilalți doi inculpați, a pătruns si el in interior si a sustras toate bunurile care erau transportabile.
Ulterior bunurile au fost vândute, o parte fiind recuperate de partea vătămată.
Cu ocazia audierii, inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor, iar declaratiile lor se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Situația de fapt mai sus menționată a fost susținută cu următoarele mijloace de probă: acte de sesizare, procese verbale, planșe foto, declarații martori, declarații inculpați, caziere inculpați, procese verbale de percheziție domiciliară, CD cu înregistrarea discuției dintre martorul S. P. C. și inculpatul Cățel F. I..
Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din data de 09.10.2014, în baza art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală, s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 717/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. privind pe inculpații Cățel F. I., M. M. L. și C. M., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală. Prin același act s-a dispus începerea judecății cauzei cu privire la inculpații mai sus menționați.
Pe parcursul cercetării judecătorești, la termenul din 03.11.2014, au fost audiați inculpații care au recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată
La același termen de judecată inculpații au recunoscut pretențiile civile astfel cum au fost reținute prin rechizitoriu manifestând disponibilitatea de a achita prejudiciul.
Partea vătămată ,legal citată, nu s-a prezentat la nici un termen de judecată, fiind plecată în străinătate.
Din ansamblul probelor administrate în cauză, prima instanță a reținut în fapt că inculpații Catel F. I. si M. M. L. au locuit o perioada fără forme legale . in . ce aparține unei cunoștințe, plecata in străinătate. La începutul lunii iulie 2014, proprietarul imobilului i-a sunat pe cei doi inculpați si le-a solicitat sa ii părăsească imediat întrucât urma sa revină in tara. Inculpații, neavând unde sa locuiască s-au deplasat la apartamentul 4 situat la etajul 3 în același . de acces, au pătruns in interior si au observat ca este mobilat. Astfel au tras concluzia ca apartamentul este locuit, motiv pentru care au forțat ușa de acces si au pătruns în apartamentul nr. 6 de la același etaj . Aceasta camera nu era mobilată si aparține Primăriei Orașului Bals, astfel ca cei doi inculpați au hotărât sa locuiască fără drept in aceasta.
Imediat ce s-au instalat in camera, inculpații au hotărât sa se înapoieze in camera nr. 4, ce aparține persoanei vătămate C. Ovîdiu C. a cărei ușa de acces o forțaseră, cu scopul de a sustrage bunuri. Au pătruns pe ușa pe care o forțaseră cu puțin timp înainte si au sustras un sistem audio cu 6 boxe si un televizor color. Totodată inculpații au demontat si sustras si caloriferul din fonta si toate bunurile le-au transportat in camera 6, unde se instalaseră fără nici un drept.
In aceeași noapte, aflându-se sub influenta băuturilor alcoolice, inculpatul C. M. a observat ca la camera nr. 4 de unde inculpații Catel F. lonut si M. M. L. sustrăseseră bunuri, ușa era întredeschisa astfel ca a pătruns in interior si a sustras toate bunurile care erau transportabile.
Pe fondul consumului de alcool, inculpatul C. M. s-a blocat in interior însă a contactat telefonic pe inculpații Catel F. lonut si M. M. L. care l-au scos din camera. După săvârșirea faptei, inculpații Catel F. lonut si M. M. L. l-au contactat pe numitul Gogoase I. I. si l-au rugat sa-i ajute sa le vândă. Acesta a fost de acord cu propunerea inculpaților si i-a ajutat sa transporte caloriferul cu un taxi condus de martorul S. P. C. si sa îl vândă martorei G. M.. Tot inculpatul Gogoase I. I. a ajutat inculpații Catel F. lonut si M. M. L. sa vândă sistemul audio martorei A. E. I., iar sumele obținute le-au impartit. Televizorul sustras a fost vândut de către inculpatul Catel F. lonut martorului P. C..
Televizorul, sistemul audio si bunurile sustrase de inculpatul C. M. au fost recuperate insa caloriferul nu a mai fost recuperat. Martora C. L. a sesizat ca s-au sustras si alte bunuri, respectiv bijuterii din argint si vesela insa probele administrate nu au dovedit acest fapt.
Partea vătămată nu a fost audiată fiind plecată din țară, însă mama acestuia a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 500 lei, reprezentând val. bunurilor nerecuperate.
Cu ocazia cercetărilor, inculpații Cățel F. I., M. M. L. și C. M., au recunoscut săvârșirea faptei, declarațiile lor coroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză.
Situația de fapt mai sus menționată se susține cu următoarele mijloace de probă: acte de sesizare, procese verbale, planșe foto, declarații martori, declarații inculpați, caziere inculpați, procese verbale de percheziție domiciliară, CD cu înregistrarea discuției dintre martorul S. P. C. și inculpatul Cățel F. I..
Analizând conținutul dosarului pentru soluționarea laturii penale prima instanță a constatat ca din probele administrate rezulta dincolo de orice îndoială rezonabilă ca faptele reținute în actul de sesizare a instanței există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de către inculpați.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpaților Cățel F. I. și M. M. L., de a pătrunde fără drept în locuința părții vătămate C. O. C., pe timp de noapte și prin efracție și de a sustrage bunuri întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.228 alin.1 rap. la art. 229 alin.1 lit b, d si alin 2 lit. b.Cp.
Fapta inculpatului C. M. de a pătrunde fără drept în locuința părții vătămate C. O. C. pe timp de noapte și de a sustrage bunuri întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin.1 rap. la art. 229 alin.1 lit b si alin 2 lit. b.Cp.
S-a apreciat că acționând în acest mod inculpații au prevăzut rezultatul faptelor lor și au urmărit producerea lui prin săvârșirea acelor fapte reținându-se sub aspect subiectiv ca formă de vinovăție intenția directă.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, a avut în vedere criteriile prev. de art. 74 alin. 1 și 2 din Noul Cod respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii (pe timpul nopții, și prin efracție, împrejurări care sporesc șansele de reușită ale activității infracționale iar autorul își asigură cu mai multă ușurință scăparea și produsul infracțiunii), prejudiciul important cauzat persoanei vătămate, de circa 3000 lei, parțial recuperat, faptul că inculpații au acționat la întâmplare, fără să țină seama că în imobil s-ar fi putut afla o persoană, starea de pericol deosebit de gravă creată pentru relațiile sociale de ordin patrimonial, sentimentul de nesiguranță produs cetățenilor, prima instanță a apreciat că toate aceste elemente imprimă faptelor un puternic pericol pentru societate.
Inculpatul Cățel F. I. are antecedente penale, fiind sancționat cu amendă administrativă tot pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal nr.1543/P/2013.
Inculpații Cățel F. I. și M. M. L. au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul nr.1235/P/2012,pentru comiterea mai multor infracțiuni de furt calificat, având pe rolul Judecătoriei B. dosarul nr._ .
Inculpatul C. M. a fost sancționat administrativ prin ordonanța Parchetului B. nr.359/P/2006 cu 300 lei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208,209 C.p.
Aceste împrejurări au scos în evidență nu numai faptul că implicarea inculpaților în comiterea de infracțiuni de furt nu are caracter accidental dar și faptul că, în ceea ce îi privește, sancțiunile anterioare nu și-au îndeplinit rolul preventiv și educativ.
În același timp, prima instanță a avut în vedere și faptul că inculpații au recunoscut faptele penale săvârșite, iar cauza a fost soluționată numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, conform art. 375 alin.1 și 2 N.c.pen., în speță fiind aplicabile prevederile art. 396 al.1 lit.10 c.pen., potrivit cărora când judecata se desfășoară în condițiile prevăzute de prevederile legale menționate anterior limitele de pedeapsă prevăzute de lege in cazul pedepsei inchisorii se reduc cu 1/3 iar in cazul pedepsei amenzii cu ¼.
În ceea ce-l privește pe inculpatul C. M., prima instanță a apreciat că scopul pedepsei și reinserția socială a acestuia pot fi atinse mai bine fără privare de libertate, prin suspendarea executării sub supraveghere conform art. 91 C.pen.
În acest sens, prima instanță a avut în vedere, pe de o parte, că pedeapsa aplicată inculpatului nu depășește 3 ani închisoare, nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, a manifestat disponibilitatea de a acoperi prejudiciul cauzat prin infracțiune și nu are un trecut infracțional așa de bogat ca în cazul celorlalți inculpați.
Totodată însă, s-a apreciat că este necesară supravegherea conduitei inculpatului pentru o perioadă determinată de timp.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, a constatat că sunt îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, în baza art. 19 și 397 din Codul de procedură penală și ținând cont și de declarațiile date de inculpați în ședința publică din data de 03.11.2014, declarații prin care au învederat că sunt de acord cu pretențiile civile formulate de către partea civilă a admis acțiunea civilă și i-a obligat pe inculpați, în solidar, la plata sumei de 500 lei despăgubiri civile către partea civilă C. O. C. reprezentând bunuri sustrase și nerecuperate.
În baza art.276 alin1 și 4 prima instanță a obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli de judecată către partea vătămată reprezentând onorariu avocat ales.
În baza art.398 rap. la art.274 al.1 din Cpp, a fost obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare statului.
În baza art.274 al.1 din Cpp onorariul pentru avocatul din oficiu în cuantum de 900 lei, potrivit art. 2 alin. 1 lit. b din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică în materie penală, a rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații Cățel F. I. și M. M. L..
Motivele de apel, formulate oral, prin avocații desemnați din oficiu, sunt expuse în partea introductivă a prezentei.
Curtea, examinând apelurile, prin prisma motivelor de apel dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 417 C.pr.pen., constată că sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Prima instanță a soluționat corect cauza în procedura reglementată de art. 374 alin. 4, art. 375 C.pr.pen. cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
Se reține în acest sens că apelanții inculpați au recunoscut săvârșirea faptei, astfel cum a fost expusă în actul de sesizare a instanței, recunoașterea a intervenit înainte de începerea cercetării judecătorești și sunt îndeplinite și condițiile prev.de art. 349 alin. 2 C.pr.pen. deoarece probele administrate în faza urmăririi penale sunt suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.
Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate și a modalității de individualizare a executării, criticile formulate nu sunt întemeiate curtea apreciind că, în speță, s-a făcut o corectă individualizare, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia.
Astfel, în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 74 Cod penal, pedepsele de 1 an și 4 luni închisoare, cu executare în regim de detenție, aplicate inculpaților (pedepse în cuantumul minimului special redus cu o treime) sunt just individualizate, în raport de circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunii - pe timpul nopții, prin efracție și violarea domiciliului unei persoane, împrejurări care, așa cum corect a reținut prima instanță sporesc șansele de reușită a activității infracționale și de sustragere de la stabilirea răspunderii penale dar creează și o stare ridicată de pericol social, prin posibila prezență a unei persoane în interiorul locuinței și riscul comiterii unor fapte mult mai grave îndreptate împotriva integrității corporale, sănătății sau chiar vieții acesteia, prejudiciul care este într-un cuantum ridicat și a fost doar parțial recuperat - precum și circumstanțelor personale ale inculpaților, care au adoptat o conduită sinceră și cooperantă pe parcursul derulării procedurilor judiciare iar sub aspectul perseverenței infracționale se reține că inculpatul Cățel F. I. are antecedente penale, fiind sancționat cu amendă administrativă tot pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat infracțiune pentru care de altfel ambii inculpați au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul nr.1235/P/2012, înregistrat pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ .
Cum în cauză nu există circumstanțe atenuante legale și nici nu pot fi identificate împrejurări care să poată fi calificate drept circumstanțe atenuante judiciare, în condițiile art. 75 alin. 2 C.pen. solicitarea de redozare a pedepselor în sensul reducerii acestora este nefondată.
Nefondată este și solicitarea privind schimbarea modalității de executare.
Se reține în acest sens că, potrivit art. 3 alin. 1 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal „Scopul executării pedepselor și a măsurilor educative privative de libertate este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.” iar potrivit alineatului 2 al aceluiași articol „ Prin executarea pedepselor și a măsurilor educative privative de libertate se urmărește formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept, față de regulile de conviețuire socială și față de muncă, în vederea reintegrării în societate a deținuților sau persoanelor internate.”
În ceea ce privește instituțiile reglementate în codul penal, care permit ca pedeapsa să nu fie imediat aplicată respectiv executarea acesteia să fie suspendată (amânarea aplicării pedepsei, prev. de art. 83 și urm. C.pen. și suspendarea sub supraveghere, prev. de art. 91 și urm. C.pen.) una dintre condițiile impuse de legiuitor este aceea ca instanța să aprecieze că aplicarea imediată a unei pedepse respectiv executarea acesteia în detenție nu sunt necesare „în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare” - art. 83 alin. 1 lit. d C.pen. și art. 91 alin. 1 lit. d C.pen.
Față de articolele invocate mai sus, se reține că, pentru a-și putea îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său - în special funcția de reeducare, consacrată expres în dispozițiile art. 3 alin. 2 din Legea nr. 254/2013 - pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul duratei dar și sub naturii (privativă sau neprivativă de libertate) gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real, persoana infractorului.
În prezenta cauză, curtea constată că nu există temeiuri pentru a se dispune amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea sub supraveghere datele ce caracterizează persoana inculpaților, astfel cum au fost evidențiate mai sus, impunând concluzia că riscul de recidivă în cazul celor doi apelanți inculpați este unul deosebit de ridicat iar scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin aplicarea și executarea imediată a acesteia în regim de detenție.
Referitor la împrejurarea recunoașterii de către inculpați a comiterii infracțiunilor, această atitudine procesuală a fost evidențiată prin aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.pr.pen. iar prin aplicarea pedepsei în cuantumul arătat, instanța de fond a manifestat suficientă clemență, ținând cont de elementele favorabile inculpaților.
Pentru considerentele de mai sus, constatând totodată că nu existe motive care, examinate din oficiu, să determine desființarea hotărârii, apelurile vor fi respinse ca nefondate, în baza art. 421 pct.1 lit.b C.pr.pen.
În temeiul art. 72 alin. 1 C.pen. se va deduce în continuare arestarea preventivă, pentru ambii inculpați, de la 11.11.2014 la zi.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen. apelanții inculpați vor fi obligați la plata a câte 350 lei fiecare, cheltuieli judiciare statului, din care câte 300 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile declarate de inculpații Cățel F. I. și M. M. L. împotriva sentinței penale nr. 97 din data de 11 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, ca nefondate.
Deduce în continuare arestarea preventivă, pentru ambii inculpați, de la 11.11.2014 la zi.
Obligă apelanții la plata a câte 350 lei fiecare cheltuieli judiciare statului, din care câte 300 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 februarie 2015.
Președinte, Judecător,
M. C. G. A. M. S.
Grefier,
F. U.
Red.jud.A.M.S.
j.f.A.L.B.
O.A. 02.03. 2015
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 18/2015. Curtea de... | Ultrajul (art. 239 C.p.). Decizia nr. 138/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
