Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Decizia nr. 632/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 632/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 462/104/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ NR. 632
Ședința publică de la 5 MAI 2015
PREȘEDINTE C. L. Judecător
O. D. Judecător
Grefier D. L.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. N. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 24 aprilie 2014, ce face parte integrantă din prezenta deciziei, privind soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă Tribunalul O., inculpatul V. G. C., părțile civile M. G. C. și M. A. I., împotriva sentinței penale nr. 27 din 30 ianuarie 2007, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ .
La apel au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.
CURTEA,
Asupra apelurilor de față;
Prin sentința penală nr. 27 din 30 ianuarie 2007, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, s-a constatat că legea mai favorabilă pentru inculpatul V. G. C. este Codul Penal din 1969 și pe cale de consecință în baza art. 386 din NCPP schimbă încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul din fapta de loviri cauzatoare de moarte prev și ped de art. 195 din NCP în fapta de loviri cauzatoare de moarte prev și ped de art. 183 din Codul Penal din 1969.
A fost condamnat inculpatul V. G. C., fiul lui F. și J., născut la data de 03.01.1973 în Caracal, jud. O., studii gimnaziale, cetățean român, are un copil minor, la pedeapsa de trei ani și șase luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de „lovire sau vătămări cauzatoare de moarte" prev și ped. de art. 183 C.p. cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 lit. b) Cp, la data de 08.09.2013 în condițiile art. 57 Cp.
În baza art.71 alin.1 C.p. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit. b Cp pe durata executării pedepsei.
În baza art. 88 Cp s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii si al arestării preventive începând de la data 11.09.2013 și până la data de 04.02.2014 (fila 4 UP).
În baza art.7 din Legea 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul V. G. C. în vederea depunerii acestora în S.N.D.G.J.
În baza art. 399 alin. 1 din NCPP a fost menținută măsura preventivă a controlului judiciar stabilită prin încheierea penală nr. 31/04.02.2014 a Curții de Apel C. (fila 4 UP) cu obligațiile stabilite conform art. 215 alin. 1 și 2 din NCPP, respectiv:
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;
- să se prezinte la Poliția municipiul Caracal, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
- să nu depășească limita teritorială a României decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme;
În baza art. 397 din NCPP rap la 313 din Legea 95/2006 a fost obligat inculpatul V. G. C. la plata sumei de 2411,74 lei cu titlu de despăgubiri civile către S. C. Județean de Urgență C., reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei M. I., sumă reactualizată cu indicele de inflație la data plății (fila 105 dosar fond).
S-a constatat că S. municipal Caracal nu s-a constituit parte civilă în cauză (fila 56 dosar fond).
În baza art. 397 din NCPP rap la art. 1357 din NCC a fost admisă în parte acțiunea civilă a părților civile M. G. C. și M. A. I. și a fost obligat inculpatul V. G. C. la plata sumelor de:
- 10.000 lei cu titlu de daune materiale și suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă M. A. I.;
- 10.000 lei cu titlu de daune materiale și suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă M. G. C.;
În baza art. 274 din NCPP a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu va fi avansată în contul Baroului O. din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul O. emis la data de 20.02.2014 în dosarul 730/P/2013 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V. G. C. pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte prev și ped de art. 195 din NCP.
S-a reținut în sarcina acestuia că la data de 08.09.2013 în jurul orelor 20,00 a îmbrâncit victima M. I. și a lovit-o apoi o singură dată cu pumnul în zona capului, lovitură în urma căreia a căzut pe carosabil, lovindu-se la cap iar la data de 10.09.2013 acesta a decedat.
Prin încheierea din data de 19.03.2014 s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul emis în dosarul 730/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul O. precum a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală ( fila 40 fond).
S-a stabilit termen de judecată la data de 09.04.2014.
Prin adresa nr. 2975/12.03.2014 S. municipal Caracal a precizat că nu se constituie parte civilă în cauză deoarece victima M. I. a beneficiat numai de asistența medicală de urgență (fila 56 fond) și nu a fost internat în spital.
Prin adresa nr._/23.05.2014 S. C. Județean de Urgență C. a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 2411,74 lei reprezentând cheltuieli efectuate cu asistența medicală acordată victimei M. I. (filele 105 – 106 fond).
La termenul de judecată din data de 16.05.2014 fiul victimei M. I., respectiv numitul M. G. C. s-a constituit parte civilă în cauză (fila 100 fond) iar la termenul de judecată din data de 27.06.2014 a fost depus la dosar dovada mandatului acordat de numitul M. A. I., celălalt fiu al victimei M. I., pentru a se constitui parte civilă în cauză (fila 124 fond).
La termenul de judecată din data de 03.10.2014 inculpatul V. G. C. a solicitat judecata pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și s-a procedat la audierea acestuia, prilej cu care a declarat că doar l-a împins pe victima M. I. iar acesta s-a dezechilibrat și a căzut adăugând și că l-a lovit pe acesta cu mâna dreaptă.
A menționat că victima a tras-o de bluză pe mama lui, martora R. J., lăsând-o pe aceasta, femeie în vârstă de 78 de ani, cu pieptul dezgolit, împrejurare care a fost de natură să-l supere foarte tare și că mai mult decât atât acesta a pătruns fără acordul său în curtea locuinței sale și a început să fie violent, trăgându-l de bluză, context în care a lovit victima, considerându-se însă provocat de atitudinea acestuia (filele 127 – 128 fond).
D. fiind că prin declarația pe care a dat-o în fața tribunalului inculpatul a relatat o situație de fapt oarecum diferită de aceea reținută de procuror în actul de inculpare a fost respinsă cererea acestuia de a fi judecat pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și s-a procedat la administrarea probatoriului din faza de urmărire penală.
Partea civilă M. G. C. prin apărător ales a solicitat încuviințarea audierii martorilor C. R. și a declarat că-și însușește și martorul R. M. solicitat a fi audiat de către acuzare (filele 129 și 140 fond), cererea fiind încuviințată.
Inculpatul V. G. C. a solicitat prin apărător să se dispună efectuarea unei expertize medico legale pentru a se stabili dacă a avut discernământ la data comiterii faptei ori dacă acesta a fost diminuat sau abolit (fila 140 fond), cererea fiind încuviințată.
Prin Raportul de expertiză întocmit de SML O. din data de 05.11.2014 s-a stabilit că inculpatul V. G. C. prezintă diagnosticul „tulburare specifică de personalitate de tip disocial. Comemorative crize de PC” și a avut capacitatea psihică de apreciere critică asupra faptei cât și asupra consecințelor social – negative ale ei considerând că atât în prezent cât și la data săvârșirii faptei discernământul a fost păstrat (filele 173 – 175 fond).
De asemenea a solicitat suplimentarea probatoriului pe latura penală cu martorii Georoceanu V. și N. Ninel C., cererea acestuia fiind încuviințată (filele 139 – 140 fond).
Din actele și lucrările dosarului instanța a constatat și reținut următoarele:
La data de 08.09.2013 în jurul orelor 20,00 victima M. I. aflată sub influența băuturilor alcoolice a mers la domiciliul martorei R. J., mama inculpatului V. G. C. pentru a-i solicita acesteia să-i restituie o datorie de 20 lei reprezentând contravaloarea unui litru de țuică.
Martora a ieșit la poartă și i-a spus acestuia că nu poate să-i restituie datoria pentru că nu a luat ajutorul social dar o va restitui imediat ce primește banii consecința fiind că victima s-a supărat iar martora a afirmat că victima a tras-o de bluză încât a lăsat-o cu pieptul dezgolit dar că apoi a intrat în casă și nu a relatat vreunui membru de familie discuția cu victima (fila 82 verso).
Inculpatul V. G. C. a relatat că a observat direct discuția dintre mama lui și victima M. I. și a văzut că acesta din urmă a tras de bluza mamei sale, motiv pentru care a găsit de cuviință să intervină și să-i despartă pe cei doi, reușind să-l determine pe M. I. să plece pentru puțin timp, însă acesta s-a întors și a intrat în curtea locuinței sale înaintând spre el a ajuns să-i pună mâna în piept, motiv pentru care inculpatul l-a îmbrâncit și i-a dat o palmă, astfel că victima s-a dezechilibrat și a căzut lovindu-se și fiind apoi de urgență transportat la spitalul din municipiul Caracal iar apoi transferat la spitalul C. Județean de Urgență C., unde a decedat la data de 10.09.2013.
Copilul minor al inculpatului, respectiv martorul V. I. C. a confirmat în mare parte situația de fapt cu precizarea că în opinia acestuia tatăl său doar i-a dat o palmă victimei M. I. (fila 171 verso fond) și nu l-a lovit cu pumnul.
Ceilalți martori audiați, respectiv R. M., R. E. și C. C., deși nu au fost martori direcți la discuția dintre victimă și inculpatul V. G. C. au afirmat că aceștia au discutat după care s-a auzit un zgomot și au văzut că victima era căzută pe asfalt.
Prin Raportul de constatare medico-legală nr. 2978/A5/07.10.2013 s-a stabilit că numitul M. I. în vârstă de 61 de ani prezintă leziuni traumatice ce pot data din data de 08.09.2013 care au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri dure, acestea punând în primejdie viața susnumitului (fila 59 UP).
Prin Raportul medico-legal de necropsie nr. 3015/17.01.2014 avizat cu Avizul nr. 16E2/06.02.2014 s-a stabilit că leziunile traumatice constatate cu ocazia autopsiei s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure, posibil împingere, dezechilibrare urmată de cădere și lovire de corpuri dure (fila 66 verso UP).
Atitudinea victimei care, deși s-a aflat sub influența alcoolului și a intrat în curtea locuinței familiei inculpatului nu s-a circumscris unei provocări, în sensul justificării împingerii victimei și lovirii acesteia, inculpatul putând solicita telefonic ajutor la Serviciul unic de urgență 112 pentru a se deplasa un echipaj de poliție la fața locului sau chiar să intre în casă oprind astfel orice fel de discuție în contradictoriu cu victima.
Fapta inculpatului V. G. C., care la data de 08.09.2013 a împins și a lovit pe numitul M. I., astfel încât acesta s-a dezechilibrat și a căzut iar în cădere a suferit leziuni traumatice care au condus la decesul acestuia la data de 10.09.2013 întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei, în raport de Decizia 265/2014 a Curții Constituționale tribunalul a apreciat că legea mai favorabilă pentru inculpatul în cauza de față este Codul penal din 1969 deoarece prevede limita specială minimă de pedeapsă mai mică decât Noul Cod Penal și plus există și posibilitatea reținerii circumstanțelor atenuante, pe care legea nouă nu o oferă.
Au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art.72 C.p. respectiv „dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, persoana făptuitorului, gradul de pericol social al faptelor săvârșite și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală”.
Astfel, s-a ținut seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite dedusă din importanța valorii sociale afectate, respectiv viața omului și urmarea produsă, limitele de pedeapsă, modul în care inculpatul a agresat victima, toate circumstanțele în care s-a produs incidentul, circumstanțele privind persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind o persoană tânără, care a manifestat regret pentru fapta comisă.
In același timp instanța nu a putut să nu aibă în vedere rezultatul faptei și caracterul ireversibil al acestuia, comisă de inculpat cu praeterintenție, constând în decesul victimei M. I. în vârstă de 61 de ani, ceea ce conferă faptei un grad ridicat de pericol social reliefat chiar de limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor.
Față de toate aceste aspecte, instanța a dispune condamnarea inculpatului la pedeapsa principală de trei ani și șase luni închisoare în regim de detenție potrivit art. 57C.p. (orientată așadar sub minimul special redus ca urmare a aplicării dispozițiilor legale precitate), apreciind că aceasta este de natură să realizeze scopul preventiv, educativ și coercitiv prev. de legiuitor în art. 52 C.p.
În baza art. 71C.p. s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesoriea interzicerii drepturilor prev de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cp care se va executa potrivit art. 71 alin. 2 Cp „din momentul în care hotărârea de condamnare rămâne definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei” închisorii.
În cauza dedusă judecății, natura infracțiunii comise de inculpat-infracțiune de violență având ca urmare decesul victimei, faptul că acesta nu a respectat valori sociale importante ocrotite de normele penale, a determinat aprecierea rezonabilă că inculpatului îi poate fi limitat dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, art.64 lit. a teza a II-a C.p, sau să ocupe o funcție implicând exercițiul autorității de stat - art.64 lit. b C.p., măsura aplicării acestor pedepse fiind proporțională și justificată.
Cu privire la latura civilă a cauzei, Tribunalul a observat că fii victimei M. I., respectiv numiții M. A. I. și M. G. C. s-au constituit fiecare părți civile în cauză, primul dând mandat în acest scop apărătorului său ales, cu sumele de câte 100.000 lei daune morale și câte 50.000 lei daune materiale.
Cu privire la daunele materiale, potrivit art. 1392 din Noul cod civil „cel ce a făcut cheltuieli în caz de deces al victimei, pentru înmormântare are dreptul la înapoierea lor de la cel care răspunde pentru fapta ce a prilejuit aceste cheltuieli”.
În raport de textul de lege menționat de împrejurarea că părțile civile au făcut dovada efectuării de cheltuieli cu înhumarea victimei și pomenirile acesteia după obiceiul locului, cu înscrisuri (filele 69 – 79 UP) și martori, astfel că a fost obligat inculpatul V. G. C. la plata sumelor de câte 10.000 lei cu titlu de daune materiale către părțile civile M. A. I. și M. G. C..
Cu privire la cererea de acordare a daunelor morale, părțile civile M. A. I. și M. G. C., respectiv fii victimei M. I. au solicitat acordarea sumei de câte 100.000 lei, cu titlu de daune morale.
Prin art. 1391 din Noul Cod Civil a fost reglementată posibilitatea reparării prejudiciului nepatrimonial, cât și mijloacele de apărare a drepturilor nepatrimoniale la care o persoană poate recurge în cazul decesului victimei unei fapte delictuale.
Potrivit art. 1.391 alin. 2 din Noul Cod Civil intitulat sugestiv „Repararea prejudiciului nepatrimonial „Instanța judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenților, descendenților, fraților, surorilor și soțului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum și oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existența unui asemenea prejudiciu”.
A reținut tribunalul că prejudiciul moral este evident pentru orice persoană care își pierde părintele în condiții neașteptate. În plus, este îndeobște cunoscut că părinții reprezintă persoanele care sunt cele mai apropiate, care pot oferi ajutorul necondiționat copiilor lor indiferent că sunt minori sau majori, în diferitele momente ale vieții acestora.
Așadar prin decesul tatălui și legăturile de afecțiune existente au fost puternic afectate, fii victimei fiind lipsiți în viitor atât de prezența tatălui lor.
Potrivit practicii și doctrinei juridice, prejudiciul moral nu poate fi cuantificat după elemente exacte așa cum este cazul prejudiciului material, însă sumele de bani acordate trebuie să fie în măsură a asigura o alinare celui care l-a suferit.
Cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, ci include o doză de aproximare avându-se în vedere consecințele negative suferite pe plan psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.
Viața nu poate avea un preț, însă în speță având în vedere în special consecințele negative produse părților vătămate, astfel cum au fost reținute și precizate în cele de mai sus, sumele de câte 50.000 lei ce vor fi acordate fiecăreia dintre părțile civile nu reprezintă sume exagerate, în aprecierea tribunalului, raportat la gravitatea și importanța prejudiciului moral, în speță pierderea a unei vieți omenești.
Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs victimei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă Tribunalul O., inculpatul V. G. C., părțile civile M. G. C. și M. A. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel:
P. de pe lângă Tribunalul O. a susținut că în raport de natura faptei, împrejurările în care a fost comisă, urmarea deosebit de gravă și impactul social produs, precum și atitudinea oscilantă a inculpatului, pedeapsa aplicată nu este just individualizată și se impune majorarea; s-a invocat și persoana violentă a inculpatului astfel cum rezultă din declarațiile martorilor R. E. și C. C. și din fișa de cazier conform căreia acesta a fost condamnat în anul 2004 la 2.500.000 lei amendă pentru infracțiunea de amenințare și lovire.
Părțile civile nu au motivat în scris apelul și nici în instanță nu s-au prezentat pentru a-l susține.
Inculpatul a susținut, prin motivele de apel scrise, criticile arătate în partea introductivă a hotărârii, respectiv greșita nereținere a prevederilor art. 73 lit. b vechiul cod penal, starea precară de sănătate, cuantumul prea mare al despăgubirilor și nedovedite și schimbarea modalității de executare a pedepsei, printr-o măsură neprivativă de libertate.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prev. art. 417 alin.2 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului V. G. C. procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârșite de acesta, în raport și de prevederile art. 5 cod penal.
De altfel, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, cu unele deosebiri însă față de actul de sesizare a instanței (motiv pentru care cererea de judecată în procedura simplificată a recunoașterii învinuirii a fost respinsă), respectiv, că a lovit victima cu palma și nu cu pumnul și că fapta a fost săvârșită pe fondul unei puternice tulburări generată de atitudinea victimei care, aflată sub influența băuturilor alcoolice, a intrat și a doua oară în curtea locuinței sale după ce, anterior, a avut o atitudine agresivă față de mama sa, rupându-i bluza în dreptul pieptului.
Martora R. J. și fiul inculpatului V. I. C. confirmă parțial apărarea inculpatului însă, astfel cum a reținut și prima instanță, atitudinii victimei nu i se poate da relevanța reglementată de art. 73 lit. b cod penal, nefiind întrunite cerințele prevăzute de lege.
În ceea ce privește modalitatea de individualizare a pedepsei, se constată că potrivit art. 52 cod penal, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni iar potrivit art. 72 din același cod, la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale ale codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Adecvând cauzal toate aceste criterii și recunoscând caracter atenuant, în condițiile art. 74 lit. c cod penal, atitudinii sincere din timpul procesului și prezenței în fața organelor judiciare, inclusiv a instanței de apel, Curtea apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare cu executare prin privare de libertate astfel cum a stabilit instanța de fond, fiind respectat și principiul proporționalității între gravitatea concretă a pericolului social al faptei, împrejurările săvârșirii acesteia și datele personale ale inculpatului pe de o parte și sancțiunea aplicată pe de altă parte.
În ceea ce privește datele personale, se are în vedere îndeosebi afecțiunile medicale ale inculpatului, astfel cum rezultă din actele medicale de la dosar și din raportul de expertiză întocmit de SML O. din 5 noiembrie 2014 conform cărora inculpatul prezintă diagnostic clinic: epilepsie crize GM 1 la 2-3 luni sub tratament cronic anticonvulsivant, sechele TCC (certificatul medical de constatare a capacității de muncă, fila 105 d.u.p. și biletele de ieșire din spital) și „Tulburare specifică de personalitate de tip dissocial. Comemorative crize de P.C. (raportul de expertiză).
În ceea ce privește modalitatea de executare, Curtea apreciază că în raport de natura infracțiunii comise și de urmările faptei, doar prin executarea pedepsei cu privare de libertate inculpatul își va putea corija atitudinea față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, percepând în mod corect consecințele faptei săvârșite.
În consecință, se constată că pedeapsa aplicată inculpatului este just individualizată, criticile Parchetului și ale inculpatului sub acest aspect fiind neîntemeiate.
Întemeiat este însă apelul inculpatului sub aspectul cuantumului despăgubirilor la care a fost obligat către părțile civile M. G. C. și M. A. I..
Cei doi fii ai victimei s-au constituit părți civile cu câte 50.000 lei daune materiale fără a arăta în concret ce reprezintă această sumă și câte 100.000 lei daune morale.
În ceea ce privește daunele materiale, Curtea constată că potrivit prevederilor legale ce reglementează acțiunea civilă în procesul penal, repararea pagubei se face potrivit dispozițiilor legii civile.
Art. 249 Cod pr.civilă prevede că cel ce face o susținere în cadrul procesului trebuie să o dovedească.
Ori, deși cu înscrisuri s-a făcut dovada cheltuielilor ocazionate cu înmormântarea victimei și pomenirile ulterioare de 5500 lei (fila 72 - 79 d.u.p.) iar sumele declarate de martori au fost de 1300 lei (declarația martorului R. M. – fila 135) și de 10.000 lei (fila 183, martorul C. M. R.) instanța de fond a acordat câte 10.000 lei fiecărei părți civile fără corespondent în actele dosarului și fără a arăta și argumenta ce reprezintă sumele acordate.
De asemenea se constată că s-a depus chitanță (fila 69 d.f.) pentru construirea a două locuri de veci în condițiile în care inculpatul nu poate fi obligat decât la repararea pagubei privind un loc de veci.
Coroborând aceste probatorii, se va dispune obligarea inculpatului la plata sumei de 10.000 lei daune materiale către cele două părți civile, câte 5000 lei pentru fiecare.
Curtea constată că și cuantumul daunelor morale este prea mare.
Art. 1391 alin.2 cod civil prevede că instanța judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenților, descendenților, fraților, surorilor și soțului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum și oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existența unui asemenea prejudiciu.
Cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare ci este apreciată de instanță în raport de consecințele negative suferite de cei implicați, de importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute, modul în care au fost afectate situația familială, socială și profesională.
Regulile de evaluare a prejudiciului moral trebuie să fie unele care să asigure o satisfacție morală pe baza unei aprecieri în echitate și nu una având exclusiv scop patrimonial; sumele de bani acordate cu titlu de daune morale, trebuie să aibă efecte compensatorii; nu trebuie să constituie nici amenzi excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificate pentru victimele daunelor; aceste sume trebuie să poată fi calificate numai ca despăgubiri.
În raport de aceste considerente și având în vedere că infracțiunea comisă de inculpat este cu praeterintenție, că nu este o daună directă ci un prejudiciu nepatrimonial de afecțiune, că părțile civile sunt persoane mature, cu viață și gospodărie proprie precum și speranța de viață a victimei, Curtea apreciază că suma de 25.000 lei pentru fiecare parte civilă este rezultatul unei aprecieri rezonabile și echitabile, de natură să ofere o anumită satisfacție compensatorie pentru prejudiciul moral suferit și nu să determine o îmbogățire fără just temei, așa încât se vor diminua daunele morale acordate, la aceste sume.
Părțile civile nu au motivat apelul însă, examinând din oficiu hotărârea atacată și având în vedere și considerentele expuse mai sus, atât în analiza apelului inculpatului cât și al criticilor Parchetului, se constată a fi neîntemeiate.
Așa fiind, pentru considerentele expuse în baza art. 421 alin.1 pct. 2 lit. a cod pr.penală se va admite apelul inculpatului, se va desființa sentința pe latură civilă și se va dispune reducerea despăgubirilor materiale și morale, astfel cum s-a arătat mai sus.
În baza art. 421 alin.1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se vor respinge apelurile declarate de P. și părțile civile, ca neîntemeiate.
Văzând și prev. art. 275 alin.2 cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de inculpatul V. G. C., împotriva sentinței penale nr. 27 din 30 ianuarie 2007, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ ..
Desființează sentința penală în parte, în ce privește latura civilă.
Reduce despăgubirile civile la care a fost obligat inculpatul către părțile civile M. G. C. și M. A. I., la câte 5000 lei daune materiale și câte 25 000 lei daune morale .
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Respinge ca nefondate apelurile declarate de declarat de P. de pe lângă Tribunalul O. și părțile civile M. G. C. și M. A. I..
Obligă apelanții părți civile la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 5 mai 2015.
C. L. O. D.
Grefier,
D. L.
Red.jud. O.D.
j.f.D.M.C.
IB
| ← Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Decizia nr.... | Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr.... → |
|---|
