Schimbare măsura educativă a internării. Art.516 si art. 517 NCPP. Decizia nr. 178/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 178/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 20-04-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE FOND
DECIZIE Nr.178
Ședința publică de la 20 Aprilie 2015
PREȘEDINTE C. C.
Grefier V. D.
Ministerul public a fost reprezentat prin procuror D. S. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C..
Pe rol judecarea contestației formulată de condamnatul P. C. M. (fiul lui C. și al lui A., născut la 15 Decembrie 1994) –deținut în Penitenciarul de Minori și Tineri C., împotriva sentinței penale nr.180 din data de 05.03.2015, pronunțată de tribunalul D. în dosarul nr._, având ca obiect schimbare măsura educativă a internării (art.516 si art. 517 NCPP).
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: contestator condamnat - P. C. M. asistat de avocat ales M. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Nemaifiind alte cererii de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat M. D. pentru contestatorul condamnat, având cuvântul, depune la dosar un set de acte, solicită admiterea contestației, desființarea sentinței contestate și rejudecând, admiterea pe fond a cererii.Arată, că în mod greșit a fost respinsă cererea de schimbare a măsurii educative a internării, singurul argument al instanței de fond fiind mențiunea făcută de psiholog în cuprinsul referatului căreia i s-a dat o interpretare scoasă din context, întrucât întreg referatul relevă că inculpatul a făcut progrese pe calea reintegrării sociale, fiind susținut de familie. Arată că în cauză sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă pentru ca instanța să admită propunerea de liberare condiționată a contestatorului condamnat.
Reprezentantul Ministerului Public, pune concluzii de respingerea contestației ca nefondate cu obligarea la cheltuieli judiciare statului, având în vedere natura și gravitatea infracțiunii comise, contestatorul fiind condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiuni de omor.
Contestatorul condamnat, având cuvântul, arată că achiesează la concluziile puse de apărătorul său ales.
Dezbaterile fiind încheiate,
CURTEA,
Asupra contestației de față;
Prin sentința penală nr. 180 din data de 05.03.2015, pronunțată de tribunalul D. în dosarul nr._, a fost respinsă propunerea de liberare din centrul de detenție formulată de condamnatul P. C. M., fiul lui C. și A., născut la data de 15.12.1994, in loc. Strehaia, jud. M., CNP_, in prezent deținut in Penitenciarul de Minori și Tineri C., ca nefondată.
În baza art.181 alin.2 din legea nr.254/2013 a fost fixat termen de reînnoire a cererii după data de 15.07.2015.
Cheltuielile judiciare în cuantum de 170 lei vor fi suportate de stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, a fost formulată de comisia pentru individualizarea și schimbarea regimului de executare a măsurii educative a internării in centru de detenție propunerea privind pe petentul P. C. M., aflat în executarea unei pedepse de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. CD 39/2013 emisă de Tribunalul M. pentru săvârșirea infracțiunii de omor.
Din procesul verbal nr. C3_ din 04.02.2015, întocmit de centrul de detenție – penitenciarul de Minori și Tineri – s-a retinut că, pentru a putea fi liberată condiționat, persoana privată de libertate trebuie sa execute 913 zile din durata măsurii educative si a executat până în prezent 917 zile.
Din procesul verbal înaintat de Penitenciar a rezultat că, pe perioada executării pedepsei, tânărul a manifestat un comportament in acord cu normele instituționale, a fost recompensat de 5 ori, respectiv de patru ori cu suplimentarea dreptului la pachet și vizită și o dată cu o învoire de o zi.
A participat activ și cu receptivitate la programele și activitățile educaționale recomandate, precum și la activitățile administrativ – gospodărești, a relaționat bine atât cu personalul unității, cât și cu ceilalți colegi și menținut legătura cu mediul de suport.
Analizând dispozițiile legale privind materia liberării, instanța a retinut ca, potrivit art. 125 alin. 4 C.p., poate fi liberată, după executarea a cel puțin jumătate din durata internării, persoana privată de libertate care a împlinit vârsta de 18 ani, și dacă, în cursul executării măsurii educative a internării într-un centru de detenție, a dovedit interes constant pentru însușirea cunoștințelor școlare și profesionale și a făcut progrese evidente în vederea reintegrării sociale.
Raportând aceste criterii legale la situația petentului si analizând actele aflate la dosarul cauzei, instanța a apreciat că, deși petentul a executat fracțiunea de ½ din durata măsurii educative, aceasta împrejurare nu-i conferă un drept, ci doar o vocație la acordarea beneficiului liberării, oportunitatea acordării liberării fiind lăsată exclusiv la latitudinea instanței de judecata.
Având în vedere natura și gravitatea faptei săvârșite (omor), evaluarea psihologică din care rezultă că personalitatea tânărului se află în curs de formare, fără modificări semnificative pe parcursul detenției, instanța a apreciat ca timpul executat de persoana privată de libertate din măsura internării nu este suficient pentru ca aceasta să fie responsabilizată cu privire la comportamentul său viitor, astfel încât să nu mai comită si alte fapte de natură penală.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul P. C. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele dezvoltate verbal și consemnate în practicaua prezentei decizii.
Examinând contestația formulată Curtea de apel constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:
În mod legal și temeinic prima instanță a apreciat că, deși persoana privată de libertate P. C. M. a executat fracția de ½ din durata măsurii educative, prevăzută de art. 125 alin 4 Cod penal, aceasta împrejurare nu-i conferă un drept, ci doar o vocație la acordarea beneficiului liberării, oportunitatea acordării liberării fiind lăsată exclusiv la latitudinea instanței de judecată.
Într-adevăr, liberarea condiționată nu este un drept fundamental, ci doar o posibilitate care se aplică facultativ, dacă sunt îndeplinite și constatate de către instanță condițiile legale, măsura constituind un stimulent important pentru reeducarea celui condamnat.
În acord cu prima instanță, Curtea de apel constată că în raport cu gravitatea infracțiunii de omor săvârșite de contestator, constând în aceea că a lovit cu un par în cap victima Peaca D. F., provocându-i leziuni în urma cărora aceasta a decedat, lipsa unor modificări semnificative pe parcusul detenției în ceea ce privește personalitatea, așa cum o relevă evaluarea psihologică, precum și datele reflectate de referatul de evaluare psiho-socială, din care rezultă că însuși condamnatul se caracterizează drept o persoană liniștită, dar influențabilă, care ia decizii pripite, fără a se gândi la consicințe, se impune ca procesul de reeducare al contestatorului să continue în stare de detenție.
Având în vedere că în cursul detenției contestatorul beneficiat de activități de asistență psihologică, apare ca necesară continuarea executării măsurii educative în stare de detenție, pentru continuarea aceste pregătiri, în vederea îmbunătățirii capacității de a lua decizii în concordanță cu legea și normele de conviețuire socială, astfel încât la eliberare contestatorul să se poată reintegra în societate.
Datele conținute în referatul de evaluare relevă că în mediul familial caracterizat de dificultăți financiare, determină concluzia că această pregătire psihologică este improbabil să mai continue, impunerea obligației de prezentare la serviciul de probațiune, în cazul în care ar fi pus în libertate, nefiind în măsură să garanteze finalizarea procesului de reeducare al contestatorului.
Față de aceste considerente, Curtea va respinge contestația formulată de condamnatul condamnatul P. C. M. împotriva sentinței penale nr. 180 din 05 martie 2015, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, ca nefondată.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin 2 Cod procedură penală, va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația formulată de condamnatul P. C. M. (fiul lui C. și al lui A., născut la 15 Decembrie 1994) –deținut în Penitenciarul de Minori și Tineri C., împotriva sentinței penale nr.180 din data de 05.03.2015, pronunțată de tribunalul D. în dosarul nr._, ca nefondată.
Obligă contestatorul condamnat la plata către stat a sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Aprilie 2015.
Președinte,
C. C.
Grefier,
V. D.
Red.jud. C.C.
j.f.G.A.
V.D./IB
| ← Schimbare măsura educativă a internării. Art.516 si art. 517... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 186/2015.... → |
|---|
