Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 890/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 890/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 36994/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ NR. 890
Ședința publică de la 16 iunie 2015
PREȘEDINTE A. C. M.- judecător
C. I.- judecător
Grefier F. I.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror I. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
***
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 05 iunie 2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect soluționarea apelurilor declarate de părțile civile P. V., P. Bița, P. F. D., D. L. L. și F. I. împotriva sentinței penale nr. 1379 din data de 15 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, privind pe inculpații N. V. și B. G..
CURTEA
Prin sentința penală nr. 1379 din data de 15 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în baza art. 386 C.p.p. a fost schimbată încadrarea juridică a infracțiunii săvârșite de inculpații N. V. și B. G. din infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin.2 C.p., în infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin.1 și 2 C.p. de la 1969 cu aplicarea 5 C.p.
1. În baza art. 178 alin. 1,2 C.p. de la 1969 cu aplicarea art. 5 C.p. și art. 374, art. 375, art. 396 alin. 10 C.p.p. a fost condamnat inculpatul N. V. la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.
În baza art. 71 C.p. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b C.p. de la 1969.
În baza art. 81 C.p.de la 1969, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani și 4 luni, termen calculat potrivit art. 82 C.p de la 1969.
În baza art. 71 alin. 5 C.p. de la 1969 a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.p.de la 1969.
În baza art. 7 din Legea 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul N. V. în vederea introducerii acestora în SNDGJ.
2. În baza art. 178 alin.1,2 C.p. de la 1969 cu aplicarea art. 5 C.p a fost condamnat inculpatul B. G. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 C.p. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b C.p. de la 1969.
În baza art. 81 C.p.de la 1969, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani, termen calculat potrivit art. 82 C.p de la 1969.
În baza art. 71 alin. 5 C.p. de la 1969 a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.p.de la 1969.
În baza art. 7 din Legea 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul B. G. în vederea introducerii acestora în SNDGJ.
În baza art. 25 raportat la art. 397 C.p.p. a fost admisă acțiunea civilă formulată de S. C. Județean de Urgență C. și a fost obligat B. Național de Carte V. Italia prin mandatar B. Asiguratorilor Auto din România și inculpatul B. G. la plata sumei de 1000,99 lei fiecare, sumă actualizată cu indicele de inflație până la momentul plății efective, cu titlu de despăgubiri materiale.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P. F. D. și a fost obligat B. Național de Carte V. Italia prin mandatar B. Asiguratorilor Auto din România și inculpatul B. G. la plata sumei de 16.000 lei fiecare, cu titlu de daune materiale și a sumei de 30.000 lei fiecare, cu titlu de daune morale.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P. V. și a fost obligat B. Național de Carte V. Italia prin mandatar B. Asiguratorilor Auto din România și inculpatul B. G. la plata sumei de 30.000 lei fiecare, cu titlu de daune morale.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P. Bița și a fost obligat B. Național de Carte V. Italia prin mandatar B. Asiguratorilor Auto din România și inculpatul B. G. la plata sumei de 30.000 lei fiecare, cu titlu de daune morale.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă D. L. L. și a fost obligat B. Național de Carte V. Italia prin mandatar B. Asiguratorilor Auto din România și inculpatul B. G. la plata sumei de 10.000 lei fiecare, cu titlu de daune morale.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă F. I. și a fost obligat B. Național de Carte V. Italia prin mandatar B. Asiguratorilor Auto din România și inculpatul B. G. la plata sumei de 5.000 lei fiecare, cu titlu de daune morale.
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p. a fost obligat inculpatul N. V. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă pe inculpatul B. G. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, suma de 300 lei reprezentând onorariu avocat oficiu rămânând în sarcina statului.
În baza art. 276 alin.2 C.p.p. și art. 50 alin.1 din Legea 136/1995
A fost obligat pe inculpatul B. G. și B. Național de Carte V. Italia prin mandatar B. Asiguratorilor Auto din România la plata către partea civilă P. F. D. a sumei de 300 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.
A fost obligat inculpatul B. G. și B. Național de Carte V. Italia prin mandatar B. Asiguratorilor Auto din România la plata către partea civilă P. V. a sumei de 300 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.
A fost obligat inculpatul B. G. și B. Național de Carte V. Italia prin mandatar B. Asiguratorilor Auto din România la plata către partea civilă P. Bița a sumei de 300 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.
A fost obligat inculpatul B. G. și B. Național de Carte V. Italia prin mandatar B. Asiguratorilor Auto din România la plata către partea civilă D. L. L. a sumei de 300 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.
A fost obligat inculpatul B. G. și B. Național de Carte V. Italia prin mandatar B. Asiguratorilor Auto din România la plata către partea civilă F. I. a sumei de 300 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în fapt că, în ziua de 08.06.2012, în jurul orelor 14,45, inculpatul N. V. conducea autoturismul marca Citroen cu numărul de înmatriculare BL637EH pe drumul DN54A, pe raza localității D. pe direcția B. - Corabia. În calitate de pasager pe locul din dreapta se afla numitul P. C., fratele proprietarului autoturismului – P. F. D.; în apropierea intersecției cu . N. V. a observat că, de pe . în intersecție, fără să se asigure bicicleta condusă de către inculpatul B. G., care a efectuat viraj la stânga pentru a pătrunde pe sensul de mers al autoturismului .
În încercarea de a evita impactul cu bicicleta, inculpatul N. V. a manevrat volanul către dreapta și a frânat; în timp ce autoturismul se deplasa prin intersecție frânat, partea din față a bicicletei conduse de către inculpatul B. G. a intrat în impact în impact cu partea laterală stângă a autoturismului la nivelul portierei, după care inculpatul B. a căzut pe banda sensului de deplasare B. Corabia.
După căderea inculpatului B. de pe bicicletă, autoturismul condus de către inculpatul N. și-a continuat deplasarea către dreapta, intrând cu partea din față în coliziune cu stâlpul din beton al rețelei electrice – PT2,stâlp aflat pe trotuarul din partea dreaptă a sensului de deplasare B. Corabia.
În urma impactului a rezultat rănirea inculpatului N. V. și a pasagerului din dreapta P. C., acesta din urmă suferind răni grave, fiind necesară transportarea sa la S. C. Județean de Urgență C. pentru acordarea îngrijirilor medicale, diagnosticul acestuia la internare fiind "traumatism cranio-cerebral grav, hemoragie subarahnoidiană masivă,hematom acut de emisfer drept". Deși s-a intervenit chirurgical, la data de 09.06.2012,a survenit decesul numitului P. C..
Din raportul medico-legal de necropsie cu numărul 2389/A3/14.02.2013 al IML C. a rezultat că moartea numitului P. C. a fost una violentă,ea datorându-se hemoragiei meningo-cerebrale, consecință a unui traumatism cranio-cerebral cu fractură de bază de craniu; leziunile s-au putut produce în condițiile unui accident rutier prin lovire de corpuri dure, între leziunile traumatice și deces existând legătură de cauzalitate directă, necondiționată.
Expertiza tehnică auto efectuată în cauză la urmărirea penală a avut drept obiective stabilirea dinamicii producerii accidentului, viteza de deplasare a autoturismului în momentele premergătoare evenimentului rutier, cauzele producerii accidentului, posibilitățile de evitare a accidentului.
Din raportul de expertiză tehnică întocmit de către expert a rezultat că accidentul de circulație s-a produs pe fondul neatenției inculpatului B. G., care a intrat în intersecție venind de pe un drum fără prioritate și fără a acorda prioritate de trecere inculpatului N. V., care conducea autoturismul pe drum cu prioritate.
Inculpatul B. G. a încălcat astfel dispozițiile art. 35 alin.1 din OUG 195/2002, art. 135 lit. a din Regulamentul pentru aplicarea OUG 195/2002 și art. 59 alin.2 din OUG 195/2002.
În ceea ce-l privește pe inculpatul N. V., raportul a concluzionat că acesta conducea autoturismul cu viteza de 67 Km/h, viteză superioară celei legale pe acea porțiune de drum (50 Km/h), astfel inculpatul N. încălcând dispozițiile art. 49 alin.1 din OUG 195/2002 și art. 121 alin.1 din Regulamentul pentru aplicarea OUG 195/2002.
Accidentul de circulație putea fi evitat de către ambii inculpați, inculpatul N. dacă circula cu o viteză legală, având astfel posibilitatea de a opri autoturismul în siguranță, iar inculpatul B. putea evita accidentul dacă se asigura înainte de a pătrunde cu bicicleta pe drumul cu prioritate și dacă acorda prioritatea de trecere conducătorului autoturismului care circula pe drumul cu prioritate.
Starea de fapt reținută a fost confirmată de recunoașterea inculpaților și de înscrisurile aflate la dosarul de urmărire penală, anume procesul verbal de cercetare la fața locului și schița anexă, planșele foto, raportul de expertiză tehnică auto, raportul de constatare medico-legală de necropsie, declarațiile părților civile P. F. D., P. V., P. Bița, înscrisuri, declarațiile martorilor D. G. C. și C. C. Timi.
La data de 09.04.2015, instanța a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice a infracțiunii săvârșite de inculpați din infracțiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. 2 din C.p. în infracțiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin.1,2 C.p. de la 1969.
Prima instanță a apreciat că, potrivit dispozițiilor Deciziei cu numărul 265/2014 a Curții Constituționale a României, legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpaților este codul penal de la 1969,sub aspectul reglementării suspendării condiționate a executării pedepsei.
Față de cele expuse mai sus, în drept, s-a apreciat că fapta inculpatului Banuțoiu G. care, în ziua de 08.06.2012,în jurul orelor 14,45,în timp ce conducea bicicleta pe drumul public, neacordând prioritate de trecere inculpatului N. V. care conducea un autoturism pe drum cu prioritate, a produs un accident de circulație care a avut ca rezultat decesul victimei P. C. –victimă aflată în autoturismul condus de inculpatul N., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin.1,2 C.p. de la 1969, iar fapta inculpatului N. V. care, în ziua de 08.06.2012, în jurul orelor 14,45 a condus pe drumul public un autoturism și nerespectând viteza legală de deplasare în localitate, a produs un accident de circulație care a avut ca rezultat decesul victimei P. C. aflată în autoturismul său, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin.1,2 C.p. de la 1969.
Cum săvârșirea infracțiunii și vinovăția inculpaților au fost dovedite, prima instanță a dispus condamnarea acestora proporțional gradului de pericol social al faptei comise și periculozității inculpaților.
La alegerea pedepselor ce au fost aplicate celor doi inculpați, precum și la individualizarea cuantumului acestora, instanța, conform art. 72 C.p. de la 1969, a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei și anume: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în C.p. pentru această infracțiune, gradul de pericol social concret al faptei comise, obiectul juridic lezat, împrejurările și modul de comitere, gradul de culpă al fiecăruia dintre inculpați la producerea rezultatului socialmente periculos, precum și dispozițiile art. 375, art. 396 alin.10 C.p.p, în ceea ce-l privește pe inculpatul N. V..
Din coroborarea tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și la cercetarea judecătorească – raportul de expertiză tehnică, declarațiile inculpaților și declarațiile martorilor audiați la urmărirea penală, prima instanță a apreciat producerea rezultatului socialmente periculos – decesul victimei P. C. s-a datorat culpei comune în proporții egale a celor doi inculpați N. și B..
Având în vedere aceste aspecte, văzând și dispozițiile art. 375 C.p.p, s-a apreciat că aplicarea unei pedepse de 1 an și 4 luni inculpatului N. V., este de natură să asigure reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni; de asemenea aplicare unei pedepse de 2 ani închisoare inculpatului B. G. este suficientă pentru îndeplinirea scopului pedepsei, având în vedere și vârsta înaintată a inculpatului - 95 ani .
În ceea ce privește modalitatea concretă de executare a pedepselor aplicate, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 C.p.de la 1969, în sensul că pedepsele aplicate sunt sub 3 ani închisoare, inculpații nu au mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni iar în contextul celor deja menționate, scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea pedepsei, astfel că urmează a fi suspendată condiționat executarea pedepselor, conform art. 81 C.p.de la 1969, pe durata unor termene de încercare de 3 ani și 4 luni în ceea ce-l privește pe inculpatul N. V. și 4 ani în ceea ce-l privește pe inculpatul B., termene stabilite potrivit art. 82 C.p.de la 1969.
În baza art. 71 C.p.de la 1969 s-a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b C.p. de la 1969, urmând ca în baza art. 71 alin. 5 C.p. de la 1969 să se suspende executarea pedepselor accesorii pe durata termenelor de încercare mai sus determinate.
S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 C.p.de la 1969.
În baza art. 7 din Legea 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la cei doi inculpați, în vederea introducerii acestora în SNDGJ.
În ceea ce privește latura civilă, prima instanță a constatat că partea civilă P. F. D. a solicitat despăgubiri civile constând în daune materiale în cuantum de 80.400 lei și daune morale în cuantum de 200.000 lei, iar părțile civile P. Bița, P. V., D. L. și F. I..
Instanța a încuviințat constituirea de parte civilă a numitei F. I.,bunica maternă a victimei P. C., deoarece potrivit art. 84 C.p.p., parte civilă este partea vătămată care exercită acțiunea civilă în cadrul procesului penal, iar parte vătămată este, potrivit art. 79 C.p.p., persoana care a suferit o vătămare fizică materială sau morală prin fapta penală; nu există astfel, o identitate între calitatea de moștenitori legali ai victimei și calitatea de parte civilă.
S. C. Județean de Urgență C. s-a constituit parte civilă cu suma totală de 2001,88 lei reprezentând cheltuielile ocazionate de acordarea îngrijirilor medicale victimei P. C. înainte de decesul acesteia, atașând în acest sens decontul de cheltuieli(filele 56,57 dosar cercetare judecătorească).
Astfel, în baza art. 25 raportat la art. 397 C.p.p., prima instanță a admis acțiunea civilă formulată de S. C. Județean de Urgență C. și a obligat B. Național de Carte V. Italia prin mandatar B. Asiguratorilor Auto din România și pe inculpatul B. G. la plata sumei de 1000,99 lei fiecare, sumă actualizată cu indicele de inflație până la momentul plății efective, cu titlu de despăgubiri materiale.
Pentru dovedirea pretențiilor civile, părțile civile P. F. D., P. Bița, P. V., D. L. și F. I. au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri precum și cu martorii Priponitu I., Priponitu G. și C. F..
Analizând înscrisurile depuse la dosar și declarațiile martorilor audiați, prima instanță a apreciat că partea civilă P. F. D. a făcut în parte dovada cheltuielilor materiale solicitate(declarațiile martorilor C. și Priponitu I. fiind cele mai obiective), motiv pentru care s-a reținut că această parte civilă a făcut cheltuieli ocazionate de înmormântarea victimei, pomenirea acesteia la 3 zile, 9 zile și respectiv 40 zile, în cuantum total de 32.000 lei.
Pentru aceste considerente, a fost obligat B. Național de Carte V. Italia prin mandatar B. Asiguratorilor Auto din România și pe inculpatul B. G. la plata sumeide 16.000 lei fiecare, cu acest titlu; prima instanță nu a reținut solidaritatea celor doi inculpați (a inculpatului B. G. și a asigurătorului B. Asiguratorilor Auto din România, pentru inculpatul N. V.) în producerea prejudiciului material, deoarece infracțiunea a fost săvârșită din culpă de către cei doi inculpați, iar nu cu intenție.
În ceea ce privește despăgubirile civile solicitate de părțile civile cu titlu de daune morale, prima instanță a constatat că acestea nu au fost dovedite în cuantumul solicitat.
Inculpații, persoanele din cauza cărora părțile civile au suferit, sunt datori să despăgubească urmașii victimei și prin plata unor daune morale în raport cu traumele psihice pe care acestea le-au suferit în urma producerii rezultatului infracțiunii.
De asemenea, Recomandările Consiliului Europei din 1969 de la Londra subliniază între altele că, principiul reparației daunelor morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, dar și a decesului persoanei, în acest ultim caz despăgubirea având rolul de a da o compensare urmașilor victimei.
În lipsa unor criterii legale de determinare a cuantumului daunelor morale, prima instanță a stabilit întinderea, cuantumul daunelor morale acordate pentru repararea prejudiciului nepatrimonial cauzat prin săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prin apreciere, în raport cu criterii precum consecințele negative suferite urmașii victimei în plan psihic, importanța valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și modul în care a fost afectată situația familială, profesională și socială.
La acordarea daunelor morale, prima instanță a apreciat că despăgubirile morale ce au fost acordate părților civile nu pot fi egale ca întindere, întrucât și părțile civile au suferit în mod diferit consecințele săvârșirii infracțiunii și anume decesul victimei; astfel - acordarea unor despăgubiri morale în cuantum de 60.000 lei, pentru fiecare dintre părțile civile P. F. D., P. Bița și P. (fratele și respectiv părinții victimei, care gospodăreau împreună cu victima P. C.) - este în măsură a compensa în mod rezonabil afectarea psihică suferită urmare a decesului victimei; acordarea unor despăgubiri într-un cuantum mai ridicat ar putea conduce la o îmbogățire nejustificată a părților civile și ar putea fi apreciată ca o amendă excesivă pentru autorii daunelor, încălcându-se caracterul compensator al acestor daune.
În ceea ce le privește pe părțile civile D. L. și F. I., sora și respectiv bunica maternă a victimei, dat fiind faptul că relațiile acestora cu victima nu erau la același nivel cu cel al celorlalte trei părți civile, anterior accidentului părțile civile negospodărind împreună cu victima, prima instanță a apreciat că acordarea unor despăgubiri în cuantum de 20.000 lei pentru partea civilă D. și 10.000 lei pentru partea civilă F. este în măsura a compensa suferința psihică a acestora ca urmare a decesului victimei.
Pentru aceleași argumente pentru care - inculpatul B. G. și B. Național de Carte V. Italia prin mandatar B. Asiguratorilor Auto din România - au fost obligați la plata daunelor materiale către partea civilă P. F. D., instanța va obliga pe fiecare dintre cei doi(iar nu în solidar),inculpatul B. și B., la plata în mod egal a despăgubirilor ce au fost acordate cu titlu de daune morale celor patru părți civile.
Având în vedere că, acțiunile civile formulate de părțile civile au fost admise în parte, în baza art. 276 alin. 2 C.p.p. și art. 50 alin. 1 din Legea 136/1995, prima instanță a obligat B. Național de Carte V. Italia prin mandatar B. Asiguratorilor Auto din România, la plata sumei de câte 300 lei pentru fiecare dintre părțile civile P. F. D., P. Bița, P. V., D. L. și F. I., iar în baza art. 276 alin.2 C.p.p. va obliga pe inculpatul B. G. la plata sumei de câte 300 lei pentru fiecare dintre părțile civile P. F. D., P. Bița, P. V., D. L. și F. I..
În baza art. 274 alin.1 C.p.p., a fost obligat inculpatul N. V. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar inculpatul B. G., a fost obligat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, suma de 300 lei reprezentând onorariu avocat oficiu rămânând în sarcina statului.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel părțile civile P. V., P. Bița, P. F. D., D. L. L. și F. I..
Prin motivele scrise de apel depuse la data de 05 iunie 2015 părțile civile au solicitat în principal acordarea integrală a sumelor solicitate cu titlu de despăgubiri materiale și morale.
În ceea ce privește despăgubirile pentru prejudiciul material solicitate de P. F. s-a invocat faptul că prima instanță în mod greșit nu a acordat cheltuielile de transport către unitatea medicală, cheltuielilor pentru achiziția materialelor sanitare necesare, cheltuielile pentru transportul corpului victimei după deces și contravaloarea autoturismului avariat în accidentul rutier.
De asemenea, s-a arătat că în mod nejustificat prima instanță a redus suma solicitată cu titlu de cheltuieli de înmormântare și pomeni ulterioare deși aceasta a fost dovedită prin declarațiile martorilor.
Apelanții au criticat hotărârea și sub aspectul modului de acordare a cheltuielilor de judecată arătând că au depus chitanțe din care rezultă achiziția combustibilului necesar pentru transportul din localitatea de domiciliu la sediul instanței însă înscrisurile nu au fost avute în vedere.
În ultimul rând apelanții au solicitat obligarea solidară a inculpaților, și implicit a asiguratorului de răspundere civilă la plata întregului prejudiciu invocând disp. art. 1370, 1381 și 1456 Cod civil.
Legal citați inculpații nu s-au prezentat în vederea audierii.
La solicitarea părților civile și a reprezentantului asigurătorului s-a încuviințat proba cu înscrisuri.
S-a dispus amânarea succesivă a pronunțării pentru a permite părților să depună la dosar concluzii scrise.
Analizând apelurile declarate în raport de motivele invocate și în limitele impuse de art. 417 C.p.p. Curtea apreciază că acestea sunt în parte întemeiate urmând a fi admise în această măsură pentru următoarele considerente de fapt și de drept.
Curtea observă în prealabil că nici una din părțile din cauză nu a contestat situația de fapt și nici soluția dispusă sub aspectul laturii penale a cauzei, motivele de apel fiind limitate la modul în care prima instanță a dispus asupra acțiunilor civile exercitate de membrii familiei victimei, prin urmare analiza instanței de control judiciar se va limita la aceste aspecte.
1. În ceea ce privește despăgubirile pentru prejudiciul material solicitate de fratele victimei, apelantul parte civilă P. F. se reține că prin cererea atașată la filele 87 – 89 din dosar acesta a solicitat obligarea inculpaților în solidar la plata sumei de 200.000 lei cu titlu de daune morale și 80.400 lei cu titlu de daune materiale, prima instanță admițând în parte cererea în sensul că a acordat despăgubiri pentru prejudiciul de natură patrimonială în sumă de 32.000 lei și pentru prejudiciul moral în sumă de 60.000 lei.
Apelantul a solicitat acordarea integrală a sumei solicitate cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul material, arătând că prima instanță în mod nejustificat nu a acordat o parte din cheltuielile ocazionate de tratamentul și decesul victimei precum și contravaloarea nerecuperată a autoturismului avariat în accident.
2. Ca argument general, Curtea reține că pentru a se antrena răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie trebuie îndeplinite condițiile prev. de art. 1349 și urm. cod civil fiind necesară existența cumulată a patru condiții respectiv existența unei fapte ilicite, vinovăția autorului sau autorilor acestei fapte, existența unui prejudiciu cert, direct și personal și existența raportului de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită.
În noțiunea de prejudiciu în mod constant s-au inclus toate rezultatele dăunătoare indiferent de faptul că acestea au fost patrimoniale sau nepatrimoniale, în cazul primelor însă impunându-se administrarea unei probațiuni suficiente pentru ca prejudiciul să poată fi considerat cert sub aspectul existenței și conținutului său.
Nu se admite ca instanța să acorde sume cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul material în baza unei evaluări în echitate, fiind în sarcina părții interesate să indice mijloacele de probă care permit cuantificarea cât mai exactă a pierderii suferite.
3. În concret în cauză deși apelantul parte civilă a solicitat acordarea unei sume semnificative (80.400 lei) cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul material și a precizat în aparență detaliat în ce anume a constat acest prejudiciu (filele 87 – 88 dosar fond) nu a propus administrarea de probe certe din care să rezulte efectuarea cheltuielilor la care s-a referit.
Curtea observă că într-adevăr pentru soluționarea laturii civile s-a propus audierea a trei martori (C. F., Priponitu I., Priponitu G. – filele 155 – 157 dosar fond) însă declarațiile acestora nu oferă foarte multe detalii referitoare la cheltuielile pe care prima instanță nu le-a avut în vedere (plata transportului pentru cadavrul victimei de la spital, plata unor materiale sanitare suplimentare cu ocazia spitalizării, plata pomenilor ulterioare).
În deplin acord cu prima instanță Curtea reține că nu poate fi inclusă în cuantumul despăgubirilor materiale suma pretins cheltuită pentru transportul corpului neînsuflețit al victimei de la spital către domiciliu în baza unei declarații absolut imprecise a unui martor („din câte am aflat cu ocazia acordării îngrijirii medicale ale victimei și ulterior transportării ... s-au cheltuit 1.500 – 2.000 lei” – fila 155 martor C. F.) în condițiile în care această persoană nu indică cu exactitate suma făcând speculații destul de aproximative în acest sens, și nici nu precizează sursa informațiilor pe care le prezintă în fața primei instanțe, în condițiile în care se pare că nu na fost implicat efectiv în aceste activități.
De altfel, admițând că în situații de natura celor produse ca urmare a unui deces intempestiv aparținătorii victimei nu au întotdeauna reprezentarea exactă a necesității de a-și preconstitui dovezi cu privire la sumele cheltuite, fiind îndeobște admis în practică ca proba unor asemenea cheltuieli să fie făcută și cu martori, totuși se observă că nici măcar partea civilă în cuprinsul cererii din data de 12 februarie 2015 nu a reușit să indice cu aproximație sumele alocate pentru fiecare din cheltuielile necesare, indicând doar o sumă globală, deși în mod evident pentru cheltuielile necesare cel puțin pentru transportul corpului victimei printr-o firmă specializată trebuia emisă o factură sau măcar o chitanță de plată.
4. În mod justificat prima instanță nu a acordat contravaloarea nerecuperată a autoturismului marca Citroen avariat în accidentul rutier în condițiile în care înscrisurile existente la dosar atestă faptul că acest bun mobil nu a aparținut victimei, fiind înmatriculat pe numele unui cetățean italian, și ulterior se pare că ar fi fost vândut succesiv către doi cetățeni români, alții decât persoana decedată, fiind doar folosit de victima accidentului (filele 119 – 122 d.u.p.).
De altfel, acesta este și motivul pentru care în cauză a fost introdus B. Național de Carte V. Italia prin BAAR.
În aceste condiții, un eventual prejudiciu material constând în contravaloarea autoturismului nu poate fi solicitat decât de proprietarul legal al acestui bun mobil întrucât în patrimoniul său s-a produs paguba.
Pe de altă parte se remarcă că părțile civile nu au produs nici o dovadă din care să rezulte achiziția bunului mobil în cauză și transferul dreptului de proprietate în patrimoniul autorului lor.
5. Cu privire la cheltuielile de înmormântare precum și cheltuielile pentru pomenile ulterioare Curtea revine la argumentele expuse în paragraful 2 din prezenta decizie, reamintind că în privința despăgubirilor pentru prejudiciul material sarcina probei revine întotdeauna celui are solicită acordarea despăgubirilor.
Și în cazul acestor cheltuieli partea civilă prin cererea adresată instanței nu a individualizat măcar sumele alocate pentru organizarea ceremoniei de înmormântare și nici pentru comemorările ulterioare (fila 88 dosar fond).
De altfel, prima instanță a făcut o evaluare aproape în echitate a acestor pretenții, acordând suma de 32.000 lei în baza unor declarații destul de imprecise ale martorilor, prin cumularea sumelor pe care aceștia le-au indicat (20.000 lei pentru înmormântarea propriu-zisă și aproximativ 12.500 lei pentru pomenile ulterioare).
Analizând declarațiile de la filele 155 – 157 dosar fond, se remarcă că martorii audiați nu cunosc cu exactitate numărul persoanelor care au participat la eveniment, suma exactă cheltuită pentru organizarea pomenilor (ex: aproximativ 5.000 lei, aproximativ 20.000 lei, aproximativ 300 persoane, etc....), aceștia exprimând mai de grabă aprecieri personale fundamentate pe propriile observații asupra modului în care au fost respectate tradițiile și propria apreciere asupra dimensiunilor evenimentului organizat („cred că sumele cheltuite cu efectuarea acestor ritualuri s-au ridicat la 2.000 lei”, „la înmormântarea victimei s-ar fi cheltuit suma totală de aproximativ 20.000 lei” - Priponitu I., „la înmormântarea victimei P. C. s-ar fi cheltuit 55.000 lei ....” – Priponitu G.)
În absența oricăror alte probe care să contureze cu mai multă exactitate prejudiciul pe care partea civilă îl invocă Curtea va considera că soluția primei instanțe sub acest aspect corespunde în integralitate probelor pe care le-a avut la dispoziție.
6. În ceea ce privește despăgubirile pentru prejudiciul moral instanța de apel constată că Judecătoria C. a acordat rudelor de gradul I câte 60.000 lei cu titlu de despăgubiri morale, cu excepția numitei D. L., sora victimei căreia i s-a acordat suma de 20.000 lei.
În cazul bunicii prima instanță a acordat suma de 10.000 lei.
Pentru a stabili aceste sume în mod corect prima instanță s-a raportat la elemente obiective, verificabile, ținând cont de gradul de rudenie, vârsta părților civile, locuința comună cu victima, apropierea și relația specifică dintre acestea și defunct, acordând sume mai mari celor cu care în mod evident victima era în relații mai apropiate.
În privința daunelor morale instanțele naționale nu au criterii obiective la care să se raporteze și prin urmare orice hotărâre este în esență bazată pe o apreciere în echitate a prejudiciului, atât în privința existenței cât și a cuantumului, însă Curtea apreciază că în cauză prima instanță a evaluat într-o manieră corectă datele pe care le-a avut la dispoziție stabilind despăgubiri care să asigure o reparare cât mai exactă a prejudiciului.
7. Este justificată critica apelanților părți civile în privința modului în care prima instanță a dispus asupra plății despăgubirilor fixate, întrucât, în condițiile în care s-a reținut că prejudiciul este rezultatul acțiunilor simultane a celor doi inculpați se impunea obligarea lor solidară la acoperirea pagubei create (solidaritatea pasivă legală în condițiile art. 1381 Cod civil).
Cu toate acestea asigurătorul prin BAAR nu poate fi ținut decât în limita în care persoana asigurată răspunde față de terțe persoane păgubite prin accidente rutiere, întrucât răspunderea sa intervine în baza legii și nu ca urmare a unui raport juridic obligațional direct între asigurător (societate de asigurare sau Birou național de carte verde) și persoana îndreptățită la despăgubiri.
Curtea arată că în dreptul civil român divizibilitatea reprezintă regula în materie de obligații cu pluralitate de subiecte pasive și nu solidaritatea.
Prin urmare, constituind o regulă, divizibilitatea nu trebuie prevăzută în mod expres, ea subînțelegându-se în absența oricărei dispoziții contrare, iar solidaritatea operează doar atunci când este în mod expres prevăzută de lege sau rezultată din voința părților.
Așadar va opera solidaritatea pasivă între cei doi inculpați, aceștia fiind codebitori pentru executarea integrală a prestației care formează obiectul obligației de despăgubire, însă în ceea ce privește asigurătorul obligația acestuia se va întinde strict în limita a ceea ce în final persoana asigurată ar trebui să plătească, asigurătorul neputând fi obligat în solidar cu o altă persoană terță față de contractul de asigurare de răspundere civilă obligatorie încheiat.
În consecință se va dispune obligarea în solidar a inculpaților N. V. și B. G. la plata următoarelor sume:
- 16.000 lei cu titlu de daune morale și 30.000 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă P. F. D.;
- 30.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă P. V.;
- 30.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă P. Bița;
- 10.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă D. L. L.;
- 5.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă F. I.;
Se va constata că restul despăgubirilor stabilite de prima instanță pentru fiecare din părțile civile, despăgubiri la a căror plată a fost obligat B. Național de Carte V. Italia prin mandatar B. Asigurătorilor Auto din România (pentru inculpatul N. V.) au fost achitate, conform înscrisurilor atașate la filele 28-32 dosar apel.
8. Curtea apreciază ca fiind întemeiate criticile apelantului P. F. referitoare la modul în care au fost stabilite cheltuielile de judecată constatând că această parte a făcut cheltuieli pentru a-și asigura transportul de la domiciliu la sediul instanței pentru fiecare termen de judecată iar suma solicitată cu acest titlu este dovedită prin înscrisurile depuse la filele 161 – 167 dosar fond.
Urmează a se majora suma stabilită de prima instanță cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea părții civile P. F. D. la 1200 lei, din care inculpatul B. G. va suporta 600 lei, iar B. Național Carte V. Italia prin mandatar B. Asigurătorilor Auto din România suma de 600 lei (art. 276 alin. 4 rap. la art. 274 alin. 2 C.p.p.).
9. Cheltuielile judiciare în faza de apel urmează să rămână în sarcina statului conform art. 275 alin. 3 C.p.p.
10. În baza art. 276 alin. 6 rap. la art. 274 alin. 3 C.p.p. va fi obligat fiecare dintre inculpați la plata a câte 750 lei către partea civilă P. F. cu titlu de cheltuieli de judecată în faza de apel (onorariu avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate în cauză de părțile civile P. V., P. Bița, P. F. D., D. L. L. și F. I. împotriva sentinței penale nr. 1379 din data de 15 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, desființează în parte sentința sub aspectul laturii civile și rejudecând:
1) Dispune obligarea în solidar a inculpaților N. V. și B. G. la plata următoarelor sume:
- 16.000 lei cu titlu de daune morale și 30.000 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă P. F. D.;
- 30.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă P. V.;
- 30.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă P. Bița;
- 10.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă D. L. L.;
- 5.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă F. I.;
2) Constată că restul despăgubirilor stabilite de prima instanță pentru fiecare din părțile civile, despăgubiri la a căror plată a fost obligat B. Național de Carte V. Italia prin mandatar B. Asigurătorilor Auto din România (pentru inculpatul N. V.) au fost achitate, conform înscrisurilor atașate la filele 28-32 dosar apel.
3) Majorează suma stabilită de prima instanță cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea părții civile P. F. D. la 1200 lei, din care inculpatul B. G. va suporta 600 lei, iar B. Național Carte V. Italia prin mandatar B. Asigurătorilor Auto din România suma de 600 lei.
Menține restul dispozițiilor din sentința apelată.
Obligă pe fiecare dintre inculpați la plata a câte 750 lei către partea civilă P. F. cu titlu de cheltuieli de judecată în faza de apel (onorariu avocat).
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 iunie 2015.
Președinte, Judecător,
A. C. M. C. I.
Grefier,
F. I.
Red.jud.A.C.M.
j.f.F.M.G.
O.A. 30 iunie 2015
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 879/2015. Curtea de... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine... → |
|---|
